1re-78/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-78/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-78/2022

1-20080877-01-1r/e-20062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 05

octombrie 2021 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 decembrie

2021, declarat de avocatul Vladimir Chironachi și condamnatul

Vîrlan Fiodor XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.07.2020 – 05.10.2021,

instanța de recurs: 29.10.2021 – 23.12.2021,

instanța de recurs

în anulare: 20.06.2022 – 29.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuieli de judecată în mărime

de 23,24 lei.

2020, orele 21:30, deținând permis de conducere nr. G00423140L, eliberat la data de

02.07.2018, cu categoriile admise „AM, B1, B, C1, C, D1, BE, C1E, CE, D1E, DE,

TB”, acționând în mod intenționat, conștientizând caracterul social periculos al acțiunii

de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și al consecințelor care pot

surveni în rezultatul acestor acțiuni, încălcând prevederile art. 14 pct. 2) lit. a) RCR

potrivit căruia „conducătorul de vehicol îi este interzis să conducă mijlocul de transport

în stare de ebrietate care provoacă reducerea reacției și îi afectează capacitatea de

1

conducere”, intenționat s-a urcat la volanul automobilului ,,Toyota RAV-4”, n/î XXX,

și deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare, mun. Cahul din direcția r-nului Taraclia, lângă

benzinăria „Rapira”, a fost stopat și supus testării alcooscopice cu aparatul „Drager”

de către colaboratorii Batalionului de Patrulare „Sud” al INSP.

Drept rezultat, s-a constatat că concentrația de alcool în aerul expirat la Vîrlan

Fiodor constituie 0,33 mg/l, care în conformitate cu prevederile art. 13412 Cod penal,

se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.

2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a vina și a explicat că a mers în ospeție la

un prieten, unde a consumat 2 sticle de bere. Înainte de a se porni spre casă, a anunțat-

o pe soția sa să vină după el. Automobilul era parcat în apropierea stației PECO, avea

lumina conectată în salon și muzica, dar motorul nu era pornit. În timp ce aștepta, de

el s-a apropiat un echipaj de poliție care i-au cerut actele la control, deoarece el le-a

spus că este proprietarul mașinii. Polițiștii i-au propus testarea alcooscopică, el a fost

de acord. A văzut rezultatul alcoolemiei doar pe interfața aparatului de testare. Nu a

contestat rezultatul testării alcooscopice. Nu a semnat pe tichetul Drager și semnătura

de la fila dosarului 22 nu-i aparține.

Respectiv, poziția apărării, bazată pe nevinovăția inculpatului, instanța a

apreciat-o critic, ca fiind înaintată în scopul eschivării de răspundere penală, aceasta

fiind combătută prin probele administrate.

Astfel, coroborând declarațiile martorilor Sapunji Vasile, Rusu Marin,

Popovschi Rodion, Lazarev Leonid, Nița Dumitru și Antohi Elena, care au fost

avertizați de răspundere penală pentru declarații intenționat false și declarațiile

inculpatului Vîrlan Fiodor, depuse în cadrul urmăririi penale, s-au reținut cu prioritate

declarațiile martorilor.

La fel este neîntemeiat argumentul apărătorului cu privire la lipsa laturii

obiective a infracțiunii imputate lui Vîrlan F. și fapta prejudiciabilă în varianta imputată

inculpatului, constă în acțiunea de conducere a mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, aceasta s-a

confirmat prin declarațiile martorului Sapunji Vasile, care a indicat că „La data de

23.05.2020, fiind implicat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a stopat mijlocul de

transport de model „Toyota RAV-4” cu numere de înmatriculare Bulgaria care era în

deplasare spre orașul Cahul, la volanul căruia se afla Vîrlan F. Automobilul a fost

stopat pe traseul Taraclia – Cahul în regiunea unei stații PECO din cauza că se deplasa

pe carosabil haotic”, or, martorul expres a indicat asupra faptului că Vîrlan F. se afla

în deplasare cu automobilul și nu staționa.

Ce ține de divergențele în declarațiile martorilor Popcov Pavel și Țipordei

Eugeniu, s-a reținut că de la data comiterii infracțiunii până în present, a trecut o

perioadă de timp, urmare a cărora martorii puteau să omită careva circumstanțe minore,

care au avut loc în ziua de 23 mai 2020 și care nu pot schimba esențial situația creată,

însă în fapt s-a confirmat deplasarea mijlocului de transport de model „Toyota RAV-

4”, cu n/î XXX, la volanul căruia se afla Vîrlan F.

2

Sunt pertinente declarațiile martorilor Popovschi Rodion și Lazarev Leonid care

au dat declarații din poziția reprezentanților statului, care au misiunea de a apăra

drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de menținere asigurare

și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire

a infracțiunilor și contravențiilor.

Respectiv, în susținerea poziției enunțate, s-a reținut că în ședința de judecată a

fost stabilit cu certitudine, că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, iar obiecțiile

părții apărării și inculpatului la caz nu erau bazate nici pe un suport juridic, aceasta

fiind o modalitate de eschivare a inculpatului de la răspundere penală și fiind totodată

în contradicție cu probele prezentate și examinate în cadrul cercetării judecătorești.

În susținerea poziției de apărare, avocatul a mai invocat faptul că organul de

urmărire penală a menținut în calitate de bănuit în privința lui Vîrlan Fiodor, mai mult

de 10 zile cum o cer prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2 Cod de procedură penală.

Respectiv, conform art. 63 alin. (2), pct. 2) Cod de procedură penală, Organul

de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile

din momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii

preventive.

La caz, la data de 05 iunie 2020, Vîrlan F. a fost recunoscut în calitate de bănuit

prin ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, fiindu-i imputată comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Ordonanța fiindu-i adusă la

cunoștință bănuitului și apărătorului acestuia la data de 05 iunie 2020, în modul

corespunzător /f.d. 31/.

La data de 09 iunie 2020, prin încheierea judecătorului de instrucție, a fost

aplicată măsura preventivă – în privința lui Vîrlan F., ridicarea provizorie a permisului

de conducere a mijloacelor de transport pe un termen de 4 luni de la data de 23.05.2020

până la 23.09.2020, fiind eliberat în acest sens și mandat judecătoresc /f.d. 47-50/.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 iunie 2020, a fost

casată integral încheierea la demersul procurorului Procuraturii raionului Cahul privind

aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport față de Vîrlan F., cu adoptarea unei noi hotărâri: s-a respins ca

neîntemeiat demersul procurorului raionului Cahul privind aplicarea măsurii

preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

S-a restituit lui Vîrlan F. permisul de conducere înregistrat cu nr. G00423140L din 02

iulie 2018, eliberat de autoritățile Române /f.d. 52-55/.

La data de 09 iulie 2020, prin ordonanța de punere sub învinuire, Vîrlan F. a fost

pus sub învinuire, fiindu-i încriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin.

(1) Cod penal.

Astfel, s-a reținut că argumentul apărării este unul neîntemeiat și lipsit de temei

juridic, or, în privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă neprivativă de

libertate la data de 09 iunie 2020 prin ridicarea provizorie a permisului de conducere

și două zile mai târziu, mai exact la data de 11 iunie 2020, prin decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 iunie 2020, măsura preventivă a fost anulată.

Respectiv din data de 11 iunie 2020 și până la data de 09 iulie 2020, când

inculpatul a fost pus sub învinuire, nu au fost aplicate măsuri preventive. În susținerea

3

poziției de apărare a inculpatului, a fost invocată necesitatea achitării inculpatului din

motiv că acesta nu a comis fapta încriminată, iar în cazul în care instanța totuși va

considera că vinovăția inculpatului a fost demonstrată, a solicitat încetarea cauzei

penale în baza art. 391 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, pe motiv că există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală.

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, devreme ce

probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în ședința

de judecată, au dovedit cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective de către

inculpat.

Vinovăția inculpatului a rezultat în mod cert și concret din proba video anexată

la materialele cauzei din imaginile căreia instanța de judecată a stabilit că ”agentul de

patrulare, Rodion Popovschi îi comunică lui Vîrlan F. că este bănuit de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, motive din care îi încredințează o fiolă

sterilă pe care o va deschide singură. Îi explică inculpatului procedura de testare și

limitele admisibile, totodată i-a fost explicat că refuzul de la testarea alcoolscopică

atrage în sine răspunderea penală. În continuare tot în aceeași probă video este fixat și

momentul testării alcoolscopice, unde inculpatul suflă în fiola aparatului de tip Drager,

care în urma testării a arătat o alcoolemie de 0,33 mg/l de alcool în aerul expirat.

Argumentul apărării și a inculpatului precum că ultimul nu a condus mijlocul de

transport a fost deasemenea combătut prin declarațiile martorului Sapunji Vasile,

conform cărora „La data de 23.05.2020, fiind implicat în exercitarea atribuțiilor de

serviciu a stopat mijlocul de transport de model „Toyota RAV-4” cu n/î Bulgaria, care

era în deplasare spre or. Cahul, la volanul căruia se afla Vîrlan Fiodor”, declarațiile

martorului Rusu Marin care a explicat că „În luna mai 2020, fiind implicat în serviciu,

aproximativ orele 21:00 – 22:00, în regiunea Spitalului Raional Cahul, a fost stopat

automobilul de model „Toyota” la volanul căruia se afla Vîrlan F. și care se deplasa

spre centrul or. Cahul”, din ce a rezultat că inculpatul a condus automobilul prin aflarea

sa la volanul acestuia.

Prin urmare, declarațiile inculpatului au fost făcute în ședința de judecată cu

scopul de a evita răspunderea penală și a se dezvinovăți, or, argumentele că „Polițiștii

l-au speriat că dacă nu va accepta efectuarea testării alcoolscopice, automobilul îi va fi

ridicat la parcarea cu plată”, sunt pur declarative, ultimul nu a înregistrat careva

plângeri pe faptul unui comportament abuziv din partea agenților de patrulare la faza

de constatare a conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate.

Cât despre declarațiile martorului Nița Dumitru și Antohi Elena, s-a reținut că

aceștia, prin declarațiile făcute, nu au relatat circumstanțe apte în sine să confirme sau

să infirme acuzarea adusă lui Vîrlan F., fiind declarații pur generale.

Mai mult, inculpatul este coleg de serviciu cu martorul Nița Dumitru și în relații

de concubinaj cu Antohi Elena, or declarațiile date de aceștia au fost apreciate ca fiind

date în vederea neînrăutățirii situației inculpatului, făcând parte din tactica apărării.

Negarea evidentă a realității, a fost apreciată ca fiind pur declarativă și cu scopul

de a duce în eroare instanța de judecată, or, acest fapt incontestabil a fost demonstrat

prin proba video care a demonstrat incontestabil vinovăția lui Vîrlan F. și care nu a

replicat atunci când agentul de patrulare, Popovschi Rodion i-a spus despre faptul că

este bănuit de „conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică”.

4

Sunt pertinente și concludente alegațiile apărării cu privire la modalitate de

înregistrare a secțiunilor video, or, potrivit art. 25 pct. 29 al Legii nr. 320 din 27-12-

2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, publicată la 01-03-2013 în

Monitorul Oficial Nr. 42-47 art. 145, polițistul avea dreptul de a efectua înregistrarea

video.

În ședință de judecată, apărarea a mai invocat că proba video nu este una legală,

fiind un colaj de secvențe video și care nici măcar nu este un original, fiind apreciate

critic și acest aspect, or, inculpatul, beneficiind de asistență juridică calificată la faza

de urmărire penală, a avut dreptul și posibilitatea de a contesta în ordinea prevăzută de

art. 313 Cod de procedură penală aceste acțiuni, în lipsa acestora, în cadrul ședinței de

judecată, apărarea și inculpatul au invocat aceste argumente doar cu scopul de a evita

răspundere penală și de a duce în eroare instanța de judecată.

În acest sens, s-a reținut conținutul încheierii din 17.09.2021, prin care s-a

respins cererea cu privire la dispunerea expertizei fonoscopice-informaționale ca fiind

neîntemeiată.

Pe cale de consecință, a fost apreciată critic și mențiunea apărării coordonată cu

inculpatul conform căruia, inculpatul nu a semnat tichetul drager și că semnătura

aplicată pe acesta nu-i aparține ultimului, or, analizând materialele cauzei penale, s-a

constatat că la faza de urmărire penală, apărătorul inculpatului, cât și inculpatul nu au

înaintat careva obiecții referitor la semnăturile aplicate de inculpat pe actul respectiv,

mai mult, la acea etapă procesuală, nu au depus careva cereri privind contestarea

semnăturilor aplicate pe tichetul drager și respectivul comportament, a fost perceput ca

fiind unul orientat spre evitarea răspunderii penale de către inculpate, ca în rezultat să

obțină nulitatea anumitor probe.

Astfel, s-a reținut conținutul încheierii din 16.09.2021, prin care s-a respins

cererea cu privire la dispunerea expertizei grafologice ca fiind neîntemeiată.

Deși apărarea a negat constant săvârșirea faptei în ședința de judecată, susținerea

acesteia nu are suport probatoriu. Simpla afirmație a stării de fapt, fără coroborarea

acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de

apărare utilizată, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea

bazată pe probe de necombătut.

Prezumția de nevinovăție a inculpatului nu este absolută ci relativă, ea putând fi

răsturnată prin orice mijloc de probă administrat în mod legal. Fiindu-i acordată

posibilitate părții apărării de a prezenta instanței de judecată lista probelor apărării,

apărarea nu a prezentat instanței de judecată lista probelor pe care-și întemeiază poziția

sa.

Pe acest punct de analiză, motivele și circumstanțele invocate de către apărătorul

inculpatului și declarațiile făcute de inculpat, au denotat doar o intenție directă de

evitare a pedepsei meritate pentru infracțiunea comisă, având o conotație de inducere

a instanței judecătorești în eroare asupra circumstanțelor comiterii faptei infracționale

și nemijlocit răspunderii penale.

Reieșind din toate aceste probe, situația de fapt a fost stabilită în urma analizei

coroborate a întregului ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor

corespunde situației de fapt reținute și sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină.

5

Astfel, prin totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și apreciindu-le în sensul art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, instanța a constatat vinovăția lui Vîrlan Fiodor în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Prin urmare, s-a stabilit

atât temeiul real, cât și temeiul juridic pentru atragerea lui Vîrlan Fiodor la răspundere

penală.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanța de fond eronat a apreciat probele, nu a analizat

și nu a dat nici un răspuns argumentelor apărării referitor la faptul că învinuirea este

neclară și abstractă.

La probatoriul anexat la dosar există, la faza urmăririi penale, declarațiile a doi

martori (agenți constatatori), Popovschi Radeon și Lazarev Leonid, care în faza

urmăririi penale au comunicat că în momentul când s-au apropiat de Vîrlan Fiodor,

unitatea de transport staționa în zonă de parcare. Chiar dacă ulterior, în faza cercetării

judecătorești, declarațiile au fost modificate, cele expuse în raport și declarațiile inițiale

în calitate de martori din data de 5 iunie 2020, nu au fost combătute, generând totodată

confuzie și incertitudine în cele declarate de martori.

Din declarațiile inculpatului și a celor doi martori Popovschi Radeon și Lazarev

Leonid, în faza inițială a urmăririi penale, rezultă că Vîrlan F. nu a condus unitatea de

transport în stare de alcoolemie avansată.

Mai mult, martorul Niță Dumitru și Antohi Elena, au confirmat cele expuse de

inculpat. Aceste circumstanțe pun la îndoială bănuiala rezonabilă în săvârșirea

infracțiunii imputate ultimului.

Totodată, prin procesul verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din data

de 23.05.2020 și ordonanța de ridicare din data de 23.05.2020, acte procesuale

întocmite de agentul constatator, Popovsci Radeon, s-a confirmat faptul că permisul de

conducere a unității de transport a fost ridicat de acesta.

Mai mult, la demersul procurorului privind autorizarea ridicării provizorii a

permisului de conducere a unității de transport, prin încheierea judecătorului de

instrucție din data de 09 iunie 2020, a fost admis demersul procurorului și aplicată în

privința lui Vîrlan Fiodor măsura preventivă - ridicarea provizorie a permisului de

conducere a mijlocului de port pe un termen de 4 luni de la 23.05.2020 până la

23.09.2020. Prin acest act procesual, judecătorul de instrucție, a confirmat aplicarea

măsurii preventive - ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijlocului da

transport, de către agentul constatator încă din data de 23.05.2020.

Astfel, la 05 iunie 2020, Vîrlan F. a fost recunoscut în calitate de bănuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Iar la 09 iulie 2020, Vîrlan F. a fost pus sub învinuire de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Respectiv ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă cu încălcarea

termenului de 10 zile de la momentul aplicării măsurii preventive de înlăturare de l a

conducerea mijlocului de transport și ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijlocului de transport, or, art. 63 Cod de procedură penală direct dispune: Organul de

6

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 2) persoana în privința

căreia a fost aplicată o măsură preventivă de libertate - mai mult de 10 zile din

momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii preventive.

Prin faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de învinuit abia la 09 iulie 2020,

organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod

de procedură penală.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă: există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 357-358 Cod de procedură penală.

2021, recursul a fost respins.

Instanța de recurs a reținut că prima instanță a constatat și apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept, raportând circumstanțele constatate la prevederile

legii penale și legii procesual-penale; apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței

de fond, precum că inculpatul Vîrlan Fiodor este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de fond corect a

calificat infracțiunea în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost cercetate în cadrul judecării

cauzei în prima instanță și verificate în instanța de recurs, au confirmat vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și au combătut argumentele declarate de

către inculpat.

Instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția lui Vîrlan Fiodor

în săvârșirea infracțiunii menționate, punând la baza sentinței de condamnare

declarațiile martorilor obținute în cadrul cercetării judecătorești și probele atestate mai

sus.

Concluzia expusă este fundamentată pe declarațiile martorilor Popovschi

Rodion, Lazarev Leonid, Sapunji Vasile, Rusu Marin, care fiind apreciate în

coroborare cu procesul-verbal privind constatarea faptului conducerii mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică; tichetul-raport de testare alcoolscopică ”Drager

Alcotest 6810” nr. 7222 din 23.05.2020 (f.d. 22); înregistrarea video ce conține

procedura de testare alcoolscopică a inculpatului Vîrlan Fiodor cu aparatul ”Drager”

(f.d. 58-59), în ansamblul lor au confirmat în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă

de alcool cu grad avansat, întrucât ultimul la momentul stopării unității de transport de

către echipajul de patrulare a acceptat să fie suspus testării alcoolscopice cu

analizatorul concentrației de etanol ”Alcotest Drager 6810”, rezultatul căruia a arătat o

concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,33 mg/l, respectiv nu a obiectat

împotriva acțiunilor agentului constatator de a-l supune testării alcoolscopice, a semnat

procesul-verbal cu privire la constatarea conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate din 23.05.2020, și chiar a scris în acest proces-verbal propriile mențiuni,

confirmând astfel faptul conducerii mijlocului de transport „Toyota RAV-4”, n/î XXX,

în stare de ebrietate, produsă de alcool.

7

Declarațiile martorilor Sapunji Vasile și Rusu Marin, care direct au indicat la

conducerea de către inculpatul Vîrlan F. a mijlocului de transport, care a fost stopat

nemijlocit de către ei în moment ce se deplasa spre or. Cahul, iar în timpul documentării

actelor, s-a simțit un miros specific de alcool, astfel au solicitat intervenția altui echipaj

de patrulare pentru a fi testat cu aparatul „Drager”, au fost reținute ca fiind pertinente,

concludente, utile și verifice, or partea apărării nu a invocat argumente sustenabile care

ar pune la îndoială declarațiile respectivilor martori implicați în serviciul de patrulare

în raza r-lui Cahul împreună cu un colaborator al detașamentului cu destinație specială

”Fulger”. Nici instanța de recurs urmare a examinării cauzei penale nu a constatat

careva temeiuri pentru a pune la îndoială declarațiile martorilor Sapunji Vasile și Rusu

Marin.

Starea de ebrietate a inculpatului la momentul testării a fost constatată și nici nu

a fost contestă de către inculpat, care în ședința de judecată a declarat că până la testare,

fusese în ospeție la un prieten și consumase 2 sticle de bere.

Conform procesului-verbal de constatare din 23.05.2020, cu care inculpatul a

luat cunoștință și l-a semnat, subofițerul Popovschi Rodion a constatat faptul

conducerii de către Vîrlan Fiodor, în mun. Cahul, str. Ștefan cel Mare, a mijlocului de

transport „Toyota RAV-4”, n/î XXX, în stare de ebrietate cu grad avansat.

Totodată, inculpatul, cu propria mâină a scris în acest proces-verbal că este de

acord cu rezultatul 0,33 și nu dorește colectarea probelor de sânge.

Corect s-a apreciat ca fiind lipsită de credibilitate versiunea inculpatului, precum

că nu a semnat tichetul de testare Drager și că semnătura de pe acest tichet nu-i aparține,

nu i-a fost prezentat nici un tichet Drager pentru a fi semnat, constatând tendința

inculpatului de a se apăra și de a evita răspunderea penală.

Această concluzie a rezultat inclusiv și din acel fapt, că la momentul îndeplinirii

formalităților de documentare a faptei infracțiunii la locul depistării la 23.05.2020, cât

și în cadrul urmăririi penale la audiere în calitate de bănuit la 05.06.2020, la audierea

în calitate de învinuit la 09.07.2020, la data luării cunoștinței cu materialele urmăririi

penale finisate 13.07.2020 și pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond până la

data de 02.09.2021 (data la care a acceptat să fie audiat), inculpatul nu a invocat această

versiune, fără a avea o explicație plauzibilă acestui fapt.

În premieră Vîrlan F. a înaintat versiunea dată în cadrul audierii sale în ședința

instanței de fond la 02.09.2021, iar la 03.09.2021, apărătorul acestuia, Chironachi

Vladimir a înaintat cererea privind numirea expertizei grafologice a tichetului Drager

Alcotest, având dubii în privința semnăturii aplicate.

Inconsistența acestui argument al inculpatului rezultă și din faptul că cererea de

efectuare a expertizei grafocopice este una formală atât sub aspectul inutilității (lipsei

obiectului de probațiune), atunci când inculpatul a declarat în ședința de judecată că a

fost supus testării alcoolscopice și a vizualizat rezultatul testării la ecranul aparatului-

analizator ”Drager”; cât și sub aspectul tardivității depunerii acestei cereri, dat fiind că

nu a inclus o asemenea cerere în lista probelor la ședința preliminară, în timp ce o astfel

de chestiune ar fi una simplă și elementară, și în mod obișnuit avea să fie inițiată la

momentul oportun în cazul în care motivele ar fi cu adevărat plauzibile.

Apărarea a insistat asupra faptului că inculpatul nu a condus automobilul, că

automobilul staționa lângă benzinăria „Rapira” timp de 2 ore, inculpatul așteptând soția

8

pentru a prelua automobilul și de a-l deplasa la domiciliu, și că din proba video se

observă doar testarea cu aparatul „Drager” în afara mijlocului de transport, și nu

momentul conducerii.

Iar martorii Popovschi Rodion și Lazarev Leonid (agenți constatatori) la faza

urmăririi penale au declarat că în momentul când s-au apropiat de Vîrlan Fiodor,

unitatea de transport staționa în zona de parcare, ulterior în faza cercetării judecătorești

modificându-și declarațiile, care nu au fost combătute, ceea ce a generat un confuz și

incertitudine în cele declarate de martori.

Faptul conducerii automobilului de către inculpat a fost confirmat doar indirect

prin declarațiile martorilor Popovschi Rodion și Lazarev Leonid, aceștia menționând

că nu ei au fost acei agenți de circulație care au stopat autoturismul condus de Vîrlan

F. Martorii care în mod direct au probat faptul conducerii automobilului de către

inculpat sunt angajații poliției, Sapunji Vasile și Rusu Marin.

Așadar, martorul Sapunji Vasile (șef al serviciului patrulare Comrat, Ceadâr-

Lunga) a declarat că la data de 23.05.2020, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a

stopat mijlocul de transport de model „Toyota RAV-4” cu n/î Bulgaria, care era în

mișcare și venea din direcția Taraclia spre or. Cahul, la volan se afla Vîrlan Fiodor.

Automobilul a fost stopat pe traseul Taraclia – Cahul, în regiunea unei stații PECO din

cauza că se deplasa pe carosabil haotic. În momentul stopării era cu colegul Rusu Marin

și un angajat de la forțele speciale „Fulger”. A cerut actele la control și urmare a

faptului că a simțit miros de alcool de la conducător, a solicitat prezența unui alt echipaj

care deținea alcotestul pentru ca Vîrlan F. să fie supus testării alcoolscopice. În

momentul stopării, Vîrlan F. se afla de unul singur în automobil și a recunoscut din

start că consumase alcool. Persoana supusă testării a fost de acord cu rezultatul testării

și a semnat toate actele care au fost întocmite la fața locului. Cazul de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate a fost documentat de către Popovschi

Rodion și Lazarev Leonid. Martorul Rusu Marin (ofițer principal al Secției investigații

interne Direcția inspectare efectiv) a declarat că în luna mai 2020, fiind implicat în

serviciu, în jurul orelor 21:00 – 22:00, în regiunea Spitalului Raional Cahul a fost stopat

automobilul de model „Toyota” la volanul căruia se afla Vîrlan F. și care se deplasa

spre centrul or. Cahul. De autovehiculul stopat s-a apropiat Sapunji Vasile, ultimul a

solicitat intervenția altui echipaj la fața locului cu aparatul de tip Drager, pentru a fi

supus testării alcoolscopice conducătorul auto. Colegii săi de pe un alt echipaj s-au

prezentat la fața locului și au realizat procedura de testare alcoolscopică. Înregistrarea

video redă procedura de testare alcoolscopică a inculpatului de către agentul

constatator, din care se face clar că inculpatul în cadrul testării nu a obiectat că nu el ar

fi condus vehiculul, a acceptat să fie supus testării alcoolscopice, fiind de acord cu

rezultatul testării. La fel pe înregistrarea video se atestă că în preajma agentului

constatator și inculpatului în timpul testării alcoolscopice se afla un polițist mascat

pentru misiuni speciale, ceea ce oferă credibilitate declarațiilor martorilor Sapunji

Vasile și Rusu Marin, care erau implicați în serviciul de patrulare împreună cu un

angajat de la forțele speciale „Fulger”. Anume acești martori la 23.05.2020 au stopat

automobilul de model „Toyota” la volanul căruia se afla Vîrlan Fiodor, care se deplasa

spre centrul orașului Cahul, fiind stopat lingă benzinăria „Rapira”. Nici în procesul-

verbal de constatare din 23.05.2020 /f.d. 5/, nici din conversația inculpatului cu agentul

9

constatator în cadrul procedurii de testare alcoolscopică, reținută de pe înregistrarea

video, inculpatul Vîrlan Fiodor nu a invocat că nu ar fi condus automobilul, sau că

automobilul s-ar fi aflat în staționare. În acest sens, versiunea inculpatului, care susține

că nu a condus mijlocul de transport, că de fapt dânsul timp de 2 ore a așteptat soția

lângă automobil și de el s-a apropiat un echipaj de poliție, care i-a cerut actele la control

și i-au propus testarea alcoolscopică, este contradictorie cu declarațiile martorilor

Sapunji Vasile și Rusu Marin, care au indicat că inculpatul a condus automobilul de

model „Toyota RAV-4” și până la stopare se deplasa spre centrul mun. Cahul, în

regiunea unei stații PECO. Partea apărării nu a invocat nici un motiv pentru care

martorii Sapunji Vasile și Rusu Marin ar tentați să facă declarații neveridice. Apreciind

declarațiile martorilor Sapunji Vasile și Rusu Marin ca fiind veridice, că automobilul

inculpatului până la stopare de către poliția de patrulare era în mișcare, ultimul

exercitând activitatea de conducere, aflându-se la volanul automobilului în momentul

stopării de către agenții de patrulare.

În continuare, argumentul recurentului cu referire la faptul că declarațiile

martorilor Popovschi Rodion și Lazarev Leonid în instanța de judecată nu ar fi veridice,

dat fiind că aceștia și-au modificat declarațiile inițiale de la urmărirea penală, care nu

au fost combătute, generând stare de confuz și incertitudine.

La acest capitol, într-adevăr, fiind audiați la faza urmăririi penale de către

ofițerul de urmărire penală Pașcenco Valeriu la 05.06.2020 /f.d. 23-24, 25-26/, martorii

Popovschi Rodion și Lazarev Leonid au declarat că în jurul orelor 21:50, deplasându-

se pe str. Ștefan cel Mare a mun. Cahul, au observat că era parcat automobilul de model

„Toyota Rav-4” cu n/î XXX, iar afară lângă ușa automobilului din partea șoferului

stătea un bărbat, care i-a părut suspectă și i-au propus să fie testat cu aparatul „Drager”.

Ulterior, fiind audiat la faza urmăririi penale de către procuror la 02.07.2020 /f.d. 60/,

martorul Popovschi Rodion a declarat că în jurul orelor 21:35 a fost telefonat de colegul

Sapunji Vasile, care era cu un alt echipaj de patrulare în or. Cahul și i-a spus că trebuie

să se apropie pe str. Ștefan cel Mare, mun. Cahul, în zona benzinăriei ”Rapira”, pentru

a testa un conducător auto în privința căruia sunt suspiciuni că se află în stare de

ebrietate alcoolică; dânsul fiind în s. Burlacu, s-a deplasat spre mun. Cahul;

aproximativ la orele 21:45 a ajuns la locul stopării automobilului de către colegii lui,

lângă benzinăria ”Rapira”; pe str. Ștefan cel Mare se afla automobilul de serviciu

”Skoda Rapid” și la distanță de 2-3 m se afla stopat automobilul de model „Toyota

RAV-4”, conducătorului căruia i-a propus să fie testat cu aparatul Drager.

Astfel, disputa privind divergențele în declarațiile martorului Popovschi Rodion

a fost soluționată la faza urmăririi penale de către procuror, prin audierea suplimentară

a acestuia.

Mai mult, declarațiile martorilor Popovschi Rodion și Lazarev Leonid făcute în

ședința de judecată au coroborat cu declarațiile martorilor Sapunji Vasile și Rusu

Marin. Or, inițial mijlocul de transport condus de inculpat a fost stopat de agentul de

patrulare Sapunji Vasile și imediat a fost solicitată intervenția altei echipe de patrulare

dotată cu aparatul ”Drager”, la fața locului prezentându-se Lazarev Leonid și

Popovschi Rodion, ultimul realizând procedura de testare alcoolscopică.

Faptul că declarațiile inițiale ale martorilor Lazarev Leonid și Popovschi Rodion,

făcute la 05.06.2020 în fața ofițerului de urmărire penală Pașcenco Valeriu, derogă de

10

cele făcute ulterior de ei însăși pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești,

într-adevăr au trezit unele semne de îngrijorare. Și, necătând la faptul îngrijorabil că

până la finele judecării cauzei, procurorul nu a venit cu o claritate a acestei situații, nu

a investigat în cadrul unui alt proces penal acțiunile ofițerului de urmărire penală și ale

polițiștilor Lazarev Leonid și Popovschi Rodion, această situație nu ar însemna de la

sine că ar fi veridice anume primele declarații ale polițiștilor Lazarev Leonid și

Popovschi Rodion – după cum o pretinde partea apărării.

Declarațiile acestor martori au fost apreciate de instanța judecătorească prin

prisma prevederilor art.100 alin. (4) Cod de procedură penală, care stipulează: ”Toate

probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu

alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective”, și a

celor de la art. 101 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, în care este stipulat; ”Fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

(2) Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele

conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate

aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege”.

Referitor, la declarațiile martorilor Lazarev Leonid și Popovschi Rodion din

05.06.2020 trezesc anumite dubii argumentate cu referire la veridicitatea lor.

În primul rând pare destul de straniu că pentru acești polițiști de patrulare s-a

prezentat a fi suspect prin sine faptul că un bărbat stă alături de un automobil parcat

(după cum au declarat ei la 05.06.2020), în afara oricărei aluzii de încălcare a

prevederilor Regulamentului circulației rutiere, fără vreo explicație cu privire la

motivul îngrijorării acestor polițiști de faptul staționării unității de transport sau de

persoana inculpatului, care ar fi stat alături de automobil. În al doilea rând, în cursul

cercetării judecătorești apărătorii inculpatului în mod repetat au solicitat ba citirea

declarațiilor acestor martori de la urmărirea penală (ședința din 05.04.2021), ba

audierea repetată a acestor martori și iarăși citirea declarațiilor martorului Popcovschi

Rodion de la urmărirea penală (ședința din 24.08.2021), însă în cadrul audierilor din

24.08.2021 partea apărării (inculpatul și avocatul Chironachi Vladimir) nu au formulat

pentru martorul Popovschi Rodion nici o întrebare pentru a explica dacă a declarat

astfel cum este consemnat în procesul-verbal de audiere din 05.06.2020 și care ar fi

motivul divergențelor cu declarațiile făcute ulterior, iar la audierea martorului Lazarev

Leonid nici nu au cerut instanței darea citirii declarațiilor acestuia din 05.06.2020, fapt

stabilit prin procesul-verbal al ședinței de judecată și înscrierea audio a ședinței.

În situația în care declarațiile martorilor Lazarev Leonid și Popovschi în ședința

de judecată au fost consecutive, coerente și au coroborat perfect cu celelalte probe

administrate, prima instanță justificat și întemeiat au fost apreciate a fi veridice

declarațiile martorilor Lazarev Leonid și Popovschi făcute în ședința de judecată, care

au demonstrat faptul intervenției acestora după stoparea mijlocului de transport

„Toyota RAV-4” condus de inculpat, la solicitarea agenților de patrulare, în scopul

propunerii inculpatului să fie supus testării alcoolscopice, și documentării cazului de

11

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate, declarații care au și fost puse

la baza sentinței de condamnare.

Declarațiile martorilor Niță Dumitru și Antohi Elena au atestat doar că la

23.05.2020 inculpatul a chemat un taxi pentru soția sa, care urma să preia automobilul,

deoarece acesta consumase alcool. Alte detalii pertinente cazului acești martori nu au

comunicat.

Astfel că în speță, s-a constatat cu certitudine că inculpatul, în mod conștient a

urcat la volan și a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate cu grad avansat.

Subsidiar, fapta prejudiciabilă se exprimă în acțiunea de conducere în condiții

ilicite a mijlocului de transport. În cazul infracțiunii imputate, caracterul ilicit al

conducerii rezultă din nerespectarea obligației, pe care o are conducătorul mijlocului

de transport, de a evita starea de ebrietate alcoolică cu grad inadmisibil.

Cerința esențială pentru întrunirea elementelor faptei prejudiciabile prevăzute la

alin. (1) art. 2641 Cod penal este ca făptuitorul să se afle în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat în timpul conducerii mijlocului de transport.

În consecință, vinovăția inculpatului Vîrlan Fiodor în săvârșirea infracțiunilor

incriminate este dovedită în cadrul procesului penal.

Concluzia instanței de fond privind stabilirea vinovăției inculpatului Vîrlan

Fiodor de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost una

justă, adoptată în baza tuturor probelor administrate, care au fost corect apreciate prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Referitor la argumentele părții apărării precum că instanța de fond respingând

demersul apărării de a dispune efectuarea expertizelor grafologică și fonoscopică, a

încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil - prin imposibilitatea contestării

unor probe, argumentul părții apărării ca fiind unul neîntemeiat.

Materialele cauzei au atestat că interesele inculpatului la urmărirea penală și în

instanța de judecată au fost reprezentate de avocatul ales, Gorlenco Oleg, ulterior la

25.06.2021, în proces a intervenit avocatul Chironachi Vladimir.

Judecarea cauzei a durat un timp îndelungat, în cadrul căreia au fost convocate

20 ședințe de judecată (12 ședințe până la și 8 ședințe după intervenirea avocatului

Chironachi V.).

După audierea inculpatului în ședința instanței de fond la 02.09.2021, avocatul

Chironachi Vladimir, la 03.09.2021 a depus cererea privind dispunerea efectuării

expertizei grafologice pentru a se răspunde la întrebarea dacă semnătura de la numele

Vîrlan Fiodor de pe tichetul-raport alcotest ”Drager” este efectuată de aceiași persoană

care a semnat de la numele Vîrlan Fiodor în alte acte procedurale (procesul-verbal

privind constatarea faptei, explicație, proces-verbal de ridicare a obiectelor, ordonanța

de ridicare).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 16.09.2021 a fost respinsă cererea

avocatului Chironachi Vladimir cu privire la dispunerea expertizei grafologice, ca fiind

neîntemeiată.

12

La 17.09.2021, avocatul Chironachi Vladimir a depus cererea privind dispunerea

efectuării expertizei fonoscopice a fișierului video prezentat pe CD-R, care a fost

respinsă ca neîntemeiată prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17.09.2021.

Respingerea demersului apărării privind numirea expertizelor grafologică și

fonoscopică, nu a încălcat dreptul la un proces echitabil a inculpatului, întrucât ultimul

pe parcursul urmăririi penale, fiind asistat de avocat, a avut posibilitate de a solicita

organului de urmărire penală dispunerea acestor expertize, de a contesta actele

procesuale, de a înainta obiecții, însă nu a valorificat acest drept nici chiar atunci când

a făcut cunoștință cu materialele dosarului la terminarea urmăririi penale.

Nici pe parcursul examinării cauzei, începând cu ședința preliminată din

10.08.2020, inculpatul și apărătorului acestuia nu au intervenit cu asemenea cereri, în

timp ce conținutul și ordinea cercetării judecătorești a fost stabilită cu participarea

apărării încă la ședința din 17.11.2020, iar din momentul intervenirii în proces a

avocatului Chironachi Vladimir din 25.06.2021, având în permanență acces pa dosar,

abia la 03.09.2021, partea apărării a intervenit cu cererea privind efectuarea expertizei

grafoscopice și la 17.09.2021, cu cerere privind efectuarea expertizei fonoscopice.

Astfel, apărarea a intervenit cu aceste cereri de efectuare a expertizelor după

realizarea tuturor acțiunilor incluse în ordinea cercetării judecătorești, fapt care, de rând

cu motivele invocate, au atestat că acestea sunt formale și duceau la tergiversarea

judecării cauzei.

Respectiv, instanța de fond întemeiat a respins cererea părții apărării privind

efectuarea acestor expertize. În primul rând, cererea privind numirea expertizelor

grafologică și fonoscopică a fost înaintată la etapa finisării cercetării judecătorești, fără

a invoca careva motive plauzibile ce au determinat înaintarea cererii anume la etapa

dată și nu imediat după efectuarea testului „Drager” sau când inculpatul și apărătorul

acestuia au făcut cunoștință cu materialele cauzei penale la terminarea urmăririi penale,

sau imediat în momentul intervenirii unui alt avocat.

Faptul că apărătorului inculpatului, avocatul Chironachi Vladimir a intervenit în

proces în cursul examinării cauzei, nu denotă că inculpatul a fost privat de posibilitatea

de a contesta probele/de a interveni cu cereri sau obiecții, sau nu a cunoscut careva

circumstanțe referitor la faptul că semnătura nu-i aparține, interesele acestuia fiind

reprezentate de un alt avocat ales, astfel că dreptul la apărare i-a fost asigurat.

Mai mult, martorii acuzării audiați în ședința de judecată au menționat faptul că

anume Vîrlan Fiodor a semnat actele respective. Efectuarea expertizei grafologice își

pierde actualitatea în situația în care inculpatul a fost de acord cu rezultatul testării, nu

a solicitat prelevarea probelor biologice, a recunoscut în ședința de judecată că a

consumat alcool, înregistrarea video atestă procedura testării alcoolscopice și rezultatul

fixat de 0,33 mg/l vapori de alcool în aerul expirat de Vîrlan F.

Nici prin respingerea cereri privind efectuarea expertizei fonoscopice nu a fost

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil. Or, partea apărării a solicitat să fie

supusă expertizării fișierul cu înregistrarea video pentru a stabili cui aparțin vocile ce

se aud și imaginile din înregistrare.

Însă inculpatul Vîrlan Fiodor niciodată nu a invocat că persoana din imagine nu

ar fi el, că vocea nu i-ar fi aparținut, ci dimpotrivă a declarat că a fost supus procedurii

de testare alcoolscopică, a confirmat că în cadrul testării a afirmat că nu a consumat

13

alcool (exact cum este înregistrat video). Nu există nici un motiv pentru a fi dispusă

expertiza fonoscopică, atât timp cât inculpatul niciodată nu a contestat autenticitatea

înregistrării video care a fost cercetată în ședință publică cu participarea lui și

apărătorului la data de 02.09.2021.

Astfel, insistența apărării de a efectua expertizele grafoscopică și fonoscopică la

etapa finisării cercetării judecătorești, a fost apreciată ca o tentativă de tergiversare a

examinării cauzei penale.

Cu referire la afirmația recurentului că instanța nu a dat răspuns argumentelor

apărării referitor la faptul că învinuirea înaintată lui Vîrlan F. este neclară și abstractă,

Or, prima instanță nici nu putea oferi un tratament acestui argument, odată ce

însăși recurentul nu s-a expus în ce ar fi constat neclaritatea învinuirii aduse de

procuror.

Verificând din oficiu textul învinuirii formulate în rechizitoriu, instanța de recurs

nu a atestat vreun indiciu că acuzația nu ar fi avut sens, sau că nu ar conține elementele

necesare pentru a o reține ca fiind o faptă ilicită și pentru a o putea supune calificării

juridice.

Recurentul a criticat și conduita procesuală a primei instanțe, invocând că la

cererea verbală a apărătorului cu solicitarea unui termen pentru a face cunoștință cu

declarațiile martorilor Popovschi și Lazarev, instanța a respins cererea de a face

cunoștință cu declarațiile acestor martorilor, dându-le citire în cadrul ședinței, iar în

susțineri verbale apărarea nu a cunoscut cele declarate de acești martori.

Argumentul în cauză este departe de a fi interpretat ca fiind o încălcare a

dreptului la un proces echitabil. În primul rând, prima instanță nu a refuzat apărării

dreptul de a cunoaște declarațiile martorilor Popovschi și Lazarev, ci doar nu a acceptat

întreruperea ședinței de judecată, recurgând la citirea în glas a acestor declarații în

ședința de judecată – procedeu care în egală măsură este efectiv pentru ca apărătorul

să cunoască conținutul acestor declarații.

Această dispoziție a primei instanțe a fost una explicabilă și logică, atunci când

apărătorul având dreptul de a lua cunoștință cu materialele dosarului oricând în afara

ședinței de judecată, nu a recurs la realizarea acestui drept, ci tinde să obțină o

întrerupere sau amânare a ședinței de judecată sub acest pretext.

În al doilea rând, intervalul de timp extrem de îndelungat de la ședința în care

prima instanță a dat citirii declarațiilor martorilor Popovschi și Lazarev și până la

ședința în care au avut loc dezbaterile judiciare, în care partea apărării a avut

posibilitatea de a lua oricând și nelimitat cunoștință cu materialele dosarului, exclude

prin sine orice alegație a apărării cu referire la existența impedimentului de pregătire a

unei apărări eficiente.

Un alt argument al părții este că la faza urmăririi penale Vîrlan Fiodor a fost pus

sub învinuire cu încălcarea termenului imperativ prevăzut la art. 63 Cod de procedură

penală, fiind menținut în calitate de bănuit mai mult de 10 zile și astfel Vîrlan F. ar fi

fost pus sub acuzare de mai multe ori pentru același fapt, ingerință ce contravine

garanției prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală.

Acest argument a fost respins ca fiind unul neîntemeiat, din următoarea rațiune.

14

Materialele dosarului a atestat că prin ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit din 05 iunie 2020, Vîrlan F. a fost recunoscut în calitate de bănuit, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

La 05 iunie 2020, procurorul a înaintat judecătorului de instrucție demersul

privind aplicarea măsurii preventive ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 09 iunie 2020, judecătorul de instrucție a

dispus aplicarea în privința lui Vîrlan F. a măsurii preventive ridicarea provizorie a

permisului de conducere a mijloacelor de transport pe termen de 4 luni, de la data de

23.05.2020 până la 23.09.2020.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 iunie 2020, a fost casată integral

încheierea Judecătoriei Cahul sediul central din 09 iunie 2020 și pronunțată o nouă

hotărâre prin care a fost respins demersul procurorului privind aplicarea măsurii

preventive ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport

față de Vîrlan Fiodor.

Prin ordonanța procurorului din 09.07.2020, Vîrlan Fiodor a fost pus sub

învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal (f.d. 63).

În conformitate cu art. 175 alin. (3) Cod de procedură penală, „măsuri preventive

sânt: 1) obligarea de a nu părăsi localitatea; 2) obligarea de a nu părăsi țara; 3) garanția

personală; 4) garanția unei organizații; 5) ridicarea provizorie a permisului de

conducere a mijloacelor de transport; 5 1 ) înlăturarea de la conducerea mijlocului de

transport; 6) transmiterea sub supraveghere a militarului; 7) transmiterea sub

supraveghere a minorului; 8) liberarea provizorie sub control judiciar; 9) liberarea

provizorie pe cauțiune; 10) arestarea la domiciliu; 11) arestarea preventivă”.

Potrivit art. 182 alin. (2), (3), (5) Cod de procedură penală, „în cazul unei

infracțiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace

de transport sau anulării acestui drept, organul de constatare ridică permisul de

conducere până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție.

În acest caz, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală înaintează,

în cel mult 3 zile, judecătorului de instrucție un demers cu privire la aplicarea măsurii

preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

(3) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică

ca măsură principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă și se

dispune de către judecătorul de instrucție la demersul motivat al procurorului care

conduce sau efectuează urmărirea penală. (5) Ridicarea provizorie a permisului de

conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul de instrucție pe un termen

ce nu poate depăși termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport”.

Conform art. 63 alin. (1), (2), (3), (5) Cod de procedură penală, „(1) bănuitul

este persoana fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până

la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul

din următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța

sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3)

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. (2) Organul de urmărire

penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 1) persoana reținută – mai mult

15

de 72 de ore; 2) persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă

neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoștință

ordonanța despre aplicarea măsurii preventive; 3) persoana în privința căreia a fost dată

o ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai mult de 3 luni. (3) La momentul

expirării, după caz, a unui termen 20 indicat în alin. (2), organul de urmărire penală

este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea

lui sub învinuire. (5) Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reținutului,

revocării măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după caz, anulării ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul

emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere sub învinuire”.

A fost declarată eronată opinia părții apărării precum că în temeiul art. 273 Cod

de procedură penală, măsura preventivă neprivativă de libertate ridicarea provizorie a

permisului de conducere a fost aplicată de organul de constatare prin ordonanța și

procesul-verbal de ridicare a permisului de conducere.

Din prevederile legale menționate a rezultat că măsura preventivă ridicarea

provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul

de instrucție la demersul motivat al procurorului, iar organul de constatare ridică

permisul de conducere până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție, adică

până când factorul de decizie abilitat prin lege va decide aplicarea sau neaplicarea

acestei măsuri preventive.

Acțiunea organului constatator de ridicare a permisului de conducere la

momentul constatării pretinsei fapte ilicite, nu poate fi interpretată ca fiind o măsură

preventivă, or aplicarea acesteia o decide judecătorul de instrucție.

Până la adoptarea încheierii de către judecătorul de instrucție, această acțiune nu

are semnificația unei măsuri preventive.

Mai mult ca atât, conform art. 177 alin. (1), (11) Cod de procedură penală, Actul

prin care se aplică măsura preventivă: ”Referitor la aplicarea măsurii preventive

procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală emite, din oficiu sau la

demersul organului de urmărire penală, o ordonanță motivată.

În ordonanța procurorului se indică … (11) Instanța de judecată emite o încheiere

motivată, în care se indică: …”. Iar potrivit art. 63 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, ”Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele

acte procedurale, după caz: … 2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri

preventive neprivative de libertate”.

Organul de constatare a ridicat permisul de conducere de la Vîrlan Fiodor, fiind

întocmite ordonanța de ridicare și procesul-verbal de ridicare și a permisului de

conducere din 23.05.2020.

Însă, în privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă neprivativă de

libertate ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport de

către judecătorul de instrucție doar la 09 iunie 2020.

Două zile mai târziu, la data de 11 iunie 2020, prin decizia Curții de Apel Cahul

din 11 iunie 2020, demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive ridicarea

provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport a fost rejudecat și

adoptată soluția de respingere a acestui demers. La data aplicării acestei măsuri

16

preventive 09.06.2020, Vîrlan Fiodor deja avea statutul de bănuit în temeiul ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit din 05.06.2020 /f.d. 31/ - anume acesta este

momentul în care Vîrlan Fiodor a obținut statutul de bănuit în conformitate cu art. 63

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Măsura preventivă neprivativă de libertate (ridicarea provizorie a permisului de

conducere) a durat doar două zile și a încetat de drept în temeiul art. 195 alin. (5) pct.

1) Cod de procedură penală, astfel nu au fost întrunite condițiile de aplicabilitate a

prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 2) și alin. (3) Cod de procedură penală, or Vîrlan

Fiodor nu a fost menținut concomitent cu calitatea de bănuit și cu măsura preventivă

activă (valabilă) peste termenul de 10 zile.

Analizând minuțios dispozițiile art. 63 alin. (2), (3), (5) Cod de procedură penală,

la expirarea unui termen din cele menționate la alin. (2), în cazul din speță termenul de

10 zile în care bănuitului i-a fost aplicată măsura preventivă - ridicarea provizorie a

permisului de conducere, survine obligația organului de urmărire penală de a revoca

măsura preventivă și de a dispune, după caz, fie scoaterea bănuitului de sub urmărire

penală, fie punerea lui sub învinuire.

Aceste consecințe survin doar la expirarea termenului de 10 zile, dar, în cazul în

care măsura preventivă nonprivativă de libertate a fost revocată și a încetat de drept la

2 zile de la aplicare, și astfel nu este îndeplinită condiția ”expirării termenului indicat

la alin. (2)” – nu sunt aplicabile consecințele prevăzute la alin. (3) în momentul

revocării măsurii preventive.

Asemenea consecințe pot surveni ulterior, la expirarea după caz a altor termene

prevăzute la alin. (2).

Astfel că învinuirea a fost înaintată de către procuror în termenul legal, deoarece

calitatea de bănuit în privința lui Vîrlan Fiodor nu a expirat peste 10 zile, iar termenul

de menținere a statutului de bănuit urmează a fi calculat din data emiterii ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit.

Conform art. 1821 alin. (1), (3), (6) Cod de procedură penală, ”(1) Persoana care

conduce mijlocul de transport se înlătură de la conducere de către organul de constatare

dacă există temeiuri suficiente că aceasta se află în stare de ebrietate inadmisibilă

produsă de alcool sau de alte substanțe. (3) Mijlocul de transport al cărui conducător a

fost înlăturat de la conducere se ridică și dacă nu poate fi predat proprietarului,

posesorului sau reprezentantului lor, se aduce la stația de parcare specială sau la

subdiviziunea de poliție cea mai apropiată de locul constatării infracțiunii. (6) Mijlocul

de transport se restituie proprietarului, posesorului sau reprezentantului legal imediat

după înlăturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare prevăzute la alin.(1)”.

Reglementarea de mai sus nu specifică că acțiunea organului constatator de înlăturare

de la conducere a persoanei care conduce mijlocul de transport ar oferi persoanei

înlăturate statutul de bănuit.

Or, conform art. 63 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, ”Bănuitul este

persoana fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la

punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul

din următoarele acte procedurale, după caz: ... 2) ordonanța sau încheierea de aplicare

a unei măsuri preventive neprivative de libertate”.

17

Legislatorul a intervenit cu o coliziune procesuală atunci când, pe de o parte la

art. 177 Cod de procedură penală instituie exhaustiv actele procedurale prin care pot fi

aplicate măsurile preventive – ordonanța organului de urmărire penală și încheierea

instanței de judecată, iar pe de altă parte la art. 1821 Cod de procedură penală

implementează o unică măsură preventivă care poate fi aplicată doar de către agentul

constatator printr-un act real care mai mult ține de activitatea administrativă.

Necătând la această disensiune, aplicarea acestei măsuri preventive nu constituie

temei de atribuire a statutului de bănuit persoanei înlăturate de la conducerea mijlocului

de transport, or la art. 63 alin. (1) Cod de procedură penală este specificat cert, că actul

procedural de recunoaștere în calitate de bănuit poate fi doar ordonanța sau încheierea

de aplicare a măsurii preventive, iar în corelație cu art. 177 Cod de procedură penală

asemenea acte pot fi emise doar de către organul de urmărire penală sau instanța de

judecată.

Nici prerogativele organului de constatare specificate la art. 273 Cod de

procedură penală nu-l împuternicesc de a emite ordonanțe în sfera aplicării măsurilor

preventive.

Verificând aspectele de fapt și de drept operate de instanța de fond la stabilirea

și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de fond a aplicat inculpatului o

pedeapsă corectă și echitabilă în coraport cu circumstanțele faptei și personalitatea

inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă în formă de muncă neremunerată în folosul

comunității cu durată de 240 ore, precum și pedeapsa complementară anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

La stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de

prevederile art. 75, 76-78 Cod penal, în acord cu care persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod.

La stabilirea categoriei pedepsei, instanța de fond a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat – fără

antecedente penale, fiind sancționat contravențional de 19 ori, nu se află la evidența

medicului psihiatru sau narcolog, de lipsa circumstanțelor agravante și atenuante,

precum și săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

judecătorești au devenit irevocabile.

recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurenții au menționat că prin procesul verbal de ridicare a obiectelor și

documentelor din data de 23.05.2020 și ordonanța de ridicare din data de 23.05.2020,

acte procesuale întocmite de agentul constatator, s-a confirmat că permisul de

conducere a unității de transport a fost ridicat.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din data de 09 iunie 2020, a fost admis

demersul procurorului și aplicată în privința lui Vîrlan Fiodor măsura preventivă -

ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijlocului de port pe un termen de 4

luni de la 23.05.2020 până la 23.09.2020.

18

La 05 iunie 2020, Vîrlan F. a fost recunoscut în calitate de bănuit pe art. 2641

alin. (1) Cod penal, iar la 09 iulie 2020 a fost pus sub învinuire.

Respectiv, ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă cu încălcarea

termenului de 10 zile de la momentul aplicării măsurii preventive de înlăturare de la

conducerea mijlocului de transport și ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijlocului de transport, or, art. 63 Cod de procedură penală direct dispune: Organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 2) persoana în privința

căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate - mai mult de 10 zile

din momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii

preventive.

Prin faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de învinuit abia la 09 iulie 2020,

organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod

de procedură penală.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă: există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Reieșind din cele elucidate, instanța de fond urma să emită o sentință de încetare

în privința inculpatului.

Însă, instanța de fond eronat a apreciat probele, nu a analizat și nu a dat niciun

răspuns argumentelor apărării referitor la faptul că învinuirea înaintată lui Vîrlan F.

este neclară și abstractă.

Din declarațiile inculpatului și a celor doi martori Popovschi R. și Lazarev L., în

faza inițială a urmăririi penale, a rezultat că Vîrlan F. nu a condus unitatea de transport

în stare de alcoolemie avansată.

Martorii Niță D. și Antohi E., au confirmat cele expuse de inculpat. Aceste

circumstanțe pun la îndoială bănuiala rezonabilă în săvârșirea infracțiunii imputate lui

Vîrlan F.

Totodată, apărarea a solicitat prin demers, de a face cunoștință cu declarațiile

date în cadrul cercetării judecătorești de martorii Popovschi R. și Lazarev L. Instanța

de fond însă a respins demersul, prin încheiere protocolară, în ședința de judecată doar

a dat citire declarațiilor celor doi martori.

În consecință, prin refuzul de a face cunoștință cu materialele întregului dosar

penal, instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare,

garantat de art. 6 CtEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 456-457 Cod de procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4

din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților

19

garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de

alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea,

reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă,

cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de

recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurentul a făcut referire

la art. 6 CEDO, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a

fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în

hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile

pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, la jurisprudența națională și a CtEDO, modul și

măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea

să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării

hotărârii irevocabile atacate, omițându-se totalmente indicarea unor concrete erori de

drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie).

În special, în recursul în anulare lipsește cu desăvârșire critica raportată la

circumstanțele reținute de instanțe că: „Potrivit art. 182 alin. (2), (3), (5) Cod de procedură

penală, în cazul unei infracțiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce

mijloace de transport sau anulării acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere

până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție. În acest caz, procurorul care conduce sau

efectuează urmărirea penală înaintează, în cel mult 3 zile, judecătorului de instrucție un demers cu

privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport

se aplică ca măsură principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă și se

dispune de către judecătorul de instrucție la demersul motivat al procurorului care conduce sau

efectuează urmărirea penală. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de

transport se aplică de judecătorul de instrucție pe un termen ce nu poate depăși termenul maxim

prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport. A fost declarată

eronată opinia părții apărării precum că în temeiul art. 273 Cod de procedură penală, măsura

preventivă neprivativă de libertate ridicarea provizorie a permisului de conducere a fost aplicată de

organul de constatare prin ordonanța și procesul-verbal de ridicare a permisului de conducere. Din

prevederile legale menționate a rezultat că măsura preventivă ridicarea provizorie a permisului de

conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul de instrucție la demersul motivat al

procurorului, iar organul de constatare ridică permisul de conducere până la pronunțarea încheierii

judecătorului de instrucție, adică până când factorul de decizie abilitat prin lege va decide aplicarea

sau neaplicarea acestei măsuri preventive. Acțiunea organului constatator de ridicare a permisului

de conducere la momentul constatării pretinsei fapte ilicite, nu poate fi interpretată ca fiind o măsură

preventivă, or aplicarea acesteia o decide judecătorul de instrucție. Până la adoptarea încheierii de

către judecătorul de instrucție, această acțiune nu are semnificația unei măsuri preventive. Însă, în

privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă neprivativă de libertate ridicarea provizorie

20

a permisului de conducere a mijloacelor de transport de către judecătorul de instrucție doar la 09

iunie 2020. Două zile mai târziu, la data de 11 iunie 2020, prin decizia Curții de Apel Cahul din 11

iunie 2020, demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive ridicarea provizorie a

permisului de conducere a mijloacelor de transport a fost rejudecat și adoptată soluția de respingere

a acestui demers. La data aplicării acestei măsuri preventive 09.06.2020, Vîrlan Fiodor deja avea

statutul de bănuit în temeiul ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din 05.06.2020 /f.d. 31/

- anume acesta este momentul în care Vîrlan Fiodor a obținut statutul de bănuit în conformitate cu

art. 63 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală”, , iar potrivit prescripției din art. 63 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală nu este în drept să mențină

în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă

neprivativă de libertate mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la

cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii preventive, dar nu din data adoptării

ei.

Ori, simpla trimitere la art. 6 CEDO, dar fără a fundamenta contrarietatea

relevanțelor din hotărârile contestate cu dispozițiile normelor citate, nu identifică, în

mod rezonabil, nicio critică în aspectul viciului fundamental și nu echivalează cu un

argument.

Dacă ar proceda la examinarea recursului în anulare formulat de o asemenea

manieră, Curtea s-ar substitui autorului lui în invocarea argumentelor de viciu

fundamental, fapt care ar echivala, neîntemeiat, cu un control din oficiu, care este

impropriu procedurii recursului în anulare.

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în

articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul în anulare al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta, recursul în anulare, conform argumentelor reproduse la pct. 6.

din decizie, au invocat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele și probele cauzei.

Însă, descriptivul hotărârilor instanțelor de fond și de recurs, în sensul vizat,

inclusiv împrejurările reproduse la pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că acestea corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind vinovăția formulată condamnatului și încadrarea juridică a acțiunilor acestuia

în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cât și pedeapsa aplicată, adoptând hotărâri legale,

întemeiate și motivate în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, în corespundere cu prescripțiile art. 101 Cod

de procedură penală, art. 7, 61, 75 Cod penal, instanțele de fond și de recurs ordinar,

pronunțându-se în mod detaliat și argumentat asupra tuturor motivelor, versiunilor și

probelor invocate de apărare, inclusiv în recursul declarat.

În același timp, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

21

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a circumstanțelor

cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței judecătorești și invocarea în

cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea, este una lipsită de orice suport juridic și nu

constituie în sine un viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Circumstanțele nominalizate relevă că, în raport cu motivele invocate de

recurent, instanțele nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, și că

recursul în anulare este unul vădit neîntemeiat (pct. 2., 4., 6. din decizie).

Conform art. 456 alin. (1), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Vladimir Chironachi

și condamnatul Vîrlan Fiodor XXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 23 decembrie 2021, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

22