1ra-1093/2022 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

1ra-1093/2022 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1093/2022

1-19078854-01-1ra-22072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 20

decembrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai

2022, declarat de avocatul Roman Plămădeală, în numele inculpatului

Filimon Liviu XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.03.2019 – 20.12.2019,

instanța de recurs: 30.01.2020 – 10.05.2022,

instanța de recurs

în anulare: 22.07.2022 – 19.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 28.05.2019, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuieli de judecată în mărime

de 320 lei.

1

17:00, aflându-se în apartamentul nr. X str. XXXX mun. Chișinău, în urma conflictului

iscat cu tatăl său, Filimon Ion, a.n. XXXX, manifestând un comportament agresiv, i-a

aplicat multiple lovituri cu pumnii peste față și corpul acestuia, astfel cauzându-i

conform Raportului de expertiză nr. XXXX din 11.02.2019, fractura osului zigomatic

pe stânga, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, ce se califică ca vătămări corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina și a explicat că fiind în

coridor și se încălța, tatăl continua să îl înjure și s-a apropiat de el. Deoarece nu știa la

ce să se aștepte, fiindcă era în stare de ebrietate, el l-a împins. Tatăl a căzut jos, iar el a

plecat acasă.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate,

inclusiv:

declarațiile părții vătămate Filimon Ion, că și-a turnat un pahar cu vin și i-a turnat

un pahar și lui Liviu. După ce l-a băut, Liviu a întrebat de ce se bagă în familie străină,

având în vedere discuția sa anterioară cu prietena feciorului mai mare, Marin ca să nu

mai vină la ei acasă. După ce l-a întrebat, imediat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

față. După ce Liviu i-a amintit că atunci când erau mici copii, el îi bătea și i-a mai

aplicat încă un pumn în față. După al doilea pumn, a căzut jos de pe scaun. După, când

era la pământ, Liviu a început să îl numească cu cuvinte murdare și i-a aplicat 2 lovituri

cu piciorul în burtă, el fiind la pământ. El sângera din gură, Liviu i-a mai aplicat 2

lovituri cu piciorul în spate și o lovitură deasupra corpului. După aceasta i-a spus că

pleacă acasă. A mai făcut 2 pași spre ușă, s-a întors înapoi, l-a apucat de barbă și i-a

ordonat să nu îndrăznească să declare la poliție. Apoi Liviu a plecat acasă, iar el a intrat

la sine în cameră și s-a culcat fiindcă avea dureri. El nu a declarat la poliție fiindcă a

crezut că a doua zi va veni Liviu și își va cere iertare, însă nici peste 5 zile Liviu nu a

venit. Văzând că Liviu așa și nu a venit să-și ceară scuze, el a plecat la polițistul de

sector și a depus plângere;

declarațiile martorului Gheață Laurențiu, că din sală, îl cunoaște pe Filimon

Liviu și pe Filimon Ion. El este angajat în calitate de șef al sectorului de poliție nr. 6

din or. Codru. Familia Filimon o cunoaște deoarece ei locuiesc pe sectorul său, pe str.

Costiujeni. În una din zilele din decembrie, fiind la lucru, la el s-a adresat Filimon Ion

cu o plângere pe motiv că a fost agresat de fiul său, Filimon Liviu. Pe corpul său erau

semne vizibile de violență și anume pe partea facială, ambele părți zigomatice erau

vinete și în regiunea cervicală a gâtului era vânăt, era practic tot gâtul vânăt. Filimon

Ion a explicat că anterior la domiciliu a venit fiul Liviu în ospeție și în timp ce aranjau

masa și consumau vin, s-a iscat un conflict între ei, fiind agresat. Filimon Ion a relatat

că motivul conflictului a fost precum că dumnealui intervine în familia fratelui său

Marin și alt motiv era precum că când erau copii mici, domnul Liviu a considerat că a

fost agresat de domnul Ion. Văzând vânătăile, l-a întrebat pe domnul Ion de ce nu s-a

adresat îndată la poliție, el a comunicat că a așteptat ca fiul Liviu să vină și să-și ceară

scuze. Văzând starea lui de sănătate, nu a putut să nu cheme ambulanța și să invite

urgența în sectorul de poliție, totodată a primit plângerea preliminară și declarațiile

domnului Ion, pe care le-a înregistrat la IP Centru;

2

declarațiile martorului Filimon Marin, că Filimon Liviu este fratele său, iar tatăl

său este Filimon Ion. În decembrie a anului 2018, fratele său, Filimon Liviu a venit din

tură, deoarece lucrează pe camion - tir. El a venit de la serviciu pe la orele 18:00 și s-

au văzut cu fratele său și au hotărât să bea o bere fiindcă demult nu s-au văzut. Au mers

la alimentară lângă casă, au consumat câte o bere, la acel moment s-a apropiat un coleg

de serviciu pe numele Dumitru Ciobanu. Au mai stat cu el, au mai vorbit, au glumit,

după asta s-a apropiat tatăl și le-a propus să mai bea câte o bere. El cu fratele au refuzat,

ulterior au plecat acasă împreună cu fratele, fără tatăl. Acasă au vrut să facă ceva de

mâncare și să stea în casă pe motiv că era frig. Au pus apă la fiert și s-au așezat în

cameră, peste 5-10 minute s-a apropiat tatăl. A intrat în casă, el era în stare de ebrietate.

Umbla prin casă, înjura, la acel moment fratele a ieșit din cameră și a plecat la bucătărie

să vadă dacă nu fierbe apa în cratiță. Se auzea că vorbeau tare, dar nu a atras atenția

fiindcă erau în stare de ebrietate, dar nu a auzit trântă sau gălăgie. Peste 5 minute,

fratele a intrat în cameră și a luat scurta și a plecat acasă. Peste 2 săptămâni a fost

chemat de sectorist pentru a da depoziții și doar atunci a aflat ce s-a întâmplat. Când

era în cameră și fratele a ieșit din cameră, a auzit vorbe, cuvinte injurioase, careva

zgomot sau zguduituri nu a auzit. După ce a plecat, fratele a ieșit în coridor. Nu l-a

văzut pe tatăl când a ieșit în coridor și după asta câteva zile nu l-a văzut. De obicei îl

vedea prin casă, dar atunci nu l-a văzut câteva zile. Nu a văzut careva pete de sânge

prin casă, masa era murdară de vin;

procesul-verbal de confruntare, acțiune procesuală efectuată la data de

14.02.2019 între Filimon Ion și Filimon Liviu, în care fiecare participant și-a susținut

poziția expusă anterior;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 12.02.2019,

prin care Filimon Ion a relatat pe viu cele declarate în calitate de parte vătămată

referitor la circumstanțele săvârșirii infracțiunii;

raportul de expertiză medico-legală din 11.02.2019 din 11.02.2019, nr. XXXX,

potrivit căruia s-a stabilit fractura osului zigotic pe stânga, care a fost cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în circumstanțele

indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală ușoară;

raportul de constatare medico-legală din 31.12.2018 din 31.12.2018, nr. XXXX,

potrivit căruia s-a stabilit echimoze extinse la nivelul feței, gâtului și cutiei toracice,

care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate.

Prin urmare, și-a găsit confirmare vinovăția lui Filimon L. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, ca violența în familie,

adică, acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății.

Ori, faptul săvârșirii de către inculpat a maltratării, manifestată prin cauzarea

părții vătămate Filimon Ion a leziunilor corporale, acțiuni care s-au soldat cu

provocarea fracturării osului zigomatic pe stânga, echimoze extinse la nivelul feței,

gâtului și cutiei toracice, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect

3

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală ușoară se confirmă prin declarațiile părții vătămate Filimon Ion, Raportul de

expertiză medico-legală din 11.02.2019 din 11.02.2019, nr. XXXX și Raportul de

constatare medico-legală din 31.12.2018 din 31.12.2018, nr. XXXX.

În cadrul ședinței de judecată nu au fost stabilite temeiuri de a considera că

declarațiile părții vătămate poartă un caracter defăimător sau de răzbunare în privința

inculpatului. Din contra partea vătămată a susținut că este tatăl inculpatului, îl iartă și

solicită ca acesta să nu fie pedepsit aspru.

Mai mult, veridicitatea declarațiilor părții vătămate se confirmă prin localizarea

și intensitatea leziunilor corporale stabilite prin Raportul de constatare medico-legală

nr. XXXX din 31.12.2018. Astfel, declarațiile părții vătămate în coroborare cu celelalte

probe administrate pe dosar, integral confirmă vinovăția inculpatului, or, partea

vătămată în ședința de judecată a declarat că în seara evenimentelor: ”…i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în față. După asta Liviu i-a amintit că când erau mici copii, el îi

bătea și a mai aplicat încă un pumn în față, după al doilea pumn a căzut jos de pe scaun.

După asta când era la pământ, Liviu a început să îl numească cu cuvinte murdare și i-a

aplicat 2 lovituri cu piciorul în burtă, el fiind la pământ. El sângera din gură, la care

Liviu l-a înconjurat pe la spate și a mai aplicat 2 lovituri cu piciorul în spate și o lovitură

după deasupra corpului. După asta i-a spus că pleacă acasă, a mai făcut 2 pași spre ușă

după ce s-a întors înapoi, l-a apucat de barbă și i-a ordonat să nu îndrăznească să declare

la poliție…”, cauzându-i potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. XXXX din

11.02.2019, vătămări corporale ușoare.

Totodată, sunt apreciate critic declarațiilor martorului Filimon Marin date în

cadrul ședinței de judecată, or, inculpatul a inițiat un conflict cu tatăl său din cauza

amestecului ultimului în relația lui Marin cu prietena sa, astfel prin acțiunile sale i-a

ținut apărarea fratelui său.

Așa dar, se pune la dubii și declarațiile acestuia privind faptul că nu a auzit careva

„zgomote de trânte sau ceartă” în apartament când s-a întâmplat conflictul, deși

inculpatul a recunoscut că a împins pe tatăl său și acesta a căzut jos.

Nu pot fi reținute și declarațiile aceluiași martor precum că nu l-a văzut pe tatăl

său câteva zile după ziua incidentului, or, în contextul conlocuirii în același apartament,

deși în camere diferite dar cu camera de baie și bucătărie comună, o atare situație este

puțin probabil a avea loc. Asta în contextul în care nimeni nu a invocat absența de la

domiciliu a unuia dintre membrii familiei.

De asemenea, martorul, fiind preîntâmpinat de răspunderea penală pentru

declarații false a depus în ședință declarații diferite de cele date în cadrul urmăririi

penale, având drept scop ducerea în eroare a instanței de judecată pentru ameliorarea

situației inculpatului.

Din aceleași motive, se dă apreciere critică și declarațiilor martorului Filimon

Nadejda, care aflându-se în conflict cu fostul soț și ținând apărare feciorului Filimon

Liviu a declarat că timp de o lună de zile nu l-a văzut pe Filimon Ion, locuind în același

apartament.

4

Alegațiile inculpatului aduse în ultimul său cuvânt, precum că nu au fost invitați

martorii -vecini, sunt respinse ca neîntemeiate, or, partea apărării nu a adus careva

demersuri în sensul audierii martorilor- vecinilor apartamentului ap. 7, pe str. XXXX

și totodată, instanța consideră că audierea vecinilor a fost inoportună din motivul că

conflictul a avut loc în apartament (la bucătărie), respectiv într-o încăpere izolată, iar

pe podeaua din bucătărie este așternut un covor care, semnificativ diminua zgomotele.

Declarațiile părții vătămate Filimon Ion, concluziile Raportului de constatare nr.

XXXX din 31.12.2018, afirmațiile părții vătămate în coraport cu celelalte probe sunt

credibile și utile, iar contrapunerea lor în cadrul cercetării judecătorești indică la faptul

că infracțiunea de violență în familie a existat și a fost săvârșită de Filimon Liviu.

Potrivit art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau

inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin: a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

Reieșind din circumstanțele cauzei și cadrului legal, personalitatea inculpatului,

de atitudinea inculpatului precum și având în vedere că faptele comise de către inculpat

constituie un primejdios exemplu, se apreciază că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că prin рrоbеlе administrate în faza de urmărirе реnаlă și

ulterior cercetate, verificate de instanța de fond nu s-a demonstrat vinovăția lui Filimоn

L., ре motiv сă această lаtură а învinuirii nu este bazată ре рrоbе pertinente,

concludente și utile.

Plângеrеа pretinsei рărți vătămаtе, fоrmеаză în sine obiectul unui denunț dubios

reieșind din motiv сă descrierea faptelor cu саrе а fost sesizat organul de urmărirе

реnаlă nu corespund adevărului, iаr cеlе declarate de partea vătămаtă Filimon Ion nu

au un suport probator pertinent, concludent și veridic се аr соrоbоrа ре tot parcursul

judecării prezentei cauze.

Din analiza declarațiilor părții vătămate, s-au constatat circumstanțe саrе ridică

о sеrie de dubii vis-а-vis de învinuirea аdusă lui Filimon L. - expunerea greșită a datei

și orei, expunerea faptelor care contravin cu declarațiile inculpatului și а martorilor ре

caz, аdrеsаrеа la poliție și după caz la medic peste о реrioadă de 5 zile.

Probele aduse în acuzarea lui Filimon L. nu sunt concludente și pertinente,

urmând са inculpatul să fie achitat.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și de drept, vinovăția inculpatului Filimon Liviu care a fost dovedită cu certitudine

și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat, cercetarea judecătorească

5

efectuându-se cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea

probelor.

Astfel, audiind participanții la proces, verificând prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, probele administrate la etapa de urmărire penală, cercetare

judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat că instanța

de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina lui Filimon

Liviu încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către acesta a faptei

prejudiciabile prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, ca violența în familie,

adică, acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății.

Respectiv, declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea faptei

penale incriminate s-au combătut prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile

și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin însăși declarațiile părții

vătămate Filimon Ion, martorilor audiați și probele scrise cercetate în ședința de

judecată, cum ar fi raportul de expertiză judiciară medico-legală din 11.02.2019 din

11.02.2019, nr. XXXX, potrivit căruia s-a stabilit fractura osului zigotic pe stânga, care

a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Aceste probe au coroborat între ele și au demonstrat incontestabil vinovăția

inculpatului. Nerecunoașterea vinei de către acesta instanța de apel a fost apreciată ca

o metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false

sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Astfel, s-a respins ca nefondat argumentul apărării precum că inculpatul nu a

recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului penal, invocând lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii, motiv pentru care a fost achitat, or, nerecunoașterea

vinovăției este un drept al inculpatului, însă nu o circumstanță ce determină soluția de

achitare a acestuia.

Faptul săvârșirii de către inculpat a maltratării, manifestat prin cauzarea părții

vătămate Filimon Ion a leziunilor corporale, acțiuni care s-au soldat cu provocarea

fracturării osului zigomatic pe stânga, echimoze extinse la nivelul feței, gâtului și cutiei

toracice, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară se

confirmă prin declarațiile părții vătămate Filimon Ion, Raportul de expertiză medico-

legală din 11.02.2019 din 11.02.2019, nr. XXXX (f.d. 40-41) și Raportul de constatare

medico-legală din 31.12.2018 din 31.12.2018, nr. XXXX (f.d. 14- 15). Astfel, instanța

apreciind declarațiile părții vătămate din punct de vedere al utilității, veridicității și

coroborării lor cu celelalte probe administrate pe dosar, conchide că ele integral

confirmă vinovăția inculpatului, or, partea vătămată în ședința de judecată a declarat

6

că în seara evenimentelor ”…i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față. După asta Liviu

i-a amintit că când erau mici copii, el îi bătea și a mai aplicat încă un pumn în față,

după al doilea pumn a căzut jos de pe scaun. După asta când era la pământ, Liviu a

început să îl numească cu cuvinte murdare și i-a aplicat 2 lovituri cu piciorul în burtă,

el fiind la pământ. El sângera din gură, la care Liviu l-a înconjurat pe la spate și a mai

aplicat 2 lovituri cu piciorul în spate și o lovitură după deasupra corpului. După asta ia

spus că pleacă acasă, a mai făcut 2 pași spre ușă după ce s-a întors înapoi, l-a apucat de

barbă și i-a ordonat să nu îndrăznească să declare la poliție…”, cauzându-i potrivit

Raportului de expertiză medico-legală nr. XXXX din 11.02.2019, vătămări corporale

ușoare. Totodată, Colegiul penal apreciază critic declarațiile martorului Filimon Marin

date în cadrul ședinței de judecată, or inculpatul Filimon Liviu a inițiat un conflict cu

tatăl său din cauza amestecului ultimului în relația lui Marin cu prietena sa, astfel prin

acțiunile sale i-a ținut apărarea fratelui său. Așa dar, instanța de fond justificat a pus la

dubii și declarațiile acestuia privind faptul că nu a auzit careva ”zgomote de trânte sau

ceartă” în apartament când s-a întâmplat conflictul, deși inculpatul a recunoscut că a

împins pe tatăl său și acesta a căzut jos. Nu pot fi reținute declarațiile aceluiași martor

precum că nu l-a văzut pe tatăl său câteva zile după ziua incidentului, or, în contextul

conlocuirii în același apartament, deși în camere diferite dar cu camera de baie și

bucătărie comună, o atare situație este puțin probabil a avea loc. Asta în contextul în

care nimeni nu a invocat absența de la domiciliu a unuia dintre membrii familiei. De

asemenea, instanța scoate în evidență faptul că martorul respectiv fiind preîntâmpinat

de răspunderea penală pentru declarații false a depus în ședință declarații diferite de

cele date în cadrul urmăririi penale, având drept scop ducerea în eroare a instanței de

judecată pentru ameliorarea situației inculpatului. Din aceleași motive instanța va da o

apreciere critică și declarațiilor martorului Filimon Nadejda, care aflându-se în conflict

cu fostul soț și ținând apărare feciorului Filimon Liviu a declarat că timp de o lună de

zile nu l-a văzut pe Filimon Ion, locuind în același apartament. Alegațiile inculpatului

aduse în ultimul său cuvânt, precum că nu au fost invitați martorii - vecini, instanța le

respinge ca neîntemeiate, or, partea apărării nu a adus careva demersuri în sensul

audierii martorilor- vecinilor apartamentului ap. X, pe str. XXXX și totodată, instanța

a considerat că audierea vecinilor a fost inoportună din motivul că conflictul a avut loc

în apartament (la bucătărie), respectiv într-o încăpere izolată, iar pe podeaua din

bucătărie este așternut un covor care, semnificativ diminua zgomotele. Apreciind

declarațiile părții vătămate Filimon Ion, concluziile Raportului de constatare nr. XXXX

din 31.12.2018, instanța atestă că afirmațiile părții vătămate în coraport cu celelalte

probe sunt credibile și utile, iar contrapunerea lor în cadrul cercetării judecătorești

indică la faptul că infracțiunea de violență în familie a existat și a fost săvârșită de

Filimon Liviu. Astfel, latura obiectivă a infracțiunii încriminate lui Filimon Liviu s-a

realizat prin fapta prejudiciabilă consumată, manifestată în acțiune fizică - actul de

violență, realizat prin cauzarea vătămării ușoare a integrității corporale, care este în

legătura de cauzalitate cu urmările survenite. La caz, latura subiectivă a infracțiunii s-

a manifestat prin vinovăție sub formă de intenție directă. La fel este probat că Filimon

Liviu întrunește toate trăsăturile subiectului infracțiunii încriminate, care dispune de o

calitate specială în raport cu partea vătămată Filimon Ion (tată - fiu), fiind membru al

7

familiei părții vătămate. Astfel, prin analiza celor expuse cu certitudine se dovedește

vinovăția inculpatului, iar acuzațiile sunt bine justificate standardului de dovadă „în

afara dubiilor rezonabile”, la această concluzie ajunge instanța de apel din analiza

probelor pertinente și concludente, utile administrate în ședința de judecată care nu au

fost combătute de către partea apărării, astfel de dovadă rezultă din existența

deducerilor suficient de puternice, clare și concordante sau a similarelor prezumției de

fapt necombătute, care poate fi luat în considerație de comportamentul părților când

sunt obținute dovezile respective. Raportând motivele invocate în apelul declarat la

materialele cauzei penale, Colegiul penal conchide că argumentele invocate nu își

găsesc confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care instanța

va respinge solicitarea de achitare ca fiind nefondată.

Prin urmare, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează

latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate

în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești.

Astfel, în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, care s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și

concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Ori, este declarativ, fără suport probant argumentul părții apărării precum că

vinovăția lui Filimon Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate nu și-a găsit

confirmare și că dânsul doar și-a împins tatăl or, instanța de fond a cercetat și a făcut

referire la fiecare probă în parte, or obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu

trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui

mijloc de apărare ridicat.

Referitor la argumentele părții apărării precum că probele acumulate în ședință

nu au dovedit vinovăția inculpatului, iar de fapt partea vătămată Filimon Ion are un

comportament mai violent, sunt nefondate, or, în speță, victima violenței fizice, s-a

constatat a fi anume Filimon Ion, deoarece el a fost acel care în urma manifestărilor

violente a suferit leziuni corporale care au fost calificate ca vătămare corporală ușoară.

Astfel, solicitarea privind achitarea inculpatului nu poate fi acceptată de instanță,

dat fiind că prin probele administrate a fost confirmată, pe deplin și fără ambiguități,

vinovăția lui Filimon Liviu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit.

a) Cod penal, iar existența cărorva temeiuri pentru achitarea inculpatului nu au fost

stabilite.

Instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

8

Recurentul invocă că prin рrоbеlе administrate în faza de urmărirе реnаlă și

ulterior cercetate, verificate de instanța de fond nu s-a demonstrat vinovăția lui Filimоn

L., ре motiv сă această lаtură а învinuirii nu este bazată ре рrоbе pertinente,

concludente și utile.

Plângеrеа pretinsei рărți vătămаtе, aceasta fоrmеаză în sine obiectul unui denunț

dubios reieșind din motiv сă descrierea faptelor cu саrе а fost sesizat organul de

urmărirе реnаlă nu corespund adevărului, iаr cеlе declarate de partea vătămаtă Filimon

Ion nu au un suport probator pertinent, concludent și veridic се аr соrоbоrа ре tot

parcursul judecării prezentei cauze.

Din analiza declarațiilor părții vătămate, s-au constatat circumstanțe саrе ridică

о sеrie de dubii vis-а-vis de învinuirea аdusă lui Filimon Liviu: expunerea greșită a

datei și orei, expunerea faptelor care contravin cu declarațiile inculpatului și а

martorilor ре caz, аdrеsаrеа la poliție și după caz la medic peste о реrioadă de 5 zile.

Probele aduse în acuzarea lui Filimon Liviu nu sunt concludente și pertinente,

urmând са inculpatul să fie achitat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele

temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală,

recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427

și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod

de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat pe art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală, care prevăd următoarele următoarele temeiuri pentru

recursul ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, care ar fi erorile de drept și esența că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

9

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prescripțiile din

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că nu au fost

întrunite elementele infracțiuni, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității

hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă a acțiunilor infracționale

ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Filimon I., martorilor Gheață L., Filimon M.,

procesul-verbal de confruntare, acțiune procesuală efectuată la data de 14.02.2019 între

Filimon Ion și Filimon Liviu, în care fiecare participant și-a susținut poziția expusă

anterior; procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

12.02.2019, prin care Filimon Ion a relatat pe viu cele declarate în calitate de parte

vătămată referitor la circumstanțele săvârșirii infracțiunii; raportul de expertiză

medico-legală din 11.02.2019 din 11.02.2019, nr. XXXX, potrivit căruia s-a stabilit

fractura osului zigotic pe stânga, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, posibil în circumstanțele indicate, condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

ușoară; raportul de constatare medico-legală din 31.12.2018 din 31.12.2018, nr.

XXXX, potrivit căruia s-a stabilit echimoze extinse la nivelul feței, gâtului și cutiei

toracice, care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, toate probele fiind

10

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanțele indicând detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CtEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, hotărârile atacate

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

11

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Plămădeală,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, în

privința inculpatului Filimon Liviu XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 04 noiembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

12

13