1ra-631/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-631/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-631/2022

1-21065961-01-1ra-22042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 03

noiembrie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie

2022, declarat de avocata Uncu Natalia, în numele inculpatului

Dolghi Vitali XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.05.2021 - 03.11.2021,

instanța de apel: 06.12.2021 - 01.02.2022,

instanța de recurs: 22.04.2022 - 15.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 1 an închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a părții neexecutate a

pedepsei aplicate prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 2100 unități

convenționale, ce constituie 105.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

1

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 306 lei.

inculpatul Dolghi Vitali, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport

prin Decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, având scopul nerespectării

interdicției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de

ebrietate reglementate de prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, demonstrată în urma testării

acestuia cu aparatul „Drager”, unde s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în

aerul de expirat de 0,80 mg/l și raportul de expertiză nr. 202106P0182 din

22.04.2021 unde, în proba de sânge prezentată s-a depistat alcool etilic în cantitate

de 1,29 g/l, echivalent a 1,29 %, a circulat cu automobilul „Volkswagen Passat”, n.î.

XXXXXXX (Franța), pe traseul de la ieșirea din XXXXX, spre XXXXXX, r-nul

XXXXX.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că nu este de

acord cu rezultatele analizei de sânge și a alcotestului „Drager”, deoarece în acea zi

nu a consumat alcool. Permisul de conducere i-a fost ridicat într-o altă cauză penală,

în care a fost condamnat pe art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Însă, vinovăția lui a fost dovedită integral prin probele administrate, inclusiv:

procesul-verbal de testare alcoolscopică din 12.04.2021, potrivit căruia a fost

documentată procedura de efectuare a testării alcoolscopice cu aparatul „Drager” a

lui Dolghi Vitali și la care s-a stabilit o concentrație a vaporilor de alcool în aer

expirat de 0,80 mg/1, procesul-verbal fiind semnat inclusiv de persoana supusă

testării;

tichetul „Drager” (original), din care rezultă că pe 12.04.2021, ora 17.30,

cantitatea de vapori de alcool în aerul expirat de Dolghi Vitali constituia 0,80 mg/l,

tichetul fiind semnat de persoana supusă testării și persoana care a efectuat testarea;

procesul-verbal nr. 5 din 12.04.2021 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, din care rezultă

că, urmare a examinării medicale a lui Dolghi Vitali pe 12.04.2021, ora 19.20, pe

motivul suspiciunii aflării în stare de ebrietate la volan, s-a constatat vorbirea

incoerentă, încetinită, respirație accelerată, mișcările corpului imprecise. Mersul

instabil, tremor al degetelor, se străduie să ascundă starea de ebrietate. Ultimului i-a

fost prelevat sânge, în două eprubete, în care, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 202106P0182 din 22.04.2021, s-a constatat o cantitate de alcool de 1,29

g/l, ce corespunde stării de ebrietate, cu grad avansat;

raportul de expertiză judiciară nr. 202106P0182 din 22.04.2021, potrivit

căruia, în proba de sânge, prezentată pe numele lui Dolghi Vitali, s-a depistat o

cantitate de alcool de 1,29 g/l, echivalentul a 1,29 %;

decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, prin care Dolghi Vitali a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (1), 325 alin. (1), 84 alin. (1), 90 Cod penal la 1 an

închisoare și amendă în mărime de 2100 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune de 2

ani.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află

2

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care a fost privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Or, vinovăția inculpatului a fost dedusă cu certitudine din declarațiile similare

ale martorilor Anton P., Bobu V., Marco S. și Bejenari V., care se încadrează în șirul

logic al celor întâmplate pe 12.04.2021 și care denotă cu certitudine respectarea

întocmai a procedurii de stopare și testare a inculpatului pentru verificarea stării de

ebrietate. Mai mult, toate actele întocmite de colaboratorii INSP la locul testării

inculpatului cu aparatul „Drager” au fost semnate de inculpat, ultimul semnând

inclusiv tichetul „Drager”, potrivit căruia cantitatea de alcool în aerul expirat de

acesta constituia 0,80 mg/l.

La fel, inculpatul a semnat benevol și procesul-verbal cu privire la

contravenție, întocmit de colaboratorul INSP, Marco Serghei, în baza art. 287 alin.

(2) și art. 232 alin. (1) Cod contravențional.

Faptul aflării inculpatului în stare de ebrietate pe 12.04.2021 se confirmă și

prin declarațiile martorului Gausauer L., care a indicat că în seara de 12.04.2021,

personal l-a examinat pe Dolghi Vitali, care s-a prezentat spre examinare însoțit de

doi colaboratori de poliție și prezenta vădite semne corespunzătoare stării de

ebrietate. Fiindu-i prelevat sânge, s-a constatat alcool etilic, conform raportului de

expertiză judiciară, care corespunde stării de ebrietate cu grad avansat. Sângele

prelevat de la Dolghi V. a fost plasat în 2 eprubete, care au fost puse într-un plic și

sigilate în prezența persoanei și a colaboratorilor de poliție, fiind respectată întocmai

procedura legală.

Totodată, nu au fost stabilite temeiuri de a pune la îndoială declarațiile

martorilor audiați, care au dat declarații analogice în cadrul urmăririi penale și în

ședința de judecată, iar dezacordul inculpatului cu rezultatul alcotestului „Drager” și

rezultatele raportului de expertiză judiciară nu duc la achitarea acestuia, argumentele

apărării fiind apreciate critic.

Și afirmația inculpatului că nu a cunoscut despre existența unei sentințe de

condamnare definitivă în privința sa la acel moment, prin care ar fi fost privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport, nu este fondată. Or, potrivit materialelor

cauzei, prin sentința Judecătoriei Edineț 30.03.2020, Dolghi Vitali a fost condamnat

în baza art. 2641 alin. (1), 325 alin. (1), 84 Cod penal, la 1 an închisoare, amendă în

mărime de 100.000 lei, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă în

mărime de 37.000 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 ani, cu executarea de sine stătătoare a pedepselor.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, a fost admis apelul declarat

împotriva sentinței din 30.03.2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Dolghi Vitali a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1), 325 alin. (1), 84 alin. (1),

87, 90 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă cu 1 an închisoare,

amendă în mărime de 2100 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă că inculpatul a participat la

ședința de judecată de examinare a cauzei în ordine de apel, acesta aflându-se în

arest preventiv conform sentinței, iar în baza dispozitivului deciziei din 10.03.2021,

a fost eliberat imediat din detenție. Astfel, inculpatul cunoștea despre soluția

instanței de apel, or, anume în baza dispozitivului deciziei a fost eliberat de sub arest

3

preventiv, împrejurări în care sunt neîntemeiate afirmațiile acestuia că nu cunoștea

despre existența unei soluții definitive emise în privința sa, prin care ar fi fost privat

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin urmare, au fost apreciate ca fiind pur declarative declarațiile inculpatului

în susținerea poziției de apărare, ce denotă că acesta, prin negarea vinei, încearcă să

evite răspunderea penală pentru fapta comisă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, se caracterizează

pozitiv, nu este căsătorit, persoane la întreținere nu are, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, cea

agravantă fiind comiterea faptei de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiuni similare, potrivit cazierului contravențional anterior a fost tras în

mod repetat la răspundere contravențional pentru contravenții comise preponderent

în domeniul circulației rutiere.

Totodată, potrivit revendicării și sentințelor de condamnare, inculpatul a fost

condamnat anterior în mod repetat, și anume, prin sentința Judecătoriei Edineț din

11.02.2005, în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul

comunității; sentința Judecătoriei Edineț din 16.11.2012 în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, la amendă în mărime de 8000 lei; sentința Judecătoriei Edineț din

06.08.013, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani; ordonanța Procuraturii r-lui Edineț din 11.11.2013, prin care a fost

încetată urmărirea penală pe art. 186 alin. (2) Cod penal, în temeiul art. 109 Cod

penal; decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, în baza art. 2641 alin. (1), 325

alin. (1), 84, 87 Cod penal la 1 an închisoare, amendă în mărime de 2100 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Or, inculpatul, anterior, în mod repetat, a comis infracțiuni similare - de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, prezenta

infracțiune fiind comis în termenul de probă stabilit de instanța de judecată.

Astfel, în circumstanțele stabilite, precum și ținând cont de gravitatea

infracțiunii comise, instanța a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă doar cu izolarea lui de societate, or, nu este la prima abatere de la lege,

anterior a comis infracțiuni similare, iar infracțiunea din speță a fost săvârșită în

termenul de probă stabilit prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021.

Potrivit certificatului Biroului de Probațiune Edineț din 08.10.2021, Dolghi

Vitali, condamnat prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, se află la

evidența Biroului de Probațiune, începând cu 10.03.2021, întru supravegherea

executării pedepselor stabilite sub forma suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, care expiră la data de 10.03.2023 și termenul privării care expiră

la data de 10.03.2024.

Conform certificatului eliberat de executorul judecătoresc Bodean Olesea,

pedeapsa cu amendă, stabilită lui Dolghi Vitali prin decizia Curții de Apel Bălți din

10.03.2021, la situația din 11.10.2021 nu era executată.

Deci, se reține în acțiunile inculpatului, starea de recidivă simplă, prevăzută

de art. 34 alin. (1) Cod penal, potrivit căruia se consideră recidivă comiterea cu

4

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Totodată, ținând cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii

săvârșite, de personalitatea inculpatului, care anterior în mod repetat a fost atras la

răspundere penală pe infracțiuni similare, corectarea acestuia este posibilă prin

stabilirea celei mai aspre pedepsei din cele prevăzute de sancțiunea articolului

incriminat, aplicând în privința acestuia și art. 85 alin. (1) Cod penal, pedeapsa fiind

echitabilă faptei comise, urmând să asigure atingerea scopului pedepsei penale -

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Or, prin prisma prevederilor legale, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei penale poate fi atins fără executarea efectivă a

acesteia, la caz, fiind imposibilă, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, de vreme ce circumstanțele cauzei, analizate prin prisma prevederilor

legale, obligă instanța de a dispune executarea reală a pedepsei închisorii de către

acesta.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat că inculpatul nu este de acord cu sentința instanței de fond

și consideră că fost schimbat sau au fost făcute manipulări cu sângele prelevat de la

el, în timpul când nu era în vizorul lui, nefiindu-i clar motivul de a da acordul la

prelevarea probelor biologice.

În același timp, pedeapsa aplicată este prea aspră, iar instanța de fond nu s-a

expus asupra aplicării prevederilor art. 90, 901 Cod penal.

2022, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, la examinarea cauzei a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, acestea confirmând pe deplin vina

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Astfel, procesul-verbal de constatare a faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate din 12.04.2021, prin care organul de constatare a

sesizat organul de urmărire penală privind comiterea infracțiunii de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică de către Dolghi Vitali, semnat

nemijlocit de către acesta, probează faptul conducerii mijlocului de transport de către

inculpat și reține faptul că acesta s-a aflat în stare de ebrietate.

Iar ordonanța de ridicare și procesul-verbal de ridicare, din 12.04.2021, de la

Dolghi Vitali a fost ridicat mijlocul de transport de model „Volkswagen Passat” cu

n.î. EE-730-TW relevă trăsăturile particulare ale autovehiculul condus în stare de

ebrietate de către inculpat.

La fel, probele cercetate în particular și apreciate în cumul, și anume, procesul-

verbal de testare alcoolscopică din 12.04.2021, prin care a fost documentată

procedura de efectuare a testării alcoolscopice cu aparatul „Drager” a lui Dolghi

Vitali; tichetul „Drager” (original); procesul-verbal de constatare a faptei de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate din 12.04.2021, prin care

5

organul de constatare a sesizat organul de urmărire penală privind comiterea

infracțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică de

către Dolghi Vitali probează în mod pertinent și concludent faptul conducerii

automobilului în stare de ebrietate de către inculpat la 12.04.2021.

Pe lângă aceasta, procesul-verbal nr. 5 din 12.04.2021 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei;

raportul de expertiză judiciară nr. 202106P0182 din 22.04.2021, potrivit concluziei

căruia, în proba de sânge prezentată pe numele lui Dolghi Vitali s-a depistat o

cantitate de alcool de 1,29 g/l, echivalentul a 1,29 %, sunt apreciate ca probe utile,

care dovedesc gradul de ebrietate alcoolică a inculpatului. Urmare a prelevării

sângelui de la Dolghi Vitali, s-a constatat o cantitate de alcool de 1,29 g/l, ceea ce

corespunde stării de ebrietate cu grad avansat. Rezultatul examinării plasează

concentrația alcoolică în sânge categoriei stării de ebrietate cu grad avansat în

conformitate cu prevederile art. 13412 alin. (3) Cod penal coroborat cu pct. 4 lit. b)

al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 296 din 16.04.2009.

Totodată, calitatea specială a subiectului infracțiunii incriminate inculpatului

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică persoana care nu deține permis de

conducere, a fost probată prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.03.2021, prin care

lui Dolghi Vitali i-a fost aplicată sancțiunea complementară obligatorie prevăzută de

art. 2641 alin. (1) Cod penal - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani. Respectiv, la data comiterii infracțiunii - 12.04.2021,

inculpatul nu a avea dreptul de a conduce mijloace de transport, fiind privat de acest

drept la 10.03.2021.

Referitor la argumentele apărării în raport cu procedura prelevării probei de

sânge de la inculpat, se atestă că acțiunea a fost efectuată legal, în conformitate cu

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296

din 16.04.2009, fiind respinse și obiecțiile privind pretinsa manipulare a probelor,

or, potrivit procesului-verbal nr. 5 din 12.04.2021 se constată caracteristica

particularităților fiziologice ale inculpatului caracteristice stării de ebrietate,

manifestate prin mers instabil, tremor al degetelor, tendința de a camufla aceste

comportări.

În același timp, constatând ca fiind dovedită infracțiunea comisă de către

inculpat, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, aplicând în privința acestuia o pedeapsă legală.

Astfel, alegațiile apărării, în acest sens, sunt nefondate, or, la emiterea

sentinței, prima instanță nu a admis nicio eroare de fapt și de drept, aplicând

inculpatului o pedeapsă corectă și legală. Mai mult, instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

infractorului, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

6

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului,

conform art. 90 Cod penal.

Recurenta invocă că instanțele au omis faptul că inculpatul a fost pus sub

învinuire în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar sancțiunea articolului incriminat

prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore

sau închisoare de până la 1 an.

Totodată, inculpatul a comis o infracțiune ușoară, se caracterizează pozitiv,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu a comis infracțiuni din

domeniul transporturilor și, chiar dacă anterior a fost condamnat, a executat integral

pedeapsa.

Or, la stabilirea pedepsei urma să se țină cont de gravitatea infracțiunii comise,

că inculpatul nu a cauzat careva prejudicii statului sau persoanelor fizice.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, just și argumentat au ținut cont și de prevederile art.

61, 75, 90 alin. (1) și (10), 85 alin. (1) și (3) Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

7

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat. În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă infracțiune

intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod

penal. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul

de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei

noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată.

Consecutivitatea normelor vizate supra, atestă clar și expres că suspendarea

executării pedepsei închisorii este condiționată prin nesăvârșirea de către condamnat

a unei noi infracțiuni intenționate în perioada de probațiune acordată.

Ori, dacă ultimul, în perioada de probațiunii fixată, comite o nouă infracțiune

intenționată, nerespectând, astfel, condițiile probațiunii și neîndreptățind încrederea

ce i s-a acordat, suspendarea executării pedepsei închisorii decade de drept, și acesta

urmează să execute în penitenciar noua pedeapsă definitivă, aplicată pentru cumul

de sentințe, care v-a fi una mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei

noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară.

Prin urmare, instanțele de fond și de apel just au concluzionat că inculpatul a

comis o infracțiune ușoară, dar în cazul în care în rechizitoriu este indicată ca

circumstanță care agravează răspunderea: „comiterea faptei de către o persoană

anterior condamnată pentru acțiuni similare”, că acesta anterior a mai fost

condamnat, inclusiv pentru infracțiuni similare, însă nu s-a corectat și a continuat

comiterea faptelor infracționale, infracțiunea în speță fiind comisă în perioada de

probațiune, fiind privat și de dreptul de conduce mijloace de transport, iar pedepsele

ce i-au fost aplicate s-au dovedit a fi ineficiente, că pedeapsa definitivă în cazul

unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru

săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate

prin sentința anterioară a instanței de judecată, chiar și în prezența circumstanțelor

atenuante invocate de recurentă, o pedeapsă mai blândă decât cea aplicată

inculpatului, ar fi una inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

8

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că s-au

aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Uncu Natalia,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2022, în

privința inculpatului Dolghi Vitali XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 22 iulie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9