1ra-234/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-234/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-234/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020 și sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 01 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui

Brudari Iurie xxxxx, născut la xxxx,

originar din satul xxxx, domiciliat în satul

xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 01.11.2019 – 01.06.2020;

Instanța de apel: 22.06.2020 – 15.07.2020;

Instanța de recurs: 19.09.2020 –10.03.2021.

A C O N S T A T A T :

Brudari Iurie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost

aplicată pedeapsa sub formă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, prin cumul total,

s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei complementare aplicate prin

sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 15.02.2018, stabilindu-i

lui Brudari Iurie pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 30 lei din contul inculpatului Brudari Iurie a fost

respinsă ca neîntemeiată.

a reținut că, Brudari Iurie, la data de 14.10.2019, aproximativ la orele

1

16.25, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport prin

sentința Judecătoriei Edineț sediul Central din data de 15.02.2018 pe un

termen de 5 ani, a condus motocicleta de model “Java” cu n/î xxxxx și,

neisprăvindu-se cu conducerea acesteia, într-o curbă la ieșirea din s.

xxxx, a pierdut controlul asupra conducerii mijlocului de transport și s-a

inversat, având în aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de

1,02 mg/l, ceea ce corespunde stării de ebrietate cu grad avansat.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

prin care a solicitat casarea sentinței, cu aplicarea în privința inculpatului

a unei pedepse neprivative de libertate.

În motivarea cerințelor apelului a invocat:

- Brudari Iurie nu este de acord cu pedeapsa stabilită, dorește

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, deoarece anterior

pedepsele care i-au fost aplicate prin ordonanța Procuraturii r-lui Ocnița

din 14.09.2019, prin sentința Judecătoriei Edineț sediul Central din

15.02.2018 și prin Decizia Curții de Apel Bălți din 14.07.2014, au fost

ispășite integral;

- Brudari Iurie nu este de acord cu pedeapsa de 3 luni închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, deoarece astfel se va înrăutăți situația

materială a familiei sale;

- în legătură cu recunoașterea vinei de către inculpatul Brudari

Iurie, de procedura simplificată care a avut loc în cadrul examinării

cauzei penale și de circumstanțele familiale, solicită să fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate.

apelul avocatului Ciumac Natalia în numele inculpatului Brudari Iurie, a

fost respins ca nefondat, și menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că: la examinarea cauzei s-a dat

eficiență prevederilor art. 26-27 și art.93-101, Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza multi aspectual, a dat aprecieri probelor

prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza

probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză,

corect a încadrat acțiunile inculpatului Brudari Iurie în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, fapt ce nu se contestă de părți, sentința fiind contestată în

latura pedepsei aplicate inculpatului Brudari Iurie.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate, precum și

lipsite de suport juridic și faptic, argumentele apelantului în susținerea

soluției privind aplicarea în privința inculpatului Brudari Iurie a unei

2

pedepse neprivative de libertate, întrucât, la determinarea pedepsei

prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe

cauză, în corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, a aplicat o

pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social,

personalității inculpatului, care nu este la prima abatere, anterior

săvârșind trei infracțiuni similare, însă inculpatul concluziile de rigoare

nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție prezenta infracțiune.

Inculpatul anterior a fost în conflict cu legea penală, săvârșind mai multe

infracțiuni similare, fiind condamnat pentru comiterea acestora, însă nu

a pășit pe calea corijării și a comis infracțiunea în cauză, fără a

conștientiza acțiunile sale. Faptele date denotă, că este ineficientă

stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative

de libertate, urmând a fi respinse argumentele apelantului în acest sens.

Instanța de apel a notat că, aplicarea unei pedepse mai blânde va fi

ineficientă și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală, cu atât

mai mult că anterior inculpatul a fost condamnat de două ori, pentru

infracțiuni similare, în ambele cazuri beneficiind de pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității și amendă. În așa mod,

inculpatului i-a fost numită pedeapsa în limitele prevăzute de sancțiunea

legii în comiterea căreia el a fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și

de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-au fost

reduse limitele pedepsei aplicate, din aceste motive temei pentru

atenuarea pedepsei nu sunt.

Având în vedere personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat de mai multe ori, pentru comiterea de infracțiuni similare,

însă inculpatul nu și-a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea

corijării și din nou a comis o infracțiune cu intenție, instanța de apel

reținut că, prima instanță întemeiat i-a aplicat lui Brudari Iurie pedeapsa

sub formă de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise.

Pedeapsa aplicată de prima instanță fiind în corespundere cu legislația,

iar temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul Brudari Iurie poate fi

corectat prin stabilirea în privința lui a unei pedepse mai blânde, nu s-au

stabilit.

avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea sentinței și deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Brudari Iurie să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de

libertate.

5.1 În susținerea recursului avocatul Corolevschi Maria a invocat că:

3

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului

Brudari Iurie, instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform prevederilor art. 16 Cod Penal este o

infracțiune ușoară, de personalitatea condamnatului care la locul de

domiciliu se caracterizează pozitiv, este căsătorit, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de

cele comise.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând

corecte constatările instanței de apel.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul Penal atestă că,

apărătorul inculpatului a invocat la caz temeiurile pentru recurs

prevăzute la pct. 10), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, conform

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, Colegiul

Penal reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanțelor de fond numai cu referire la

4

pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde non

privative de libertate.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma

temeiului de casare invocat, Colegiul Penal concluzionează asupra

netemeiniciei acestora, din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul Penal reține, că persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

În speță se constată, că instanța de apel a ajuns la concluzia

menținerii sentinței prin care inculpatului Brudari Iurie a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, pedeapsa închisorii pe termen de 3 (trei) luni, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, prin cumul total,

s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei complementare aplicate prin

sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 15.02.2018, stabilindu-i

lui Brudari Iurie pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

Din lucrările dosarului se constată că cauza penală a fost examinată

în prima instanță în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Cod procedură

5

penală, or, până la începerea cercetării judecătorești în baza cererii

autentice și personale înaintate de către inculpatul Brudari Iurie, fiind

asistat de către avocat, cu asigurarea dreptului la apărare prin prezența

apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște vina

integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi penale, nu are

careva obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea altor probe și a

solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

procedură penală.

Colegiul penal menționează și faptul că în jurisprudența sa, CtEDO

a afirmat că, atunci când o acuzație penală împotriva inculpatului este

stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce,

în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu

poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul art.6 din

CtEDO nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din propria

sa voință. (cauza Scoppola vs Italia nr. 2, 17.09.2009).

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv,

de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având

ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul Penal reține că atât prima instanță cât și instanța de apel la

stabilirea pedepsei au luat în considerație căința sinceră a inculpatului cu

privire la acțiunile săvârșite, care recunoscând vinovăția a solicitat

examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Prin urmare, Colegiul penal găsește corecte concluziile instanța de

apel că prima instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și

de drept, vinovăția inculpatului Brudari Iurie care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de aceștia,

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor. Prin urmare, fiind dată

o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând

probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege,

încadrând just acțiunile inculpatului Brudari Iurie în prevederile art. 2641

6

alin. (4) Cod penal - „refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei,

săvârșită de o persoană care nu deține permis de conducere”.

Deci, analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele

invocate în recurs, Colegiul penal consideră că, instanța de apel și-a

motivat decizia în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la respingerea apelului avocatului Ciumac Natalia în

numele inculpatului Brudari Iurie declarat în prezenta cauză, fiind

motivată just adoptarea unei asemenea soluții.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra

tuturor motivelor invocate în apel și prin hotărârea adoptată a oferit

răspunsuri plauzibile, detaliate și argumentate asupra acestora, în

coraport cu probele administrate în prezenta speță ce au fost verificate în

ședințele de judecată.

Cu referire la criticele apărării în privința modalității de

individualizare a pedepsei, Colegiul Penal reține că, pedeapsa cu

închisoarea, stabilită inculpatului Brudari Iurie pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4), Cod penal, este echitabilă,

proporțională și va contribui la atingerea scopului de corectare și

reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului Brudari Iurie, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, și art.

3641Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Or, pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

7

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs mai reține că recurentul înaintează cerințe prin

care solicită aplicarea unei pedepse non privative de libertate, solicitări

care pe lângă faptul că sunt contradictorii, de fapt nici nu au fost

motivate de către recurent, fiind neîntemeiate, or doar faptul că ultimul

nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu

poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse neprivative de libertate.

Instanța de recurs ordinar găsește neîntemeiat argumentul

recurentului precum că „la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Brudari Iurie, instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform prevederilor art. 16 Cod Penal este o

infracțiune ușoară, de personalitatea condamnatului care la locul de domiciliu se

caracterizează pozitiv, este căsătorit, la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se află, a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise” în această

ordine de idei este de menționat faptul că Brudari Iurie a mai fost

condamnat de două ori pentru infracțiuni similare beneficiind astfel de

pedeapsă cu muncă neremunerată și amendă însă, cu regret nu a ales

calea corijării comițând din nou cu intenție o infracțiune similară, prin

urmare, Colegiul penal consideră corectă și întemeiată concluzia

instanțelor de fond cu privire la incorectitudinea aplicării unei pedepse

non privative de libertate, or aplicarea repetată a unei pedepse cu muncă

neremunerată în speța dată nu va asigura atingerea scopului pedepsei

penale.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că

pedeapsă aplicată inculpatului corespunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la

8

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul

invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate,

urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Colegiul penal apreciază argumentele invocate în recursul ordinar

declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de

casare la care au făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs ordinar, în sensul casării deciziei

contestate și astfel se impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Corolevschi Maria în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Corolevschi Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, în cauza penală în privința

lui Brudari Iurie xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9