1ra-831/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-831/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-831/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău Sâli Radu și de avocatul Brînză Sergiu în

numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Curneac Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T A T:

Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani și 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, s-a dispus încasarea de la Curneac Serghei

în beneficiul părții vătămate Iamblea Ruslan prejudiciul material în sumă de 6920,94 lei

lei, prejudiciului moral în sumă de 50000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 1000 lei.

S-a dispus încasarea de la Curneac Serghei la bugetul de stat suma de 960 lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor judiciare suportate la întocmirea raporturilor de

expertiză judiciară nr. 201802D1316 din 05.07.2018, nr. 201802D1359 din 13.07.2018 și

nr. 2018D1274 din 03.07.2018.

data de 17.06.2018, în jurul orelor 17:20, deplasîndu-se la volanul automobilului de

model „Rover 620i” cu numărul de înmatriculare XXXXX pe str. Vadul lui Vodă în

direcția străzii Transnistria, ajungînd în intersecție cu str. Transnistria și-a realizat

intenția de încălcare a regulilor circulației rutiere, și anume a efectuat manevra de

1

virare la stînga fără a ceda trecerea vehiculului condus de Iamblea Ruslan de model

„BMW” cu numărul de înmatriculare XXXXX care se apropia în intersecție din sens

opus din dreapta și urma să se deplaseze înainte și care are prioritate față de vehiculul

ce virează la stînga, creînd astfel neîntemeiat obstacol autoturismului condus de

Iamblea Ruslan.

Ca urmare a acțiunilor inculpatului la efectuarea manevrei de virare la stînga

fără a ceda trecerea vehiculelor care vin din sens opus și se vor deplasa înainte sau la

dreapta și care au prioritate față de vehicul ce virează la stînga, automobilul condus de

Curneac Serghei a ieșit pe linia de deplasare în fața automobilului condus de Iamblea

Ruslan care se deplasa regulamentar pe carosabilul str. Vadul lui Vodă în direcția str.

Transnistria și ca consecință a generat coliziune între unitățile de transport indicate.

În urma impactului, ambele unități de transport au fost defectate tehnic,

conducătorului automobilului de model „BMW”, Iamblea Ruslan conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 201802D1359 din 13.07.2018 i-au fost cauzate vătămări

corporale medii, iar pasagerului Iamblea Ana a.n. XXXXX, care în timpul impactului se

afla în automobilul BMW, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză judiciară

medico-legală nr. 201802D1272 din 03.07.2018, vătămări corporale sub formă de

contuzia țesuturilor moi a regiunii toraco-lombare vertebrale. La fel și pasagerului din

salonul automobilului de model „Rover 620i” Curneac Nonna s-a ales conform

concluziilor fixate în raportul de expertiză medico-legală nr. 201802D1316 din

05.07.2018 cu leziuni calificate ca fiind vătămare corporală neînsemnată sub formă de

excoriații la nivelul hemitoracelui drept.

Acțiunile lui Curneac Serghei au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a

unității de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale unei persoane.

Brînză Sergiu în numele inculpatului, care a soliciat casarea totală a sentinței cu

dispunerea remiterii cauzei la rejudecare, pe motiv că au fost încălcate prevederile art.

33-35 Cod de procedură penală.

În motivarea cerințelor sale, apărarea a indicat că, inculpatului Curneac Serghei

i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil, or acesta neîntemeiat a fost anunțat în

căutare de către instanța de fond cu dispunerea examinării cauzei penale în absența sa,

fiind eronat interpretate exigențele prevăzute de art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală.

La fel, apărarea a indicat că la examinarea cauzei penale și pronunțarea sentinței,

instanța de judecată și-a depășit vădit competențele, părăsind limitele învinuirii lui

2

Curneac Serghei formulate în rechizitoriu, fapt ce a dus la pronunțarea unei sentințe

neîntemeiate și arbirare.

a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în

această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Curneac Serghei, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale. În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că Curneac Serghei a săvârșit infracțiunea imputată lui, aceste

împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au

fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În special, instanța de apel a făcut referire la declarațiile părții-vătămate Iamblea

Ruslan (Vol. I, f.d 202), declarațiile martorului Iamblea Ana (Vol. I, f.d 206), declarațiile

martorului Iamblea Ruslana (Vol. I, f.d 205), declarațiile inculpatului Curneac Serghei

(Vol. I, f.d.102-103), procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din 17.06.2018

(Vol. I, f.d.8), procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 17.06.2018

(Vol. I, f.d.11-16), pocesul-verbal de ridicare din 19.06.2018 (Vol. I, f.d.31-32), procesul-

verbal de examinare a obiectului din 19.06.2018 (Vol. I, f.d.33-35), înregistrarea video de

pe DVD R (Vol. I, f.d.32), raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.201802D1359

din 13.07.2018 (Vol. I, f.d.54-55), raportul de expertiză medico-legală nr. 201802D1274

(Vol. I, f.d.66-67), raportul de expertiză medico-legală nr.201802D1316 din 05.07.2018

(Vol. I, f.d.26-27).

Cu referire la argumentul invocat în apel precum că inculpatul s-a prezentat la

organul de urmărire penală și în instanța de judecată, instanța de apel a conchis că,

Curneac Serghei inițial se prezenta la ședințele de judecată, însă după vizualizarea

înregistrării video a faptei săvîrșite s-a eschivat cu rea voință de a se prezenta la

judecarea cauzei penale, ulterior a fost dispusă aducerea silită și anunțarea în căutarea,

fiind intentat dosarul de căutare nr. 2020250093 (f.d. 197), astfel examinarea cauzei a

fost finalizată în lipsa inculpatului Curneac Serghei conform art. 321 Cod de procedură

penală.

În partea ce ține de individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a conchis

că, la numirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond nu a ținut cont de

circumstanțele reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social și

3

prejudiciabil al infracțiunii, care conform prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, se

califică ca fiind o infracțiune mai puțin gravă, inculpatul nu are antecedente penale.

Totodată, circumstanțe atenuate la examinarea cauzei s-au stabilit: comiterea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea de către inculpat a

vinovăției și căința sinceră, lipsa cărorva pretenții din partea părții vătămate față de

inculpat. Circumstanțe agravante, n-au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a conchis că, la numirea pedepsei, instanța de judecată a

ignorat prevederile art. 75 Cod penal ce ține de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și i-a numit o pedeapsă prea aspră în coraport cu fapta săvârșită de

inculpat.

În acest context, instanța de apel a conchis că, instanța de fond eronat i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă sub formă de 2 ani și 6 luni închisoare, deoarece sancțiunea

art. 264 alin. (1) Cod penal prevede amendă în mărime de până la 650 unități

convenționale, iar conform prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii

pentru persoanele fizice se stabilește în limitele la 500 la 3000 unități convenționale, iar

pentru infracțiunile săvîrșite din interes material – pînă la 20000 unități convenționale,

luîndu-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul săvîrșirii infracțiunii.

Mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvîrșite și de situația

materială a celui vinovat și a familiei sale.

Subsecvent, s-a stabilit că, aplicarea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport în privința inculpatului

Curneac Serghei, este prevăzută că pedeapsă complementară facultativă care poate fi

aplicată doar în situația în care instanța aplică pedeapsa principală cu închisoarea, în

celelalte cazuri, respectiv cînd se stabilește pedeapsa cu amenda sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității, pedeapsa facultativă nu este prevăzută de lege.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că, legislatorul la art. 264 alin.(1) Cod

penal, a prevăzut aplicarea sau neaplicarea pedepsei complementare – privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, doar în cazul aplicării pedepsei principale

sub formă de închisoare, astfel, legislatorul cert s-a expus în privința aplicării sau

neaplicarea pedepsei complementare, a privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport: - doar în cazul când pedeapsa principală este închisoarea.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea

acesteia cu menținerea sentinței, deoarece apelul a fost admis greșit.

În susținerea celor solicitate, recurentul critică decizia instanței de apel în partea

stabilirii pedepsei, menționând în acest sens că, instanța de apel pronunțând o decizie

4

de condamnare a inculpatului la o pedeapsă sub formă de amendă pentru comiterea

unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal al

pedepsei.

De asemenea, procurorul susține că, instanța de apel nu a indicat expres în

descriptivul deciziei motivele în baza cărora a dispus stabilirea în privința inculpatului

a unei pdepse sub formă de amendă, or aceasta s-a limitat doar la enumerarea

circumstanțelor pe care le consideră atenuante, ignorând prevederile art. 384 alin. (3)

Cod de procedură penală.

5.1. Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar avocatul Brînză

Sergiu în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare de

către instanța de fond.

În motivarea cerințelor sale, apărarea indică circumstanțe similare celor invocate

în cererea de apel, suplimentar meționând că, instanțele de judecată arbirar au acceptat

probele acuzării și nu au oferit inculpatului posibilitatea de a prezenta probe în

susțnerea poziției sale de apărare, or cauza a fost examinat în lipsa inculpatului, astfel

încălcând flagrant principiul contradictorialității.

lărgit ajunge la concluzia de a respinge recursul ordinar declarat de avocatul Brînză

Sergiu în numele inculpatului ca inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de către

procurorul urmează a fi admis, din considerentele ce urmează.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Brînză Sergiu în numele

inculpatului:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că, recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de către avocat, acesta

invocă drept temei art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează

că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

5

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând circumstanțele invocate de apărător în cererea de recurs, Colegiul

penal lărgit constată că de fapt, recurentul își manifestă dezacordul cu faptul că

examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, astfel încălcând principiul

contradictorialității.

Cu referire la acest aspect, instanța de recurs conchide că, alegațiile apărării nu

și-au regăsit confirmarea, or, cauza a fost examinată cu respectarea rigorilor prevăzute

de art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit căruia judecarea cauzei în

lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea

în instanță.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă cert că, prin încheierea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 09 decembrie 2019, s-a dispus aducerea silită a

inculpatului (Vol. I, f.d. 169), iar prin încheierea din 13 decembrie 2019 (Vol. I, f.d. 176),

Curneac Serghei a fost anunțat în căutare, fiind intentat dosarul de căutare cu nr.

2020250093.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază concluziile lansate de recurent în

acest sens ca fiind eronate, or, potrivit jurisprudenței CtEDO, cauza Kattan vs România

din 21.01.2014, s-a statuat că ,,nu va fi încălcat art. 6 din Convenție, în cazul cînd

inculpatul contribuie la crearea unei situații, în care în mod rezonabil a putut

prevedea consecințele comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În cazul

cînd inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în fața

instanțelor, este vorba despre o conduită procesuală culpabilă a inculpatului.’’

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror:

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și menține

hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, rezultă că recurentul atacă

decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

6

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit reține că în speță, instanța de fond l-a recunoscut vinovat pe

Curneac Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Subsecvent, instanța de apel prin decizia adoptată a casat parțial sentința, în

partea stabilirii pedepsei și a pronunțat o nouă hotărâre în acest sens, prin care lui

Curneac Serghei i-a fost stabilită o pedeapsă cu amendă în mărime de 600 unități

convenționale.

Astfel, reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Astfel, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de

apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, motivele invocate de procuror referitor la faptul că, instanța de

apel a stabilit inculpatului o sancțiune sub formă de amendă în lipsa unei motivări

factologice, instanța de recurs le consideră întemeiate, or, potrivit descriptivului

deciziei recuare, instanța de apel s-a limitat la concluzii de ordin general, fără a indica

expres de care anume criterii de individualizare a pedepsei nu a ținut cont instanța de

fond, precum și în virtutea căror raționamente s-a impus necesitatea casării sentinței

în această latură.

Prin urmare, instanța de apel stabilind inculpatului o pedeapsă sub formă de

amendă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, a pronunțat o

decizie nemotivată, cu toate că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face

parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform

jurisprudenței Curții Europene, expusă în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal,

oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (a se

vedea hotărârea Kuznețov și alții c. Rusiei).

7

Totodată, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de

apel prin care a conchis că „legislatorul la art. 264 alin. (1) Cod penal a prevăzut aplicarea

sau neaplicarea pedepsei complementare – privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, iar aceasta poate avea loc doar în cazul aplicării pedepsei principale sub formă de

închisoare”, or, din dispoziția art. 62 alin. (6) Cod de procedură penală rezultă că,

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată numai în

calitate de pedeapsă complementară, iar acest fapt nu este condiționat sub nici o

formă de categoria pedepsei principale stabilite inculpatului.

Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a pedepsei este un

proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește că potrivit sentinței, instanța de fond, prin

prisma prevederilor art. 7, 61, 75 și 78 Cod penal, la stabilirea pedepsei penale, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

În acest sens, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiată concluzia

instanței de fond prin care a conchis că „(...) inculpatului urmează a i se stabili o pedeapsă

sub formă de închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, în limitele

prevăzute de lege din motiv că făptuitorul nu a acceptat aplicarea altei categorii de pedepse mai

blînde, cum ar fi munca neremunerată (...) la fel, inculpatul nu a pledat nici pentru aplicarea

sancțiunii cu amendă, eschivîndu-se de a se prezenta la judecată. Deoarece mărimea amenzii

pentru fapta săvîrșită depășește suma de 32000 lei, ținînd cont de situația materială a celui

vinovat și a familiei sale, instanța de judecată constată că pedeapsa dată îngreunează situația

materială a familiei (...)”.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, la individualizarea pedepsei,

conform criteriilor generale de individualizare, instanța de apel nu a respectat toate

cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei

pedepse echitabile, legale și individualizate, iar decizia nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, fapt ce constituie temei de casare a deciziei, iar soluția în această

parte a primei instanțe, este una corectă.

Colegiul penal susține poziția instanței de fond care în partea descriptivă a

sentinței motivat a indicat de ce aplicarea unei pedepse neprivativă de libertate nu va

atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert

8

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar declarat de

procuror, întrucât instanța de apel greșit a admis apelul avocatului Brînză Sergiu în

numele inculpatului, or, judecând apelul, a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția – temeiuri pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Brînză

Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 octombrie 2020.

Admite recursul declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău Sâli Radu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Curneac Serghei XXXXX, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 iulie 2020.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 august 2021.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

9