1ra-1757/21 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1757/21 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1757/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza

penală în privința lui

Culeac Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.09.2019 - 12.01.2021;

Instanță de apel: 03.02.2021 - 12.05.2021;

Instanță de recurs: 06.08.2021 – 24.11.2021.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Culeac Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.264 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 550 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen 2 ani.

Acțiunea civilă, înaintată de Socolova Tatiana, s-a admis în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în

ordinea procedurii civile.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 320 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală.

fiind deținător al permisului de conducere a mijlocului de transport de categoria

„B”, pe data de 01.04.2019, ora 20.40 min., aflându-se la volanul autovehiculului

de model „XXXXX”, cu numărul de înmatriculare „XXXXX”, deplasându-se pe

bd. XXXXX, din direcția XXXXX, în direcția XXXXX, exprimând neatenție față

de trafic și încredere exagerată în sine, a încălcat cerințele Regulamentului

Circulației Rutiere, Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și

anume:

- prevederile pct.3 al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu

care, „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

1

semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului”;

- prevederile pct.10 alin.(1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care, „Persoana care conduce un vehicul trebuie: ...h) să posede

cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum ...”;

- prevederile pct.11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care, „La trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată, să

cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea drumului în

direcția de mers a vehiculului”;

- Prevederile pct.45) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate

cu care „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului

și particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră; În cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”.

Astfel, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, nu a ținut cont

de totalitatea factorilor care reglementează siguranța conducerii mijlocului de

transport, nu a ținut cont de obstacol aflat în limita vizibilității sale, nu a cedat

trecerea pietonului Socolova Tatiana, care traversa partea carosabilă pe trecerea

nedirijată de pietoni, de la stânga spre dreapta, relativ deplasării mijlocului de

transport, comițând tamponarea acesteia. În consecință, în urma impactului,

pietonului Socolova Tatiana, i-au fost provocate conform Raportului de expertiză

judiciară (medico-legală) nr.XXXXX din XXXXX, leziuni corporale sub formă de:

„Fractura platoului tibial lateral și capului fibulei pe stânga, fractura așchiată a

trohanterului mare femurul drept, fractură marginală a maleolei mediale fără

deplasare pe stânga, echimoză și excoriații la nivelul feței, echimoza gamba

dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca

vătămare corporală medie”.

Pe baza stării de fapt, confirmată de probele administrate, instanța de

judecată a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

a infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, individualizată prin

„Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a

integrității corporale”.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsa, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

2

În motivarea cererii avocatul a invocat că, sentința de condamnare este

neobiectivă și urmează a fi casată. La stabilirea pedepsei instanța de judecata nu a

luat în considerație că Culeac Ivan a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii care

i-a fost incriminată, s-a căit sincer de cele comise, a recuperat integral paguba

părții vătămate Socolova Tatiana și a încheiat o tranzacție de împăcare cu dânsa.

La fel, inculpatul a colaborat cu organul de urmărirea penală și cu instanța de

judecată pentru a stabili adevărul pe cauza penală, a dat declarații în cadrul

procedurii simplificate prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală. Inculpatul a

solicitat o pedeapsă în forma de amendă ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

De asemenea, cu trimitere la prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, avocatul a menționat că, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se desfășoare pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, sancțiunea articolului 264 alin.(1) Cod penal, prevede pedeapsă cu

amendă în mărime de până la 650 unități convenționale și instanța de judecată

urma să stabilească inculpatului pedeapsa nu mai mult de 448 unități

convenționale, însă a aplicat amendă în mărime de 550 unități convenționale prin

ce a încălcat prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În consecință, avocatul a considerat că, instanța de judecată nejustificat a

privat inculpatul de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen 2 ani,

necăutând la faptul că el s-a împăcat cu partea vătămată.

3.1. Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a

acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, prin care Culeac Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264

alin.(1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis.

În motivarea cererii procurorul a invocat că, pedeapsa ce a fost stabilită

inculpatului prin sentința instanței de fond este prea blândă, urmând a fi modificată

pedeapsa principală ce a fost stabilită, deoarece instanța nu a ținut cont de un

criteriu important ce stă la baza individualizării pedepsei, or, conform art.77 lit. a)

Cod penal, circumstanța agravantă răspunderii penale, este săvârșirea infracțiunii

de către o persoană anterior condamnată pentru infracțiune similară.

Prin urmare, s-a atestat că, inculpatul Culeac Ivan a fost condamnat prin

sentința din 22.01.2016, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 225

unități convenționale.

Fiind luate în considerație aceste circumstanțele a accidentului rutier și

anume faptul că tamponarea a avut loc pe trecerea de pietoni, porțiune de drum

care ar trebui considerată cel mai sigur loc pentru pietoni, acesta devine cel mai

vulnerabil datorită lipsei de responsabilitate a conducătorilor auto, astfel printr-o

3

pedeapsă formală sunt doar încurajați de a comite noi și noi accidente rutiere, care

de la caz la caz se vor solda cu urmări tot mai grave.

La dispunerea pedepsei, procurorul a considerat că, este necesară aprecierea

acțiunilor inculpatului, sub aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite

de legea penală, condițiile intervenirii lor, precum și atitudinea inculpatului aferent

infracțiunii comise. A menționat că, chiar dacă inculpatul în ședință preliminară a

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, recunoscând

învinuirea înaintată, la etapa urmăririi penale nu a recunoscut vina și numai urmare

mai multor acțiuni de urmărire penală, și-a schimbat poziția, însă acuzarea atestă în

acțiunile inculpatului încercarea de a duce în eroare organele de justiție.

Cu trimitere la prevederile art.art.7, 61, 75-78 Cod penal și având în vedere

circumstanțele cauzei, procurorul a considerat că, este oportun și necesar de

aplicat față de inculpat pedeapsa sub formă de privațiune de libertate pe un termen

de 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, ceea ce îi va determina

revizuirea comportamentului și integrarea socială, cu renunțarea la săvârșirea

infracțiunilor, precum și abținerea de la comiterea unor asemenea infracțiuni și de

către alte persoane.

a fost admis din alte motive apelul procurorului și avocatului, inclusiv din oficiu

potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, casată total sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

- procesul penal intentat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, în privința lui

Culeac Ion s-a încetat în legătură cu împăcarea părților.

- s-a dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 320 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, pe 18 decembrie

2020, inculpatul Culeac Ivan, asistat de apărătorul său Lupușor Dumitru și partea

vătămată Socolova Tatiana au încheiat o tranzacție de împăcare prin care partea

vătămată a confirmat faptul recuperării de către inculpat a pagubei cauzate prin

infracțiune. Totodată, părțile au solicitat încetarea procesului penal. La aceiași

dată, partea vătămată Socolova Tatiana a solicitat instanței de judecată încetarea

procesului penal pornit împotriva lui Culeac Ivan în baza art.264 alin.(1) Cod

penal. La fel, și Culeac Ivan a depus o cerere prin care a solicitat încetarea

procesului penal intentat în privința sa.

În astă ordine de idei, țintind cont de faptul că inculpatul Culeac Ivan și

partea vătămată Socolova Tatiana au prezentat instanței de fond tranzacția de

împăcare și au solicitat încetarea procesului penal în cursul cercetării judecătorești,

iar instanța de fond a omis de a se expune asupra cererii date, instanța de apel a

considerat că această eroare urmează a fi reparată.

La caz, s-a atestat că, nu există careva impedimente de a aplica în privința lui

Culeac Ivan prevederile art.109 Cod penal și a înceta procesul penal intentat în

privința acestuia în legătură cu împăcarea părților. Infracțiunea prevăzută la art.264

alin.(1) Cod penal se atribuie la categoria celor mai puțin grave. Din materialele

cauzei penale rezultă că inculpatul Culeac Ivan nu are antecedente penale pentru

infracțiuni similare comise cu intenție. Deși anterior, la data de 22.01.2016

inculpatul a fost sancționat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, procurorul nu a

4

prezentat probe că Culeac Ivan nu ar fi achitat amenda stabilită prin sentința

judecătoriei sect. Ciocana, mun. Chișinău. La fel, la materialele cauzei nu există

probe ce ar demonstra că anterior, în privința lui Culeac Ivan ar mai fi fost dispusă

încetarea procesului penal.

Prin urmare, în apelurile depuse nici o parte nu a solicitat încetarea

procesului penal intentat în privința lui Culeac Ivan în legătură cu împăcarea

părților. Din aceste motive, instanța de apel a admis apelurile depuse, dar din alte

motive și a dispus casarea totală a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, de încetare a procesului penal în legătură cu

împăcarea părților. Soluția dată este mai favorabilă inculpatului nefiind agravată

situația în propriul apel.

În aceste condiții cu trimitere la prevederile art.art.275 pct.5)–9), 285

alin.(2), 332 alin.(1), 391 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de apel

a reiterat că, la caz, legea penală permite împăcarea părților și fără a constata

careva piedici, a considerat oportun de a înceta procesul penal în cauza penală.

Totodată, din materialele cauzei penale, rezultă că una din probele ce

confirmă vinovăția inculpatului Culeac Ivan, este inclusiv Raportul de expertiză

judiciară (medic-legală) nr.201902D1519 din 29.07.2019, pentru efectuarea căruia

au fost suportate cheltuieli în sumă totală de 320 lei și urmează a fi încasate de la

inculpat în folosul statului.

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet, deoarece instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, soluția instanței de apel de

a dispune încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, la etapa

judecării cauzei în ordine de apel, este pripită și contrară prevederilor legale și

practicii judiciare.

În opinia procurorului, instanța de apel la pronunțarea soluției adoptate nu a

ținut cont de prevederile art.109 alin.(2) Cod penal, care prevăd că împăcarea este

personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și până

la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Prin urmare, este lipsită de suport juridic concluzia instanței de apel precum

că aceasta era îndreptățită de a dispune aplicarea dispoziției art.109 alin.(1) Cod

penal, deoarece legea procesual penală indică faptul că rejudecarea cauzelor de

către instanța de apel și adoptarea hotărârilor are loc potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, fapt ce permite acceptarea împăcării părților. În acest

context s-a accentuat că prevederile art.109 alin. (2) Cod penal, au fost interpretate

în sensul stabilirii momentului până la care poate avea loc împăcarea părților, în

acest sens legiuitorul având în vedere faptul că momentul final este atunci când

cauza se judecă de către instanța de fond, când completul s-a retras pentru

deliberare cu adoptarea sentinței respective. Acest înțeles al legii rezultă din

construcția și plasamentul procedurilor ce le parcurge cauza penală pusă pe rol.

Conform Codului de procedură penală Titlului II, întitulat „judecata", cuprinde

capitolele I-VI. Dintre acestea, capitolul III reglementează judecarea cauzei penale

5

în prima instanță, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secțiuni.

Secțiunea a 4- a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare -

„Deliberarea și adoptarea sentinței". Astfel, până la acest moment părțile se pot

împăca în cazul infracțiunilor prevăzute de alin.(1) art.109 Cod penal, cu excepția

celora prevăzute de alin (1) art.276 Cod de procedură penală.

În finalul celor menționate, procurorul a subliniat că, imposibilitatea de a

admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal, căi ordinare de

atac - apelul și recursul, rezultă din prevederile art.230 Cod de procedură penală,

care stipulează în alin.(2), că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței

de apel pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În esență, criticile procurorului se bazează pe afirmațiile că, instanța de apel

eronat a încetat procesul penal în privința inculpatului Culeac Ivan în legătură cu

împăcarea părților în temeiul art.109 Cod penal, deoarece la această etapă nu se

mai aplică această normă penală.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

penal constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art.109 alin.(2) Cod

penal, împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii

urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Făcând abstracție de la circumstanțele reale stabilite pe caz și cu referire

numai la alegațiile procurorului privind faptul că, la etapa judecării cauzei în

ordine de apel împăcarea este imposibilă, Colegiul penal consideră că, această

afirmație nu are un suport juridic, deoarece în prevederile art.109 Cod penal,

legiuitorul nu a făcut distincție dintre instanță de fond și cea de apel, dar s-a referit

la faptul că împăcarea părților va produce efecte juridice din momentul pornirii

urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

6

Retragerea completului de judecată pentru deliberare, poate avea loc atât la

judecarea cauzei de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, în aceste

condiții împăcarea părților poate avea loc în ambele cazuri, acest înțeles al legii

rezultă din construcția și plasamentul procedurii ce le parcurge cauza penală pe rol.

Subsecvent, în vederea fundamentării acestei poziții, Colegiul penal reține că,

potrivit prevederilor art.419 alin.(1) Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Pornind de la

această poziție, rezultă că judecarea cauzei în ordine de apel este o continuitate a

procesului penal care permite împăcarea părților la această etapă, fără a fi

prejudiciate drepturile participaților la proces.

Revenind la circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal conchide

că, pe 18 decembrie 2020, inculpatul Culeac Ivan împreună cu partea vătămată

Socolova Tatiana au încheiat o tranzacție de împăcare și au solicitat încetarea

procesului penal (f.d.178 Vol. I).

Cu toate acestea, instanța de fond având obligația de a se pronunța asupra

tuturor solicitărilor parvenite la judecarea cauzei, a omis de a se expune asupra

tranzacție de împăcare solicitată de părții. În această ordine de idei, repararea

acestei omisiuni i-a revenit instanței de apel.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul penal atestă că, nu au existat

impedimente pentru neaplicarea de către instanța de apel a prevederile art.109 Cod

penal în privința inculpatului Culeac Ivan și a înceta procesul penal intentat în

legătură cu împăcarea părților.

Astfel, inculpatul Culeac Ivan a fost recunoscut vinovat în baza art.264

alin.(1) Cod penal, infracțiune ce se atribuie la categoria celor mai puțin grave. Tot,

din materialele cauzei penale, rezultă că acesta nu are antecedente penale pentru

infracțiuni similare comise cu intenție.

Deși anterior, pe 22 ianuarie 2016 inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, la materialele cauzei nu au fost

prezentate probe care ar infirma neachitarea amenzii stabilită de judecătoria sect.

Ciocana, mun. Chișinău.

Colegiul penal subliniază și faptul că, deși în apelurile depuse de către părți

nu a fost solicitată încetarea procesului penal, iar instanța de apel corect a dispus

admiterea acestora din alte motive și casarea sentinței inclusiv din oficiu, în baza

art.409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal în legătură

cu împăcarea părților, soluție care este mai favorabilă inculpatului nefiind agravată

situația în propriul apel.

În contextul celor menționate, Colegiul penal menționează că, decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, instanța de apel

7

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile

art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală în privința lui Culeac

Ivan XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 ianuarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8