1ra-1196/22 — art.264-1 al.4 Cp

Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 08 aprilie 2021, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, Turețchi Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. S-a dispus de a încasa de la Turețchi Ivan în folosul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea alcooltestului în sumă de 26,86 lei, în rest suma de 23,40 lei pentru obiectele de birotică a le trece în contul statului. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Turețchi Ivan, la 07 februarie 2021, aproximativ la orele 01:10 minute, fără a deține de permis de conducere eliberat pe numele acestuia, după ce a consumat băuturi alcoolice, având, conform tichetului „Drager", concentrația de alcool aerul expirat de 0,65 mg/1, care potrivit art.13412 alin.(3) Cod penal constituie stare de ebrietate cu grad avansat, a 1 condus automobilul de model "Vaz 21063", cu n/î xxx, pe una din străzile s. Onițcani, r-l Criuleni, încălcând, astfel, cerințele pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere adoptat prin Hotărârea Guvernului Nr.357 din 13.05.2009, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate precum și cerințele pct.10.2) lit. a) al aceluiași regulament, care prevede că persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, individualizată prin conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Procurorul a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Turețchi Ivan recunoscut vinovat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute de acest articol sub formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, a suspenda executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an. În motivarea cerințelor, acuzatorul de stat a invocat că, la stabilirea pedepsei aplicate, prima instanță nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise de către inculpat, de personalitatea acestuia, inclusiv de faptul că acesta, anterior, a fost condamnat, pentru comiterea unei infracțiuni similare și anume pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal. De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de frecvența comiterii infracțiunilor prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal. Astfel, la data de 17 august 2020, Turețchi Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 Cod penal, iar ulterior peste câteva luni, a comis o infracțiune similară celei pentru care a fost recunoscut vinovat, timp în care, pe rolul Judecătoriei Criuleni, se află pentru examinare o altă cauză penală de învinuire a lui Turețchi Ivan în comiterea unei infracțiuni incriminate de norma art.2641 alin.(4) Cod penal. Potrivit revendicării eliberate pe numele inculpatului Turețchi Ivan, acesta anterior a fost atras la răspundere penală de două ori, dintre care, pentru comiterea unei infracțiuni similare și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal. Însă, prima instanță nu a ținut cont de pericolul social care îl reprezintă inculpatul Turețchi Ivan, care fiind tras la răspundere penală și fiindu-i aplicată sub formă de amendă și ulterior cu munca neremunerată în folosul comunității, acesta din nou a comis o infracțiune. Astfel, aplicarea în acest caz a pedepsei sub formă de muncă neremunerată nu își va dovedi utilitatea și nici nu va 2 contribui la reeducarea condamnatului și la împiedicarea acestuia de a comite noi infracțiuni, ori în privința acestuia au fost deja aplicate pedepse mai blânde, scopul aplicării cărora, însă nu s-a realizat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunță în această parte o nouă hotărâre, prin care lui Turețchi Ivan, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, pe parcursul examinării cauzei la etapa apelului, au fost întreprinse toate măsurile de asigurare a prezentei inculpatului în ședința de judecată. Însă, inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în ședința de judecată a Curții de Apel, fiind imposibil de stabilit locul aflării acestuia, ultimul fiind anunțat în căutare și pornit dosarul de căutare nr.2022210037. În această situație, neprezentarea este imputabilă inculpatului, astfel încât nu se atestă încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la un proces echitabil. Reieșind din circumstanțele constatate, instanța de apel a dispus judecarea apelului în lipsa inculpatului, luând în considerație ca fiind întreprinse toate măsurile legale de a asigura prezența inculpatului la judecarea apelului, având în vedere în acest sens jurisprudența Curții Supreme de Justiție și jurisprudența Curții Europene pe cauze concrete cu privire la respectarea dreptului părților la un proces echitabil, locul aflării lui Turețchi Ivan a fost imposibil de stabilit. În context, prin prisma art.321 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că Turețchi Ivan a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței, prin neprezentarea în ședința instanței de apel. Instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, încadrând acțiunile inculpatului Turețchi Ivan în baza dispozițiilor art.2641 alin.(4) Cod penal. Analiza și verificarea probelor în cauză prin prisma art.101 Cod procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor indică incontestabil la vinovăția inculpatului. Sentința primei instanțe a fost contestată de către acuzatorul de stat, doar în partea stabilirii pedepsei penale. 4.2. La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță conform prevederilor art.75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este ușoară, de persoana vinovatului că se căiește de cele comise, că Turețchi Ivan a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată și în așa fel vinovatul a ușurat cu mult desfășurarea procesului. 3 Instanța de apel a stabilit că, circumstanță atenuantă este căința sinceră. Cât privește circumstanța agravantă invocată de acuzator, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, instanța a exclus-o, din motiv că antecedentele penale ce vizează infracțiunea similară a lui Turețchi Ivan au fost stinse. La evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, anterior inculpatul a fost judecat, inclusiv pentru fapte similare, dar antecedentele penale sunt stinse. Instanța de apel a reținut că, dispoziția art.2641 alin.(4) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. În conformitate cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. La caz, noile limite a pedepsei cu închisoarea vor fi: de la 3 luni la 8 luni. Împrejurările invocate de către prima instanță, cum ar fi personalitatea inculpatului, faptul că prin infracțiune nu a adus prejudicii materiale altor cetățeni sau statului, după săvârșirea infracțiunii, precum și în instanța de judecată a avut un comportament cuvenit care atestă faptul, că a înțeles urmările negative ale acțiunilor sale, reieșind și din caracterul infracțiunii săvârșite, precum și reieșind din faptul, că toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale a inculpatului au fost anulate, instanța de apel nu le va reține, or, fiind atras la răspundere penală de două ori, dintre care și pentru comiterea unei infracțiuni similare, dar și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicate pedepse sub formă de amendă și ulterior cu munca neremunerată în folosul comunității, inculpatul Turețchi Ivan din nou a comis o infracțiune. Astfel, aplicarea în speță a pedepsei sub formă de muncă neremunerată nu își va dovedi utilitatea și nici nu va contribui la reeducarea condamnatului și la împiedicarea acestuia de a comite noi infracțiuni, ori în privința acestuia a fost deja aplicate pedepse mai blânde, scopul aplicării cărora, însă nu s-a realizat. În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, pedeapsa numită de prima instanță sub formă de 160 ore muncă neremunerată, este insuficientă pentru îndreptarea și corectarea inculpatului Turețchi Ivan. Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - aplicarea în privința acestuia a unei pedepse blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni. 4 Pedepsele stabilite de instanță trebuie să fie nu numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. Instanța de apel a concluzionat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, considerând ca fiind echitabilă și corectă doar aplicarea unei pedepse inculpatului sub formă de închisoare, pe un termen de 3 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Anume o astfel de pedeapsă ar fi echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat.

Avocatul Batîr Valeriu în numele inculpatului, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe. În motivarea cerințelor, avocatul menționează că, instanța de apel nu a indicat care sunt cauzele excepționale privitor la pedeapsa cu închisoare stabilită lui Turețchi Ivan și ignorarea cerințelor acuzatorului de stat de a suspenda executarea pedepsei pe un termen de probațiune de un an. Instanța de apel nu s-a expus nici asupra cerințelor înaintate de către apărătorul condamnatului, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și neîntemeiat și a indicat un șir de circumstanțe excepționale ale cauzei legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a infractorului la descoperirea acesteia. Apărarea reține că, potrivit caracteristicii de la locul de trai, Primăria s. Boșcana r-nul Criuleni din 01.05.2022, Turețchi Ivan se caracterizează pozitiv, este căsătorit, crește și educă un copil minor, are un comportament adecvat, plângeri din partea consătenilor nu au parvenit, nu face abuz de băuturi alcoolice, nu au fost înregistrate situații de conflict cu locuitorii comunei. Conform certificatului de componentă a familiei este din 3 persoane: soția - Rusu Nelea, fiica - Rusu Ana-Maria, a.n.22.10.2007. Apărarea mai menționează faptul că, în familie mai locuiește și mama lui Turețchi Ivan, Turețchi Zinaida persoană la o vârstă înaintată. În prezent Turețchi Ivan lucrează peste hotarele țârii și v-a reveni când sentința v-a fi definitivă, pentru executarea acesteia. Astfel, avocatul susține că, nu există impedimente pentru admiterea apelului și casarea sentinței judecătoriei Criuleni din 08.04.2021, care este perfect legală. Apărarea apreciază decizia instanței de apel ca fiind una tendențioasă și prea aspră, reieșind din circumstanțele menționate, comportamentul condamnatului în 5 cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel. În speță, apărarea consideră că, instanța de apel prin decizia din 28.06.2022 nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume că procurorul a propus instanței aplicarea art.90 Cod penal fată de condamnatul Turețchi Ivan, iar apărarea a solicitat respingerea apelului. Instanța de apel a motivat în decizia sa că, este necesar de aplicat art.90 Cod penal, însă în dispozitiv se contrazice motivării expuse și nu aplică acest articol. Mai mult, nu este clar din decizie de ce nu a fost aplicată pedeapsa solicitată de apărare și acuzatorul de stat.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, precum și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, temeiurile pentru recurs care sunt prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul penal constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății. Împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv 6 cele reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului Turețchi Ivan, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor invocate în apel. La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Turețchi Ivan, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită, răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei ne privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat. Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele avocatului precum că, instanța de apel nu a luat în considerație la aplicare pedepsei inculpatului că, el a recunoscut vina pe deplin, regretă cele săvârșite, a promis să fie mai precaut pe viitor, astfel de acțiuni ilicite să nu mai comită, cât și de comportamentul vinovatului în timpul și după comiterea infracțiunii, or, anume aceste circumstanțe luate în considerație, au permis stabilirea pedepsei inculpatului la limita minimă 7 prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. În plus, Colegiul penal reține și faptul că, conform revendicării eliberate pe numele lui Turețchi Ivan, acesta nu este la prima încălcare a legii penale, anterior fiind atras la răspundere penală de două ori, dintre care, pentru comiterea unei infracțiuni similare și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal. În acest sens, instanța de recurs apreciază drept întemeiate argumentele instanței de apel, în privința inculpatului care anterior a mai condamnat pentru infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă, precum și cu muncă neremunerată, însă inculpatul Turețchi Ivan a demonstrat că este o persoană predispusă la comiterea de noi infracțiuni, astfel nefiind atins scopul legii penale. Respectiv, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel precum că, pedeapsa numită de prima instanță sub formă de 160 ore muncă neremunerată, este insuficientă pentru îndreptarea și corectarea lui Turețchi Ivan. Suplimentar, Colegiul penal nu poate reține argumentele părții apărării referitor la faptul că acuzatorul de stat a solicitat în apel aplicarea art.90 Cod penal însă instanța de apel neîntemeiat a stabilit pedeapsa cu închisoarea real inculpatului Turețchi Ivan. Or, poziția acuzării nu este una obligatorie pentru instanța de judecată. Totodată, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al inculpatului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Iar, instanța de apel și-a motivat concluzia de ce inculpatul urmează se execute real pedeapsa stabilită - 3 luni închisoare. Mai mult, Colegiul penal lărgit respinge argumentele apărării, prin care se susține că, instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor semnalate în ședința de judecată de către partea apărării. Nu este indicat asupra căror anume motive invocate instanța nu s-a expus, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul, constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor. Motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4) din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate 8 acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, prin urmare, impunându-se soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Batîr Valeriu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, în cauza penală în privința lui Turețchi Ivan xxx, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 9