1ra-1484/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1484/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1484/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 01 noiembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Șcerbina Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Șcerbina Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului Șcerbina

Ion, a fost suspendată pe un termen de 2 ani.

S-a respins demersul procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în

mărime de 320 lei din contul inculpatului în beneficiul statului.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Sînică Serghei, s-

a încasat din contul inculpatului în contul părții vătămate suma de 55 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistența juridică, în rest pretențiile s-au respins ca nefondate.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Șcerbina Ion, la

28 iunie 2017, aproximativ la ora 12:40, fiind treaz, posedând permis de conducere

pentru categoria mijlocului de transport pe care-l conducea, conducând automobilul

de marcă „Seat”, model „Alhambra”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe

traseul Chișinău-Bălți (M14), în direcția or. Bălți, ajungând la distanța de

1

aproximativ 300 metri de la indicatorul 5.78.2 - „borna kilometrica’” care indică km

11, acționând contrar prevederilor pct. 39 alin. (1) a Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează:

„înaintea schimbării a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure

că această manevră va fi executată în siguranță”; pct. 45 subpct. (1), lit. a), b), d) a

Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează: „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația

rutieră” și alin. (2) care stipulează: „în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; pct. 49 a

Regulamentului Circulației Rutiere care stipulează: „în funcție de viteza de

deplasare conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de

vehiculul precedent care în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească

evitând coliziunea”, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat prudență

sporită, în rezultatul cărui fapt, încălcând marcajul orizontal 1.1.1 din secțiunea

comportamentul participanților la trafic” din Anexa nr. 4 a Regulamentului

Circulației Rutiere care stipulează: „este interzisă încălcarea liniilor 1.1.1”, a

tamponat cvadricilul de model „ATV”, cu numărul de înmatriculare XXXXX,

condus de către Sînică Serghei.

În rezultatul accidentului rutier, conducătorului cvadriciclului de model

„ATV”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, Sînică Serghei i-au fost cauzate

leziuni corporale în formă de fractură liniară a osului frontal stâng cu trecere de

peretele superior al orbitei stângi cu implicarea ambelor lamele, fractura osului nazal

pe stânga, contuzia globului ocular stâng, hemoragie subarahnoidiană traumatică,

focar de contuzie hemoragică temporal bazei stânga, hematom epidural minor

frontal pe țesuturile moi ale feței, plagă contuză frontal stânga, fractura coroanei

dintelui 2.6, fractura claviculei stângi, care au fost produse în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent cât și la lovirea pe acesta, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu, conform raportului de expertiză judiciară nr. 1568/D

din 02.08.2017 se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel, acțiunile lui Șcerbina Ion au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3), lit.

a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență o vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

2.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Principal, Lupașco Artur,

solicitând casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Șcerbina Ion a-i stabili pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

2

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, a încasa de la inculpatul Șcerbina Ion în folosul statului cheltuielile de

judecată suportate în mărime de 320 lei, invocând că, prima instanță și-a motivat

greșit soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ceea

ce privește aplicarea față de inculpatul Șcerbina Ion a dispoziției art. 90 Cod penal;

în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale,

instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a concluzionat

că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite; la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de judecată nu a luat

în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75

Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care

fiind analizate în ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei; modalitatea de executare aleasă în privința

inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

comisă și urmările excepțional de grave produse; inculpatul nu a recuperat până în

prezent prejudiciul material, moral;

2.2 Avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului, solicitând casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat, invocând că, din concluziile expertului

rezultă că, inculpatul se deplasa cu automobilul său, când deodată victima, a cărui

autoturism era pe acostament, parcat pe partea dreaptă a carosabilului, a început

deplasarea, a virat la stânga, fără să se asigure ori să semnalizeze. Inculpatul a

susținut că nu a dovedit să frâneze sau să întreprindă măsuri să evite tamponarea. El

avea pasageri în autoturismul său, care au declarat și au confirmat cele spuse de

inculpat; partea învinuirii manifestând o indiferență totală în raport cu adevărul celor

întâmplate, și-a fundamentat învinuirea doar pe probe neclare, fără a-și manifesta

rolul activ în stabilirea acelor circumstanțe de fapt în momentul impactului; fără

implicarea activă a apărării, care a solicitat efectuarea unei expertize repetate și

audierea expertului pe marginea informațiilor noi apărute, anumite circumstanțe ar

fi rămas nedeterminate și până în prezent; din materialele cauzei și anume foaia de

parcurs, victima urma să se deplaseze pe traseul Vadul lui Vodă - mun. Chișinău,

str. X, și nici de cum aceasta nu avea relevanță cu locul impactului; din probele

prezentate de apărare, rezultă doar versiunea precum că victima încercând să se

deplaseze pe magistrala M14 direcția Chișinău – Bălți, ca ulterior să întoarcă pe

drumul E581 (șoseaua Balcani); această afirmație a apărării are o consecutivitate

logică, ținând cont de faptul că traseul pe care îl urma victima nu are nici o relevanță

cu foaia de parcurs, decât faptul că aceasta urma să facă virarea/întoarcerea pe

drumul E581 în direcția punctului de destinație DPF mun. Chișinău, str. Petricani

19; victima a realizat virarea/întoarcerea în loc interzis, deplasându-se în contrasens,

pe drum cu sens unic fapt fiind confirmat și prin concluziile expertului; confirmarea

3

veridică a celor invocate rezultă și din pozele făcute la fața locului, care

demonstrează că în altă direcție decât cea afirmată de partea apărării, victima nu se

putea deplasa, având în vedere foaia de parcurs; vătămările corporale pe care le-a

avut de suferit victima au survenit ca urmare a neglijenței acesteia, rezultând

consecințele grave, fie din lipsa căștii de protecție fie de cuplarea necorespunzătoare

a acesteia; din declarațiile martorilor rezultă că după impact, casca de protecție nu

era îmbrăcată de către victimă, fapt ce rezultă și din leziunile suferite, căci în mod

contrar acestea nici nu s-ar fi soldat; acțiunile inculpatului nu pot fi încadrate în acea

categorie de acțiuni care contravin normelor de drept inclusiv nu pot fi încadrate în

componența de infracțiune ce îi este imputată; organul de urmărire penală nu a ținut

cont că victima la rândul ei, incontestabil nu a manifestat dexteritate în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră,

încălcând astfel prevederile normelor prevăzute la pct. 45 alin. (1), lit. lit. a), b) și d)

și alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere, precum și nu s-a asigurat privitor

la siguranța acțiunilor sale, astfel încât să nu creeze obstacole pentru alți participanți

la trafic atunci când a schimbat direcția de mers efectuând o manevră spre stânga și

nu a cedat trecerea vehiculelor, încălcând astfel și prevederile normelor prevăzute la

pct. 39 alin. (1) și pct. 40 alin. (1) lit. b) din același Regulament; după cercetarea

declaraților martorului Morari Dmitrie, instanța de fond a reținut că proba respectivă

confirmă faptul că, șoferul „ATV”-ului practic trecuse linia continuă, iar inculpatul

Șcerbina Ion, în scopul evitării coliziunii, a întreprins următoarele măsuri: claxonare,

micșorarea vitezei și depășire, mai mult ca atât, se confirmă și faptul că „ATV”-ul a

fost lovit în roata stângă din spate; martorul Procopciuc Nicolae, fiind audiat în

cadrul cercetării judecătorești, a declarat că, activează în calitate de specialist

principal serviciu de documentare a accidente rutiere al Secției supraveghere

transport și circulației rutiere a Direcției de Poliție mun. Chișinău al IGP al MAI,

instanța de judecată a reținut că, proba respectivă relevă despre faptul că, schița

accidentului a întocmit-o martorul Procopciuc Nicolae cu excepția săgeților făcute

cu creion. Se reține că, circumstanțele relatate de martor demonstrează că, locul

ciocnirii se află pe axa drumului, adică pe marcajul rutier 1.1.1. Iar declarațiile

precum că la automobil a fost deteriorată bară de protecție față, farul din partea

dreaptă, aripa față din dreaptă, iar la „ATV”-ul a fost deteriorată roata stângă din

urmă concordă cu declarațiile martorului Șcerbina Inga, și celelalte probe din dosar;

la fel, instanța de judecată a reținut că raportul de expertiză judiciară nr. 383387 din

14.03.2019 demonstrează faptul că, vehiculul ATV, în momentul coliziunii, posibil

a efectuat manevra de virare la stângă; anume partea vătămată este persoana care a

schimbat direcția de mers, și nu inculpatul așa cum instanța de judecată îi

încriminează acțiunile, iar regulile de circulație care sunt prezumate a fi încălcate de

inculpat, nu au nici o legătură faptică cu acțiunile lui Șcerbina Ion; instanța de

judecată având un număr suficient de probe pertinente, care cu certitudine

demonstrează lipsa vinovăției inculpatului, îi încadrează acestuia un caracter juridic

4

infracțional acțiunilor care au fost determinate de partea vătămată; este dovedit clar

că partea vătămată a fost acea care intenționa să facă manevra la stânga în scopul

schimbării direcției de mers, și totuși instanța de fond descrie aceste acțiuni ca și

cum ar fi fost săvârșite de inculpat, care se deplasa în sens direct și care a depus efort

pentru a evita producerea accidentului; la fel, important este faptul că și partea

vătămată a realizat virarea spre stânga fără a respecta acele condiții enumerate de

instanța de judecată în sentința de condamnare, indicate mai sus, aceasta poartă o

vină și prin faptul schimbării direcției de mers, pe o porțiune de drum marcată cu o

linie continuă, unde virarea spre stânga este interzisă; în raport cu intenția atât a

inculpatului precum și a părții vinovate, cu părere de rău instanța de judecată nu s-a

expus, respectiv, partea apărării consideră că accidentul a fost creat de faptul că

partea vătămată, fiind conștientă că încalcă regulile de circulație cu intenție directă

și-a realizat acțiunea ilegală; aceasta fiind dovedită atât prin declarațiile acestuia, cât

și prin raportul de expertiză, respectiv declarațiile expertului, care demonstrează

faptul că, partea vătămată a ajuns pe capota și parbrizul autovehiculului datorită

acțiunii acestuia de a vira spre stânga; mai mult ca atât, partea apărării a considerat

eronate concluziile instanței de judecată în raport cu multitudinea acțiunilor descrise

în sentință, care sunt prezumate a fi realizate de inculpat, având în vedere existența

raportului de expertiză, a schiței întocmite la fața locului care demonstrează un

simplu lucru „inculpatul se deplasa doar într-o singură direcție”.

s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Șcerbina Ion încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal - încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, în cadrul ședinței de judecată au fost

prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Șcerbina Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal.

La fel, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului Șcerbina Ion în

comiterea faptei prejudiciabile a fost demonstrată prin declarațiile martorului

Procopciuc Nicolae, care a întocmit schița accidentului rutier și care a indicat că,

locul ciocnirii se află pe axa drumului, adică pe marcajul rutier 1.1.1, iar prin

declarațiile martorului Morari Dmitrie se confirmă faptul că, inculpatul Șcerbina Ion

a întreprins următoarele măsuri: claxonare, micșorarea vitezei și depășire, precum și

5

faptul că „ATV”-ul a fost lovit în roata stângă din spate.

Totodată, instanța de apel a atestat că, prin declarațiile martorului Șcerbina Inga

se confirmă faptul că, „ATV”-ul a fost lovit în roata din urmă, din partea stângă cu

bara de protecție a automobilului din partea dreaptă. La fel, prin declarațiile

martorului Șcerbina Inga se atestă că, inculpatul Șcerbina Ion pentru e evita

ciocnirea, a virat puțin la stânga și a claxonat șoferul „ATV”-ului.

Respectiv, instanța de apel apreciind declarațiile martorilor audiați în cadrul

cercetării judecătorești din punct de vedere al coroborării cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 28.06.2017 și schița accidentului rutier și tabelul

fotografic a constatat că, locul accidentului rutier reprezintă tronsonul traseului M-

14 Chișinău-Bălți, carosabilul fiind format din 2 benzi cu sensuri opuse, cu lățimea

de 3.3 m fiecare, delimitate prin marcajul rutier 1.1.1. Marginea carosabilului este

formată dintr-un șanț de scurgere, acostamentul nisipos, gazonul de iarbă și este

îngrădit cu parapetul metalic.

Din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului și a schiței

accidentului rutier, rezultă că ciocnirea a avut loc în mijlocul carosabilului, pe banda

de separare (linia 1.1.1), iar după impact, „ATV”-ul a fost proiectat spre marginea

stângă a carosabilului.

Iar, din schița accidentului rutier rezultă și faptul că, în rezultatul accidentului

rutier, la „ATV”-ul Outlander a fost deteriorată roata stângă spate, plasticul

decorativ din împrejur, iar la automobilul de model „Seat” a fost deteriorată capota,

parbriz, grila față, bara de protecție față, farul drept față, aripa dreaptă față, placa cu

numărul de înmatriculare față.

În acest sens, instanța de apel a conchis că, impactul a avut loc pe marginea

carosabilului, cu ieșirea ambelor automobile pe sensul opus, or, deteriorările

menționate sunt caracteristice anume acestei poziții a automobilelor.

În această ordine de idei, instanța de apel reieșind din circumstanțele faptice

descrise în speță, a constatat că, inculpatul prin faptele sale, a încălcat prevederile

pct. 39 alin. (1) din Regulament, potrivit căruia, înaintea schimbări a direcției de

mers, și anume virării la stângă, trebuia să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic,

precum și pct. 45 alin. (1) lit. lit. a), b), d) din Regulament, potrivit cărora,

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră. Totodată, alineatul (2) din punctul

dat prevede că, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului.

Or, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că, inculpatul Șcerbina Ion nu

a manifestat suficientă atenție și dexteritate la conducerea automobilului, nu a

6

reacționat la apariția obstacolului apărut în fața automobilului său. Totodată, la

apariția „ATV”-ului în fața automobilului pe care îl conducea, inculpatul Șcerbina

Ion urma să reducă viteza sau chiar să oprească. De asemenea, inculpatul Șcerbina

Ion nu a respectat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, privind păstrarea

distanței față de vehiculul precedent.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, inculpatul Șcerbina Ion a încălcat

și marcajul rutier „1.1.1 - linia îngustă continuă” care în cazul din speță, semnifica

delimitarea fluxurilor de transport de sensuri opuse pe sectoarele de drum

periculoase, care au două sau trei benzi pentru circulație.

Aceste omisiuni și inacțiuni ale inculpatului au determinat coliziunea din

imprudență a „ATV”-ului condus de partea vătămată și provocarea la acesta a

leziunilor corporale grave.

Totodată, prin probele administrate la dosar, s-a constatat și existența legăturii

cauzale directă dintre rezultatul prejudiciabil - provocarea leziunilor corporale

(descrise în raportul de expertiză) la victima Sînică Serghei și ciocnirea cu „ATV”-

ul condus de acesta de către automobilul condus de inculpat la data de 28.06.2017.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Șcerbina Ion si

declarațiile martorului Șcerbina Inga, precum că coliziunea a avut loc pe banda lor

de deplasare, și automobilul condus de inculpat, de model „Seat” nu a încălcat

marcajul rutier „1.1.1”, deoarece aceste declarații sunt combătute atât prin

declarațiile martorilor Morari Dmitrie, Procopciuc Nicolae, cât și prin schița

accidentului rutier, din care rezultă că automobilul „Seat” a lovit cu partea dreaptă

din față „ATV”-ul în roata stângă din urmă, iar coliziunea a avut loc pe banda de

separare „marcaj rutier 1.1.1”, deci rezultă că automobilul de model „Seat” pentru

efectuarea manevrei de depăsire a „ATV”-ului a iesit pe contrasens.

Totodată, cu referire la declarațiile inculpatului și ale martorilor aflați în salonul

automobilului „Seat”, Șcerbina Inga si Morari Dmitrie precum că, Șcerbina Ion, a

început să-i semnalizeze conducătorului „ATV”-ului prin claxonare și cu faza lungă

a farurilor, instanța de apel a indicat că nu le poate reține la pronunțarea unei sentințe

de achitare, deoarece inculpatul avea suficientă posibilitate de a proceda potrivit

prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, și anume: să reducă viteză până la

oprire.

Cu referire la poziția părții apărării potrivit căreia acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii, instanța de apel a susținut că la pronunțarea unei

sentințe de achitare nu poate fi reținut faptul că, partea vătămată Sînică Serghei a

încălcat marcajul rutier, deoarece prevederile pct. 40 din Regulamentul Circulației

Rutiere, stipulează că „în acest caz, conducătorul trebuie să cedeze trecerea

vehiculelor care se deplasează în acelasi sens”, or, reieșind din schița accidentului

rutier, coliziunea a avut loc pe linia de separare (marcajul 1.1.1), deci în cazul în care

inculpatul reducea viteză, se oprea, sau nu efectua manevra în stângă, impactul era

posibil de evitat.

7

Respectiv, instanța de apel a conchis că, faptul încălcării marcajului rutier de

către partea vătămată nu poate fi temei de scutire a inculpatului de respectarea

obligațiilor prevăzute de Regulamentul Circulației Rutiere.

Tot în acest context, instanța de apel a notat că, nu poate fi temei pentru

eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui

există componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației rutiere

și/sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate și de către pătimit

(conducător auto, pieton, pasager ori de către alt participant la trafic). Asemenea

circumstanțe pot fi luate în considerație de către instanța judiciară doar ca

circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește alegațiile părții apărării ce țin de faptul că „vătămările

corporale pe care le-a avut de suferit partea vătămată au survenit ca urmare a

neglijenței acesteia, rezultând consecințele grave, fie din lipsa căștii de protecție, fie

din cuplarea necorespunzătoare a acesteia”, instanța de apel a indicat că le va aprecia

critic, deoarece atât din declarațiile inculpatului Șcerbina Ion, cât și din declarațiile

martorului Șcerbina Inga și părții vătămate Sînică Serghei, rezultă că, ultimul se

deplasa cu casca cuplată pe cap, totodată, Șcerbina Inga a declarat că, atunci când

șoferul „ATV”-ului a căzut pe parbriz, acesta era cu cască.

Respectiv, instanța de apel a reținut acel fapt că, după lovire de parbriz sau în

urma căderii pe asfalt, casca putea fi decuplată și această circumstanță, cu certitudine

nu poate fi pusă în vina părții vătămate Sînică Serghei.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Șcerbina Ion, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectiv, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În continuare, instanța de apel a conchis că, argumentele aduse de acuzatorul

de stat nu impun concluzia despre necesitatea izolării inculpatului Șcerbina Ion de

societate, așa cum aspectele la care face referire acuzatorul de stat au fost valorificate

pe deplin de către instanța de fond la soluționarea chestiunii referitor la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Șcerbina Ion, în acest sens,

instanța de apel a susținut pe deplin concluziile instanței de fond care a indicat că,

executarea reală a pedepsei cu închisoare nu este rațională, or, inculpatul nu prezintă

pericol pentru societate, avându-se în vedere că, ultimul este căsătorit, are la

întreținere un copil minor, este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv,

nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, iar în ansamblul lor, aceste

circumstanțe denotă că, scopul pedepsei penale poate fi realizat fără izolarea

inculpatului de societate.

Instanța de apel a constatat că în prezenta cauză penală au fost suportate

8

cheltuieli judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1568/D din

02.08.2017, pentru efectuarea acesteia fiind suportate cheltuieli în sumă de 320 lei,

în acest sens, instanța de apel a reținut că, la data efectuării raportului de expertiză -

02.08.2017, legea procesual penală reglementa faptul că, „plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat” - art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, pe cale de consecință,

instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la

inculpatul Șcerbina Ion a cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei, deoarece la

data efectuării raportului de expertiză, legea procesual penală reglementa faptul că,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Babcinschi Nelly în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei

și a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, și să

fie respinsă acțiunea civilă, invocând argumente similare cu cele indicate în apel(pct.

2.2 din prezenta decizie), suplimentar adăugând că:

- atât sentința cât și decizia sunt bazate pe bănuieli;

- apreciind probele prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al colaborării lor, consideră că instanța de fond și ce

de apel au emis hotărâri ilegale și inculpatul urmează a fi achitat;

- din concluziile expertului rezultă că, inculpatul se deplasa cu automobilul său,

când deodată victima, a cărui autoturism era pe acostament, parcat pe partea dreaptă

a carosabilului, a început deplasarea, a virat la stânga, fără să se asigure ori sa

semnalizeze. Inculpatul a susținut că nu a dovedit să frâneze sau să întreprindă

măsuri să evite tamponarea;

- vătămările corporale pe care le-a avut de suferit victima au survenit ca urmare

a neglijenței acesteia, rezultând consecințele grave, fie din lipsa căștii de protecție

fie din cuplarea necorespunzătoare a acesteia.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Totodată, notează că recurentul își motivează recursul pe dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Mai indică că, instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, s-a pronunțat asupra

9

tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate, instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de fapt

ale cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul invocat de recurent în susținerea acestui temei de recurs nu s-a confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei.

Ce ține de argumentele recurentului, prin prisma temeiului de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal le apreciază ca

neîntemeiate deoarece, verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma

opiniei recurentului, consideră că nu s-a confirmat în speța dată, argumentele

recurentului invocate în recurs, sunt combătute corect prin motivele descrise în

sentință(f.d. 63 – 77 v. II) și în decizia instanței de apel(f.d. 177 – 192 v. II), asupra

cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii

CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

În continuare, Colegiul penal atestă că recurentul primordial își manifestă

dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel și prima instanță, care în

opinia lui nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

opinie ce nu poate fi acceptată, din considerentul că aceste probe au fost apreciate

prin coroborare între ele atât de către prima instanță cât și de instanța de apel, astfel

fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar obiecțiile recurentului

reprezintă doar opinia lui subiectivă greșită, or instanța de recurs ordinar nu

10

identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent

în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Referitor la alegațiile recurentului precum că, „vătămările corporale pe care le-

a avut de suferit victima au survenit ca urmare a neglijenței acesteia, rezultând

consecințele grave, fie din lipsa căștii de protecție fie din cuplarea necorespunzătoare

a acesteia”, Colegiul penal conchide că urmează a fi apreciate critic, or, atât din

declarațiile inculpatului cât și din declarațiile martorului Șcerbina Inga, rezultă că,

partea vătămată se deplasa cu casca cuplată pe cap.

În acest sens, Colegiul penal respinge și argumentul recurentului precum că

„atât sentința cât și decizia sunt bazate pe bănuieli”, or, vinovăția inculpatului se

confirmă prin cumulul de probe din dosar, apreciate prin prisma cerințelor stipulate

în art. 101 Cod de procedură penală, fiind expuse în decizie și sentință motivele

respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea

acuzării, fiind respectate rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în

art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora prima instanță și instanța de apel și-au

întemeiat soluțiile, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele

cauzei, susținând că probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol

invocă că nu pot fi acceptate aceste versiuni, or contravin constatărilor corecte a

instanței de apel în prezenta speță, prin care au fost respinse argumentele apelantului,

concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe descrise și apreciate de

prima instanță în sentință și de instanța de apel în decizia sa.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în recursul ordinar declarat, nu se identifică, or instanța de apel

s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale

invocate în apelurile declarate, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă

și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37

a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit

11

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Babcinschi

Nelly în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Șcerbina Ion XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

12