1ra-500/2021 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-500/2021 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-500/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocații Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana și Bordian Stanislav în numele inculpatului Roșca

Adrian, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Roșca Adrian, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.03.2020 – 14.05.2020;

Instanța de apel: 05.06.2020 – 22.09.2020;

Instanța de recurs: 02.12.2020 – 26.05.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

judecată în baza prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, Roșca Adrian a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip deschis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite lui Roșca Adrian a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a încasat din contul lui Roșca Adrian în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 4 408 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

aproximativ la ora 02:30 min., Roșca Adrian, aflând-se în stare de ebrietate alcoolică,

conducând automobilul de model „xxxx” cu n/î xxxxx, și deplasându-se pe str. V.

Alecsandri din direcția str. A. Mateevici în direcția șos. Hîncești din mun. Chișinău,

ajungând în regiunea imobilului xxxxx, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut

1

cont permanent de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor

obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier,

fapt prin care a încălcat cerințele pct.3 ale Regulamentului Circulației Rutiere, care indică

că „participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii

altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”,

la fel a încălcat și cerințele pct.10 (1) lit. b) din același regulament, care indică că „persoana

care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul

pe drum”, inclusiv prevederile pct.14 lit. a) ale Regulamentului Circulației Rutiere, care

prevăd că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat

sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”,

la fel a ignorat și cerințele pct.45 (1) lit. a), b) și d) și (2) ale Regulamentului Circulației

Rutiere, potrivit cărora „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția si reacția; b) dexteritatea în conducere, care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului rutier”, și ca urmare a pierdut controlul asupra

conducerii unității de transport, care a derapat spre dreapta, ieșind în afara părții carosabile

și s-a tamponat într-un copac.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerii aflați în salonul automobilului, s-au ales cu

leziuni corporale după cum urmează: pasagerul Fisticanu Ion, potrivit concluziilor fixate în

raportului de expertiză judiciară nr. 202002D0299 din 07 februarie 2020, a primit leziuni

sub formă de: „xxxxx”, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată; pasagerul

Chirilenco Vasile, potrivit concluziilor fixate în raportul de expertiză judiciară

nr.202003C0206 din 25 februarie 2020, a primit leziuni corporale grave sub formă de:

„xxxxx”, leziuni corporale care se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului

ultimului.

Astfel, prin acțiunile sale Roșca Adrian, a comis infracțiunea prevăzută la art.264

alin.(4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvîrșită în stare de ebrietate.

în Procuratura municipiului Chișinău, Veaceslav Balan, care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Roșca Adrian, să

fie recunoscut culpabil în baza prevederilor art.264 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea unei

2

pedepse sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Prin aplicarea prevederilor art.901 alin.(1) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Roșca

Adrian a suspenda parțial, primii 2 ani din pedeapsă urmând a fi executați în penitenciar de

tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2 ani să se suspende condiționat pe o perioadă de

probațiune de 2 ani, cu încasarea de la Roșca Adrian a cheltuielilor de judecată în sumă de

4 408 lei, ce constituie costul expertizelor judiciare medico-legale nr.202003C0206,

nr.202002D0299 și nr.202003C0300.

3.1. În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a punctat că prima instanță

incorect a dat apreciere faptului că, recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu poate

constitui o circumstanță atenuantă, întrucât aceasta este deja o condiție preexistență pentru

admiterea examinării cauzelor penale în ordinea prevăzută la art.3641 Cod de procedură

penală și contrazice explicațiile date de Plenului CSJ prin Hotărârea nr.13 din 16.12.2013

„Cu privire la aplicarea prevederilor art.3641 CPP de către instanțele judecătorești”, unde

se indică faptul că: „Recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate,

nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art.76 alin.(1)

lit. f) CP, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență

juridică. ”

Astfel, apelantul a indicat că prima instanță, la stabilirea pedepsei nu a luat în

considerare faptul că inculpatul Roșca Adrian, prin comportamentul său în cadrul cercetării

judecătorești a dat dovadă că nu a perceput gravitatea faptelor sale, nefiind dată suficientă

valoare securității traficului rutier, fiind ignorate și prevederile art.2 alin.(2) Cod penal.

La caz, s-a omis a lua în considerare prezența circumstanțelor care agravează

răspunderea inculpatului Roșca Adrian, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană

în stare de ebrietate, provocată de consumarea substanțelor menționate la art. 24 Cod penal.

Raportând aceste împrejurări de fapt, s-a evindețiat că un rol primordial în aprecierea

stabilirii și individualizării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile

ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea

ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului.

Astfel, infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației rutiere de către

persoana care conduce mijlocul de transport, cu consecințe ireparabile - decesul unei

persoane, săvârșită de către inculpat, care era în stare de ebrietate, atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor

circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este mijloc de

pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a însuși șoferului, dar și a altor

participanți la trafic.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată

o nouă hotărâre în acest sens, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Roșca Adrian, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.264 alin.(4) Cod

penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

3

acesteia în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, iar încadrarea juridică a faptei

ilicite este corespunzătoare materialului probator administrat.

La fel, s-a notat că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor, prima instanță dând o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei penale, încadrând just acțiunile inculpatului Roșca

Adrian în baza dispozițiilor art. 264 alin. (4) Cod penal, iar argumentele expuse de prima

instanță și motivele invocate în sentință, instanța de apel le-a însușit pe deplin, pentru a

evita repetări inutile ce vizează fapta incriminată și vinovăția inculpatului în comiterea

acesteia.

Lecturând conținutul apelului declarat, instanța a sesizat că a acuzatorul de stat critică

blâdețea pedepsei stabilite inculpatului de către prima instanța, în concret, manifestând

dezacordul cu modalitatea executării închisorii în baza art.90 Cod penal.

Reieșind din materialele cauzei și conținutul sentinței de condamnare, instanța de apel

a evidențiat că, prima instanță, contrar art.75 Cod penal nu a luat în considerație principiile

de individualizare a pedepsei, gravitatea faptei, care face parte din categoria infracțiunilor

grave, de consecințele survenite, că o parte vătămată a decedat în urma accidentului rutier.

În aceste circumstanțe, aplicarea față de inculpat a modalității de executare a pedepsei

în condiții neprivative de libertate contravine prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal,

deoarece pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea din prezenta cauză penală,

au determinat instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii aplicării instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei față de Roșca Adrian.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța de judecată este obligată să dea o motivare suplimentară, din care

considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul

pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi aplicată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o aplice.

Așadar, enumerând punctele de reper formulate mai sus, instanța de apel a considerat

că este necesar de a casa hotărârea contestată în partea stabilirii pedepsei, și ținând cont de

prevederile art.7, 61, 75, 76-78 Cod penal, fiind convinsă că în prezența circumstanțelor

cauzelor ce se referă la cauză penală dată, inculpatul Roșca Andrian poate fi corectat,

reeducat doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni. Mai mult, luând în considerație că inculpatul a condus mijlocul de transport în

satre de ebrietate, acesta încălcând flagrant cerințele Regulamentului Circulație Rutiere, a

4

provocat decesul unei persoane.

5.Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar

de către:

5.1 Avocatul Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Roșca Adrian, care

invocând temei pentru recurs prevederile art.427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

Pentru a susține cerințele solicitate în recurs, partea apărării a indicat că instanța de

apel careva circumstanțe agravante, conform art.77 Cod penal nu a constatat în cauza dată,

concomitent se atestă prezența evidentă a următoarelor circumstanțe atenuante precum:

inculpatul este pentru prima dată în conflict cu legea penală, contribuția activă la

descoperirea infracțiunii, recunoașterea săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu și

insistența ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

manifestarea intenției de a acorda susținere materială succesorului părții vătămare, căința

sinceră.

În opinia recurentei, prezența circumstanțelor enumerate mai sus, denotă în mod

evident că instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prescripțiile care

reglementează procesul de individualizare a pedepsei penale.

De asemenea, se invocă faptul că instanța ierarhic inferioară nu a indicat care

circumstanțe au fost ignorate de prima instanță la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului. Astfel, rezultă că instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe și fapte

concrete, prin care ar justifica casarea sentinței și nu a motivat temeinicia executării

pedepsei închisorii în condiții privative de libertate.

5.2. Avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatului Roșca Adrian, care fără a

invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat, recurentul indică asupra faptului că raționamentul

care stă la baza aplicării prevederilor art.90 Cod penal constă în persoana inculpatului Roșca

Adrian și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei penale.

Se invocă următoarele circumstanțe atenuante, care permit stabilirea art. 90 Cod penal:

inculpatul este pentru dată în conflict cu legea penală, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a recunoscut faptele reținute prin actul de învinuire și a manifestat intenția de

a acorda susținere materială succesorului părții vătămate.

Circumstanțele enumerate mai sus corect au fost reținute de către prima instanță și în

mod eronat au fost ignorate de către instanța de apel.

În concluzie, se atenționează că pedeapsa închisorii cu executare reală se stabilește

doar atunci când, ținând cont de gravitatea infracțiunii comise și de personalitatea

inculpatului, instanța de judecată ajunge la concluzia fermă că făptuitorul prezintă un

pericol sporit pentru societate și doar prin izolarea acestuia se va putea asigura

inviolabilitatea valorilor și intereselor protejate de legea penală.

5

asupra recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

cu actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora reieșind din

următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursurilor ordinare depuse de

avocații Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana și Bordian Stanislav se întemeiază în drept pe

dispoziția art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestora în cazul în care constată că sunt vădit neîntemeiate. Recursul este

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd titularul acestuia invocă în

cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurenți.

În cauza deferită judecării, sânt declarate două cereri de recurs din partea avocaților

Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana și Bordian Stanislav, ambele în numele inculpatului Roșca

Adrian, care conțin critici similare privitor la soluția instanței de apel privind dispunerea

executării pedepsei închisorii în condiții privative de libertate, astfel în contextul ce

urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra soluției de inadmisibilitate adoptată

pe marginea acestora, fără a le diviza în subpuncte separate, ci analizându-le în același

context.

Din conținutul cererilor de recurs declarate de recurenți, se constată că aceștia invocă,

în drept, erorile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală și

pledează pentru casarea soluției instanței de apel, susținând că la caz sânt întrunite toate

condițiile necesare pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului,

însă instanța de apel eronat a dispus condamnarea cu executare reală a pedepsei închisorii,

ceea ce în opinia recurenților constituie erori procesuale grave, admise în procesul de

individualizare a pedepsei penale de către instanța ierarhic inferioară.

Potrivit art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel atunci când hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Revenind la cauza penală dedusă judecății, Colegiul penal remarcă faptul că criteriile

de individualizare a pedepsei penale au fost valorificate pe deplin de către instanța de apel,

inculpatului fiindu-i stabilit termenul legal de pedeapsă, prevăzut de art.264 alin.(4) Cod

penal, în coroborare cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Așadar, pe lângă circumstanțele invocate de către recurenți, precum că inculpatul s-a

căit activ în comiterea faptei incriminate, nu are antecedente penale și a manifestat intenția

6

de a acorda ajutor material succesorului părții vătămate, un aspect important ce a determinat

instanța de apel de a conchide că corectarea inculpatului este posibilă exclusiv prin izolarea

acestuia de societate, a constituit conducerea mijlocului de transport în stare de ebriate

acoolică, fiind neglijate cu desăvârșire cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, care a

produs o consecință gravă – decesul unei persoane (f.d.73, vol.III).

La acest capitol, Colegiul penal notează că viața și sănătatea persoanei constituie una

dintre valorile primordiale, care sânt protejate de Codul penal împotriva faptelor ilicite

întreprinse de alți indivizi, cu atât mai mult că aceste valori pe care le protejează legea

penală sânt cele înscrise și în legea fundamentală a țării.

În continuare, instanța de recurs atestă că recurenții critică faptul că, prima instanță

corect a reținut toate circumstanțele cauzei penale și just a ajuns la concluzia că inculpatul

își poate corecta comportamentul în condiții neprivative de libertate, însă instanța de apel a

neglijat complet circumstanțele atenuate și în mod eronat a dispuns izolarea inculpatului de

societate, întrucât această măsură de executare a pedepsei este una excesiv de aspră în

coraport cu fapta comisă și personalitatea lui Roșca Adrian.

Alegația vizată, instanța de recurs nu o poate reține ca fiind una întemeiată și aceasta

deoarece, o condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă

a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicând în concret acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, instanța de apel just a conchis că prima instanță s-a expus pe marginea

chestiunii în cauză vag și fără o motivare convingătoare în sensul dat „Mai mult, Colegiul

penal specifică că, așa cum rezultă din textul sentinței, instanței de fond și-a motivat

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului

menționând că dânsul se poate corija fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce

instanța de apel consideră că e o concluzie pripită și eronată, care nu poate fi menținută.

(f.d. 73, vol. III).

Mai mult, în contextul dat se impune și mențiunea că, criticile formulate de recurenți

în recursurile ordinare declarate, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în

instanța de apel, cărora le-a fost dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în hotărârea adoptată de aceasta, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea

atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, careva temeiuri

de casare a acesteia, nu s-au stabilit.

Pe cale de consecință, Colegiul consideră relevant de a reaminti recurenților că,

potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, s-a statuat că instanțele judecătorești

7

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens

cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). În opinia Curții, în cazul în care

instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sânt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din

Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010).

Respectiv, având în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta

cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, după cum afirmă recurenții, ci dimpotrivă la judecarea acestei

cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând

vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de avocații Voevuțkaia-Pîslariuc

Svetlana și Bordian Stanislav în numele inculpatului Roșca Adrian.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Voevuțkaia –

Pîslariuc Svetlana și Bordian Stanislav în numele inculpatului Roșca Adrian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Roșca Adrian, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8