1ra-662/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-662/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-662/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie

2020, în cauza penală privindu-l pe

STORCEAC Ion XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2019 – 12.05.2020;

Instanța de apel: 13.06.2020 – 07.10.2020;

Instanța de recurs: 29.12.2020 – 03.02.2021.

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Storceac Ion

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Storceac Ion pe termen de probă de 2

ani.

S-a încasat de la Storceac Ion în bugetul de stat, cheltuielile de judecată suportate

pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară nr. 201930C0092 din 20.06.2019

în sumă de 4918 lei.

la 29.05.2019, aproximativ la ora 19:00, conducea automobilul de model „BMW X5”

cu XXXXX, deplasându-se pe un drum secundar din XXXXX. În timpul deplasării,

Storceac Ion nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația

rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, prin ce a ignorat din

1

imprudență cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 45. 1) conform căruia:

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: ...b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și pct. 46

care prevede că: “Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în

caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului

sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: a) copii,..;”, nu a

manifestat dexteritate în conducere, deși se deplasa pe un tronson de drum cu o

vizibilitate bună, în acel moment traficul nu era aglomerat, nu a ținut cont de faptul

că se deplasa pe un drum de țară, de pietriș, de faptul că drumul respectiv se

intersectează cu mai multe drumuri secundare și a sporit viteza de deplasare, la

propunerea pasagerului XXXXX, pentru a demonstra forța unității de transport.

Totodată, nu a ținut cont de faptul că în fața sa, se află o intersecție, pe perimetru

căreia o persoană de statură mică, evident copil, alerga în direcția drumului pe care

conducătorul auto se deplasa, nu a prevăzut situația periculoasă, nu a conștientizat

obligativitatea ce-i revenea în calitate de conducător auto și nu s-a asigurat în nici un

mod, a continuat deplasarea, nu a redus viteza de deplasare, iar în momentul când

pietonul, care s-a dovedit a fi XXXXX, a început neregulamentar traversarea

carosabilului de la stânga la dreapta relativ deplasării unității de transport, nu a putut

evita impactul, tamponând pietonul cu partea lateral stângă din față, cauzându-i

diverse vătămări corporale, în rezultatul cărora ultima a decedat la fața locului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201930C0092 din 20 iunie 2019,

urmare a examinării medico-legale a cadavrului XXXXX, s-a constatat că moartea

minorei a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise. Otoragie bilaterală.

Hemoragii în țesuturile moi pericraniene la nivelul osului temporal stâng. 3 linii de

fractură a osului temporal, parietal și occipital stâng cu trecere la baza craniului.

Fractura bazei craniului. Hemoragii subarahnoidale și intraparenchimatoase a lobului

stâng a creierului. Hemoragii subarahnoidale la baza lobului stâng a creierului.

Hemoragii în vetriculii cerebrali și trunchiul cerebral. La examinarea medico-legală

a cadavrului au fost depistate: Traumă cranio-cerebrală deschisă. Otoragie bilaterală.

Hemoragii în țesuturile moi pericraniene la nivelul osului temporal stâng. 3 linii de

fractură a osului temporal, parietal și occipital stâng cu trecere la baza craniului.

Fractura bazei craniului. Hemoragii subarahnoidale si intraparenchimatoase a lobului

stâng a creierului. Hemoragii subarahnoidale la baza lobului stâng a creierului.

Hemoragii în vetriculii cerebrali și trunchiul cerebral. Trauma închisă a toracelui.

2

Fractura închisă a claviculei dreapta cu formarea de aschile osoase cu hemoragii în

țesuturile moi adiacente și în mușchi. Contuzia plămânului drept. Trauma închisă a

abdomenului cu rupturi multiple a capsulei și parenhimei ficatului. Hemoperitoneum

800 ml.

Fractura deschisă a gambei dreapta cu formare de așchiile osoase cu hemoragii

în țesuturile moi adiacente și mușchii profunzi. Plagă scalpantă la nivelul fracturii a

gambei dreapta. Excoriații extinse pe față, torace, abdomen, spate, regiunea lombară,

membrele superioare și inferioare. Toate leziunile corporale au fost produse prin

acțiunea traumatică prin mecanism de lovire și alunecare a unui obiect dur,

contondent cu suprafața de interacțiune limitată, au caracter intravital, sunt

caracteristice traumatismului de transport (pieton), au legătură cauzală directă cu

decesul, prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă.

către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii mărimii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Storceac Ion, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport. Conform art. 901 Cod penal de suspendat parțial executarea pedepsei cu

închisoarea: 2 ani de închisoare cu executare și 2 ani cu suspendarea pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele:

- instanța de fond corect a examinat cauza și a admis probele administrate în faza

de urmărire penală, însă la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța nu a ținut cont de

prevederile art. 61, art. 77 și art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal;

- ținând cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii incriminate inculpatului, în

viziunea părții acuzării, instanța de fond urma să-i stabilească acestuia pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în temeiul

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Conform

art. 901 Cod penal de condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoarea: 2 ani de închisoare cu executare și 2 ani cu suspendarea pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani;

- acuzarea la solicitarea pedepsei a ținut cont de circumstanțele atenuante, de

faptul că inculpatul a suportat integral cheltuielile funerare, de poziția succesorului

părții vătămate, care și actualmente menține relații calde cu inculpatul;

- consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen minim prevăzut

de prevederile art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu va fi atins scopul legii penale, or, a fost săvârșită o infracțiune

3

din domeniul transporturilor, care a dus nemijlocit la decesul unui copil de 11 ani.

Mai mult decât atât, infracțiunile din domeniul respectiv dezvoltă un fenomen

negativ, iar lipsa de promptitudine și reacție la comiterea a unor astfel de fapte, reduce

gradul de protecție a drepturilor și libertăților persoanei, iar pentru prevenirea

săvârșirii unor fapte analogice, atât de către Storceac Ion, cât și de către alte persoane

este necesar ca pedeapsa penală stabilită să nu atingă cota minimă, cu aplicarea

suspendării executării pedepsei, întrucât astfel nu este restabilită echitatea socială și

nu se realizează scopul prevenției generale.

2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a

hotărârii atacate.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de

procedură penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Privitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de fond la stabilirea

categoriei pedepsei, corect a aplicat normele legale, și, în conformitate cu prevederile

art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Norma art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În corespundere cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către

Storceac Ion se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Ca circumstanță ce atenuează

răspunderea penală a inculpatului instanța de fond a constatat căința sinceră.

Circumstanțe agravante pentru inculpat conform art. 77 Cod penal, instanța de fond

nu a stabilit.

Instanța de apel a constatat că suspendarea condiționată este o măsură de

individualizare a executării pedepsei numită de către instanțele de judecată prin

hotărâre de condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei

aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

4

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnatului prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acestuia.

S-a menționat că este inoportun de a fi aplicată față de inculpat o pedeapsă penală

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport și conform art. 901 Cod penal de condamnat cu suspendarea

parțială a executării pedepsei cu închisoarea: 2 ani de închisoare cu executare și 2 ani

cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, așa cum a pledat acuzatorul

de stat. Din considerentul că, deși, în urma acțiunilor inculpatului a decedat o

persoană, la caz, este necesar de remarcat inclusiv faptul că infracțiunea a fost comisă

din imprudență.

Subsecvent, s-a reținut că Storceac Ion se caracterizează pozitiv, la evidența

medicului psihiatru și narcolog nu se află (f.d. 84). Mai mult decât atât, succesorul

părții vătămate, XXXXX nu are nici o pretenție față de inculpat și cu apelul declarat

de procuror împotriva sentinței nu este de acord, din motiv că l-a iertat pe inculpat,

sunt rude și s-au împăcat. Cu referire la prejudiciul suportat în legătură cu cheltuielile

funerare și prejudiciul moral a menționat că au fost recuperate, iar în continuare

inculpatul ajută financiar familia victimei. Or, prin privarea de libertate a inculpatului,

acesta în continuare nu va putea ajuta financiar familia victimei.

Astfel, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către instanța de fond

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea

pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor

pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei, cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de

apel, din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivare recurentul a indicat că:

- procurorul a solicitat înăsprirea pedepsei penale, însă instanța de apel a respins

și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestui argument, optând doar pentru

justificarea soluției instanței de fond în partea individualizării modalității de executare

a pedepsei care nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

săvârșită, impactul social al ei și consecința survenită în rezultatul infracțiunii-

decesul unei persoane minore;

- instanța de apel la individualizarea modalității de executare de către inculpat a

pedepsei sub formă de închisoare, a ținut seama de circumstanțele atenuante pe care

instanța de fond le-a pus eronat, la baza individualizării pedepsei penale și a

5

modalității de executare a acestei pedepsei, fără a repara eroarea admisă de către

instanța de fond;

- instanța de fond a ignorat prevederile art. 72 alin. (2) Cod penal din conținutul

căruia se deprinde că în penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite din imprudență. Astfel, instanța

de apel nu a intervenit în corectarea erorii în sentință, indiferent de faptul dacă eroarea

nu a fost reclamată de către apelant sau sesizată verbal de către părțile în proces în

timpul dezbaterilor judiciare și a tolerat neîntemeiat greșeala admisă de către instanța

de fond;

- s-a depistat în textul dispozitivului sentinței că, instanța de fond a suspendat

executarea de către inculpat a pedepsei închisorii în temeiul prevederilor art. 90 Cod

penal pe un termen de probă de 1 an. Noțiunea termenul de probă se utilizează doar

în cazurile militarilor.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la

temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură

penală, menționând că prin decizie inculpatului i-a fost menținută o pedeapsă prea

blândă raportată la fapta comisă de acesta, a fost aplicată pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale, instanțele de fond nemotivându-și suficient hotărârile în

acest aspect. Mai concret, din sistematizarea alegațiilor expuse de recurent se

conchide că critica primordială a acestuia vizează dezacordul cu aplicarea art. 90 Cod

penal față de inculpat.

Verificând actele cauzei raportate la criticile avansate, instanța de recurs le

consideră vădit nefondate, menținând ad integrum statuările din decizia instanței de

apel în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei realizate în privința

6

inculpatului pentru comiterea de acesta a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în speță, instanțele de

fond au pus accentul și pe personalitatea inculpatului, învederând și celelalte criterii

de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a comis

infracțiuni care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor grave,

este angajat, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante în privința inculpatului, instanțele au reținut căința sinceră, lipsa

circumstanțe agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal.

Colegiul penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel,

raliindu-se la părerea că în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa

închisorii în limitele speciale prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de 2 ani închisoare și

cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune de

2 ani în temeiul art. 90 Cod penal.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei

concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse

în textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt

din dosar și se mențin în vigoare până în prezent.

Potrivit deciziei instanței de apel, la determinarea modului de executare a

pedepsei s-a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin

rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia, s-a căit sincer, a comis o infracțiune

gravă, conform art. 16 Cod penal, are loc de muncă, nu are antecedente penale, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru. Anume datorită circumstanțelor

expuse supra, instanța de apel a statuat asupra aplicării pedepsei închisorii în privința

lui Storceac Ion cu suspendarea condiționată a executării acesteia, orientată spre

limita minimă specială prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei

recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod.

7

Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate,

iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond, efectuând o

analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în

acest sens comportamentul său în viața socială, ținând cont de pericolul social al faptei

comise, luând în considerație circumstanțele atenuante: căința sinceră, recunoașterea

vinovăției, corect au conchis că scopul legii penale la caz poate fi atins și fără izolarea

acestuia de societate.

Referitor la argumentul invocat de recurent privind aplicarea greșită a

prevederile art. 72 alin. (2) Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare

în penitenciarul de tip semideschis, și depistarea în textul dispozitivului sentinței a

suspendării executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani, Colegiul le

consideră nefondate, or, nu au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în

instanța de apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs nu

pot fi invocate acele temeiuri care nu au fost indicate și în apel. De astfel, cele relatate

constituie niște erori mecanice de text care nu sunt capabile să răstoarne soluția.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice

alegațiile procurorului privitor la intervenția în modalitatea de executare a pedepsei

stabilite de prima instanță.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce

determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-a găsit confirmarea.

8

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe STORCEAC Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9