1ra-1854/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1854/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1854/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 iunie

2020, în cauza penală privindu-l pe

EMELIANOV Ion XXXXX, născut la născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.10.2019 – 11.02.2020;

Instanța de apel: 03.03.2020 – 25.06.2020;

Instanța de recurs: 20.08.2020 – 21.10.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Emilianov Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 3228,80 lei întru

compensarea cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor pe dosar, testarea la starea

de ebrietate. În rest, cererea procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată.

22 iulie 2019, aproximativ la ora 07.20, fără a deține permis de conducere, prin ce a

încălcat prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța

traficului rutier și pct.10 alin. (2) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, care

1

prevede că, persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de

conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care

face parte autovehiculul condus, Emelianov Ion se deplasa pe traseul R-34, km 94

din XXXXX la volanul automobilului de model „Hyundai H200” cu XXXXX, care

era într-o stare tehnică bună, și contrar prevederilor pct.45 al Regulamentului

circulației Rutiere, care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, pct. 52 alin. (2) al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că conducătorul trebuie să mențină

în timpul depășirii un interval lateral suficient în raport cu vehiculul pe care îl

depășește, mai cu seamă la depășirea bicicletelor, ciclomotoarelor și motocicletelor

fără ataș, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația rutieră

și, manifestând neglijență la trafic, a inițiat manevra de depășire a motocultorului de

model „Zubr-12T” cu remorcă, condus de Vasiliu Dmitrii, care se deplasa pe aceiași

bandă în același sens, fără a respecta spațiul lateral suficient în raport cu motocultorul,

tamponându-se ca urmare în partea stingă-spate a remorcii motocultorului. În urma

accidentului rutier lui Vasiliu Dmitri i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare sub

formă de plagă contuz-tăiată a regiunii fronto-parietale a capului, iar lui Lemnaru

Nicolae, care se afla în remorcă, i-au fost cauzate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, excoriații a

regiunilor fronto-parietale bilateral, temporo-zigomatice, hemoragie a țesuturilor moi

pericraniene, fractura bilaterală a oaselor parietale cu urme de hemoragie epi și

sudorală, sânge fluid, hemoragie subarahnoidală difuză pe toată suprafața creierului,

traumă contuză a toracelui, fractura coastelor pe dreapta II, III, IV, V, VI pe linia

axilară anterioară fără lezarea pleurei parietale cu semne de compresie a laminei

externe și extenzie a laminei interne, fractura coastelor II, III, IV pe linia

medioclaviculară fără lezare cu semne de compresie a laminei externe, în rezultatul

cărora la data de 26 iulie 2019 Lemnaru Nicolae a decedat.

în interesele inculpatului, prin care solicita casarea sentinței, în latura penală, a

individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în temeiul căreia

Emilianov Ion să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie

stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

2

transport, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea să fie

suspendată condiționat cu stabilirea unui termen de probă de 1 an. În rest sentința să

fie menținută.

În motivarea apelului s-a indicat că, instanța de judecată nu a luat în considerare

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, cum ar fi recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, personalitatea inculpatului, că el are un loc permanent de

trai, se află în concubinaj, are la întreținere un copil minor, nu are antecedente penale,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a reparat benevol prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

În conținutul sentinței nu s-a regăsit nici un argument în contrariul faptului că

corectarea inculpatului poate avea loc și fără privarea de libertate, fiind posibil de

aplicat la caz prevederile art. 90 Cod penal. Raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiuni, atitudinea și modul de manifestare a infractorului la faza de

urmărire penală și de judecare a cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă.

La caz, s-a constatat că inculpatul regretă faptele sale, în acest sens a fost reținută

ca circumstanță atenuantă căința sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale,

judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Succesorul

părții vătămate și partea vătămată au solicitat aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate, neavând careva pretenții materiale sau morale.

a admis apelul avocatului Gorlenco Oleg. S-a casat parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei, și s-a pronunțat o nouă hotărâre, după cum urmează:

Emelianov Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la

pedeapsă, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de 2 ani închisoare

în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare aplicată lui Emelianov Ion, stabilindu-i perioada de

probațiune pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 alin. (6) Cod penal, a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul

fără consimțământul organului competent, să participe la programe probaționale. În

rest, celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut.

fond, judecând cauza, a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept,

complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia

că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza prevederilor art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal.

S-a notat că sentința primei instanțe a fost criticată de avocat sub aspectul

individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului, solicitând aplicarea în privința

3

acestuia prevederile art. 90 Cod penal, și suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Sub acest aspect, verificând legalitatea sentinței, s-a constatat că instanța de fond

la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat principiile de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, aplicându-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în

limitele stabilite de sancțiunea normei de incriminare, însă eronat a considerat că în

privința inculpatului nu pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Analizând materialele dosarului, instanța de apel a constatat că la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului instanța de fond a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familie acestuia.

Inculpatul a comis infracțiune care, conform art. 16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor grave, din imprudență, anterior nu a fost atras la răspundere

penală, lucrează ocazional, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are un copil la

întreținere, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

Circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatului prevăzute la art. 76 Cod

penal, au fost reținute căința sinceră, repararea benevolă a prejudiciului cauzat prin

infracțiune. Circumstanțe care agraveze răspunderea inculpatului prevăzute la art. 77

Cod penal, nu au fost reținute.

Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei, și analizând

ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului, instanța de apel a

specificat că la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost atras la

răspundere penală, a reparat benevol prejudiciul material cauzat prin infracțiune,

prezența circumstanțelor care atenuează și lipsa a celor care agravează răspunderea

acestuia, gravitatea infracțiunii comise, atitudinea părții vătămate și a succesorului

părții vătămate care nu au avut pretenții față de inculpat, prima instanță întemeiat a

reținut că corectarea și resocializarea inculpatului, precum și restabilirea echității

sociale este posibilă cu aplicarea unei pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani.

În opinia instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, este una

echitabilă, legală și proporțională gravității faptei comise, atitudinii lui față de

infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure corectarea

și resocializarea acestuia, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

4

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând menținerea sentinței instanței de fond.

În motivare recurentul a indicat:

- inculpatul a condus mijlocul de transport, neposedând permis de conducere,

fapt ce a servit la producerea accidentului rutier soldat ulterior cu decesul persoanei;

- pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a colaborat cu organul de urmărire

penală, refuzând de a depune declarații;

- ultimul a recunoscut vina în judecată după luarea de cunoștință cu materialele

cauzei penale;

- inculpatul deja a beneficiat de faptul că a recunoscut vinovăția, astfel cauza în

privința lui a fost examinat conform prevederilor art. 3641 cod de procedură penală.

Recurentul a solicitat excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece prin

executarea reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor, precum

și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a

inculpatului, precum și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane.

În acest sens, recurentul a considerat că sentința instanței de fond a fost legală,

motivată și întemeiată și a solicitat menținerea acesteia.

solicitând respingerea recursului declarat de procuror, cu menținerea deciziei

contestate fără modificări.

materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la

temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură

penală, menționând că prin decizie inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea

5

blândă raportată la fapta comisă de acesta, au fost aplicate pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, instanțele de apel nemotivându-și suficient hotărârea în

acest aspect. Mai concret, din sistematizarea alegațiilor expuse de recurent se

conchide că critica primordială a acestuia vizează dezacordul cu aplicarea art. 90 Cod

penal față de inculpat

Verificând actele cauzei raportate la criticile avansate, instanța de recurs le

consideră vădit nefondate, menținând ad integrum statuările din decizia instanței de

apel în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei realizate în privința

inculpatului pentru comiterea de acesta, din imprudență, a infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță,

instanța de apel a pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând și

celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii

săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a

comis infracțiuni care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, din imprudență, anterior nu a fost atras la răspundere penală, lucrează

ocazional, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are un copil la întreținere, nu se

află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante în privința inculpatului, instanța a reținut căința sinceră, careva

circumstanțe agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal nu au fost reținute.

Colegiul Penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel,

raliindu-se la părerea că în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa

închisorii în limitele speciale prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, prin prisma art. 364 alin. (8) Cod de procedură penală, de 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport și cu suspendarea condiționată

a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune de 3 ani în temeiul art. 90 Cod

penal.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei

concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse

în textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt

din dosar și se mențin în vigoare până în prezent.

În același context la materialele cauzei penale sunt anexate și cererile părții

vătămate Vasiliu Dmitrii, și succesorului părții vătămate decedate Lemnaru Ivan, prin

care se solicită aplicare unei pedepse blânde fără privare de libertate față de inculpat,

deoarece careva pretenții materiale sau morale față de el nu au (f.d. 110, 112).

Potrivit deciziei instanței de apel, la determinarea modului de executare a

6

pedepsei s-a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin

rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia, s-a căit sincer, a comis o infracțiune

gravă, conform art. 16 Cod penal, din imprudență, se caracterizează pozitiv la locul

de trai, are un loc permanent de trai, se află în concubinaj, are la întreținere un copil

minor, nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, a reparat benevol prejudiciul material cauzat prin infracțiune. Anume

datorită circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a statuat asupra aplicării

pedepsei închisorii în privința lui Emelianov Ion cu suspendarea condiționată a

acesteia, orientată spre limita minimă specială prevăzută de sancțiunea art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Concomitent, instanța de recurs consideră inutilă dezbaterea, prin alte

argumente, a alegațiilor din recursul părții acuzării, în primul rând pentru că erorile

de drept semnalate nu s-au confirmat și în al doilea rând pentru că careva temeiuri de

casare a hotărârii recurate ex officio Colegiul nu a stabilit.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice

alegațiile procurorului privitor la intervenția în modalitatea de executare a pedepsei

stabilite de prima instanță.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce

determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

7

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererile de recurs înaintate de procuror nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 25 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe EMELIANOV

Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8