1ra-917/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-917/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-917/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ticu Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

BARANOVSCHI Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2018 – 08.08.2019;

Instanța de apel: 04.09.2019 – 20.11.2019;

Instanța de recurs: 03.02.2020 – 25.03.2020.

c o n s t a t ă:

Baranovschi Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 6 luni.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe la pedeapsa numită s-a

adăugat integral pedeapsa complementară numită prin sentința Judecătoriei Strășeni

din 22.09.2017, numindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

seara zilei de 16 martie 2018, aproximativ la ora 19:05, fiind privat, prin sentința

Judecătoriei Strășeni din data de 22.09.2017, de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului

Național de Patrulare în timp ce se deplasa la volanul automobilului de model

„Renault Master” cu XXXXX ce-i aparține, în s. Căpriana r-nul Strășeni. Tot atunci

1

inspectorul poliției rutiere, având bănuieli că conducătorul se află în stare de ebrietate,

a solicitat ca Baranovschi Mihail să fie supus testării alcooscopice, însă acesta

apăsând pe accelerație brusc, s-a deplasat într-o direcție necunoscută, eschivându-se

astfel de la testarea alcooscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei.

către avocații Cuptova Natalia cu apel suplimentar și Ticu Ion în interesele

inculpatului, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Avocatul Cuptova Natalia, în motivarea apelului a invocat dezacordul cu

soluția instanței de fond, considerând că în privința inculpatului putea fi aplicată și o

pedeapsă neprivativă de libertate, indicând asupra caracterizării pozitive a

personalității acestuia din partea consătenilor și asupra faptului că are la întreținere 3

copii minori și că este unicul întreținător.

Totodată, apelanta a invocat critici și împotriva declarațiilor martorilor Zlîdnea

Mihail și Matei Ilie, care, în opinia sa, conțin divergențe, iar cu privire la proba ce se

referă la procesul - verbal de examinare a obiectului ce constituie descifrările

convorbirilor telefonice ridicate de la SA „Orange” – f.d.107, consideră la fel, că

urmează de apreciat critic, deoarece concluzia ofițerului nu este confirmată de vreun

specialist în domeniu sau de rezultatul efectuării vreunei expertize. În aceeași ordine

de idei, avocatul indică în susținerea dezacordului cu soluția primei instanțe că ar

apărea dubii și asupra veridicității și existenței filmării automobilului cu n/î ST AT

236, efectuate între orele 19:00 – 19:15, menționând în acest sens, că din aceasta nu

este clar numărul de înmatriculare, modelul și nici culoarea automobilului, cu atât

mai mult că acestea vin în contradicție cu descifrările telefonice care indică, că

telefonul ce era la Baranovschi Mihail era în mișcare începând cu orele 19.00 și până

la 19.15, respectiv consideră că aceste două probe se exclud reciproc, deoarece conțin

date contradictorii. Din procesul- verbal de constatare a faptului refuzului

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică din 16.03.2018,

(f.d.9), nu este fixată ora când s-a început și când s-a finisat constatarea refuzului lui

Baranovschi Mihail de a fi testat, astfel, solicită declararea nulă a acestor probe și

excluderea lor din probatoriul acuzării.

3.2 Avocatul Ticu Ion a invocat dezacordul cu soluția primei instanțe, indicând

că instanța de judecată a pus la baza sentinței doar probele prezentate de către

acuzarea de stat, iar probele prezentate de către partea apărării instanța de judecată le-

a apreciat critic. Sub acest aspect, apelantul a menționat că este neîntemeiată

argumentarea instanței de fond care a dat preferință declarațiilor martorilor Zlîndea

Mihail și Matvei Ilie și nu declarațiilor martorilor apărării, or primii sunt colaboratori

de poliție și sunt colegi, care de fapt, în opinia apărării, sunt interesați întru

condamnarea lui Baranovschi Mihail, or anterior inculpatul l-a denunțat pe Matvei

2

Ilie organelor de drept pentru că acesta ar fi estorcat de la el mijloace bănești, însă,

întru verificarea acestor fapte nu a fost interesat nimeni.

Apelantul invocă critici împotriva sentinței primei instanțe și în partea stabilirii

pedepsei, menționând în acest sens că infracțiunea săvârșită de către inculpat este una

din categoria celor ușoare și conține un grad de pericol social foarte mic. La fel,

apărarea nu este de acord nici cu concluzia primei instanțe precum că altă pedeapsă

în afară de închisoarea nu va contribui la reeducarea inculpatului dat fiind faptul, că

anterior i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, iar concluzii Baranovschi Mihail nu și-a făcut, menționând în acest sens

că inculpatul se apropie de 50 de ani și cu siguranță este o persoană care poate face

concluzii necesare din acțiunile sale, or o persoană ce se apropie de vârsta de 50 de

ani are deja o anumită experiență de viață, are o familie, are trei copii care urmează

să le asigure un viitor, are cu totul alte griji, iar această ”reeducare” care i-o oferă

instanța de judecată cu siguranță nu va avea vreun efect pozitiv asupra lui Baranovschi

Mihail.

De asemenea, apelantul invocă critici și împotriva concluziei instanței de fond

privind aplicarea și menținerea până la definitivarea sentinței în privința inculpatului,

a măsurii preventive sub formă de arest, considerând că aceasta este contrară

prevederilor constituționale și a legislației procesual penale, or o astfel de măsură

preventivă urmează să fie aplicată pe un termen de 30 de zile cu eventuala prelungire

a acestui termen ulterior. Un demers în acest sens nu a fost înaintat de partea acuzării

și nici nu a fost eliberat vreun mandat de arest pe numele inculpatului, în acest sens

solicitând casarea sentinței din 08.08.2019, cu anularea imediată a măsurii preventive

sub formă de arest aplicată în privința lui Baranovschi Mihail, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care inculpatul să fie

achitat.

2019, apelurile avocaților inculpatului au fost respinse ca nefondate. Sentința s-a

menținut fără modificări.

fond a conchis corect că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a respins ca irelevante alegațiile inculpatului care

invocă neclaritate la ridicarea și anexarea CD-lui cu înregistrarea video, cercetate în

prezenta cauză, or însăși inculpatul a indicat la actele procesuale (f.d. 27-30) prin care

s-a efectuat ridicarea și anexarea CD-lui cu înregistrarea video.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a remarcat că procesele verbale prin

care au fost consemnate acțiunile procesuale ale organului de urmărire penală la care

se face referire, nu au fost contestate în ordinea art. 251 Cod de procedură penală,

3

inclusiv nulitatea acestora nu a fost invocată la etapa terminării urmăririi penale, la

prezentarea materialelor pentru cunoștință și nici în cadrul cercetării judecătorești în

primă instanță.

În contextul celor relevate, instanța de apel a apreciat ca fiind neplauzibilă

poziția apărării care invocă, că inculpatul nu a comis infracțiunea și reține ca fiind

întemeiată concluzia instanței de fond care, relevă că acțiunile intenționate ale

inculpatului comise în circumstanțele constatate, întrunesc semnele constitutive ale

componenței de infracțiune și acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art.

2641 alin. (4) din Cod.

Astfel, instanța de apel a apreciat neîntemeiate argumentele inculpatului

Baranovschi Mihail cât și cele ale avocatului Ticu Ion prin care în esență invocă, că

inculpatul este urmărit penal în prezenta cauză având la bază acțiuni de răzbunare din

partea colaboratorilor de poliție, or în acest sens prima instanță întemeiat a

concluzionat, că martorul Matvei Ilie a indicat cu lux de amănunte la evenimentele

desfășurate, declarațiile căruia coroborează cu probele cercetate mai sus, și anume

declarațiile martorului Zlîdnea Mihail, care la fel a indicat la inculpatul ca la persoana

care ar fi comis infracțiunea în cauză, inclusiv că evenimentele date, în parte, s-a

confirmat prin declarațiile martorilor apărării, care au indicat că la data de 16.03.2018,

agenții de circulație se aflau în s. Căpriana r-nul Strășeni în exercițiul funcțiunii, la fel

au observat mijlocul de transport implicat în cauză în momentul deplasării lui, prin

urmare aceste probe sunt veridice, acestea nefiind contestate de participanții din

procesul penal.

Ca urmare s-a respins ca neîntemeiate alegațiile inculpatului cât și ale

apărătorilor acestuia, precum că Baranovschi Mihail în acea zi nu ar fi condus

mijlocul de transport de model „Renault Master” cu XXXXX și că nu s-ar fi întâlnit

cu colaboratorii poliției, or la materialele cauzei nu se atestă careva probe care ar

confirma alibiul inculpatului din ziua comiterii infracțiunii. Or, declarațiile martorilor

apărării Baranovschi Valeriu, Scutari Petru, Sîrbu Vasile, corect au fost apreciate

critic de către instanța de fond, ca fiind date cu scop de a-i ușura situația inculpatului

pentru a-i crea condiții de eschivare de la răspundere și pedeapsă penală, or prin

acestea nu se confirmă declarațiile inculpatului, mai mult ca atât acestea conțin

inconsecvențe, declarând pe de o parte, că la volanul automobilului se afla fratele

inculpatului– audiat în calitate de martor în prezenta cauză, iar pe de altă parte, din

declarațiile acestuia se atestă că la 16.03.2018 nu a fost stopat de colaboratori de

poliție.

În speță s-a reținut că declarațiile inculpatului nu se confirmă prin nici o probă

cercetată și analizată la caz, inclusiv nici prin cele prezentate de apărare, or chiar și

afirmațiile acestuia precum că din ospeție de la fratele său Baranovschi Andrei,

împreună cu soția s-au deplasat pe jos până acasă, pe când martorul Baranovschi

4

Valeriu (fratele inculpatului) a declarat că dânsul i-a condus acasă cu automobilul,

după care și-a continuat deplasarea spre mun. Strășeni.

În contextul dat, instanța de apel a respins ca nefondate și fără suport probator

alegațiile avocatului Ticu Ion precum că este neîntemeiată argumentarea instanței de

fond care a dat preferință declarațiilor martorilor Zlîndea Mihail și Matvei Ilie și nu

declarațiilor martorilor apărării, or instanța de fond, a judecat cauza penală conform

legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară, ceea

este în corelație cu prevederile alin. (2) al art. 26 Cod de procedură penală.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei

penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane, contrar alegațiilor avocaților Cuptova Natalia și Ticu Ion, instanța de apel

a conchis că instanța de fond corect a considerat că inculpatul urmează a fi condamnat

pe art. 2641 alin. (4) Cod Penal, prin stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni, iar prin aplicarea prevederilor art. 85 din Codul penal, pentru

cumul de sentințe la pedeapsa numită adăugându-i integral pedeapsa complimentară

numindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6,

8, 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie achitat.

În motivare recurentul a indicat că:

- procedura de verificare a declarațiilor și probelor materiale examinate în prima

instanță, în cadrul instanței de apel nu s-a petrecut și nu a fost citită nici o probă

examinată în prima instanță;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul

avocatului Ticu Ion;

- apărarea a prezentat ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale emise de

Procuratura r-nul Strășeni din 2017 în privința lui Zlîdnea Mihail și Matvei Ilie, dar

instanța de apel nu a cercetat-o și nu s-a expus asupra ei în decizie;

- nu s-a expus instanța asupra aplicarea măsurii preventive.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

5

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal, lecturând textul

recursului, reține că de către recurent s-a invocat ca temei de casare pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care are aliniate și subpuncte, ce concret stabilesc

temeiurile pentru declararea recursului. Recurentul în recursul declarat în partea

dispozitivă a indicat alin. (1) pct. 6 al articolului menționat, normă de drept ce prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței. Astfel, acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate

în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintat și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu

de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin

urmare prevederile art. 427 alin. 1 pct. 6) Cod de procedură penală, a fost invocat de

recurentă declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la pct. 6) al articolului

menționat în opinia lui a fost comisă de către instanța de apel.

Totodată, Colegiul remarcă că, din textul recursului declarat rezultă de fapt

dezacordul cu aprecierea probelor care în opinia recurentului denotă nevinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. La acest capitol, se reține că, eroarea

gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de

procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroare gravă de fapt nu reprezintă o altă apreciere a probelor

și, de fapt, ea trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt. Pentru

a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să

fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

6

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunilor imputate,

Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, martorii, a cercetat actele cauzei, apreciindu-

le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, pe deplin a fost

dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond, expusă mai sus, deoarece

argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 5 al prezentei decizii, probe care sunt

pertinente, concludente, coroborează între ele și nu trezesc temei de îndoială.

Astfel, în speță, s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunilor

imputate lui Baranovschi Mihail, iar instanțele de fond și apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt, și au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente,

concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Nu pot fi reținute nici argumentele recursului, precum că concluziile instanțelor

judecătorești privind vinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, deoarece probele

administrate demonstrează că el a săvârșit infracțiunea incriminată.

Ajungând la această concluzie, Colegiul penal susține poziția instanțelor de

fond și de apel referitor la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art.

2641 alin (4) Cod penal și confirmată prin declarațiile martorilor audiați în prima

instanță- Zlîdnea Mihail (vol-I, f.d. 1), Matvei Ilie (vol-I, f.d. 10), Scutari Petru (vol-

I, f.d. 178-179), Sîrbu Vasile (vol-I, f.d. 180-181) și Baranovschi Valeriu (vol-I, f.d.

182-183). Toate declarațiile martorilor apărării indicând că a cunoscut automobilul

7

inculpatului, dar nu sunt siguri dacă a fost prezent inculpatul sau fratele său, cum a

declarat inculpatul. Fratele inculpatului Baranovschi Valeriu a recunoscut că are

permis de a conduce automobilul acesta și în ziua dată l-a condus prin sat, ca urmare

nu a fost stopat și nu avea motiv să se eschiveze, în același timp acesta evită să

concretizeze alte detalii impari. Mai mult ca atât, reieșind din declarațiile martorilor

citați și de fratele inculpatului devine lesne de înțeles, că martorii vorbesc despre

inculpat.

Conform procesului verbal de ridicare din 30.03.2018 prin care a fost ridicat un

CD-R cu imprimări video din 16.03.2018, prin care automobilul de model „Renault

Master” cu n/î STAT 236 este urmărit de către automobilul colaboratorilor de poliție

(vol-I, f.d. 28-30).

Alegațiile recurentului referitor la faptul că nu au fost verificate probele

materiale și declarațiile și nu a fost citită nici o probă, Colegiul le respinge, deoarece

potrivit procesului verbal din 20.11.2019, judecătorul a verificat dacă la proces părțile

au alte probe noi sau dacă este necesar de cercetat suplimentar probele administrate

la urmărirea penală și instanța de fond, drept răspuns nu au fost găsite motive. De

menționat că la ședința de judecată din 20.11.2019 a fost prezent inculpați

Baranovschi Mihail și avocatul Ticu Ion ce invocă nerespectarea procedurii penale

(vol-II, f.d.16-17).

Colegiul atestă că potrivit probelor administrate la caz în acțiunile inculpatului

este prezentă latura obiectivă, deoarece s-a constatat cu certitudine că Baranovschi

Mihail a încălcat regulile de societate și a încercat să refuzat sau eschivarea de la

testarea alcooscopică. În speță, este prezentă și latura subiectivă, care se

caracterizează prin vinovăție sub forma intenție.

Prin urmare, afirmația recurentului precum că, inculpatul nu se consideră vinovat

de cele întâmplate, invocând că atât la urmărirea penală și în cadrul ședințelor

instanțelor de judecată nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii pentru care a

fost condamnat, este neîntemeiată și contravine materialelor cauzei, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea, de vreme ce

există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor

imputate.

Mai mult ca atât, deși apelanții pe de o parte în apeluri considerau că vinovăția

inculpatului nu a fost dovedită, ei admiteau că el a comis infracțiunea pentru care a

fost condamnat, însă au contestat pedeapsa aplicată, considerând că putea să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a mai menționat că instanța de apel nu a cercetat și nu s-a expus în

decizie asupra ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale emise de Procuratura

r-nul Strășeni din 2017 în privința lui Zlîdnea Mihail și Matvei Ilie, în cadrul

8

procesului verbal din 20.11.2019 (vol-II, f.d. 14, 16-17) avocatul Ticu Ion a solicitat

anexarea la cauza a ordonanței de refuz în privința celor doi ofițeri, dar la momentul

când s-a început examinarea probelor și înscrisurilor din materialele cauzei, apărarea

nu a indicat ordonanța dată, ca urmare instanța de judecată nu era obligată să se

expună asupra acestuia, iar ordonanța de refuz din 18.10.2017 este argumentată și

necontestată de către inculpat (vol-II, f.d. 8-10).

Din conținutul recursului, rezultă că recurentul a invocat ca eroare de drept și

pct. 8) a alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală– fapta imputată nu întrunește

elementele infracțiunii.

Verificând hotărârile judecătorești în sensul temeiului invocat, Colegiul penal

conchide că, acest argument de asemenea nu este întemeiat, or instanțele inferioare

corect au concluzionat despre vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, punând la bază probele administrate conform

normelor de procedură penală și minuțios cercetate de instanțele judecătorești, iar la

aplicarea pedepsei just s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, luând în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, de

circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, de faptul că a fost anterior judecat

pentru săvârșirea infracțiunii pe art. 2641 alin. (3) Cod penal, aplicând o pedeapsă

echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și

aplicând art. 85 Cod penal a adăugat termenul neîndeplinit din sentința precedentă.

Temeiuri de a pune la îndoială aceste concluzii nu sunt.

Instanța de apel și-a motivat soluția adoptată oferind răspuns la toate motivele

invocate în apel, adoptând decizia care corespunde prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, de aceea, temeiul pentru recurs și anume pct. 8) a alin. (1) din art.

427 Cod de procedură penală în cauza dată nu persistă, iar în opinia Colegiului penal,

hotărârile judecătorești atacate sunt legale și întemeiate, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici

acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului au fost dovedite

elementele infracțiunii și faptul că inculpatul dar nu fratele acestuia a fost prezent ca

șofer la momentul opririi de către colaboratorii de poliție.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că vinovăția

inculpatului a fost dovedită, iar măsura de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu

respectarea prevederilor art. 61, 75, 85 Cod penal, ținându-se seama de gradul

prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele

cauzei, de faptul că care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o

9

pedeapsă în limita sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat,

astfel temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-a

stabilit.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că, hotărârile recurate corespund

tuturor prevederilor legii de procedură penală sunt legale și întemeiate, iar temeiurile

de casare invocate de recurent nu persistă în cauză.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ticu Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 20

noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Baranovschi Mihail XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

10