1ra-2238/20 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5, 6 CPP
1ra-2238/20 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-2238/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
avocatul DIACONU Larisa și LUPACESCU Veaceslav în numele inculpatului, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie
2020, în cauza penală privindu-l pe
CIORNÎI Igor XXXXX, născut la XXXXX, domiciliul
temporar în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.07.2019 – 26.11.2019;
Instanța de apel: 15.01.2020 – 30.07.2020;
Instanța de recurs: 28.10.2020 – 09.12.2020.
Asupra recursurilor ordinare declarate de avocatul DIACONU Larisa și
LUPACESCU Veaceslav în numele lui inculpatului Colegiul Penal,
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul central, din 26.11.2019,
CIORNÎI Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) lit. a) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod
de procedură penală și art. 79 Cod penal, închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, în
penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport.
Potrivit art. 90 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării
pedepsei pe un termen de probă de 1 (un) an, fără executarea pedepsei cu închisoare,
dacă prin comportarea sa va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat și va executa
condițiile probațiunii.
S-a dispus încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1280 (una mie două sute
optzeci) lei din contul inculpatului în beneficiul statului.
Prima instanță, în procedura specială prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, a constatat că, CIORNÎI Igor, la 23.08.2018, aproximativ ora 01:45,
deținând permis de conducere cu nr. 155700641, aflându-se la volanul automobilului
„DAF/FT XF 105.460”, n/î XXXXX, deplasându-se pe traseul R-14, mun. Soroca,
contrar pct. 3 Capitolul 1, Dispoziții Generale al Regulamentului Circulației Rutiere,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 care stipulează, că
1
„participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația
mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,
condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze
prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze
neîntemeiat obstacole circulației, care ar depăși pe acele care sunt provocate de
circumstanțe iminente”, încâlcind prevederile art. 45 p. (1) și (2) al Regulamentului
respectiv care determină, că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar
permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și
particularitățile încărcăturii și situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității
apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau
chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și neconformându-
se prevederilor art. 49 al aceluiași regulament care stipulează că „în funcții de viteza de
deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu) (distanță) față de
vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească
evitând coliziunea”, la km 82+615 al traseului sus menționat, aflându-se în zona de
acțiune a indicatorului 3.23 (depășire interzisă) care interzice depășirea tuturor
vehiculelor, cu excepția celor solitare care se deplasează cu o viteză mai mică de 30
km/h, nu s-a conformat la viteza de deplasarea a ciclometrului „SACHS” fără numere
de înmatriculare, care î-l preceda și care era condus de TARNARUȚCHI Alexandru,
având-o în calitate de pasager pe GHERVAS Andriana, în rezultatul căreia a ciocnit
ciclometrul, cauzându-le: lui TARNARUȚCHI Alexandru, conform raportului de
expertiză judiciară nr. 201929D0004 din 10.01.2019, vătămări corporale grave, iar
Andrianei GHERVAS, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201929D0003 din
10.01.2019, vătămări corporale ușoare.
Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a)
Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o persoană care
conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare
corporală gravă a integrității corporale.
Procurorul COREȚCHII Alexandr a declarat apel, solicitând casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care CIORNÎI Igor
să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la
închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 4 ani.
Admiterea acțiunii civile și dispunerea încasării din contul lui CIORNÎI Igor în
beneficiul lui TARNARUȚCHI Alexandru suma de 20000 lei.
Dispunerea încasării din contul lui CIORNÎI Igor în beneficiul statului a
cheltuielilor judiciare în sumă de 1280 lei
Soluționarea sorții corpului delict prin dispunerea lăsării corpului delict
proprietarului.
În argumentarea apelului, procurorul a indicat că:
2
- prima instanță nefondat a aplicat prevederile art. 90 și art. 79 Cod penal, or
infracțiunea reținută în seama inculpatului face parte din categoria celor grave, prezintă
un pericol social sporit, pe teritoriul țării, în prezent comițându-se frecvent asemenea
infracțiuni;
- la etapa urmăririi penale CIORNÎI Igor și-a exercitat libertatea la
autoincriminare, nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate, nu a achitat prejudiciul
cauzat prin infracțiune și nu a conștientizat pericolul social sporit al faptei săvârșite;
- nu s-a constatat prezența unor circumstanțe excepționale care ar înlătura
aplicarea pedepsei complementare, iar recunoașterea vinovăției de către inculpat, lipsa
încălcărilor legii penale din partea acestuia, întreținere a doi copii minori și încadrarea
în câmpul muncii nu pot fi apreciate ca circumstanțe excepționale, în sensul art. 79 Cod
penal;
- au fost depășite limitele judecării cauzei, stabilind și vinovăția lui
TARNARUȚCHI Alexandru în comiterea accidentului rutier, iar examinarea cauzei în
lipsa părții vătămate, a adus atingere drepturilor procesuale ale ultimului.
În instanța de apel, procurorul a modificat cerințele apelului și a pledat pentru
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
CIORNÎI Igor, recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, să fie
condamnat, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la închisoare pe
un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 4 ani cât și admiterea acțiunii civile, argumentând că prima instanță greșit a
aplicat prevederile art. 79 Cod penal (f.d. 237, vol. I).
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2017 a
fost admis apelul, casată sentința în partea neaplicării pedepsei complementare,
pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care
CIORNÎI Igor a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 3 (trei) ani.
S-a dispus lăsarea corpului delict proprietarului legal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
4.1. Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe următoarele argumente:
- motive de casare a sentinței în partea constatării stării de fapt și de drept nu s-au
constatat, vinovăția fiind stabilită în urma respectării procedurii de judecare în
conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și a corectei apreciere a
ansamblului probator;
- la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 2 (doi) cât și la dispunerea
suspendării condiționate a acesteia pe o perioadă de probă de 1 (un) an, a ținut cont pe
deplin de recunoașterea vinei, căința sinceră, comiterea pentru prima dată a unei
infracțiuni și aceasta a fost comisă din imprudență, caracteristica pozitivă de la locul
de trai, aflarea la întreținerea inculpatului a doi copii minori, lipsa circumstanțelor
agravante. De asemenea, pedeapsa solicitată de acuzare, depășește limitele unei
pedepse echitabile prin suprasolicitarea caracterului punitiv al pedepsei penale. Or, la
3
caz s-a dovedit că executarea pedepsei sub formă de închisoare de către CIORNÎI Igor
este inoportună;
- eronat au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal, neținându-se cont de faptul
că infracțiunea comisă face parte din categoria celor care atentează asupra securității
circulației rutiere și exploatării mijloacelor de transport. Mai mult, în mod eronat a fost
atribuită dublă valență circumstanței atenuante ce se referă la recunoașterea vinovăției
și căința sinceră, or, circumstanțele date condiționează examinarea cauzei penale în
procedură simplificată, oferind inculpatului dreptul de a beneficia de prerogativele art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Astfel, aceste circumstanțe își epuizează efectul
de atenuare a situației inculpatului în conformitate cu prevederile menționate și nu pot
fi reținute suplimentar drept circumstanțe excepționale de comun cu alte atenuante
stabilite la caz;
- nu se aplică sancțiunea anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,
deoarece la momentul săvârșirii infracțiunii legea penală nu prevedea o asemenea
sancțiune, aplicabile fiind prevederile art. 10 Cod penal;
- alegațiile de pretindere a satisfacerii acțiunii civile sunt nefondate, or partea
vătămată nu a înaintat o acțiune civilă sub forma unei cereri scrise la care să fie atașate
probe ce confirmă temeinicia revendicărilor pecuniare;
- cheltuielilor judiciare au fost dispuse a fi încasate din contul inculpatului de
prima instanță, prin urmare cerințele apelului în această parte sunt nefondate.
Decizia este atacată cu recursuri ordinare de avocații LUPĂCESCU
Veaceslav și DIACONU Larisa, în numele inculpatului.
Avocatul DIACONU Larisa în recursul ordinar declarat în numele inculpatului
indică la neaplicarea prevederilor art. 10 Cod penal și că nici una din normele ce
reglementează individualizarea pedepsei penale nu prevede interdicția de a apela la
circumstanțele atenuante, considerându-le drept excepționale.
Drept urmare, solicită casarea deciziei în partea ce ține de privarea de dreptul de
a conduce mijloacele de transport și de menținut celelalte dispoziții ale deciziei.
Avocatul LUPĂCESCU Veaceslav în recursul ordinar declarat în numele
inculpatului invocă că dubla valență nu se regăsește în speță și că a fost încălcat dreptul
inculpatului la un proces echitabil prin dispunerea examinării apelului în lipsa părții
vătămate.
În baza celor expuse, se solicită casarea totală a deciziei și menținerea sentinței.
Pe cauză, procurorul a depus referință, solicitând declararea recursurilor
ca inadmisibile pe motiv că sunt vădit neîntemeiate, or soluția instanței de apel în
privința pedepsei stabilite inculpatului a fost adoptată în strictă conformitate cu
prevederile legale, fiind argumentată suficient.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestora pe motiv că sunt vădit neîntemeiate, or argumentele recurenților nu și-au găsit
confirmare și hotărârea contestată corespunde rigorilor normelor procesual-penale cât
4
și practicii constante a CtEDO, ea conținând răspuns detaliat asupra tuturor
argumentelor apelantului în sensul admiterii sau respingerii acestora.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava
situația condamnatului.
Lecturând recursul declarat de avocatul LUPĂCESCU Veaceslav, se constată că
acesta este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 5) Cod de procedură penală, iar
din recursul declarat de avocatul DIACONU Larisa rezultă că recurentul nu a arătat la
nici o eroare din cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motivând doar că
nu este de acord cu excluderea prevederilor art. 79 Cod penal.
Raportând cele invocate de recurenți la materialele cauzei, practica judiciară
constantă și legislația penală și procesual-penală în vigoare, instanța de recurs constată
că recursurile nu conțin o motivare sub aspectul erorilor de drept prevăzute de art. 427
Cod de procedură penală și că temeiurile au fost invocate formal.
În primul rând, cu referire la eroarea de drept invocată în temeiul pct. 5) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel dacă cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei
părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința
instanța despre această imposibilitate, se menționează că nu poate fi reținută încălcarea
dreptului la un proces echitabil al inculpatului prin faptul dispunerii judecării apelului
acuzării în lipsa părților vătămate deoarece procedura de citare legală în privința lui
TARNARUȚCHI Alexandru și GHERVAS Andriana a fost efectuată de instanța de
apel, instanței fiindu-i adus la cunoștință că primul nu se află pe teritoriul Republicii
Moldova (f.d. 241-242, vol. I), iar cea de-a doua a fost citată prin intermediul mamei (f.d.
243, vol. I).
Mai mult, cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută la art. 3641
Cod de procedură penală și această procedură prevede că partea vătămată se citează și
se audiază doar în calitate de parte civilă și numai asupra acțiunii civile, neputând
influența în nici un mod latura penală, iar cum rezultă din textul deciziei recurate,
instanța de apel și-a însușit soluția primei instanțe cât privește soluționarea laturii
civile, neînrăutățindu-i situația inculpatului, în această parte.
În al doilea rând, cât privește eroarea de drept invocată în temeiul pct. 6) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, se atestă că recurentul
LUPĂCESCU Veaceslav a omis în mod absolut să expună argumentele care, în opinia
5
lui, ar indica că acest temei este prezent în cauză, ceea ce, de asemenea, indică asupra
caracterului formal și declarativ al susținerii recurentului, or arătându-se această eroare
de drept, nu a fost concretizat care din aceste temeiuri ( - instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, - hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, - motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii sau acesta este expus neclar, - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care
a afectat soluția instanței) le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se
confirmă acestea, iar alegerea din oficiu de către Colegiu a unuia din cele 4 temeiuri
menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs
ordinar.
În al treilea rând, invocarea greșitei excluderi a prevederilor art. 79 Cod penal,
se apreciază ca netemeinică, or instanța de apel s-a expus pe larg asupra acestei
chestiuni, enunțând motivele soluției adoptate, pe care instanța de recurs le însușește
pe deplin.
La caz, în temei legal s-a conchis că hotărârea primei instanțe nu poate fi
menținută în partea aplicării art. 79 Cod penal cât privește pedeapsa complimentară
obligatorie.
Astfel, potrivit practicii juridice constante stabilirea pedepsei cu aplicarea art. 79
Cod penal, se admite numai luând în considerație personalitatea vinovatului în cazul
existenței circumstanțelor excepționale legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și
comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea
infracțiunii. În acest caz instanța de judecată este obligată să indice în hotărâre care
anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în corelație cu care date
despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.
Lecturând textul sentinței se observă că prima instanță a exclus aplicarea pedepsei
complimentare obligatorii, cu trimiterea la art. 79 Cod penal, însă nu a motivat suficient
aplicarea acestei norme, indicând ca circumstanțe excepționale: circumstanțele în care
s-a produs accidentul rutier (ciclomotorul se deplasa cu lumină farurilor deconectată,
conducătorul ciclometrului avea 0,26 gr/ de alcool în sânge). Acestea însă, nu pot fi
considerate ca excepționale, or ca excepționale, circumstanțele pot fi considerate atunci
când sânt ieșite din comun și țin de personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a
familiei acestuia ori aflate în strânsă legătură cu circumstanțele cauzei, legate de
scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea
infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.
Prin urmare, instanța de apel în temei legal a statuat că prima instanță nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel, pripit a ajuns la concluzia
despre aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, nu a argumentat care sunt
circumstanțele excepționale ale cauzei, ce ar permite neaplicarea pedepsei
complimentare obligatorii.
Se reține și că instanța de apel, contrar celor indicate de avocatul DIACONU
Larisa în recurs, a dat deplină eficiență și prevederilor art. 10 Cod penal, și, reieșind
6
din faptul că la 23 august 2018 infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) Cod penal
se sancționa și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de până la 4 ani, corect a apreciat că scopurile pedepsei penale în cazul lui CIORNÎI
Igor vor fi atinse prin privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 (trei) ani.
Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea
constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului,
încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și individualizarea pedepsei stabilite ultimului,
luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel, apreciind că
temeiurile pentru recurs, invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmare și nu au fost
identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să impună necesitatea casării
hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că recursurile ordinare
urmează a fi declarat inadmisibile, deoarece sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală,
Colegiul Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Diaconu Larisa și
Lupacescu Veaceslav în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe CIORNÎI Igor
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia va fi pronunțată integral la 24 decembrie 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
7