1ra-2038/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2038/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2038/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Janu Anatolie în interesele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ȘERBAN Iurie XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX, cu viza de reședință în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2016- 06.04.2021;

Instanța de apel: 12.05.2021– 14.07.2021;

Instanța de recurs: 07.10.2021- 17.11.2021.

c o n s t a t ă:

Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3

ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 3 ani, urmând ca termenul pedepsei să-i fie calculat

din ziua pronunțării sentinței.

S-a încasat de la Șerban Iurie în beneficiul succesorului părții vătămate Prodan

Ion a prejudiciului material în mărime de 3859 lei, cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 3000 lei și prejudiciul moral în mărimea de 50.000 lei.

Concomitent, prin sentință s-a soluționat soarta corpurilor delicte, cu încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 57 lei.

deținând permisul de conducere XXXXX, eliberat la 12.01.2004, de către SEET

Soroca, în seara zilei de 13.11.2015, aproximativ pe la orele 18.00, deplasându-se cu o

viteză ne stabilită de către OUP pe traseul M-2 Chișinău-Soroca prin localitatea

XXXXX, cu automobilul de model ,,Mercedes 307D,, cu XXXXX, încălcând

prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a), b) c) și d) din Regulamentul circulației rutiere,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit cărora, conducătorul

trebuie să conducă vehiculul, ținând cont de următorii factorii: dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; situația rutieră, precum

1

și alin. (2) al aceluiași punct care prevede că în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nerespectând astfel normele

de siguranță a traficului rutier, observându-l pe pietonul Țugui Grigore ce se deplasa

pe marginea din partea dreaptă a carosabilului, fără a frâna, ajungând în nemijlocita

apropiere de acesta și ne respectând distanța rămasă între automobil și pieton, îl

tamponase, cauzându-i vătămări corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală

închisă cu plăci cicatrizante (3) parieto-occipital dreapta, hemoragii în țesuturile moi

pericraniene parieto-temporo-occipital dreapta, fractură înfundată ale oaselor bolții

craniului pe dreapta cu trecere pe baza craniului, hematom epidural parieto-occipital

dreapta (volum 10-15 ml), hematom subdural perieto-temporal stânga (volum 15-20

ml), hemoragii subarahnoidiene temporal dreapta, contuzia lobului temporal al

emisferei cerebrale drepte, lichid sanguinolent în ventriculii cerebrali laterali; trauma

vertebro-medulară închisă cu hemoragii subarahnoidiene în măduva spinării la nivelul

C2-C3; traumă toraco-abdominală închisă cu echimoze (2) la nivelul rebordului costal

stâng, fracturi ale coastelor 1,2,3 din dreapta și coastelor 1,2,3,4,5,6,7,8,9, din stânga

toate cu formarea calosului osos incipient, contuzia pulmonului stâng, pneumotorace

pe dreapta, contuzia rinichiului stâng; Echimoze (4) pe brațul stâng, o echimoză pe

gamba stângă și piciorul propriu-zis stâng; plagă (prelucrată chirurgical) pe piciorul

propriu-zis stâng, fractură închisă completă ambelor maleole gambei stângi, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 38 D din 16.02.2016, care se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a fost

internată în IMSP IMU Chișinău, unde la data de 28.11.2015 ora 01:10 a survenit

decesul lui Țugui Grigore, în rezultatul traumei asociate a capului toracelui, coloanei

vertebrale și abdomenului. Conform alcotestului „Drager” nr. 749 din 13.11.2015, ora

21:09, concentrația de alcool în aerul expirat la Șerban Iurie, constituie 0,00 mg/1.

Acțiunile lui Șerban Iurie au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal cu

calificativele: încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

avocata Dina Schibin în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții noi de achitare a inculpatului sau numirea

unei pedepse mai blânde cu aplicarea art. 90 Cod penal și respingerea acțiuni civile,

întrucât instanța a dispus încasarea de la inculpat a prejudiciului moral în cuantum mai

mare, decât cel solicitat de succesorul părții vătămate.

În motivarea cerințelor apelanta a invocat lipsa probelor ce ar demonstra

incontestabil vinovăția inculpatului în fapta incriminată, susținând versiunea

inculpatului referitor la faptul că vinovat de comiterea accidentului rutier rămâne a fi

pietonul Țugui Grigore, ce se deplasa clătinat pe traseu la o distanță de 8-10 metri, la

care el neavând posibilitate tehnică de a micșora viteza sau de a staționa, ajungând în

dreptul lui, pietonul a căzut peste automobil, în rezultatul căruia s-a produs impactul.

2

De rând cu aceasta, se solicita aprecierea critică a declarațiilor martorului Cebanu

Valeriu, care a comunicat că, inculpatul se deplasa cu viteza de aproximativ 80 km/h

și că victima se afla poziționat cu capul pe traseu și picioarele spre șanț, întrucât acestea

contravin depozițiilor depuse de martorul Burnusuz Vladimir care a susținut că

inculpatul nu se deplasa cu viteză excesivă și că pietonul tamponat se afla poziționat

cu capul pe acostament și picioarele pe traseu. Susține, că deși apărarea în cadrul

examinării cauzei a insistat la efectuarea experimentului la locul accidentului rutier și

audierea expertului pentru a se expune pe marginea raportului de expertiză întocmit,

instanța neîntemeiat a respins respectivele demersuri, astfel inculpatului fiindu-i

încălcat dreptul la un proces echitabil, stipulat la art. 6 a Convenției.

La examinarea cauzei inculpatul și avocatul Grijuc Victor au pledat pentru

atenuarea pedepsei penale, prin aplicarea unei pedepse non-privative de liberate, dat

fiind prezența la întreținerea sa a trei copii minori ce necesită sprijinul și ajutorul său,

cu atât mai mult că vinovat de producerea accidentului rutier s-ar face însăși victima

ce se deplasa în stare de ebrietate pe traseu, observându-l în momentul în care nu

dispunea de posibilitate tehnică de a-l ocoli, fiind de acord cu achitarea despăgubirilor

cu caracter moral în cuantum de 50.000 lei.

avocatei Schibin Dina în numele inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței inclusiv

din oficiu, și adoptarea unei soluții noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează:

Șerban Iurie s-a recunoscut vinovat și condamnat pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis și privat de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În rest dispozițiile sentinței

cu privire la acțiunea civilă, corpurile delicte și cheltuieli judiciare s-au păstrat fără

modificări.

sentinței, inclusiv din oficiu în vederea reparării erorii judiciare prin care s-a omis

constatarea ca fiind dovedită comiterea de către Șerban Iurie a infracțiunii prevăzute la

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu păstrarea pedepsei în limitele celei stabilite de

către instanța de fond, menținând neschimbate dispozițiile cu privire la acțiune civilă,

corpurile delicte și cheltuieli judiciare.

Respectiv, constatând eroarea admisă la adoptarea sentinței, în conținutul cărei se

regăsește doar descrierea faptei imputate inculpatului prin actul de sesizare a instanței,

dar nu și fapta constatată a fi comisă de el, instanța de apel, cercetând suplimentar

probatoriul a constatat pe deplin vinovăția inculpatului pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cu păstrarea pedepsei în limitele celei stabilite de către instanța de fond.

Astfel, versiunea lui referitor la modalitatea în care s-a produs accidentul rutier,

urmare a pretinsei căderi a victimei peste automobilul în mișcare, este declarativă și nu

poate fi veridică, reieșind din depozițiile martorilor Burnusuz Vladimir și Cebanu

Valeriu care au confirmat, că au auzit un zgomot puternic al impactului, fapt ce denotă,

că victima a fost tamponată de către mijlocul de transport aflat în mișcare, declarațiile

3

surorii Vacari Natalia, fiind rezultatul explicațiilor oferite de inculpat, a cărui intenție

este de a se dezvinovăți.

În temeiul celor expuse supra, instanța de apel a reținut netemeinicia argumentelor

formulate de apărare în favoarea achitării inculpatului, or acordarea unei aprecieri a

împrejurărilor de fapt a cauzei în detrimentul victimei, lăsând în seama lui întreagă

culpă a celor produse, fiind absolut incorect.

Instanța de apel a reținut temeinicia respingerii de către instanța de fond a cerinței

apărării privind efectuarea experimentului la fața locului, întrucât aceasta în

conformitate cu art. 123 alin. (1) Cod de procedură penală putea fi petrecut doar la

etapa urmăririi penale și nici de cum în cadrul judecării cauzei, iar dezacordul în

legătură cu aceasta putea fi formulat în termeni strict prevăzuți de art. 230 alin. (2) Cod

de procedură penală.

În ce privește solicitarea efectuării expertizei auto tehnice, aceasta a fost admisă

de către instanța de fond prin încheierea din 19.05.2017, cu încredințarea ei Centrului

Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției, punându-se în sarcina

inculpatului suportarea cheltuielilor (vol. I, f.d. 185-188), pe care el nu le-a achitat, fapt

pentru care în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) lit. g) Legii RM nr. 68 din

14.04.2017 Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, dosarul a

fost returnat instanței fără executare (vol. I, f.d. 198), la judecarea cauzei în ordine de

apel, el, confirmând imposibilitatea de a achita, ne insistând la petrecerea ei.

Privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond a dat

deplină eficacitate dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei penale precum gravitatea și caracterul prejudiciabil a

faptei penale, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările survenite în

aspectul nerecunoașterii vinei și lipsei unei căințe sincere, condamnarea lui anterioară

pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, caracteristica pozitivă de la locul de trai (vol. I, f.d.

68), precum și ne aflarea lui la evidența medicului narcolog și psihiatru. Iar doleanța

succesorului părții vătămate de a nu fi pedepsit aspru, a determinat instanța să-i aplice

pedeapsa închisorii la limita minimă.

Instanța de apel a conchis că atragerea făptuitorului la răspundere penală pe art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în redacția legii nr. 138 din 19.07.2018 în vigoare din

14.12.2018 determină necesitatea aplicării în privința lui atât a pedepsei penale

principale, cât și a celei complimentare, întru excluderea manifestării în continuare a

aceluiași comportament de neglijare a restricțiilor impuse de lege, precum și a practicii

vicioase de sine încredere în rândurile infractorilor.

Cu referire la dezacordul părții apărări cu acțiunea civilă, potrivit art. 219- 221,

397 pct. 1) Cod de procedură penală și art. 1398 alin. (1) Cod civil, instanța corect a

dispus încasarea de la inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate Prodan Ion, a

prejudiciului material în mărime de 3859 lei, cu titlu de cheltuieli pentru transport și

suma de 3000 lei suportate pentru acordarea asistenței juridice, întrucât probele

prezentate instanței de fond, justifică concluzia referitor la încasarea lor.

4

La fel, evaluând la caz prejudiciu moral în cuantum de 50 mii lei, în coraport cu

cel solicitat de succesorul părții vătămate în conținutul acțiuni civile în cuantum de

300.000 lei, instanța de fond a reținut că acesta urmează a fi repartizat în conformitate

cu principiul echității, stabilită în funcție de individ și de sensibilitatea acestuia, care la

caz a avut de suferit în legătură cu decesului socrului său, fiind suficient în vederea

aducerii satisfacției morale ca rezultat al suferințelor suportate, fiind apreciată în

deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația

integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor faptei,

a naturii și duratei acestora.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea

stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și dispunerea achitării inculpatului sau

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei in temeiul art. 90 Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de fond și cea de apel nu au depus suficientă diligență la examinarea

infracțiunii imputate și greșit au ajuns la concluzia vinovăției inculpatului;

- conform alcotestului „Drager” nr. 749 din 13.11.2015, ora 21:09, concentrația

de alcool in aerul expirat de către Șerban Iurie, constituia 0,00 mg/1, ce atesta că in

ziua accidentului, el era treaz;

- potrivit declarațiilor inculpatului, in seara de 13.11.2015 in jurul orelor 17:20,

acesta, deplasandu-se prin localitatea Ciripcău, Florești cu o viteză de 35-45 km/h și

văzând la o distanța de 3- 4 metri victima care se deplasa pe carosabil, a fost in

imposibilitate tehnică de a evita tamponarea lui. La fel, indică că apropiindu-se de

victima Țugui Grigore, de la acesta s-a simțit un miros puternic de alcool;

- expertiză auto tehnică, care este necesară cazului examinat în vederea

confirmării sau excluderii vinovăției persoanei nu a fost;

- declarațiile martorilor puse la baza sentinței de condamnare sunt vagi, nimeni

dintre aceștia, nefiind la fața locului in momentul tamponării, iar redarea posibilelor

evenimente nu putea fi apreciată ca una veridică și certă;

- succesorul părții vătămate a declarat că in urma discuțiilor avute in familie, s-a

luat o decizie de a-l ierta pe Șerban Iurie, or prin cererea depusă la 09.07.2021, avocatul

Alexandru Havrun in apărarea succesorului părții vătămate a solicitat aplicarea in

privința inculpatului a unei pedepse non-privative de libertate;

- menționează că condamnatul la evidența medicilor narcolog și psihiatru, nu se

afla, se caracterizează pozitiv, este căsătorit, are la întreținere trei copii minori și

inculpatul a fost de acord cu achitarea despăgubirilor in adresa succesorului părții

vătămate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

5

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal reține că recurentul, nefiind de acord cu decizia contestată o

critică, ca temei pentru recurs invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10)

Cod de procedură penală. În conținutul textului recursului nu este specificat, în raport

cu împrejurările relevate în descriptivul hotărârii atacate, asupra căror motive concrete

invocate în apelul inculpatului nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi esența

circumstanțelor și erorile de drept care ar indica la faptul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, etc..

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat în comiterea infracțiunilor imputate, Colegiul

consideră aceste opinii neîntemeiate, or, instanțele, judecând cauza și verificând

probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, cărora

le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, au stabilit cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Șerban Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal.

În cuprinsul recursului estre menționat că, pedeapsa aplicată de instanța de apel

este prea aspră, argument ce indică că inculpatul confirmă comiterea infracțiuni. Cât

ține de solicitarea recursului, aceasta este divergentă, deoarece solicită: a) achitarea sa

de comiterea infracțiunii imputate; b) aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, fără o argumentare sau indicare a erorii ce ar

permite aplicarea lor.

Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se

6

pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Mai mult, activitatea instanțelor de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

deschis și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

este echitabilă, raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va

descuraja de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe

care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Instanța de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru

a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite și, respectiv,

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptelor prejudiciabile

săvârșite și persoanei inculpatului.

În ce privește argumentul că expertiza auto tehnică din motive necunoscute nu s-

a făcut, instanța de apel a motivat clar în decizie că prin încheierea din 19.05.2017

solicitarea a fost admisă și transmisă organului competent- Centrului Național de

Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției, punându-se în sarcina inculpatului

suportarea cheltuielilor (vol. I, f.d. 185-188). Dar din motivul neachitării serviciului de

către inculpat, Centrul a returnat dosarul instanței de apel la rejudecare în lipsa

raportului de expertiză.

Criticile formulate de recurent sunt identice cu cele invocate și în apel, recursul

fiind o copie a apelului, care deja au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la

casarea deciziei recurate. Astfel, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva

diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții

de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

7

admite însușirea concluziilor instanțelor inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept,

fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor

nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces,

iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recurs nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Janu Anatolie în

interesele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 iulie 2021, în cauza penală privindu-l pe ȘERBAN Iurie XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

8