1ra-1348/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 10 decembrie 2020, Casauțan Serghei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și condamnat, cu aplicare art. 3641 Cod de procedură penală, la închisoare pe termen de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani, Casauțan Serghei fiind obligat să nu- și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 640 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, în procedura specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că, Casauțan Serghei la 01.08.2019, în jurul orei 22:35, deținând permis de conducere, valabil pentru categoria de autovehiculul condus, aflându-se la volanul automobilului de model „BMW 520”, cu n/î XXXXX, ce-i aparținea și deplasându-se pe traseul R-13 „Rîbnița- Bălți”, km 29, la intersecția cu drumul de acces spre s. Mărculești, r. Florești, ignorând cerințele Regulamentului circulației rutiere, prevăzute de pct.10 care prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie alin. (1) lit. b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, n-a ținut permanent seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drumul în care 1 se afla autoturismul în momentul respectiv, încălcând prevederile Regulamentului circulației rutiere prevăzute de prevederile pct. 39 alin. (1) al RCR potrivit cărora înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, pct. 45 alin. (1) lit. a), b) și d) care stipulează că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, d) situația rutieră, pct. 54 alin. (1) depășirea este interzisă: lit. a) în intersecțiile cu circulație nedirijată și în imediata apropiere înainte de aceasta, drept rezultat al încălcărilor comise, a început manevra de depășire pe partea stângă, în intersecția nedirijată, a automobilului de model „Rover”, cu n/î XXXXX, condus de către Bolboceanu Serghei, care efectua manevra de virare la stânga, tamponând automobilul dat în aripa din față stângă, în urma cărui fapt ambele automobile au derapat de pe traseu spre acostament ciocnindu-se într-un copac. În rezultatul accidentului de circulație lui Bolboceanu Serghei, i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de traumă bontă a abdomenului, lezarea splinei, fractura omoplatului stâng, contuzia cutiei toracice, otită externă posttraumatică, șoc traumatic, care s-au produs la 01.08.2019 prin acțiunea traumatică a unor obiecte contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate (accident rutier), au pus în pericol viața și conform raportului de expertiză judiciară nr.201921D0102 din 08.10.2019 se calificau ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață. În drept, aceste acțiuni ale inculpatului, de către prima instanță au fost calificate în baza art. 264 (3) lit. a) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoană ce conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității corporale.

Temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procurorul Prodan Ion, care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Casauțan Serghei recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare pe termen 3 ani, în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar în conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal, prima parte a pedepsei de 1 an și 6 luni să fie executată în penitenciar, iar restul pedepsei să fie suspendat condiționat pe termen de 2 ani. În motivarea apelului s-a invocat că lui Casauțan Serghei i-a fost numită o pedeapsă prea blândă, neținându-se cont de caracterul social periculos al faptei comise cât și de personalitatea inculpatului, în privința căruia, potrivit revendicării, anterior au mai fost pornite două cauze penale.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului, a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61, 75 Cod penal și ținând cont de circumstanțele reale și persoana vinovatului, corect a stabilit lui Casauțan Serghei 2 pedeapsa sub formă de închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport, totodată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune în temeiul art. 90 Cod penal. Astfel, la stabilirea mărimii și categoriei pedepsei s-a luat în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, anterior a fost tras la răspundere penală și contravențională, se caracterizează pozitiv, are doi copii minori la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a comis o infracțiune din categoria celor grave, dar săvârșite din imprudență, a recuperat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, succesorul părții vătămată declarând că nu are pretenții, iar circumstanțe ce ar agrava răspunderea și pedeapsa penală nu au fost stabilite. Prin urmare, în temei legal, s-a apreciat că scopurile pedepsei penale prevăzute la alin. (2) art. 61 Cod penal, în cazul lui Casauțan Serghei vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, a cărei executare, în baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport. Instanța de apel, a considerat posibilă corectarea vinovatului fără izolare de societate, mai ales că pedeapsa numită inculpatului este prevăzută de legislator și la aplicarea pedepsei inculpatului de către instanța de fond nu au fost încălcate principiile de stabilire a pedepsei, pedeapsa aplicată fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța a considerat că astfel se va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Reieșind din cele expuse, apelul declarat de procuror a fost apreciat ca nefondat, pedeapsa stabilită fiind just individualizată.

Reiterând temeiurile de fapt și de drept ale apelului, recurs ordinar, în termen, împotriva deciziei declară procurorul Prisacari Lilia, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și solicitând aceleași cerințe ca și în apel.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Zaharii Leonid în numele inculpatului, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. Instanța de recurs la această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și 3 cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei. Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs, instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, constatând că hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta vreo lipsă, care să o afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția adoptată. În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) din Cod de procedură penală, menționând că instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea blândă în raportat cu fapta comisă. În prezenta speță temeiul menționat supra nu și-a găsit confirmarea, or pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de corectare precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de recurent, Colegiul Penal constată că aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat. Colegiul menționează că recursul acuzării conține invocări identice apelului, instanța de apel expunându-se în mod argumentat asupra acestora (a se vedea p. 5 a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România). Suplimentar, se apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul 4 procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel. Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar temei de agravare a pedepsei în aspectul propus de recurent nu s-a stabilit. În aceste circumstanțe, Colegiul Penal constată că, în speță, au fost examinate problemele esențiale care au fost puse în fața instanței, aceasta argumentând amplu motivele care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate, atât în raport cu argumentele din apelul părții acuzării cât și a poziției primei instanțe expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de recurent prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare temeinică.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe CASAUȚAN Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 21 iulie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Victor BOICO 5