1ra-1106/2019 — art. 264 al. 3 lit. a, f CP

1ra-1106/2019 — art. 264 al. 3 lit. a, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1106/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu,

avocatul Andrei Briceac în numele inculpatului și ultimul, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza

penală, în privința lui

Miron Valeriu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.08.2016 până la 23.07.2018;

Instanța de apel de la 07.09.2018 până la 06.02.2019;

Instanța de recurs de la 19.04.2019 până la 26.06.2019.

a c o n s t a t a t :

Miron a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport, pe un termen de 3 ani.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilite inculpatului, a fost suspendată condiționat pe o perioada de probațiune de 2

ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de avocatul Victor Zagaiciuc în

numele părții vătămate Victor Țarălungă și s-a dispus încasarea de la Valeriu Miron

în beneficiul lui Victor Țarălungă prejudiciul material în suma de 14 269 lei și

prejudiciul moral în suma de 60 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Valeriu Miron în beneficiul lui Victor Țarălungă suma

de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

1

19.05.2014, aproximativ la ora 10:35 min., se deplasa cu automobilul personal de

model „Mercedes" cu numere de înregistrare XXXXX, pe str. N. Testemițeanu din

direcția str. C. Vîrnav spre str. Inculeț mun. Chișinău. În timpul deplasării ajungând

în preajma casei de locuit nr. 21 de pe str. N. Testemițeanu, conducătorul auto Valeriu

Miron, n-a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile

rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

organizare al traficului rutier, iluminarea, de care va trebui să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere

a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007,

privind siguranța traficului rutier, care în alin. (4) stipulează, că: Participanții la trafic

sunt obligați să manifeste un comportament care să sigure fluența și siguranță traficului, să

nu pericliteze siguranță unor alți participanți la trafic, nu a apreciat corect situația reală pe

carosabilul în care se afla vehiculul la momentul respectiv, prin ce a ignorat cerințele

pct. 45 alin. (1), (2) al aceluiași Regulament care prevede, că conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, d)

situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranță traficului, la fel, a încălcat și pct. 3 Capitolul 1 Dispoziții

Generale al Regulamentului circulației rutiere care stipulează că, participanții la trafic

sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți

la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente, dar,

continuând deplasarea și ca urmare a comis tamponarea pietonului Victor Țarălungă,

care traversa partea carosabilului străzii N. Testemițeanu, din stânga spre dreapta

relativ deplasării automobilului Mercedes E 200.

În rezultatul accidentului rutier conform Raportului de expertiză medico-legală

nr. nr. l716/D din 14.07.2014, Victor Țarălungă s-a ales cu vătămări corporale

manifestate prin fractura deschisă cominutivă a ambelor oase a gambei stângi în 1/3

medie cu deplasarea fragmentelor. Fractura tasata a vertebrei L3, gr. I de tasare, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, în

comun, se califică ca vătămare gravă.

2

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Valeriu Miron a comis încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a provocat din imprudență o vătămare corporală gravă a

integrității corporale unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care a-l recunoaște culpabil pe Valeriu Miron în baza prevederilor art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, suspendarea condiționată

a pedepsei aplicate lui Valeriu Miron, este o pedeapsă prea blândă, or, instanța nu a

luat în considerație faptul că, inculpatul a comis o infracțiune care se clasifică ca o

infracțiune gravă și în urma cărei a pătimit grav o persoană.

Mai mult ca atât, în cadrul urmăririi penale și examinării judecătorești s-a

constatat că Valeriu Miron, dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea

obstacolului (pietonului) aplicând metoda frânării, fapt confirmat de raportul de

expertiză nr.34/12/1-R-1297 din 22.03.2016, a CTC și EJ a IGP a MAI.

Totodată, procurorul a menționat că, inculpatul nu a recunoscut vina înaintată,

nu a recuperat părții vătămate paguba cauzată și nu a conștientizat fapta care a comis-

o și urmările grave care au survenit în urma acțiunilor neglijente, astfel, scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi atins decît prin

aplicarea pedepsei prin închisoare.

3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Andrei

Briceac în numele inculpatului Valeriu Miron a declarat apel, prin care a solicitat

repunere în termen, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri privind achitarea lui Valeriu Miron de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Totodată, apărătorul a mai

solicitat respingerea integrală a acțiunii civile înaintate de către partea vătămată, ca

fiind neîntemeiată și tardivă.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că la baza întocmirii rapoartelor de

expertize auto-tehnice au stat doar presupuneri și date inexacte care nu corespund

realității.

De asemenea, a menționat că, datele obținute în urma experimentului privitor

la distanța de 9,7 m și 9,0 sunt eronate și se combat cu declarațiile părții vătămate

depuse anterior.

3

Totodată, avocatul a susținut că, partea acuzării nu a adus suficiente probe în

susținerea poziției sale. Simpla tamponare a pietonului nu demonstrează că

făptuitorul a acționat cu vinovăție.

Mai mult, apărătorul a susținut că, instanța de fond a încălcat grav principiul

egalității armelor într-un proces penal, astfel, la etapa premergătoare a efectuării

ambelor expertize, organul de urmărire penală nu a invitat partea apărării să

formuleze careva întrebări expertului spre soluționare sau să propună expertul său.

La faza judecării cauzei penale, instanța de judecată a respins toate cererile părții

apărării privitor la efectuarea expertizei judiciare repetate și audierea persoanelor care

au întocmit sau au contribuit la efectuarea expertizei la etapa de urmărire penală.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, avocatul a

menționat că, aceasta este neîntemeiată, or, o cerință obligatorie a reparării

prejudiciului material și celui moral este vinovăția făptuitorului, la caz, susține că

Valeriu Miron nu este vinovat de producerea prejudiciului deoarece nu a avut

posibilitatea tehnică să evite tamponarea cu pietonul.

De asemenea, a indicat că, dreptul la acțiunea în repararea prejudiciului se

prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani. Prescripția dreptului la acțiune în

repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când

persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel

care este obligat să-l repare.

2019, au fost respinse apelurile declarate de către procuror și avocatul Andrei Briceac

în numele inculpatului Valeriu Miron, ca fiind nefondate, cu menținerea fără

modificări a sentinței.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a

concluzionat că inculpatul Valeriu Miron este vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii vinovăția acestuia de

comiterea faptei penale încriminate, care au fost elucidate și constatate din totalitatea

de probe acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Cu referire la motivele invocate de partea apărării, precum că prima instanță a

adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului, acesta urma să fie achitat de

sub învinuirea adusă, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a comis careva

4

erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale.

Instanța de apel a menționat că, aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării, or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Miron Valeriu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, luând în

considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală.

Astfel, instanța de apel examinând probatorul administrat, a constatat ca

dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului prin următoarea sistemă de

probe: declarațiile părții vătămate Victor Țarălungă (Vol.II, f.d.51-52), declarațiile martorilor

Vasile Gordei (Vol.II, f.d.53-54), Iurie Ghițu (Vol.II, f.d.55-56), Maxim Gore (Vol.II, f.d.57-

59); procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 19.05.2014 (Vol.I, f.d.9);

raportul de expertiză medico-legală nr.1716/D din 14.07.2014 (Vol.I, f.d.30); raportul de

expertiză nr.34/12/1 -R-1297 din 22.03.2016 (Vol.I, f.d.141-144); raportul de expertiză nr.

10385 din 04.12.2014 (Vol.I, f.d.72-74).

Obiectul juridic al infracțiunii comise de către Valeriu Miron și-a găsit

confirmare integrală și nemijlocit prin raportul de expertiză medico-legală nr.1716/D

din X14.07.2014, potrivit căruia, urmare a accidentului rutier, Victor Țarălungă, s-a

ales cu vătămări corporale, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare gravă.

Cu privire la latura obiectivă, instanța de apel a menționat că, prima instanță

corect a stabilit încălcarea de către inculpatul Valeriu Miron a cerințelor pct. 45 alin.

(2) al Regulamentul Circulației Rutiere care prevede că „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului".

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile apărării de

referință la faptul că de către instanța de fond nu s-au specificat care anume ar fi

încălcările pretins a fi admise de către Valeriu Miron, în situația în care conform

probatoriului administrat la caz, și-a găsit confirmarea anume ignorarea de către

inculpat a stării psihofiziologice care a influențat atenția și reacția sa în momentul

producerii accidentului rutier, în contextul în care anume acești factori au influențat

imprudența inculpatului în momentul tamponării, astfel că în acest caz, atenția și

reacția inculpatului au fost scăzute anume datorită factorului psihofiziologic ce a

5

determinat atitudinea neconștiincioasă a inculpatului față de obligațiunile sale în

calitate de conducător al mijlocului de pericol social sporit.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut faptul că un alt factor care a

influențat producerea accidentului rutier la caz este și ignorarea de către inculpatul

Valeriu Miron a dexterității în conducere, care înainte de producerea accidentului

rutier i-ar fi permis acestuia să prevadă nemijlocit impactul, de vreme ce inculpatul a

reiterat că pe banda opusă a drumului era ambuteiaj, situație care în mod obligatoriu

îl impunea pe inculpat să manifeste o atenție sporită și să conștientizeze un eventual

pericol rutier.

La fel de către inculpatul Valeriu Miron a fost ignorată și obligație de a reduce

viteza și chiar de a opri automobilul condus în momentul în care dânsul a văzut partea

vătămată, de vreme ce nu și-a găsit confirmare faptică alegația susținută de către

inculpat și apărătorul acestuia, precum că Victor Țarălungă ar fi ieșit pe neașteptate

după microbuz, în contextul în care atât pătimitul, cât și martorii audiați au confirmat

contrariul, și anume că în momentul când pătimitul a început să traverseze strada, nu

erau alte unități de transport pe partea carosabilă din sens opus față de sensul

deplasării automobilului inculpatului, însă în cele din urmă a fost tamponat de către

automobilul condus de către inculpatul Valeriu Miron.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 264 Cod penal, se

caracterizează prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin

imprudență față de urmările prejudiciabile .

Sub acest aspect, la soluționarea, în contextul calificării faptei, a problemei

privind posibilitatea tehnică de evitare a accidentului rutier, instanța de apel a

menționat că, trebuie de reieșit din aceea că, în fiecare caz concret, momentul de

apariție a pericolului pentru siguranța traficului se stabilește cu luarea în considerare

a situației rutiere care a precedat accidentul rutier. Doar din momentul în care apare

posibilitatea obiectivă ca conducătorul mijlocului de transport să descopere pericolul

se poate atesta apariția pericolului pentru siguranța traficului.

În aserțiunea circumstanțelor enunțate, instanța de apel a remarcat că nu și-a

găsit confirmare alegația apărătorului de referință la faptul că în acest caz partea

vătămată Victor Țarălungă ar fi fost vinovat de comiterea accidentului rutier, în

contextul în care această versiune este una pur subiectivă, or, chiar și dacă pătimitul a

traversat strada într-un loc interzis, acest fapt nu exonerează conducătorul auto de

obligație de respectare a exigențelor în conducere, de vreme ce survenirea vătămărilor

corporale grave la pătimitul Victor Țarălungă se datorează anume imprudenței

manifestate de către Valeriu Miron în timpul conducerii.

6

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat motivul invocat de

către apărătorul inculpatului cu privire la declarațiile martorului Gore Maxim din 22

august 2014, care ar fi indicat că pietonul traversa strada prin spatele unui autobus

(rutieră) care s-a oprit în ambuteiaj, că intervalul din partea stângă a automobilului în

care se deplasa și autobuzul din spatele căruia a apărut pietonul era aproximativ 1,5

metri (un metru și jumătate), iar din cele sus indicate conchide că câmpul de

vizibilitate real, raportat la situația rutieră din momentul producerii accidentului a

fost de 1,5-2,0 metri.

În acest context, instanța de apel a subliniat că conform raportului de expertiză

nr.34/12/1 -R-1297 din 22.03.2016, a CTC și EJ a IGP a MAI, din punct de vedere tehnic,

pentru condițiile în care pietonul a parcurs distanța de 9.0-9.7 metri în timp 5.13-5.35

sec. (din momentul declanșării obstacolului pentru circulație în câmpul de vizibilitate

a conducătorului și până la momentul tamponării), conducătorul autoturismului

„Mercedes E200", deplasându-se cu viteza de 50 km/h dispunea de posibilitate tehnică

de a evita tamponarea obstacolului (pietonului) aplicând metoda frânării. Iar pentru

condițiile în care pietonul a parcurs distanța de 2.0 metri în timp de 0.84 sec,

conducătorul autoturismului menționat, deplasându-se cu viteza de 25 km/h, nu

dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea obstacolului (pietonului)

aplicând metoda frânării.

De altfel, și martorul Iurie Ghițu a afirmat că ,,în luna mai 2014, se afla pe teritoriul

magazinului nr. 1 amplasat în mun. Chișinău pe str. N. Testemițeanu, discuta afară cu un

prieten, despre un microbuz care a fost parcat lângă magazinul nr. 1, pe parcursul discuției a

observat că din partea opusă s-a pornit o persoană cu pas normal ca să traverseze strada, la

jumătatea străzii el a accelerat mișcarea, după care el a dispărut după microbuz, s-a auzit o

lovitură și el și-a dat seama că a avut loc un accident rutier. S-a apropiat la fața locului, unde

pe pământ se afla un pieton cu piciorul rupt, pantalonul acestuia era în sânge, iar automobilul

de model Mercede E200 a staționat aproximativ la 3 metri distanță de la locul accidentului”.

Relatările atât ale pătimitului, cât și ale martorilor vizați supra demonstrează că,

ambuteiaj din sensul opus relativ deplasării automobilului condus de inculpat, nu era,

iar în momentul impactului, partea vătămată Victor Țarălungă, practic finaliza

traversarea părții carosabile a străzii, lucru care nu poate fi infirmat prin alte probe.

În continuare, instanța de apel a respins argumentul avocatului privind faptul

că datele obținute în urma experimentului privitor la distanța de 9,7 m și 9,0 sunt

eronate și se combat cu declarațiile părții vătămate depuse anterior. Potrivit raportului

de expertiză din 04 decembrie 2014 s-a constatat că, din declarațiile pietonului Victor

Țarălungă, a parcurs o distanță de aproximativ 7,0 metri până la locul tamponării, or,

pătimitul a indicat pe parcursul cercetării judecătorești că în momentul traversării

7

mașinile erau departe, automobilul de model Mercedes E200 condus de Valeriu Miron

l-a observat când i-au mai rămas să traverseze 2 metri, menționând că ultimul nu a

frânat, circumstanțe care demonstrează și completează declarațiile depuse de către

pătimitul Victor Țarălungă în cadrul urmăririi penale.

La fel, instanța de apel a argumentul apărării precum că, pietonul Victor

Țarălungă și-a schimbat declarațiile dea lungul procesului penal, așa cum îi era comod

pentru a se dezvinovăți pe sine, și pentru a-l învinovăți pe Valeriu Miron, or, acesta

constituie doar o părere subiectivă a apărării, și nicidecum nu s-a indicat asupra

pretinselor contradicții în declarațiile ultimului, astfel că modificarea neesențială a

acestor mărturii nu constituie temei de a nu da crezare relatărilor pătimitului, în

contextul în care acesta a fost preîntâmpinat de răspunderea penală pe care o poartă

pentru darea de declarații false.

Instanța de apel a indicat că, nu poate fi admis nici motivul apărătorului precum

că, partea acuzării nu a adus suficiente probe în susținerea poziției sale. Simpla

tamponare a pietonului nu demonstrează că făptuitorul a acționat cu vinovăție, or, în

cazul dat, s-a adeverit cu certitudine imprudența manifestată de către inculpat, care a

și dus la provocarea vătămărilor corporale grave ale lui Țarălungă Victor, cu atît mai

mult că de fapt tamponarea pătimitului a avut loc anume urmare a manifestării

imprudenței față de obligațiile pe care le are inculpatul în calitate de conducător al

unui mijloc de pericol social sporit.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apărătorului inculpatului în

partea ce se referă la starea inculpatului în momentul impactului, condițiile rutiere,

starea tehnică a automobilului condus de către acesta, dar și faptul că pe banda din

sens opus era ambuteiaj, or, anume faptul că pe banda de deplasare din sens opus ar

fi fost ambuteiaj, (ceea ce de fapt nu s-a confirmat), urma să ducă ca inculpatul să

manifeste atenție și reacție sporită, având în vedere posibilitatea traversării străzii de

către pietoni în diferite locuri. Anume existența ambuteiajului pe banda din sens opus,

trebuia să aibă acel imbold pozitiv și influent asupra stării psihofiziologice a

inculpatului, și dexterității în conducere, în vederea evitării accidentului rutier, fapt

nerealizat la caz, în condițiile în care atât partea vătămată, cât și martorii audiați, au

confirmat că inculpatul nu a frânat brusc pentru a evita impactul, și nici nu a încercat

într-un careva mod să vireze pentru a nu pune în pericol siguranța traficului rutier.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a respins argumentul apărării

inculpatului precum că la baza întocmirii raportului de expertiză din 04 decembrie

2014, au stat declarațiile părții vătămate potrivit cărei: pietonului Victor Țarălungă, a

parcurs o distanță de aproximativ 7.0 metri până la locul tamponării, însă a doua

versiune se bazează pe declarațiile obiective depuse de martorul ocular Maxim Gore,

8

potrivit căruia distanța de la pieton, când a ieșit de spatele microbuzului, până la

autoturism era de 1,5 m. iar această distanță este reală, luând în considerație că pe

partea opusă a carosabilului erau automobile în ambuteiaj, iar pietonul a trecut printre

acestea, astfel că șoferul fizic nu putea să observe pietonul, deoarece a ieșit pe

neașteptate din spatele unui autoturism de gabarite mijlocii, în cazul dat expertul

stabilind corect că inculpatul nu dispunea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea

cu obstacolului (pietonului) aplicând metoda frânării.

Astfel, instanța de apel a reiterat că deși martorul Maxim Gore a afirmat că

pătimitul Victor Țarălungă a ieșit pe neașteptate din spatele unui microbuz aflat în

ambuteiaj, acest fapt a fost combătut de către pătimitul Victor Țarălungă, și martorul

Vasile Gordei, care au comunicat că înainte de a începe traversarea drumului, Victor

Țarălungă s-a uitat în ambele direcții de deplasare ale drumului, asigurându-se că pe

banda a doua nu este nici-un automobil, totodată atât pătimitul, cât și martorul audiat

au confirmat că inculpatul Valeriu Miron avea posibilitatea de a-l vedea pe Victor

Țarălungă, și respectiv de a evita impactul rutier. De altfel, în confirmarea versiunii

date vine și raportul de expertiză nr.34/12/1 -R-1297 din 22.03.2016, a CTC și EJ a IGP

a MAI, conform căruia din punct de vedere tehnic, pentru condițiile în care pietonul

a parcurs distanța de 9.0-9.7 metri în timp 5.13-5.35 sec. (din momentul declanșării

obstacolului pentru circulație în câmpul de vizibilitate a conducătorului și până la

momentul tamponării), conducătorul autoturismului „Mercedes E200", deplasându-

se cu viteza de 50 km/h dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea

obstacolului (pietonului) aplicând metoda frânării.

Totodată, instanța de apel a menționat că, chiar și existența ambuteiajului pe

banda de deplasare din sens opus trebuia să fie un factor determinant pentru

inculpatul Valeriu Miron, în aprecierea corectă a situației rutiere, și manifestarea unei

atenții sporite, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului rutier, iar în cazul dat,

dânsul a manifestat o imprudență față de obligațiunile sale, și nu a văzut la timp

partea vătămată Victor Țarălungă, care deja finaliza traversarea străzii.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, la caz rapoartele de expertiză

efectuate sunt complete, și nu necesită careva explicații suplimentare, fiind soluționate

toate întrebările și constatate toate circumstanțele producerii accidentului rutier, astfel

că instanța de fond corect a respins cererile privind audierea experților, dar și

efectuarea unor expertize judiciare repetate din lipsa de temeiuri de fapt și de drept.

La fel, instanța de apel a respins alegațiile apărătorului inculpatului precum că,

pietonul a traversat drumul într-un loc neregulamentar, deoarece a trecut drumul prin

spatele unui vehicul (microbuz) care era oprit în ambuteiaj pe sensul opus, că pietonul

nici nu s-a asigurat când traversa drumul, de asemenea că, traversarea a avut loc în

9

preajma unei intersecții, unde nu era trecere de pietoni, or, conform pct. 114, subpct.

2) Regulamentul Circulației rutiere, „în cazul în care în limitele vizibilității (100-150 m)

nu sunt treceri pentru pietoni sau intersecții, pietonii pot traversa drumul numai după ce s-

au asigurat că nu se apropie nici un vehicul, efectuând trecerea pe traiectorie perpendiculară

în raport cu marginea carosabilului".

Pe cale de consecință, instanța de apel a ajus la ferma convingere că alegațiile

invocate de către apărătorul inculpatului nu au substrat factologic, iar apelul declarat

în sensul solicitării de achitare este unui vădit neîntemeiat, astfel că actul judecătoresc

pronunțat la caz în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului urmează a fi

menținut.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de

apel a constatat că instanța de fond a aplicat inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

pe un termen de 3 ani, iar potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea pedepsei închisorii, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Astfel, instanța a ajuns la concluzia enunțată mai sus, ținând cont de lipsa

circumstanțelor agravante, personalitatea ultimului, care se caracterizează pozitiv la

locul de trai, nu este angajat în câmpul muncii, a comis pentru prima dată o infracțiune

din imprudență, instanța de judecată, a considerat că, în privința inculpatului, pentru

comiterea unei infracțiuni din imprudență, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

De asemenea, instanța de apel a notat că, acțiunile inculpatului Valeriu Miron

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, infracțiune care în conformitate cu art. 16 Cod penal, se califică ca

infracțiune gravă și care nu prevede pedepse principale alternative, ci doar pedeapsa

principală cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de până la 4 ani (sancțiune penală în vigoare la momentul

comiterii faptei infracționale).

Instanța de apel a notat că, prin sentința contestată la caz, s-a dispus admiterea

parțial a acțiunii civile înaintate de avocatul Victor Zagaiciuc în numele părții

vătămate Victor Țarălungă și s-a încasat de la Valeriu Miron în beneficiul lui Victor

Țarălungă prejudiciul material în suma de 14 269 lei și prejudiciul moral în suma de

60 000 lei, la fel s-a încasat de la Valeriu Miron în beneficiul lui Victor Țarălungă suma

de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenta juridică.

Totodată, instanța de apel a conchis că, acțiunea civilă este întemeiată și

justificată în partea încasării prejudiciului moral, ținând cont de faptul că prin

10

infracțiunea săvârșită, inculpatul i-a cauzat părții vătămate Victor Țarălungă, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.1716/D din 14.07.2014, Victor Țarălungă, s-a

ales cu vătămări corporale, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare gravă, în rezultatul cărora a

determinat supunerea părții vătămate la suferințe fizice și psihice, la caz se atestă un

raport direct de cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul

nepatrimonial suportat de părțile vătămate, iar legea penală prevede expres dreptul

persoanei căreia i-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea

penală de a înainta o acțiune civilă privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune, iar prin prisma prevederilor art. 616 alin. (2) Cod civil, în cazul

vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în cazul

privațiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme

principiilor echității.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel s constatat că, suma de 60

000 lei în beneficiul lui Victor Țarălungă, încasată cu titlu de prejudiciu moral de către

prima instanță din contul inculpatului Valeriu Miron, este suficientă pentru a acoperi

suferințele morale cauzate părții vătămate, or, instanța de fond a ținut cont de

semnificația valorilor sociale lezate și prejudiciul cauzat și a examinat suficient capătul

de cerere referitor la încasarea prejudiciului moral.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel a remarcat că în acest sens,

soluția instanței de fond este una justificată, or, fiind dispusă admiterea parțială a

acțiunii civile în latura materială, instanța de judecată a soluționat și a constatat

cheltuielile suportate de fapt de către partea vătămată în urma accidentului rutier, în

raport cu cele solicitate spre încasare din contul inculpatului, partea vătămată a

suportat cheltuieli legate de tratament și deplasare în suma de 14 269 lei, prin urmare,

instanța de apel nu pune la dubii bonurile de plată prezentate de partea vătămată,

anexate la dosar, or, deși bonurile de plată nu au fost însoțite de prescripții medicale,

polița de asigurare a persoanei nu acoperă toate cheltuielile necesare.

De asemenea, instanța de apel a susținut că, instanța de judecată justificat a

dispus încasarea din contul inculpatului și a cheltuielilor pentru asistenta juridică, or,

conform bonului de plată seria WL nr.990211 din 13.09.2016, pentru asistență juridică

acordată de Biroul Asociat de Avocați „Dialog" partea vătămată Victor Țarălungă a

suportat cheltuieli în suma de 5000 lei (Vol.II, f.d.2).

Cu referire la alegațiile avocatului precum că, acțiunea civilă urmează a fi

respinsă ca fiind tardivă, or, deși fapta comisă de inculpatul de care se face vinovat a

fost săvârșită la 19.05.2014, iar din momentul comiterii faptei infracționale până la

11

emiterea sentinței de condamnare au trecut mai bine de 3 ani, aceasta nu constituie un

temei de a respinge acțiunea, în situația în care, partea vătămată s-a adresat cu cerere

de chemare în judecată în cadrul examinării procesului penal de învinuire a lui Valeriu

Miron.

procuror în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea parțială a deciziei, în partea ce ține de individualizarea pedepsei

penale, cu remiterea cauzei spre rejudecare către aceiași instanță de apel într-un alt

complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că, instanțele de fond

eronat au suspendat condiționat executarea pedepsei penale aplicate inculpatului, or,

instanțele urmau să ia în calcul prevederile art. 61 Cod penal, și să aplice o pedeapsă

mai aspră.

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel declară recurs ordinar avocatul

Andrei Briceac în numele inculpatului și ultimul, prin care în temeiurile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei

spre rejudecare în aceiași instanță, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, recurenții susține aceleași argumente indicate

și în cererea de apel și anume: dezacordul cu aprecierea probelor, condamnarea

inculpatului în baza presupunerilor, acțiunea civilă este neîntemeiată și tardivă etc.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal remarcă că,

recurentul își întemeiază recursul său în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expusă neclar

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția primei instanțe și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate.

Cu referire la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocat de către

recurent, Colegiul penal susține că, acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate

12

în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu

de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin

urmare prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat

declarativ.

Mai mult ca atât, Colegiul penal analizând acest temei în raport cu motivele

invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului.

Potrivit conținutului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei, invocând că, eronat inculpatului i-a fost aplicat prevederile

art. 90 Cod penal, prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării penale,

fără a lua în calcul scopul pedepsei prevăzut de art. 61 Cod penal.

Colegiul penal susține că, motivele invocate de către procuror au fost indicate și

în cererea de apel, la care instanța de apel s-a referit și a dat răspuns, cu care instanța

de recurs este de acord și anume ,,(…) ținând cont de lipsa circumstanțelor agravante,

personalitatea ultimului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu este angajat în

câmpul muncii, a comis pentru prima dată o infracțiune din imprudență, instanța de judecată,

a considerat că, în privința inculpatului, pentru comiterea unei infracțiuni din imprudență,

este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată pe o perioadă de probațiune

de 2 ani” (pct. 4.1. din prezenta decizie).

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că, n-au fost constatate careva erori

de drept în speța examinată, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate.

6.2. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Andrei Briceac în numele

inculpatului și ultimul, instanța de recurs susține că, potrivit art. 421 Cod de

procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul

este în drept să declare recurs ordinar în numele său atât în latura penală, cât și în cea

civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore

sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 06 februarie 2019, în prezența inculpatului și al

avocatului acestuia, Andrei Briceac, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

13

judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate (f.d. 146,

vol. II).

Din materialele dosarului rezultă că, decizia motivată a fost pronunțată la 06

martie 2019, inculpatul și avocatul acestuia fiind prezență la ședință (f.d. 147, vol. II),

decizia a fost publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău în aceeași zi.

Avocatul Andrei Briceac și inculpatul au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel la 13 aprilie 2019 (f.d. 186, vol. II), astfel, reieșind din prevederile art.

422 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, termenul de 30 zile pentru

depunerea recursului ordinar s-a epuizat la 8 aprilie 2019, inclusiv. Astfel, termenul

de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost respectat de către

recurenții, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

Mai mult, recurenții nu aduc careva argumente întemeiate în justificarea

motivelor întârzierii declarării recursului.

Totodată, Colegiul penal reține, că termenul de declararea al recursului ordinar

este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din

dreptul de a exercita această cale de atac.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența

Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din

18.06.2019, prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune

respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

Referitor la argumentele recurenților, expuse în pct. 5.1 din prezenta decizie,

instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursul este declarat peste

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui Miron Valeriu Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

14

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Andrei Briceac

în numele inculpatului și ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Miron Valeriu

XXXXX, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 18 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

15