1ra-1445/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b Cp

1ra-1445/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1445/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

24 octombrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05

decembrie 2019, în privința inculpatului

Caraianov Dmitri XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al or. XXXXX, str. XXXXX,

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 31.07.2018 - 24.10.2019,

instanța de apel: 12.11.2019 - 05.12.2019,

instanța de recurs: 27.05.2020 - 22.07.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Caraianov Dmitrii a fost

condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 550 unități

convenționale, ce constituie 27.500 lei.

Cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare a

fost respinsă ca neîntemeiată.

obține și folosi un document oficial fals, pentru dreptul de a conduce mijloace de

transport, într-o perioadă nestabilită a anului 2016, cu ajutorul unei persoane cu

cetățenie străină pe numele ”Ihram”, a întrat în posesia a unui permis de conducere cu

nr. XXXXX, eliberat la XXXXX pe numele lui ”Caraianov Dmitri” pentru categoriile

„A”, ,,B” și ,,C”, cu semne vădite de falsificare, pe care l-a deținut și folosit până la

18.04.2018, orele 2330, când l-a prezentat la control la punctul trecerii frontierei de stat

„Giurgiulești-Galați”, pe sens de intrare în țară, fiind la volanul automobilului

„Mercedes Vito”, n/î XXXXX, a Republicii Bulgaria, unde s-a stabilit ca permisul de

1

conducere cu numărul nr. XXXXX, eliberat la 22.08.2016, pe numele lui ”Caraianov

Dmitri”, prezenta semne de falsificare.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 04.06.2018,

blancheta permisului de conducere cu nr. XXXXX, eliberat la 22.08.2016 pe numele

Caraianov Dmitri, a.n. XXXXX, este confecționată din hârtie sintetică, laminată pe

ambele părți, cu elemente fluorescente în raze UV, cu folosirea metodei de imprimare

jet de cerneală - plasa de fond, fotografia, rubricile și textele și nu corespunde metodei

de confecționare a permisului de conducere autentic al RM.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu, solicitând ca cauza să fie examinată în procedură specială pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de două persoane.

Totodată, instanța a conchis să respingă solicitarea procurorului cu privire la

încasarea sumei de 1574,60 lei, deoarece art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie că, cheltuielile judiciare cuprind sumele: plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și

cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței

juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate

sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar cheltuielile solicitate

nu cad sub incidența cheltuielilor judiciare sus nominalizate.

Ori, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale, în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate reprezintă cheltuieli

achitate din bugetul de stat.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze din

contul inculpatului cheltuielile judiciare în sumă de 1574,60 lei în beneficiul statului.

Apelanta a invocat că, potrivit ari. 143 alin. (1) pct. 6.) Cod de procedură penală.

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazul când prin alte probe

nu poate li stabilit adevărul în cauză, tu referire la norma invocată, s-a că cazul cercetat

se încadrează în norma citată.

Conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, eu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor in cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune dc mijloacele necesare.

În baza celor invocate, argumentul instanței prin care a motivat refuzul de

încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat precum că, statul are obligația de a

demonstra vinovăția persoanei, nu este plauzibil, în situația în care, statul și-a onorat

această obligație, a demonstrat prin acțiuni de procedură legale vinovăția persoanei, și

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, iar art. 229

Cod de procedură penală, indică direct că, condamnatul poate fi obligai la recuperarea

cheltuielilor judiciare.

2

Potrivit alin. (3) al art. 229 Cod de procedură penală, instanța poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Astfel, instanța la refuzul de a fi încasate cheltuielile judiciare din contul

inculpatului, nu a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lui.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea altor

cazuri, când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Drept urmare, în cazurile când raportul de constatare tehnico-științifică a fost

dispus de către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea

expertizelor vor fi achitate din contul mijloacelor bănești alocate de la bugetul de stat.

În acest context, deși invocă suportarea cheltuielilor judiciare în cadrul urmăririi

penale în sumă de 1130 lei pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică,

procurorul totuși nu a anexat probe privitor la achitarea unei asemenea sume bănești în

contul instituției care a efectuat raportul de constatare.

Ori, mențiunea efectuată în rapoartele de constatare, la rubrica ”notă”, cum că

cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare, întocmit de

către Direcția Expertiză a Documentelor a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră constituie 1130 lei, iar evaluarea cheltuielilor suportate are loc în

conformitate cu hotărârea Guvernului nr. 896 din 27.10.2014, nu pot fi reținute în

sensul confirmării suportării cheltuielilor judiciare invocate de către procuror în sumă

totală de 1130 lei, deoarece procurorul nu a prezentat instanței de judecată înscrisuri

care ar face dovada de achitare a unor astfel de cheltuieli judiciare pentru efectuarea și

întocmirea raportului de constatare de către 6 respectiva instituție, cum ar fi factură, un

act de primire-predare, sau alte înscrisuri relevante.

Drept urmare, afirmațiile procurorului precum că la materialele dosarului sunt

anexate probe ce confirmă cheltuielile suportate, sunt neîntemeiate.

Acel fapt că statul, prin intermediul procurorul, și-a onorat obligația de a

demonstra în instanța de judecată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

cercetate de către organul de urmărire penală, nu constituie un temei automat de a

încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului, ori, procurorul necesită să

demonstreze că acele cheltuieli invocate au fost real suportate de către organul de

urmărire penală, prin prezentarea de probe pertinente și concludente, pe când la caz,

astfel de probe nu au fost administrate.

Mai mult, art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, această normă

poartă un caracter general, iar la determinarea necesității ca inculpatul să suporte total

sau parțial cheltuielile judiciare suportate pe parcursul urmăririi penale, instanța de

3

judecată urmează să țină cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv și de probele

administrate în acest sens de către acuzatorul de stat. Însă la speță, procurorul nu a

demonstrat prin probe pertinente achitarea plății pentru constatarea tehnico - științifică

efectuată, costul cărora solicită să fie încasat din contul inculpatului în beneficiul

statului.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că, potrivit art. 227 alin. (1) și alin. (2) pct. 5) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare /înt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

plătite sau care urmează a fi plătite ... traducătorilor ... cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

În primul rând, cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt

cheltuieli în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza

judiciară și constatarea medico - legală.

În al doilea rând, la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective,

trebuie soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în

legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite

din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc. cheltuielile sunt trecute în

contul statului.

În al treilea rând, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii

procurorului încasării de la inculpatul sumei de 1574,60 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem

de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin

prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea legată cu cheltuieli

judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

4

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând

că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei chimice urmează a fi făcută din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

5

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

24 octombrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05

decembrie 2019, în privința inculpatului Caraianov Dmitri XXXXX, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 14 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6