1ra-1522/2021 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1522/2021 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1522/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie

2020, declarat de avocatul Denis Ipatii, în numele inculpatului

Andrițcu Ruslan XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.06.2020 – 29.09.2020,

instanța de apel: 17.10.2020 – 15.12.2020,

instanța de recurs: 10.06.2021 – 05.07.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Andrițcu

Ruslan a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Ghinchevici M. prejudiciul biologic

în mărime de 50.000 lei și în beneficiul solidar a lui Ghinchevici M., Ghinchevici I.

și Ghinchevici G. prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordine civilă.

1

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 24.358 lei.

inculpatul Andrițcu R., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce conducea pe

traseul central din XXXXXX, XXXXXX, mijlocul de transport „Daewoo Nexia”,

n.î. XXXXXX, fiind în preajma Oficiului medicilor de familie, ignorând prevederile

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357

din 13.05.2009 și anume: pct. 10.1) lit. b) – persoana care conduce un vehicul trebuie

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; pct. 14.

lit. a) – conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere; pct. 45.1) – conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, pct. 46. – conducătorul de vehicul

trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până

la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, a tamponat, din

imprudență, pietonii minori Ghinchevici M. și Botnari I., cauzându-le diverse leziuni

corporale.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201902P3444 din 08.10.2019, la

examinarea medico-legală a lui Botnari I., s-au depistat excoriații și edem echimotic

la nivelul feței, excoriație la nivelul genunchiului stâng, care se califică ca vătămări

corporale neînsemnate.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201916D0245 din 12.11.2019,

la examinarea medico-legală a lui Ghinchevici M. au fost depistate leziuni corporale

sub formă de traumă acută cranio-cerebrală, închisă. Contuzie cerebrală gravă.

Multiple focare contuzive hemoragice intracerebrale. Edem cerebral postraumatic.

Comă gr. 2-3. Fractură fără deplasare a femurului drept, excoriații pe corp, care au

fost produse cu un corp contondent sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și

circumstanțele indicate sunt periculoase pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă.

Potrivit tichetului „Drager Alcotest 6810”, în rezultatul testării alcoolscopice

a lui Andrițcu R., efectuată la fața locului, s-a constatat că concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat era de 0,34 mg/l care, potrivit prevederilor art. 13412 Cod

penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată.

În baza probelor administrate, instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 264 alin.

(4) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale și a

sănătății, săvârșită în stare de ebrietate alcoolică.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, că a recunoscut pe deplin vinovăția și s-a căit de cele

comise, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, de efectele art. 364¹ alin. (8)

Cod de procedură penală, concluzionând că acestuia urmează a-i fi stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

În același timp, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului

penal, că se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, instanța a

conchis că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, cu dispunerea

suspendării condiționate a executării ei, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța a statuat că, reprezentantul legal al părții vătămate

Ghinchevici I. a solicitat recunoașterea în calitate de parte civilă, indicând că a

suportat cheltuieli materiale în sumă de 180.000 lei.

Ghinchevici I. a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de

32.318,78 lei și moral în mărime de 700.000 lei, iar prin acțiunea civilă modificată,

semnată de reprezentantul legal al părții vătămate Ghinchevici I. și de Ghinchevici

G., s-a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici M. a

prejudiciului biologic în mărime de 500.000 lei și în beneficiul solidar a lui

Ghinchevici I. și Ghinchevici G. a prejudiciului material în sumă de 54.234,82 lei,

precum și încasarea în beneficiul solidar a lui Ghinchevici I., Ghinchevici G. și

Ghinchevici M. a prejudiciului moral în mărime de 700.000 lei.

Potrivit art. 2037 alin. (1) Cod civil, în coroborare cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral

cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire

poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Referitor la solicitarea privind încasarea din contul inculpatului a prejudiciului

material în sumă de 54.234,82 lei, se atestă că suma prejudiciului material indicat nu

poate fi acoperită integral prin actele confirmative prezentate, fiind necesare

informații relevante și exacte privind costul tratamentului și altor cheltuieli (ex.:

alimentare, acțiuni paliative, etc.). Or, a fost constatată existența unui anumit

prejudiciu, însă, deoarece partea civilă nu a probat exact cuantumul acestuia, instanța

a fost în imposibilitate de a se expune asupra mărimii exacte a prejudiciului material

suferit în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, considerând ca fiind

necesară admiterea în principiu a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

De asemenea, au fost motivate suficient și clar suferințele morale ale părții

vătămate și părinților acestuia, fiind expuse în mod amănunțit aspectele de fapt ale

acțiunilor ilegale pe care le-au suportat partea vătămată și care au fost luate în

considerație la stabilirea mărimii compensației morale, cât și efectele comiterii

infracțiunii asupra stării de spirit și limitările inerente vieții sociale ale familiei

Ghinchevici în urma comiterii infracțiunii.

3

Astfel, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate, de

gradul de vinovăție al făptuitorului, prejudiciul cauzat prin infracțiune și măsura în

care compensarea poate aduce satisfacerea efectivă, precum și circumstanțele

individuale ale cauzei, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori

pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, instanța a considerat că suma

de 50.000 lei și nu 700.000 lei, este o despăgubire echitabilă pentru daunele morale

cauzate de inculpat.

Conform art. 2033 alin. (3) Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale

sau altei vătămări a sănătății, pe lângă repararea prejudiciului patrimonial și celui

moral, se va plăti o despăgubire separată pentru însăși vătămare (prejudiciul

biologic).

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201916D0245 din 12.11.2019 la

examinarea medico-legală a lui Ghinchevici M., au fost depistate leziuni corporale

sub formă de traumă acută cranio-cerebrală, închisă. Contuzie cerebrală gravă.

Multiple focare contuzive hemoragice intracerebrale. Edem cerebral posttraumatic.

Comă gr. 2-3. Fractură fără deplasare a femurului drept, excoriații pe corp, care au

fost produse cu un corp contondent sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, sunt periculoase pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă.

Prin urmare, fiind stabilită existența unui prejudiciu biologic cert, manifestat

prin constatarea vătămării corporale grave a părții vătămate, precum și ținând cont

de vârsta minoră, natura leziunilor cauzate care împiedică deplasarea în spațiu de

sine stătător a acestuia, instanța consideră rezonabilă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici M. a prejudiciul biologic în mărime de

50.000 lei.

Urmează a fi admisă parțial acțiunea civilă depusă de reprezentantul legal al

părții vătămate Ghinchevici I. și Ghinchevici G., privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici M. a prejudiciului biologic în sumă de

500.000 lei, încasarea din contul inculpatului în beneficiul solidar a lui Ghinchevici

I. și Ghinchevici G. a prejudiciului material în sumă de 54.234,82 lei, încasarea din

contul inculpatului în beneficiul solidar a lui Ghinchevici I., Ghinchevici G. și

Ghinchevici M. a prejudiciului moral în sumă de 700.000 lei.

De la inculpat necesită a fi încasat în beneficiul lui Ghinchevici M. prejudiciul

biologic în sumă de 50.000 lei, în beneficiul solidar a lui Ghinchevici M.,

Ghinchevici I. și Ghinchevici G. prejudiciul moral în sumă de 50.000 lei, în rest,

acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material fiind admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

Conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

Deci, urmează a încasa din contul inculpatului în beneficiul statului suma de

24.358 lei, și anume, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară medico-

legală nr. 201916D0245 din 12.11.2019, în privința lui Ghinchevici M. - 320 lei,

raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 201902P3444 din 08.10.2019, în

privința lui Botnari I. - 448 lei, raportului de expertiză judiciară auto-tehnică nr.

34/12/1-R-4866 din 27.12.2019 - 3640 lei, raportului de expertiză judiciară

4

complexă în domeniile examinării lacurilor, vopselelor și acoperirilor de vopsea și

traseologiei nr. 34/12/1-R-243 din 16.04.2020 - 16.800 lei, raportului de expertiză

judiciară a materialelor și a substanțelor nr. 34/12/1-R-230 din 04.05.2020 - 3150

lei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar de tip

deschis.

Apelantul a invocat că, instanța de fond a omis scopul pedepsei care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane, iar aplicarea art. 90

Cod penal, în speță, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare

și de către alte persoane.

Or, prima instanță nu a dat apreciere faptului că inculpatul nu este prima dată

în conflict cu legea penală și careva concluzii pozitive nu și-a făcut, continuând să

săvârșească infracțiuni.

Deși, anterior inculpatul nu a fost condamnat, el a comis o infracțiune ce are

relevanță, prin ordonanța din 30.06.2016, în privința lui Andrițcu R. fiind încetată

urmărirea penală în cauza penală nr. 2016130145 privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională

în baza art. 55 Cod penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă în mărime de 150 unități convenționale, iar în prezent acesta este cercetat

pentru o faptă infracțională de săvârșire a accidentului rutier, aflându-se în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului doar îl va

favoriza să săvârșească în viitor acțiuni similare, iar de către alte persoane va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil

și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Totodată, pedeapsa stabilită nu-i va crea inculpatului careva incomodități și

doar îl va instiga să mai comită infracțiuni, doar pe viitor să fie mai prudent și să nu

comită „greșelile” care le-a admis și datorită cărora acțiunile acestuia au fost

deconspirate.

Deci, sentința este ilegală, pedeapsa principală stabilită inculpatului fiind una

blândă în raport cu acțiunile pe care le-a comis, inclusiv, având în vedere

personalitatea acestuia.

La fel, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este neîntemeiată și

individualizată contrar prevederilor art. 61 Cod penal și nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și din partea altor persoane, iar scopul educativ și preventiv al pedepsei

poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea.

În același timp, la stabilirea pedepsei urmează a se ține cont de faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, se caracterizează negativ, anterior, în anul

2016, a comis o infracțiune de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, procesul fiind încetat cu tragerea lui la

răspundere contravențională conform art. 55 Cod penal, în speță a comis infracțiunea

5

în stare de ebrietate produsă de alcool, cu grad avansat, a comis infracțiunea în

centrul unei localități, accesibil publicului larg, inclusiv minorilor, în nemijlocita

apropiere a instituțiilor de stat – primărie, farmacie, magazine alimentare, poștă.

3.1. Avocata Natalia Crîșmari și părțile civile Ghinchevici I., Ghinchevici G.,

la fel, au declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea civilă să fie admisă integral.

Apelații au indicat că, din materialele cauzei penale, a fost constatată cu

certitudine legătura cauzală între răspunderea penală a inculpatului și răspunderea

delictuală a acestuia, iar repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune lui

Ghinchevici M., Ghinchevici I. și Ghinchevici G. are caracter cert, a fost produs în

realitate și a fost evaluat la stabilirea faptei infracționale. Certitudinea prejudiciului

material efectiv cauzat părții civile se deduce din fapta infracțională stabilită,

mărimea prejudiciului fiind confirmată prin bonurile de plată, fiind stabilit că

inculpatul a cauzat un prejudiciu material exprimat prin cheltuieli pentru:

tratamentul medical, produse alimentare, scutece – 27.834,82 lei, cărucior – 7000

lei, cheltuieli de transport – 7400 lei și cheltuieli legate de pierderea salariului mamei

copilului – 14.000 lei, în total în sumă de 56.234,82 lei.

De asemenea, nu este corectă estimarea prejudiciului biologic la suma de

50.000 lei, or, potrivit certificatului de încadrare în grad de dizabilitate seria/nr

C38380400882 în privința lui Ghinchevici M., raportului nr. 411 din 25.02.2020, a

fost stabilit grad sever de dizabilitate. Gradul de dizabilitate a fost stabilit până la

01.02.2022. Deci, a fost constatat cu certitudine că copilului i-a fost cauzat un

prejudiciu biologic care nu mai necesită a fi reexaminat, iar traumele sănătății sunt

severe, deoarece au adus la nemișcarea corporală a părții vătămate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 201916D0245 din

12.11.2019, la examinarea lui Ghinchevici M., au fost depistate leziuni corporale

sub formă de traumă acută cranio-cerebrală, închisă. Contuzie cerebrală gravă.

Multiple focare contuzive hemoragice intracerebrale. Edem, cerebral posttraumatic.

Comă grad - 3. Fractură fără deplasare a femurului drept, excoriații pe corp, care au

fost produse cu un corp contondent sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, sunt periculoase pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă.

În urma traumelor primite, Ghinchevici M. a fost internat în spitalul ÎMSP

Institutul mamei și Copilului, unde, pe perioada 05.10.2019- 07.11.2019, în condiții

de staționar, a primit tratamentul medical pentru afecțiunile sănătății cu diagnosticul:

„Leziune traumatică intracraniană cu comă prelungită (S067)TA.TCCI. Contuzie

cerebrală gravă. Multiple focare contuzive hemoragice intracerebrale. Fractura

diafizei femurale (S723). Hemoragie și hematom comolicand un act medical de

diagnostic și tratament, neclasate în alte locuri (T810) Tetraplegia spastică (G824)

Edem cerebral (G936), unde a primit tratament chirurgical, anestezie generală,

tratament în secție de reanimare/terapie intensivă, RTI chirurgicală, tratament

medicamentos, cu evoluția bolii cu ameliorare, starea pacientului satisfăcătoare.

După primirea acestui tratament, fiind externat, ameliorarea stării sănătății

esențiale nu a avut loc. Conform înscrierii medicului de familie din 21.11.2019, la

vizita copilului acasă, a stabilit că copilul nu vorbește, este țintuit la pat și a susținut

diagnosticul Leziune traumatică intracraniană cu comă prelungită, TCCA, Contuzie

6

cerebrală gravă, fractura diafizei femurale, tetrapareză spastică edem cerebral,

recomandând tratament, îngrijire străină, controlul la ortoped și neurolog.

În perioada 03.02.2020-21.02.2020 a fost internat la Centrul Republican de

Reabilitare pentru copii cu diagnosticul: Tetrapareză mixtă. Tremor de intenție stare

după TCC. Contuzie cerebrală gravă. Dereglări de vorbire. Fractură os femural pe

dreapta, Sm. neurotic, cu recomandările de supraveghere, gimnastică curativă

zilnică, ședințe de psihostimulare, activități logopedice, curs repetat programat,

medicamente”.

Conform art. 2033 alin. (1) Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale

sau altei vătămări a sănătății, pe lângă repararea prejudiciului patrimonial și celui

moral, se va plăti despăgubire separată pentru însăși vătămare (prejudiciul biologic).

Or, prejudiciul biologic cauzat lui Ghinchevici M. se dovedește prin raportul

de expertiză medico-legală nr. 201916D0245 din 12.11.2019, prin care s-a stabilit

cauzarea vătămării corporale grave, iar ca consecință, pierderea capacității vitale de

a merge și vorbi, prejudiciul biologic fiind estimat la suma de 500.000 lei.

În același timp, instanța de fond a stabilit un cuantum care nu reprezintă pe

deplin suferințele morale suportate de toți membrii familiei, or, în urma traumei

cauzate copilului, acesta suportă suferințe psihice enorme, precum și dureri fizice,

părinții fiind în stare psihologică de stres continuu, suportând suferințele psihice

cauzate în urma acțiunilor inculpatului, împrejurări în care urmează a încasa din

contul inculpatului în beneficiul solidar al membrilor familiei Ghinchevici

prejudiciul moral în mărime de 700.000 lei.

3.2. A declarat apel și avocatul Denis Ipatii, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, cu respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare

în beneficiul statului și a cererii privind încasarea prejudiciului moral în beneficiul

lui Ghinchevici I. și Ghinchevici G.

Apelantul a invocat că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

C-4866, viteza de deplasare a automobilului condus de inculpat era în limita

prevăzută de lege, iar părțile vătămate Ghinchevici M. și Botnari I. au trecut drumul

într-un loc nepermis traversării și au început traversarea imediat după ce, tot în

sensul lor de deplasare, a trecut un tractor cu remorcă, fapt ce a făcut imposibilă

observarea lor de către Andrițcu R.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, deteriorărilor de pe

automobilul implicat în accident și expertizei medico-legale nr. 34/12/l-R-243, se

atestă cu certitudine că partea vătămată Botnari I. nu a fost tamponat de către

automobil, dar acesta a lovit în partea lateral stângă automobilul, iar în urma acestei

lovituri tangențiale, el a fost aruncat jos și, în rezultat, i-au apărut leziunile corporale,

iar toate aceste circumstanțe demonstrează faptul că inculpatul nu a avut

posibilitatea fizică de a evita accidentul.

Totodată, la stabilirea pedepsei, prima instanță a omis un șir de circumstanțe

atenuate fapt ce a dus la o individualizare eronată a pedepsei, or, inculpatul nu s-a

eschivat nicio dată de la cerințele organului de urmărire penală și a oferit toată

informația cunoscută, după producerea accidentului, a acordat primul ajutor părții

vătămate și a contactat serviciul 112, are un loc de muncă stabil, se caracterizează

pozitiv, nu are antecedente penale și niciodată nu a avut probleme cu organele de

7

drept, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, s-a căit sincer și regretă

mult cele comise, precum și are mari retrăiri de ordin psihologic, este căsătorit, a

săvârșit pentru prima dată o infracțiune, are la întreținere doi copii minori și părinții

pensionari. Însă, aceste circumstanțe nu au fost reținute de instanța de fond, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind prea aspră.

Pe lângă aceasta, este nefondată dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, deoarece toate expertizele au fost dispuse de către organul de

urmărire penală, rapoartele de expertiză fiind efectuate în baza ordonanțelor

organului de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din

14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat.

La fel, este neîntemeiată și dispunerea încasării prejudiciului moral din contul

inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici I. și Ghinchevici G., or, sumele dispuse a

fi încasate nu au un suport probant, deoarece Ghinchevici G. nu are niciun statut

procesual în cauza penală, iar Ghinchevici I. este reprezentantul legal al părții

vătămate. Mai mult, Ghinchevici I. și Ghinchevici G. nu au fost recunoscute în

calitatea de părți civile pentru a avea careva pretenții patrimoniale față de inculpat,

în legătură cu acțiunile sale.

decembrie 2020, apelurile avocatului Denis Ipatii, avocatei Natalia Crîșmari și a

părților civile Ghinchevici I. și Ghinchevici G., au fost respinse ca nefondate.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Andrițcu Ruslan, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, de la reținere.

De la Andrițcu R. s-a încasat în beneficiul lui Ghinchevici I. prejudiciul

moral în mărime de 250.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, că potrivit art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală, beneficiază de

reducerea pedepsei cu 1/3, că anterior nu a comis infracțiuni și nu a fost judecat, se

căiește sincer de cele comise, a recunoscut vina, că circumstanțe agravante nu au

fost stabilite, totuși inculpatul anterior a fost tras la răspundere contravențională,

inclusiv pentru comiterea accidentului rutier.

Astfel, ținând cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, nu a

reparat prejudiciul cauzat părților vătămate, s-a eschivat de a se prezenta în ședință

de judecată, este angajat în câmpul muncii, are la întreținere doi copii minori, se

caracterizează pozitiv, acestuia urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis.

În același timp, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

8

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă.

Deoarece, inculpatul a recunoscut vina, a manifestat căință sinceră față de

faptele săvârșite și a conștientizat pericolul sporit al faptelor comise, prima instanță

just și întemeiat a considerat că scopul pedepsei penale poate fi atins fără

executarea acesteia, or, la caz sunt îndeplinite condițiile prevederilor art. 90 Cod

penal și în privința lui poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Astfel, soluția adoptată își va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, iar pedeapsa aplicată va duce la conștientizarea de către inculpat a

celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul lui pe

viitor.

Totodată, raportând prevederile legale la circumstanțele cauzei și ținând cont

de gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate, urmează a încasa

de la Andrițcu R. în beneficiul lui Ghinchevici I. prejudiciul moral în mărime de

250.000 lei, această sumă fiind echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice

suportate.

În același timp, instanța de fond corect și întemeiat a admis solicitarea acuzării

privind încasarea de la inculpat a cheltuielile judiciare în sumă de 24.345 lei pentru

efectuarea expertizelor judiciare în cadrul procesului penal, or, potrivit art. 227 Cod

de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, iar conform art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

care solicită casarea deciziei menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că eroarea gravă care duce la casarea integrală a deciziei

instanței de apel o constituie faptul că motivarea deciziei contravine dispozitivului

acesteia, și anume, motivarea vine în confirmarea legalității sentinței în partea

individualizării pedepsei și aduce argumente noi privind posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, însă, prin dispozitiv, este

stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar

de tip deschis.

Or, instanța de fond reconfirmă și legalizează soluția instanței de fond, iar în

dispozitiv dispune casarea sentinței și aplică o nouă pedeapsă mult mai severă fără

nicio motivare și justificare legală.

Pe lângă aceasta, instanța de apel eronat a indicat că inculpatul s-a eschivat de

la examinarea cauzei și nu a compensat prejudiciul cauzat, deoarece acesta nu a lipsit

la ședințele de judecată și nu s-a eschivat nici de la urmărirea penală, fiind prezent

absolut în toate ședințele de judecată, inclusiv în instanța de apel.

De asemenea, inculpatul, în nenumărate rânduri, inclusiv în instanța de apel,

a declarat că este dispus și a încercat să compenseze prejudiciul cauzat, însă

reprezentantul părții vătămate nu a dorit să primească nicio sumă bănească până la

9

pronunțarea unei decizii finale, faptul dat fiind recunoscut de ultimul în instanța de

apel.

Mai mult, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-C-4866, viteza

de deplasare a automobilului condus de inculpat era în limita prevăzută de lege, iar

părțile vătămate Ghinchevici M. și Botnari I. au trecut drumul într-un loc nepermis

traversării și au început traversarea imediat după ce, tot în sensul lor de deplasare, a

trecut un tractor cu remorcă, fapt ce a făcut imposibilă observarea lor de către

Andrițcu R.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, deteriorărilor de pe

automobilul implicat în accident și expertizei medico-legale nr. 34/12/l-R-243, se

atestă cu certitudine că partea vătămată Botnari I. nu a fost tamponat de către

automobil, dar acesta a lovit în partea lateral stângă automobilul, iar în urma acestei

lovituri tangențiale, el a fost aruncat jos și, în rezultat, i-au apărut leziunile corporale,

iar toate aceste circumstanțe demonstrează faptul că inculpatul nu a avut

posibilitatea fizică de a evita accidentul.

Totodată, la stabilirea pedepsei, prima instanță a omis un șir de circumstanțe

atenuate, fapt ce a dus la o individualizare eronată a pedepsei, or, inculpatul nu s-a

eschivat nicio dată de la cerințele organului de urmărire penală și a oferit toată

informația cunoscută, după producerea accidentului, a acordat primul ajutor părții

vătămate și a contactat serviciul 112, are un loc de muncă stabil, se caracterizează

pozitiv, nu are antecedente penale și niciodată nu a avut probleme cu organele de

drept, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, s-a căit sincer și regretă

mult cele comise, precum și are mari retrăiri de ordin psihologic, este căsătorit, a

săvârșit pentru prima dată o infracțiune, are la întreținere doi copii minori și părinții

pensionari. Însă, aceste circumstanțe nu au fost reținute de instanța de fond, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind prea aspră.

Este nefondată și dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, deoarece toate expertizele au fost dispuse de către organul de urmărire

penală, rapoartele de expertiză fiind efectuate în baza ordonanțelor organului de

urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, cheltuielile pentru

efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat.

La fel, este neîntemeiată și dispunerea încasării prejudiciului moral din contul

inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici I. și Ghinchevici G., or, sumele dispuse a

fi încasate nu au un suport probant, deoarece Ghinchevici G. nu are niciun statut

procesual în cauza penală, iar Ghinchevici I. este reprezentantul legal al părții

vătămate. Mai mult, Ghinchevici I. și Ghinchevici G. nu au fost recunoscuți în

calitate de părți civile, pentru a avea careva pretenții patrimoniale față de inculpat în

legătură cu acțiunile sale.

Pe lângă aceasta, după pornirea urmăririi penale, în timpul examinării cauzei

în instanțele de fond și de apel, starea de sănătate a inculpatului s-a agravat

substanțial, el fiind inclus în categoria de dizabilitate 2 fără drept de muncă, în

rezultatul tuberculozei, având în repetate rânduri necesitate de asistență medicală de

10

urgență, iar condamnarea la pedeapsa cu închisoare, cu executare ar crea un pericol

real pentru viața lui.

Potrivit anexei la certificatul de încadrare în grad de dizabilitate, inculpatul

necesită tratament și supraveghere la medicul de familie, tratament și supraveghere

la specialistul de profil cu necesitatea consumabilelor medicale, iar toate aceste

necesități specifice nu vor putea fi asigurate în condiții de detenție.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 75 alin.

(1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Potrivit art. 409 Cod de procedură penală, instanța de

apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care

se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în

proces. În limitele prevederilor arătate în alin. (1), instanța de apel este obligată ca,

în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c), pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii respinge

11

apelul, menținând hotărârea atacată, dacă apelul este nefondat. Admite apelul,

casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și

pronunță o nouă hotărâre. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) a statuat în descriptiv neclar și divergent că: „...inculpatul anterior a fost tras la

răspundere contravențională, inclusiv pentru comiterea accidentului rutier..., inculpatul s-a

eschivat de a se prezenta în ședință de judecată...” – circumstanțe neconfirmate prin

materialele cauzei, apoi că: „...potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă. Deoarece, inculpatul a recunoscut vina, a manifestat

căință sinceră față de faptele săvârșite și a conștientizat pericolul sporit al faptelor comise, prima

instanță just și întemeiat a considerat că scopul pedepsei penale poate fi atins fără executarea

acesteia, or, la caz sunt îndeplinite condițiile prevederilor art. 90 Cod penal și în privința lui

poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, soluția adoptată își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar pedeapsa aplicată va duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul lui pe viitor...”, iar în dispozitiv s-a contrazis, dispunând agravarea

pedepsei inculpatului prin excluderea, totuși, a aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, deci a individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale;

b) conform dispozitivului a respins ca nefondat apelul avocatei Natalia

Crîșmari și a părților civile Ghinchevici I. și Ghinchevici G., dar a dispus, totuși,

încasarea de la inculpat în beneficiul lui Ghinchevici I. a prejudiciului moral în

mărime de 250.000 lei, depășind limitele efetului devolutiv al apelului procurorului,

care nici nu a contestat sentința în latura civilă;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării și repetate în

recursul ordinar, reproduse la pct. 3.2. și 5., cât și în felul și esența probatorie în care

acestea au fost enunțate.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

12

hotărârii, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, că

a aplicat inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor legale și că

recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Dat fiind că, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar conform sentinței

pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat pentru un termen de

probă de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, acesta nu are temei legal de a fi deținut

în continuare în penitenciar, urmând a fi eliberat, dacă nu execută alte hotărâri

judecătorești (pct. 1., 4. din decizie).

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Denis Ipatii, casează total decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în privința

inculpatului Andrițcu Ruslan XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Andrițcu Ruslan XXXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu

execută alte hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 29 iulie

2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

13