1ra-1115/22 — art. 264 alin.4 CP

1ra-1115/22 — art. 264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1115/2022

1-20066960-01-1ra-28072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ipatii Denis în numele inculpatului Andrițcu Ruslan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Andrițcu Ruslan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Andrițcu Ruslan a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal,

și în baza acestei legi, i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate inculpatului Andrițcu

Ruslan, s-a suspendat condiționat pe un termen de 3 (trei) ani și nu va fi executată

dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite noi infracțiuni, totodată

informându-l pe Andrițcu Ruslan că la schimbarea domiciliul să comunice prealabil

în scris despre aceasta organului care exercită controlul asupra comportamentului

lui.

S-a admis parțial acțiunea civilă depusă de Ghinchevici Ion, reprezentantul legal

al părții vătămate Xxxxxx, și Galina Ghinchevici, prin care a solicitat încasarea din

contul lui Andrițcu Ruslan în beneficiul lui Xxxxxx a prejudiciului biologic în sumă

1

de 500 000 lei, încasarea din contul lui Andrițcu Ruslan în beneficiul solidar a lui

Ghinchevici Ion și Ghinchevici Galina a prejudiciului material în sumă de 54 234,82

lei, încasarea de la Andrițcu Ruslan în beneficiul solidar a lui Ghinchevici Ion,

Ghinchevici Galina și Xxxxxx a prejudiciului moral în sumă de 700 000 lei.

S-a încasat de la Andrițcu Ruslan în beneficiul lui Xxxxxx suma de 50 000

(cincizeci mii) lei în calitate de despăgubire pentru vătămare (prejudiciul biologic).

S-a încasat de la Andrițcu Ruslan în beneficiul solidar a lui Xxxxxx, Ghinchevici

Ion, și Ghinchevici Galina, prejudiciul moral în sumă de 50 000 (cincizeci mii) lei.

În rest, acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material s-a admis în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

civilă.

Prin sentință s-a dispus soarta corpurilor delicte.

S-a dispus a încasa din contul lui Andrițcu Ruslan, în beneficiul statului cu titlu

de cheltuieli judiciare suma de 24 358 lei (douăzeci și patru mii trei sute cincizeci și

opt) lei.

11:45, Andrițcu Ruslan, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce conducea pe

traseul central din s. Oxentea, raionul Dubăsari, mijlocul de transport de model

„Xxxxxx”, cu n/î XXXXXX, fiind în preajma Oficiului medicilor de familie,

ignorând prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 și anume: pct. 10. 1) lit. b) „Persoana care

conduce un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum”, pct. 14. lit. a) - Conducătorului de vehicul îi este interzis: „să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase, care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-

i afecteze capacitatea de conducere”, pct. 45. 1) - „Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră”, pct. 46. -

„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, ...”, a tamponat, din imprudență, pietonii minori Xxxxxx și Botnari

Ion, cauzându-le diverse leziuni corporale.

Astfel, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201902P3444 din 08

octombrie 2019 s-a constatat, că la examinarea medico-legală a cet. Botnari Ion, s-a

depistat excoriații și edem echimotic la nivelul feței, excoriație la nivelul

genunchiului stâng, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate. Conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201916D0245 din 12 noiembrie 2019 s-a stabilit,

că la examinarea medico-legală a cet. Xxxxxx, au fost depistate leziuni corporale

2

sub formă de traumă acută cranio - cerebrale, închisă. Contuzie cerebrală gravă.

Multiple focare, contuzie hemoragice intracerebrale. Edem cerebral postraumatic.

Comă gr. 2-3, Fractură fără deplasare a femurului drept, excoriații pe corp, care au

fost produse cu un corp contondent sau la lovirea de acesta posibil în timpul și

circumstanțele indicate sunt periculoase pentru viața și se califică ca vătămare

corporală gravă.

Potrivit tichetului „Drager Alcotest 6810”, în rezultatul testării alcoolscopice a

cet. Andrițcu Ruslan, efectuată la fața locului, s-a constatat că concentrația vaporilor

de alcool în aerul expirat era de 0,34 mg/l, ce potrivit prevederilor art. 13412 Cod

penal constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

3.1. procurorul în Procuratura raionului Dubăsari, Gherb Vitalie, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar de tip

deschis.

Apelantul a invocat că, instanța de fond a omis scopul pedepsei care primordial

trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului cât și a altor persoane, iar aplicarea art. 90 Cod penal,

în speță, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către

alte persoane.

Or, prima instanță nu a dat apreciere faptului că inculpatul nu este prima dată în

conflict cu legea penală și careva concluzii pozitive nu și-a făcut, continuând să

săvârșească infracțiuni.

Deși, anterior inculpatul nu a fost condamnat, el a comis o infracțiune ce are

relevanță, prin ordonanța din 30.06.2016, în privința lui Andrițcu R. fiind încetată

urmărirea penală în cauza penală nr. 2016130145 privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională

în baza art. 55 Cod penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă în mărime de 150 unități convenționale, iar în prezent acesta este cercetat

pentru o faptă infracțională de săvârșire a accidentului rutier, aflându-se în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului doar îl va

favoriza să săvârșească în viitor acțiuni similare, iar de către alte persoane va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil

și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Totodată, pedeapsa stabilită nu-i va crea inculpatului careva incomodități și doar

îl va instiga să mai comită infracțiuni, doar pe viitor să fie mai prudent și să nu comită

„greșelile” care le-a admis și datorită cărora acțiunile acestuia au fost deconspirate.

Deci, sentința este ilegală, pedeapsa principală stabilită inculpatului fiind una

blândă în raport cu acțiunile pe care le-a comis, inclusiv, având în vedere

personalitatea acestuia.

3

La fel, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este neîntemeiată și

individualizată contrar prevederilor art. 61 Cod penal și nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și din partea altor persoane, iar scopul educativ și preventiv al pedepsei

poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea.

În același timp, la stabilirea pedepsei urmează a se ține cont de faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, se caracterizează negativ, anterior, în anul

2016, a comis o infracțiune de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, procesul fiind încetat cu tragerea lui la

răspundere contravențională conform art. 55 Cod penal, în speță a comis infracțiunea

în stare de ebrietate produsă de alcool, cu grad avansat, a comis infracțiunea în

centrul unei localități, accesibil publicului larg, inclusiv minorilor, în nemijlocita

apropiere a instituțiilor de stat - primărie, farmacie, magazine alimentare, poștă.

3.2. avocata Crîșmari Natalia și părțile civile Ghinchevici I., Ghinchevici G., la

fel, au declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea civilă să fie admisă integral.

Apelații au indicat că din materialele cauzei a fost constatată cu certitudine

legătura cauzală între răspunderea penală a inculpatului și răspunderea delictuală a

acestuia, iar repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune lui Xxxxx, Ghinchevici

I. și Ghinchevici G. are caracter cert, a fost produs în realitate și a fost evaluat la

stabilirea faptei infracționale. Certitudinea prejudiciului material efectiv cauzat

părții civile se deduce din fapta infracțională stabilită, mărimea prejudiciului fiind

confirmată prin bonurile de plată, fiind stabilit că inculpatul a cauzat un prejudiciu

material exprimat prin cheltuieli pentru: tratamentul medical, produse alimentare,

scutece - 27.834,82 lei, cărucior - 7000 lei, cheltuieli de transport - 7400 lei și

cheltuieli legate de pierderea salariului mamei copilului - 14.000 lei, în total în sumă

de 56.234,82 lei.

De asemenea, nu este corectă estimarea prejudiciului biologic la suma de 50.000

lei, or, potrivit certificatului de încadrare în grad de dizabilitate seria/nr

C38380400882 în privința lui Xxxxx, raportului nr. 411 din 25.02.2020, a fost

stabilit grad sever de dizabilitate. Gradul de dizabilitate a fost stabilit până la

01.02.2022. Deci, a fost constatat cu certitudine că copilului i-a fost cauzat un

prejudiciu biologic care nu mai necesită a fi reexaminat, iar traumele sănătății sunt

severe, deoarece au adus la nemișcarea corporală a părții vătămate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 201916D0245 din 12.11.2019,

la examinarea lui Xxxxx, au fost depistate leziuni corporale sub formă de traumă

acută cranio-cerebrală, închisă. Contuzie cerebrală gravă. Multiple focare contuzive

hemoragice intracerebrale. Edem, cerebral posttraumatic. Comă grad - 3. Fractură

fără deplasare a femurului drept, excoriații pe corp, care au fost produse cu un corp

contondent sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, sunt

periculoase pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă.

4

În urma traumelor primite, Xxxxx a fost internat în spitalul ÎMSP Institutul

mamei și Copilului, unde, pe perioada 05.10.2019 - 07.11.2019, în condiții de

staționar, a primit tratamentul medical pentru afecțiunile sănătății cu diagnosticul:

„Leziune traumatică intracraniană cu comă prelungită (S067)TA.TCCI. Contuzie

cerebrală gravă. Multiple focare contuzive hemoragice intracerebrale. Fractura

diafizei femurale (S723). Hemoragie și hematom comolicand un act medical de

diagnostic și tratament, neclasate în alte locuri (T810), Tetraplegia spastică (G824),

Edem cerebral (G936), unde a primit tratament chirurgical, anestezie generală,

tratament în secție de reanimare/terapie intensivă, RTI chirurgicală, tratament

medicamentos, cu evoluția bolii cu ameliorare, starea pacientului satisfăcătoare.

După primirea acestui tratament, fiind externat, ameliorarea stării sănătății

esențiale nu a avut loc. Conform înscrierii medicului de familie din 21.11.2019, la

vizita copilului acasă, a stabilit că copilul nu vorbește, este țintuit la pat și a susținut

diagnosticul Leziune traumatică intracraniană cu comă prelungită, TCCA, Contuzie

cerebrală gravă, fractura diafizei femurale, tetrapareză spastică edem cerebral,

recomandând tratament, îngrijire străină, controlul la ortoped și neurolog.

În perioada 03.02.2020 - 21.02.2020 a fost internat la Centrul Republican de

Reabilitare pentru copii cu diagnosticul: „Tetrapareză mixtă. Tremor de intenție

stare după TCC. Contuzie cerebrală gravă. Dereglări de vorbire. Fractură os femural

pe dreapta, Sm. neurotic, cu recomandările de supraveghere, gimnastică curativă

zilnică, ședințe de psihostimulare, activități logopedice, curs repetat programat,

medicamente”.

Conform art. 2033 alin. (1) Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale

sau altei vătămări a sănătății, pe lângă repararea prejudiciului patrimonial și celui

moral, se va plăti despăgubire separată pentru însăși vătămare (prejudiciul biologic).

Or, prejudiciul biologic cauzat lui Xxxxx se dovedește prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 201916D0245 din 12.11.2019, prin care s-a stabilit cauzarea

vătămării corporale grave, iar ca consecință, pierderea capacității vitale de a merge

și vorbi, prejudiciul biologic fiind estimat la suma de 500.000 lei.

În același timp, instanța de fond a stabilit un cuantum care nu reprezintă pe deplin

suferințele morale suportate de toți membrii familiei, or, în urma traumei cauzate

copilului, acesta suportă suferințe psihice enorme, precum și dureri fizice, părinții

fiind în stare psihologică de stres continuu, suportând suferințele psihice cauzate în

urma acțiunilor inculpatului, împrejurări în care urmează a încasa din contul

inculpatului în beneficiul solidar al membrilor familiei Ghinchevici prejudiciul

moral în mărime de 700.000 lei.

3.3. Totodată nefiind de acord cu sentința a contestat-o cu apel și avocatul Ipatii

Denis, acționând în numele inculpatului Andrițcu Ruslan, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-

i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu respingerea cererii privind încasarea

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului și a cererii privind încasarea prejudiciului

moral în beneficiul lui Ghinchevici I. și Ghinchevici G.

5

Apelantul a invocat că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1- C-

4866, viteza de deplasare a automobilului condus de inculpat era în limita prevăzută

de lege, iar părțile vătămate Xxxxx și Xxxxx au trecut drumul într-un loc nepermis

traversării și au început traversarea imediat după ce, tot în sensul lor de deplasare, a

trecut un tractor cu remorcă, fapt ce a făcut imposibilă observarea lor de către

Andrițcu R.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, deteriorărilor de pe

automobilul implicat în accident și expertizei medico-legale nr. 34/12/l-R-243, se

atestă cu certitudine că partea vătămată Xxxxx nu a fost tamponat de către

automobil, dar acesta a lovit în partea lateral stângă automobilul, iar în urma acestei

lovituri tangențiale, el a fost aruncat jos și, în rezultat, i-au apărut leziunile corporale,

iar toate aceste circumstanțe demonstrează faptul că inculpatul nu a avut posibilitatea

fizică de a evita accidentul.

Totodată, la stabilirea pedepsei, prima instanță a omis un șir de circumstanțe

atenuate fapt ce a dus la o individualizare eronată a pedepsei, or, inculpatul nu s-a

eschivat nicio dată de la cerințele organului de urmărire penală și a oferit toată

informația cunoscută, după producerea accidentului, a acordat primul ajutor părții

vătămate și a contactat serviciul 112, are un loc de muncă stabil, se caracterizează

pozitiv, nu are antecedente penale și niciodată nu a avut probleme cu organele de

drept, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, s-a căit sincer și regretă

mult cele comise, precum și are mari retrăiri de ordin psihologic, este căsătorit, a

săvârșit pentru prima dată o infracțiune, are la întreținere doi copii minori și părinții

pensionari. Însă, aceste circumstanțe nu au fost reținute de instanța de fond, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind prea aspră.

Pe lângă aceasta, este nefondată dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, deoarece toate expertizele au fost dispuse de către organul de

urmărire penală, rapoartele de expertiză fiind efectuate în baza ordonanțelor

organului de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din

14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat.

La fel, este neîntemeiată și dispunerea încasării prejudiciului moral din contul

inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici I. și Ghinchevici G., or, sumele dispuse a

fi încasate nu au un suport probant, deoarece Ghinchevici G. nu are niciun statut

procesual în cauza penală, iar Ghinchevici I. este reprezentantul legal al părții

vătămate. Mai mult, Ghinchevici I. și Ghinchevici G. nu au fost recunoscute în

calitatea de părți civile pentru a avea careva pretenții patrimoniale față de inculpat,

în legătură cu acțiunile sale.

2020, apelurile avocatului Ipatii Denis, avocatei Crîșmari Natalia și a părților civile

Ghinchevici I. și Ghinchevici G., au fost respinse ca nefondate.

6

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea individualizării

pedepsei și prejudiciului moral și a fost pronunțată în această parte o nouă hotărâre.

Lui Andrițcu Ruslan, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, termenul executării pedepsei urmând a fi

calculat din momentul reținerii acestuia.

De la Andrițcu R. s-a încasat în beneficiul lui Ghinchevici I. prejudiciul moral

în mărime de 250.000 lei.

În rest, sentința atacată a fost menținută.

a solicitat casarea deciziei menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

iulie 2021 s-a admis recursul ordinar declarat de avocatul Ipatii Denis, s-a casat total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în

privința inculpatului Andrițcu Ruslan, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Andrițcu Ruslan urmând a fi

eliberat din penitenciar, dacă nu execută alte hotărâri judecătorești.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului în numele inculpatului Andrițcu Ruslan.

A fost admis apelul procurorului, și în parte apelul părților vătămate Ghinchevici

Galina și Ghinchevici Ion, casată parțial sentința Judecătoriei Criuleni (sediul

Dubăsari) din 29.09.2020, în partea stabilirii pedepsei și acțiunii civile în partea

prejudiciului moral și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță.

Lui Andrițcu Ruslan, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

fiind exclusă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, urmând ca Andrițcu Ruslan să

execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip deschis.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Andrițcu Ruslan în

beneficiul părților vătămate Ghinchevici Galina și Ghinchevici Ion prejudiciul moral

în mărime de 300000 (trei sute) mii lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Andrițcu Ruslan care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală dată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

7

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat dovedită pe

deplin în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Andrițcu Ruslan prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătamate minore Xxxxx(f. d.

47,vol.I); martorului Ghinchevici Galina (f. d. 38, 45, vol. I), martorului Ghinchevici

Ion (f.d. 44, vol.I); martorului Bordus Nicolae (f. d. 53, vol.I); martorului Curbet

Eugeniu (f. d. 54, vol.I); martorului Rusu Nicolae (f. d. 183, vol. I.); martorului

Sîrghi Grigore (f. d. 184, vol.I), precum și actele materiale scrise.

Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu

probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța de apel a constatat că

instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului Andrițcu Ruslan încadrarea juridică corespunzătoare, art.264 alin.(4)

Cod penal, după semnele calificative „încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate

alcoolică”.

Potrivit textului apelului înaintat de acuzatorul de stat, s-a invocat că pedeapsa

stabilită, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este una prea blândă, care nu

corespunde cu gravitatea infracțiunii săvârșite, cu consecințele survenite în

rezultatul comiterii infracțiunii, cu rezonanța socială a acesteia, și nu este echitabilă

în coraport cu valorile sociale lezate.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, instanța

de apel a constatat că acesta își găsește confirmarea la judecarea apelului declarat de

acuzatorul de stat, existând motive temeinice de implicare a instanței de apel în

sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate lui Andrițcu Ruslan instanța

de apel, având în vedere argumentele invocate în apelul declarat în coraport cu

circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța ține cont de

prevederile art.75 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a reținut că este posibilă

corectarea inculpatului fără izolarea acestuia de societate, or doar condamnarea reală

la pedeapsă privativă de libertate, ar atinge scopul pedepsei penale stabilite în art. 2,

61 Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului Andrițcu Ruslan, instanța de judecată nu a

ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal alin. (1) Cod penal.

Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale, în privința inculpatului

Andrițcu Ruslan, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei instanța de fond

nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile menționate, eronat aplicând

prevederile art.90 Cod penal, fapt ce a fost corectat de către instanța de apel.

8

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, că a recunoscut pe deplin vinovăția și

s-a căit de cele comise, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, de efectele

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, concluzionând că acestuia urmează a-i fi

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În același timp, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului

penal, că se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, instanța a

conchis că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, cu dispunerea

suspendării condiționate a executării ei, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

În speța de referință, instanța de apel a reținut că obiect al contestării hotărârii

judecătorești, în instanța de apel, constituie termenul pedepsei, precum și revocarea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea

condiționată a executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani, pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență.

Potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul

Andrițcu Ruslan este calificată ca una gravă.

Instanța de judecată a reținut drept circumstanțe atenuante conform art.76 Cod

penal recunoașterea vinovăției de către inculpat, pe când circumstanțe agravante

conform art.77 Cod penal, în privința inculpatului nu au fost stabilite.

Sancțiunea normei penale prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 4 la 8 ani cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Prin urmare, inculpatul Andrițcu Ruslan este condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, și prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, au

fost stabilite noile limite de pedeapsă sub formă de închisoare, de la 2 ani 8 luni până

la 5 ani 4 luni.

Totodată, la stabilirea mărimii pedepsei, instanța de apel a luat în considerație

faptul că inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, se căiește de cele comise, la

evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află, astfel stabilindu-i lui Andrițcu

Ruslan o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

După cum s-a constatat la caz, partea acuzării contestă și aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că pedeapsa aplicată a fost

incorect individualizată.

Reieșind din materialele cauzei și conținutul sentinței de condamnare, de fapt

instanța, contrar art. 75 Cod penal, nu a luat în considerație principiile de

individualizare a pedepsei, gravitatea faptei, care face parte din categoria

9

infracțiunilor grave, de consecințele survenite, că partea vătămată minoră a suferit

vătămări corporale grave, iar natura leziunilor cauzate împiedică deplasarea în spațiu

de sine stătător a acestuia în urma accidentului rutier. De asemenea, instanța nu a dat

apreciere nici faptului că inculpatul conducea mijlocul de transport în stare de

ebrietate, de fapt acesta încălcând flagrant cerințele Regulamentului circulației

rutiere. În aceste circumstanțe aplicarea față de inculpat a pedepsei neprivative de

libertate contravine prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, deoarece pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

astfel nu v-a asigura atingerea scopului legii penale.

Astfel, circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată, a

determinat instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii aplicării instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei față de Andrițcu Ruslan.

În prezenta cauză, instanța de apel, a găsit întemeiate motivele apelului declarat

și a constatat că concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este

posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, a fost una eronată și neîntemeiată, motiv din care

a considerat oportun de a o exclude.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, s-a constatat că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a ținut cont

de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod

penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de apel a considerat că modalitatea de executare a pedepsei

aplicate în privința inculpatului, nu este echitabilă în raport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile produse și rezonanța socială a acesteia.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței,

instanței de fond și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate inculpatului menționând că dânsul se poate corija fără a executa

real pedeapsa închisorii, ceea ce instanța de apel a considerat că e o concluzie pripită

și eronată, care nu poate fi menținută.

În atare situație, reieșind din cele relevate instanța de apel a statuat asupra

faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării cauzei în prima instanță,

instanța a individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului.

Astfel, instanța de apel a considerat că lui Andrițcu Ruslan urmează să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

Instanța de apel a menționat că reieșind din conținutul apelului formulat de către

avocatul Ipatii Denis în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni

10

(sediul Dubăsari) din 29.09.2020, rezultă că, sentința primei instanțe este contestată

și sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Astfel, a solicitat partea apărării respingerea cererii privind încasarea

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului.

În cadrul procesului penal au fost efectuate următoarele expertize judiciare în

cuantum de 24 358 lei:

- raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 201916D0245 din 12.11.2019,

în privința lui Xxxxxx în sumă de 320 lei.

- raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 201902P3444 din 08.10.2019,

în privința lui Xxxxx în sumă de 448 lei.

- raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 34/12/1-R-4866 din 27.12.2019,

în sumă de 3640 lei.

- raportul de expertiză judiciară complexă în domeniile: examinării lacurilor,

vopselelor și acoperirilor de vopsea și traseologiei cu nr. 34/12/1-R-243 din

16.04.2020, în sumă de 16800 lei.

- raportul de expertiză judiciară a materialelor și a substanțelor nr. 34/12/1-R-

230 din 04.05.2020, însumă de 3150 lei.

În concluzia celor expuse, instanța de apel a conchis că în speță, prima instanță

justificat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 24 358 lei din

contul lui Andrițcu Ruslan, or, la caz nu s-a atestat nici una dintre excepțiile statuate

la art.229 Cod de procedură penală, care ar condiționa eliberarea condamnatului de

la plata cheltuielilor de judecată.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de reprezentanții civili ai părții vătămate

minore, Ghinchevici Ion și Ghinchevici Galina, prin care se solicită încasarea din

contul inculpatului în beneficiul lui Xxxxxx a prejudiciului biologic în mărime de

500.000 lei și în beneficiul solidar a lui Ghinchevici Ion și Ghinchevici Galina a

prejudiciului material în sumă de 54.234,82 lei, precum și încasarea în beneficiul

solidar a lui Ghinchevici Ion și Ghinchevici Galina și Xxxxxx a prejudiciului moral

în mărime de 700.000 lei, instanța de apel a remarcat, că conform art.219 alin.(1)-

(4) Codul de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin

depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către

persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau

morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau

în legătură cu săvârșirea acesteia.

Reieșind din prevederi legale a art.220 alin.(1)-(2) Codul de procedură penală,

art. 2033 alin.(3) Cod civil, art. 2037 Cod civil, în coroborare cu art. 219 alin. (4)

Cod de procedură penală și materialele cauzei penale și argumentele expuse de Ion

Ghinchevici, instanța de apel a conchis că, este probată existența faptului ilicit,

cauzarea prejudiciului, legătura cauzală dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția

inculpatului de comiterea faptei ilicite. În aceste condiții răspunderea civilă pentru

prejudiciul material, moral și biologic, o poartă inculpatul Ruslan Andrițcu.

11

Astfel, cu referire la prejudiciul material în sumă de 54 234,82 lei instanța de

apel a constatat că instanța de fond întemeiat a statuat în cadrul examinării acțiunii

civile că suma prejudiciului material indicat nu poate fi acoperită integral de volumul

de acte confirmatorii depuse de parte, și în cazul pendinte fiind necesar de prezentat

informații relevante și exacte privind costul tratamentului, și alte cheltuieli relevante

(ex.: alimentare, acțiuni paliative, etc.).

În contextul celor invocate instanța de apel a conchis existența unui anumit

prejudiciu, dar având în vedere că partea civilă nu a prezentat suficiente documente

confirmative prin care ar atesta exact cuantumul prejudiciului, instanța a fost în

imposibilitate de a se expune asupra cuantumului exact a prejudiciului material

suferit în urma acțiunilor infracționale a lui Andrițcu Ruslan.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat întemeiată decizia instanței

de fond de a admite în principiu acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

Cu referire la încasarea prejudiciului biologic, instanța de apel a reținut că,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201916D0245 din 12 noiembrie 2019

s-a stabilit, că la examinarea medico-legală a cet. Xxxxxx, au fost depistate leziuni

corporale sub formă de traumă acută cranio - cerebrale, închisă. Contuzie cerebrală

gravă. Multiple focare, contuzie hemoragice intracerebrale. Edem cerebral

postraumatic. Comă gr. 2-3, Fractură fără deplasare a femurului drept, excoriații pe

corp, care au fost produse cu un corp contondent sau la lovirea de acesta posibil în

timpul și circumstanțele indicate sunt periculoase pentru viața și se califică ca

vătămare corporală gravă.

Prin urmare s-a atestat existența unui prejudiciu biologic cert, manifestat prin

constatarea vătămării corporale grave la Xxxxxx. Având în vedere vârsta minoră

Xxxxxx, a.n.Xxxxx, natura leziunilor cauzate care împiedică deplasarea în spațiu de

sinestătător a acestuia, instanța de apel a considerat rezonabilă încasarea sumei de

50 000 lei de la Andrițcu Ruslan în beneficiul lui Xxxxxx în calitate de despăgubire

pentru vătămare (prejudiciul biologic) stabilită de prima instanță.

De asemenea, s-a constatat că partea vătămată minoră, cât și părinții acestuia au

suportat suferințe psihice în urma vătămărilor grave suportate de către Ghinghevici

Maxim în legătură cu natura leziunilor cauzate care împiedică deplasarea în spațiu

de sine stătător a acestuia.

Totodată, soluționând acțiunea civilă formulată, instanța de apel a ținut cont de

împrejurările în care s-a produs infracțiunea, comportamentul inculpatului după

comiterea acesteia, la aprecierea prejudiciului moral, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție părții vătămate, s-a reținut și faptul că această

sumă de bani trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, să nu reprezinte în același

timp și o pedeapsă pentru inculpat, dar și o sursă de îmbogățire pentru partea civilă,

și a admis-o parțial, încasând din contul inculpatului în beneficiul lui Ghinchevici

Galina și Ghinchevici Ion prejudiciul moral în mărime de 300 000 (trei sute mii) lei,

12

prejudiciu care este în corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice

suportate de aceștia.

Denis, în termen, prin care, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei

contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică motive similare ca și în cererea

de apel descrisă la pct. 3.3 al prezentei decizii și la f. d. 159-161, vol. II, suplimentar

invocînd temeiurile prevăzute de pct.6), 10) și 11) alin.(l) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele

temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă

lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a

intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

La fel, recurentul menționează că după pornirea urmării penale și examinarea

cauzei în primă instanță și apel în pivința lui Andrițcu Ruslan, stare lui de sănătate

s-a agravat substanțial, acesta fiind inclus în categoria de dizabilitate 2, fără drept de

muncă, ca rezultat al tuberculozei, precum și în repetate rînduri are necesitate de

asistență medicală de urgență datorită specificului maladiilor sale, fapt ce în situația

condamnării lui cu executare, ar crea un real pericol viața acestuia.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Procurorul a menționat

că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență de circumstanțele

atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal și prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

13

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurentul în cererea sa de recurs invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10), 11) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța de apel a admis grave erori de fapt și de drept, care au afectat

soluția instanței de apel, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, sau persoana condamnată a fost judecată anterior în mod

definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de

amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în

cazul prevăzut de lege.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal atestă

că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, Colegiul penal notează că prin hotărârea adoptată instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat de către

avocat, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate și apreciate de prima

instanță, verificate corect de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f. d. 19-47, vol. III).

La fel, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care își întemeiază soluția, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus clar, instanța just constatând că prin probele administrate

se demonstrează vinovăția inculpatului Andrițcu Ruslan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, întemeiat fiind pronunțată o nouă

hotărîre prin care lui Andrițcu Ruslan, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, fiind exclusă aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, urmând ca Andrițcu Ruslan să execute pedeapsa cu închisoare în

penitenciar de tip deschis. A fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la

Andrițcu Ruslan în beneficiul părților vătămate Ghinchevici Galina și Ghinchevici

Ion prejudiciul moral în mărime de 300000 (trei sute) mii lei.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

14

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Totodată, argumentul recurentului precum că „au fost ignorate indicațiile Curții

Supreme de Justiție în decizia din 05.07.2021, a agravat situația persoanei”,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și declarativ, și reține că instanța de apel a

respectat indicațiile instanței de recurs, pronunțînd o soluție legală și întemeiată,

totodată nefiind agravată situația inculpatului în propriul apel, la caz fiind declarat

și apelul procurorului.

În acest sens, se atestă că instanța de apel nu a comis vreo eroare de fapt sau de

drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, instanța de apel

just a pronunțat o hotărîre nouă, din care considerente în speță nu este incident

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal invocă că nici temeiul pentru recurs prevăzut în

art.427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît

instanța de apel i-a aplicat inculpatului Andrițcu Ruslan, recunoscut vinovat în baza

art.264 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

pedeapsa echitabilă sub formă de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel a efectuat o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Andrițcu Ruslan, atît sub aspectul

naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în

art.75 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal consideră că instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75 Cod penal, aplicînd pedeapsa corect

individualizată în raport cu prevederile legii penale, care reglementează pedeapsa,

scopul acesteia și individualizarea ei.

Instanța de apel corect a pronunțat o nouă hotărîre și în partea stabilirii pedepsei,

reieșind din faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, se căiește de cele comise, a comis o infracțiune gravă, inculpatul s-a

aflat în stare de ebrietate la volanul automobilului, încălcînd flagrant cerințele

Regulamentul Circulației Rutiere, mai mult ca atît că prin infracțiune s-au produs și

urmări grave și anume vătămări corporale grave care împiedică deplasarea în spațiu

de sine stătător a părții vătămate minore, Xxxxxx, prin urmare instanța de apel a

aplicat o pedeapsă echitabilă inculpatului Andrițcu Ruslan și proporțională faptelor

comise.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzută de art. 264 alin. (4)

Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

15

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale (f. d. 108, vol. II), solicitare care a fost

admisă de către instanță (f. d. 133, vol. II), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Andrițcu Ruslan, prin decizia

instanței de apel a fost pronunțată o nouă hotărîre prin care lui Andrițcu Ruslan,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

fiind exclusă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Respectiv, limitele acestei

pedepse fiind reduse cu o treime, constituind astfel de la 2 ani 8 luni pînă la 5 ani 4

luni. În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin

prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 3 ani, închisoare cu executare în penitenciar de tip

deschis.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a pronunțat o nouă hotărîre, prin care inculpatului i-

a fost aplicată pedeapsa reală cu închisoare, motivând corespunzător temeiurile

neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă; la evidența

medicilor narcolog și psihiatru nu se află; atitudinea inculpatului față de fapta comisă

16

și procesul desfășurat - se căiește de cele comise, a recunoscut vina și a solicitat

examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra

termenului de examinare a cauzei; circumstanțe atenuante - recunoașterea

vinovăției. La caz, circumstanțe agravante prin prisma art. 77 Cod penal, nu s-au

identificat.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța

de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are

în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului, acesta fiind în stare de ebrietate la volanul

automobilului, încălcînd flagrant cerințele Regulamentului Circulației Rutiere,

cauzîndu-i părții vătămate Xxxxxx vătămări corporale grave care împiedică

deplasarea în spațiu de sine stătător a părții vătămate minore.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a exclus aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării

unei pedepse solicitate de partea apărării.

17

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului moral, care după opinia

recurentului este neîntemeiat, instanța de recurs apreciază despăgubirea în valoare

de 300000 lei este una compensatorie.

Astfel, conform art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 2037 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, instanța de apel, la determinarea

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, a luat în considerație atât aprecierea

subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, cum sunt

situația persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Argumentul recurentului ca „nu sunt de acord cu dispunerea încasării

prejudiciului moral din contul lui Andrițcu Ruslan în beneficiul lui Ghinchevici Ion

și Ghinchevici Galina”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și menționează că

instanța de apel corect a admis acțiunea civilă și a dispus încasarea de la Andrițcu

Ruslan în beneficiul părților vătămate Ghinchevici Galina și Ghinchevici Ion

prejudiciul moral în mărime de 300000 mii lei, prejudiciu care este în corespundere

18

cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate de aceștia, totodată luîndu-

se în considerație că sumele încasate cu titlu de prejudiciu moral nu reprezintă prețul

pentru suferințele fizice sau psihice, care de cele mai dese ori sunt inestimabile, ci

reprezintă o reparație stabilită din perspectiva consecințelor în plan personal și

social.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că din materiale cauzei s-a stabilit cu

certitudine că prin acțiunile inculpatului s-au cauzat daunele constatate supra,

instanța de recurs ordinar fiind solidară cu decizia instanței de apel, care este legală

și întemeiată și în privința prejudiciului moral.

Argumentul avocatului că „Ghinchevici Ion nu a fost recunoscut în calitate de

parte civilă pentru a avea careva pretenții patrimoniale față de Andrițcu Ruslan”,

Colegiul penal la fel îl consideră neîntemeiat și reține că potrivit ordonanței din 13

mai 2020, Ghinchevici Ion a fost recunoscut ca parte civilă pe dosarul dat (f. d. 17-

18, vol.II).

Totodată, argumentul avocatului că „nu sunt de acord cu dispunerea încasării

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului”, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat și menționează că instanța de apel s-a expus detaliat la pct. 28 din

decizie, luând în considerație dispozițiile art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală,

care reglementează eliberarea de la plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

temei de a interveni în decizia atacată nu există.

La fel, Colegiul penal atestă că motivele invocate de recurent în cererea de

recurs, sunt în majoritate similare cu cele invocate în apel, descrise în pct. 3.3 a

prezentei decizii și la f. d. 159-161, vol. II, în privința cărora instanța de apel în

decizia sa (f.d. 42- 43, vol. III), s-a expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, argumentat

asupra chestiunilor esențiale invocate în apelul declarat de avocatul Ipatii Denis în

numele inculpatului, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei

și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Referitor la temeiul de casare prevăzut de pct.11 alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală invocat de recurent, Colegiul penal menționează că este unul

neîntemeiat și declarativ și nu este incident speței date, recurentul nu a descris

concret cu ce anume nu este de acord.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

ignorarea și încălcarea art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

19

Libertăților Fundamentale, considerându-le nerelevante pentru speța dată, decizia

instanței de apel fiind corect motivată.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi

menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ipatii Denis în

numele inculpatului Andrițcu Ruslan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 aprilie 2022, în cauza penală privindu-l pe Andrițcu

Ruslan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

20