ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 22.12.2021

1ra-2039/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP

HOTĂRÂRE

22.12.2021

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 264 alin. 3 lit. a, b CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-2039/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2039/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie

2021, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, de avocații Vasile Pruteanu, Gheorghe Tcaci și de inculpatul

Praporșcic Anatolie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.11.2019 - 28.01.2021,

instanța de apel: 24.02.2021 - 01.07.2021,

instanța de recurs: 07.10.2021 - 22.11.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 28 ianuarie 2021, Praporșcic

Anatolie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în

penitenciar de tip deschis, de la definitivarea sentinței și reținerea inculpatului.

De la inculpat s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui Adjovschi V. în

mărime de 200.000 lei și a lui Agachi C. în cuantum de 100.000 lei, iar în folosul

statului cheltuielile judiciare în sumă de 5098 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Agachi C. privind încasarea prejudiciului material

de 50.000 lei, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

Instanța de fond a constatat că la 26 iulie 2019, aproximativ orele 12.15,

inculpatul Praporșcic A., în timp ce se afla la volanul vehiculului „Mercedes 412”,

n.î. XXXXXX, care era într-o stare tehnică bună, fiind în intersecția din str. Ștefan

cel Mare cu str. Aurel David, or. Ungheni, unde nu a manifestat prudență sporită la

trafic, deși se afla în raza acțiunii indicatorului rutier 1.31.2 „Punct negru” - sector

de drum cu o lungime de maximum 1 km., pe care într-o perioadă de 5 ani s-au

înregistrat minimum 5 accidente grave, soldate cu minimum 5 victime, contrar

prevederilor pct. 40 alin. (1), lit. a), b) al Regulamentului circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care

stipulează că, înaintea virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul

trebuie să se apropie din timp de axa drumului, în cazul circulației dublu sens, sau

de marginea stângă a carosabilului cu circulația în sens unic, să cedeze trecerea

vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta,

precum și pietonilor, pct. 45 subpct. (1) lit. b) și alin (2) al Regulamentului circulației

rutiere, care stipulează că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, precum și alin. (2) - în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, și pct. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului circulației rutiere, care prescrie

că persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum, în timp ce efectua de la marginea dreapta a

carosabilului manevra de întoarcere, a comis ciocnirea pe lateral cu motocicleta

„Magisty 125”, n.î. XXXXX, care era condusă de Adjovschi A., născut la

XXXXXXX, care se deplasa regulamentar în întâmpinare, având în calitate de

pasager pe Agachi C.

În rezultatul accidentului rutier, conform raportul de expertiză judiciară nr.

201924C0131 din 02.10.2019, a survenit decesul conducătorului motocicletei,

Adjovschi A., a.n. XXXX, în urma unui șoc traumo-hemoragic, provocat de o

hemoragie masivă intraabdominală acută din lezarea ficatului și splinei, hematom și

hemoragie în spațiul retroperitonial, hemoragii subarahnoidiene minore care au

apărut în urma acțiunii unor obiecte dure contondente sau în urma căderii pe o

suprafață dură, cu o accelerare adăugătoare a corpului, care prezintă pericol pentru

viață și, în ansamblu, se califică ca vătămare gravă și are legătură cauzală directă cu

decesul. La cadavrul lui Adjovschi A. în proba de sânge s-a depistat alcool etilic în

cantitate de 0,92 g/l, ce reprezintă starea de ebrietate ușoară.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară nr. 201912D0133 din

06.09.2019, în urma accidentului rutier, lui Agachi C., a.n. XXXX, i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de fractura osului parietal stâng, fractura mandibulei pe

stânga, fractura coastei II stângi, fractura radiusului drept, plaga pe antebrațul stâng

cu fractura oaselor antebrațului, fractura femurului stâng în treimea medie cu

deplasarea fragmentelor, toate acestea au fost produse prin acțiunea obiectului dur

contondent și se califică ca vătămări corporale grave.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a cedat

trecerea la toate mijloacele de transport. După ce s-a eliberat drumul pe distanța de

aproximativ 150, nefiind mijloace de transport, cu semnalizatorul aprins, a început

să efectueze întoarcerea. Se deplasa foarte încet și, când a ajuns în partea opusă a

drumului, s-a oprit motorul. A pus mâna pe cheie să pornească motorul și în acel

moment a auzit o bubuitură foarte mare. Și-a amintit că, în momentul când a început

să vireze la stânga, a văzut o motocicletă la o distanță de aproximativ 200 m. Nu-și

dă seama cum de la o așa distanță a ajuns și s-a lovit în autobus.

Totodată, probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății, precum

și decesul unei persoane.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat reprezintă o modalitate de

apărare, îndreptată spre eschivarea de la răspunderea penală, urmând a fi respinse

declarațiile prin care nu-și recunoaște vinovăția, nefiind însoțite de suport

probatoriu, împrejurări în care solicitarea apărării de încetare a procesului penal,

conform art. 332 alin. (2) și art. 391 alin. (2) Cod procedură penală, este

neîntemeiată.

Urmează a fi respinsă și proba cu raportul de expertiză extrajudiciară nr. 1153,

1154 din 15.06.2020, efectuată la cererea inculpatului și avocatului Tcaci G., în baza

copiilor prezentate de aceștia, fără a fi înștiințată instanța de judecată și părțile în

proces, procurorul și părțile vătămate, deoarece contravine prevederilor art. 142, 144

Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, că infracțiunile

de comitere a accidentelor rutiere, în care are loc decesul persoanelor, în ultimul

timp au dobândit o largă rezonanță socială, concluzionând că corectarea lui este

posibilă prin dispunerea executării pedepsei cu închisoare în penitenciar.

Avocatul Gheorghe Tcaci a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința lui Praporșcic A.

să fie încetat, în temeiul art. 322 alin. (2) și 391 alin. (2) Cod de procedură penală.

Apelantul a invocat că, sentința se bazează pe declarațiile părții vătămate

Agachi C., care nu coroborează cu restul probelor, cu realitatea, deoarece, în clipa

în care motocicleta a parcurs 10 m. pe linie dreaptă, chiar dacă s-ar fi deplasat cu

viteza indicată de ea, autobusul nu putea să ajungă de pe o parte a drumului pe alta

și din poziție paralelă cu axa drumului - în poziție perpendiculară. Instanța de fond

nu a ținut cont de faptul că Agachi C., conform propriilor declarații, era în stare de

ebrietate, precum și de faptul că este o persoană interesată.

Și declarațiile martorului Cucu I. contravin logicii și se deosebesc esențial de

cele făcute organului de urmărire penală. Astfel, în ședința de judecată, acesta a

declarat că s-a încadrat cu automobilul din urma motocicletei după ce a cotit de pe

str. Petru Rareș pe str. Ștefan cel Mare și a mers din urma acesteia la o distanță de

400 m., fiind precedat de alt automobil care se deplasa înaintea lui la peste 7 m., iar

la urmărirea penală a declarat că, în timp ce se deplasa cu automobilul pe str. Ștefan

cel Mare cu o viteză de circa 50 km/h, în regiunea restaurantului „Dalma”

(amplasat departe de str. P. Rareș) a fost depășit de o motocicletă care, în

continuare, se deplasa înaintea lui la o distanță de circa 50 m., însă nu cunoaște cu

ce viteză. Mai mult, afirmațiile martorului Cucu I. că a văzut cum s-a petrecut

accidentul se combat prin declarațiile martorului Vasilica I., care nu a văzut

momentul producerii accidentului, deși se deplasa înaintea acestuia.

Acordând valență determinantă declarațiilor analizate supra, instanța de fond

a trecut cu vederea un șir de circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei,

demonstrate prin:

raportul de expertiză medico-legală, potrivit cărui în sângele prelevat de la

motociclist, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 0,92 g/1, cantitate ce depășește

de câteva ori concentrația maximă admisibilă de alcool de 0,3 g/1, stabilită la pct. 3

lit. a) din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, ce conform pct. 4 lit. b) din

același regulament, corespunde stării de ebrietate alcoolică cu grad avansat;

procesul-verbal la fața locului cu schița și planșa fotografică prin care s-a

constatat că accidentul s-a produs pe str. Ștefan cel Mare la peste 2 m. de la marginea

imaginară a sectorului de drum care coincide cu strada A. David, ce demonstrează

că manevra de întoarcere s-a efectuat în afara intersecției, pe când inculpatului i se

incriminează încălcarea regulilor de întoarcere în intersecție; pe carosabil nu s-au

depistat urme de frânare a motocicletei, ce denotă că motociclistul nu a reacționat la

apariția obstacolului; motocicleta s-a tamponat lateral în regiunea roții din spate a

autobusului, ce exclude apariția bruscă a autobusului în fața motocicletei; indicatorul

vitezometrului motocicletei era blocat între indicii 115 - 120 km/h, ce explică una

din cauzele producerii accidentului rutier și gravitatea consecințelor;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului cu efectuarea unor

experimente, prin care s-a constatat că deplasarea autobusului, din momentul

intersectării benzii opuse până în poziția în care s-a produs accidentul, durează 4-5

secunde ce, la fel, exclude apariția bruscă a autobusului în fața motocicletei. Prin

aceleași acțiuni de urmărire penală s-a constatat că motorul autobusului poate fi

pornit în circa 3 secunde. Acest timp s-a constatat în legătură cu faptul că la

momentul impactului autobusul staționa din cauza opririi involuntare a motorului,

însă ulterior, din lipsa probelor în acest sens, această circumstanță nu a mai fost

invocată;

declarațiile martorului Gorincioi M. și schița anexată la aceste declarații,

potrivit căror, înainte de a începe manevra, autobusul era poziționat cu partea din

spate în intersecție și cu partea din față pe partea dreaptă a str. Ștefan cel Mare și,

din această poziție, timp de 5-10 minute, a cedat trecerea altor vehicule, ce

demonstrează diligența inculpatului la efectuarea manevrei respective și combate

declarațiile părții-vătămate Agachi C. că autobusul se deplasa în întâmpinare și a

cotit brusc în fața motocicletei;

declarațiile martorului Vasilica I., care a declarat că, în timpul când se deplasa

cu automobilul pe strada respectivă cu o viteză de circa 50 km/h, a fost depășit de

motocicleta implicată în accident. În timpul în care el a parcurs o distanță de circa

100 m. din locul unde a fost depășit, motocicleta a parcurs aproximativ 300 m. până

la locul accidentului. Până a ajunge la locul accidentului, alte vehicule nu l-au

depășit. Autobusul se afla aproximativ perpendicular cu drumul pe partea carosabilă

din dreaptă direcției sale de deplasare. Vitezometrul motocicletei era blocat la

indicele 120 km/h. Prin aceste declarații se demonstrează că viteza motocicletei

corespundea indicațiilor la care era blocat vitezometrul, iar prin faptul că Vasilica I.,

deplasându-se nemijlocit din urma motocicletei, nu a văzut momentul impactului,

se combat declarațiile martorului Cucu I., că acesta ar fi văzut cum s-a produs

accidentul, or, după cum reiese din declarațiile ambilor martori, ultimul se deplasa

din urma lui Vasilica I. și nu putea să vadă accidentul de după cotitură;

declarațiile martorului Gînu Ș. că, înainte de a începe manevra, la autobus era

aprins semnalizatorul, ce combat declarațiile părții vătămate Agachi C. că

conducătorul autobusului nu a semnalat manevra de întoarcere;

declarațiile părții vătămate Agachi C. că motocicleta se deplasa cu viteza de

75-80 km/h, confirmând astfel încălcarea de către motociclist a regimului de viteză.

Or, în cazul aprecierii obiective a probelor, instanța de fond ar fi constatat

nevinovăția inculpatului sau, cel puțin, vinovăția ambilor conducători de vehicule,

ce ar fi echivalat cu o circumstanță atenuantă excepțională, care ar fi permis

stabilirea unei pedepse mai blânde și admiterea proporțională a acțiunilor privind

încasarea prejudiciilor. Totodată, deoarece probele demonstrează că inculpatul,

pregătindu-se pentru efectuarea manevrei de întoarcere, s-a deplasat prealabil cu

spatele în intersecție, fapta acestuia poate fi calificată ca contravenția prevăzută de

art. 240 alin. (1) Cod contravențional.

Pe lângă aceasta, apărarea a prezentat în instanța de judecată raportul

expertizei auto-tehnice extrajudiciare, efectuată la solicitarea inculpatului, deoarece

organul de urmărire penală a respins cererea cu privire la numirea expertizei

judiciare, iar instanța de judecată a amânat soluționarea chestiunii respective la

finele cercetării judecătorești, creând astfel premise pentru distrugerea probelor.

Inculpatul a acționat conform prevederilor art. 66 alin. (1) Cod de procedură

penală, din care rezultă dreptul inculpatului de a-și exercita dreptul la apărare prin

toate mijloacele și metodele neinterzise de lege.

Conform documentului, dacă motociclistul s-ar fi deplasat în condițiile

respective cu viteza regulamentară de 50 km/h, atunci ar fi avut posibilitatea tehnică

de a evita tamponarea cu autobusul. Totodată, s-a constatat că acul indicator al

vitezometrului motocicletei s-a blocat între indicii 115-120 km/h din cauza unei

particule de material asemănător cu masa plastică, care a nimerit între acul indicator

și cadranul vitezometrului. Potrivit părții descriptive a raportului de expertiză,

blocarea acului indicator la indicii menționați a fost posibilă doar în procesul

funcționarii vitezometrului.

Documentul respectiv a fost prezentat instanței în temeiul art. 66 alin. (2) pct.

15) Cod de procedură penală, care stipulează că inculpatul are dreptul să prezinte

documente și alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal și pentru

cercetare în ședința de judecată, or, acesta întrunește toate calitățile unui document

și nu cade sub incidența interdicțiilor de admitere a datelor ca probe, enumerate la

art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală.

Însă, instanța de fond a respins această probă, pe motiv că expertiza

extrajudiciară nu a fost numită conform procedurii judiciare, deși respectarea acestei

proceduri nu a fost posibilă din cauza acuzării, care s-a opus efectuării expertizei

judiciare, chiar dacă în circumstanțele respective era obligată s-o numească din

oficiu.

Instanța de fond și-a manifestat poziția părtinitoare încă la etapa cercetării

judecătorești, oprind audierea martorului apărării Calughina T., care urma să

elucideze momente ce țineau de starea psiho-fiziologică a motociclistului. A fost

amânată examinarea cererii inculpatului privind numirea expertizei auto-tehnice,

apoi, s-a grăbit să constate că apărarea ar fi renunțat necondiționat la această cerere,

iar când apărarea și-a precizat poziția și a insistat ca cererea să fie admisă, a refuzat

să o reexamineze, fără a se pronunța cert în acest sens și fără a indica argumentele

apărării în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Prin urmare, instanța de apel urmează să dispună numirea expertizei auto-

tehnice judiciare în vederea confirmării datelor constatate în raportul de expertiză

extrajudiciară sau audierea expertului judiciar pe întrebările respective; audierea

martorului Calughina T.; cercetarea suplimentară a probelor ce țin de declarațiile

părții vătămate Agachi C. și declarațiile martorului acuzării Cucu I., în vederea

coroborării cu restul probelor.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat, în temeiul art. 322 alin. (2),

391 alin. (2) Cod de procedură penală.

Apelantul a indicat că la etapa urmăririi penale și în ședința judiciară, a

solicitat cercetarea circumstanțelor ce țin de comportamentul motociclistului

Adjovschi A. Or, conform probelor, acesta a condus motocicleta în stare de ebrietate

alcoolică și cu viteză excesivă, iar la fața locului nu s-au depistat careva urme de

frânare care să demonstreze că acesta a reacționat cumva la apariția obstacolului.

Însă, instanța de fond a preluat poziția tendențioasă a acuzării și a constatat în

sentință că motociclistul se deplasa regulamentar.

Pentru a pronunța sentința, axându-se exclusiv pe probele acuzării, prima

instanță a constatat că inculpatul nu a manifestat prudență sporită la trafic, deși se

afla în raza acțiunii indicatorului rutier 1.31.2 „Punct negru” și a încălcat cerințele

pct. 40 alin. (1) lit. a) și b) al RCR, care stipulează că înaintea virării la stânga sau

întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să se apropie din timp de axa drumului

în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu circulația

în sens unic, să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se

deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor; pct. 45 subpct. (1) lit. b) și

alin. (2), care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; pct. 10

alin. (1) lit. b), că persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și

să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea

necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum.

Din încălcările incriminate, prin prisma circumstanțelor cazului, rezultă că

accidentul putea avea loc din vina inculpatului doar în cazul în care ar fi încălcat

cerințele pct. 40 subpct. 1) lit. b) RCR, potrivit cărora conducătorul auto este obligat

să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se deplaseze

înainte sau la dreapta, precum și pietonilor. Respectiv, urma să fie stabilit dacă el a

încălcat aceste cerințe, or, în lipsa acestei încălcări, niciuna din celelalte încălcări nu

putea cauza accidentul de sine stătător, iar unele încălcări nici nu corespund

circumstanțelor cazului.

Deși materialele cercetărilor la fața locului și alte probe demonstrează că

manevra de întoarcere a avut loc în afara intersecției, acuzarea a ignorat acest fapt

pentru a-i imputa încălcarea pct. 40 subpct. 1) lit. a) al RCR, potrivit căruia, înaintea

virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să se apropie din

timp de axa drumului, în cazul circulației dublu sens sau de marginea stângă a

carosabilului cu circulația în sens unic. Deoarece lățimea carosabilului era

insuficientă, a acționat conform pct. 40 subpct. 1) lit. b) al RCR, că în cazul în care

manevra de întoarcere se efectuează în afara intersecției, iar lățimea carosabilului

este insuficientă, aceasta poate fi efectuată de la marginea dreaptă a carosabilului

sau chiar de pe acostament, în acest caz conducătorul trebuie să cedeze trecerea

vehiculelor care se deplasează în același sens, precum și celor care vin din sens opus.

Astfel, urma să se constate dacă el a cedat trecerea vehiculelor care se

deplasau în același sens, precum și celor care veneau din sens opus. Însă, RCR nu

stabilește o rază concretă în care ar trebui să se afle vehiculul pentru a i se ceda

trecerea. Acest fapt însă nu presupune că conducătorul auto trebuie să cedeze

trecerea oricărui vehiculul care vine dintr-un sens sau altul, or, acesta ar putea apărea

în vizor și la kilometri distanță. Deci, aprecierea acestei raze revine conducătorului

auto care efectuează manevra respectivă, reieșind din condițiile rutiere în acel loc și

la acel moment, contând totodată, în temeiul pct. 4 din RCR, pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic vor respecta regulile de circulație, inclusiv cerințele pct. 45 din

RCR, potrivit cărora sunt obligați în aceeași măsură de a conduce vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Deci, urma să se stabilească dacă inculpatul a apreciat corect raza pentru

cedarea trecerii, iar la soluționarea acestei chestiuni urmau a fi luate în calcul timpul

expirat de la momentul când motociclistul trebuia să observe obstacolul până la

momentul producerii accidentului și limita de viteză de 50 km/h, stabilită pentru

deplasarea în localități, pentru a se stabili dacă motociclistul a avut posibilitatea

tehnică de a evita impactul în cazul în care ar fi reacționat conform pct. 45 RCR.

Pentru soluționarea unei asemenea chestiuni a fost necesară efectuarea unei

expertize auto-tehnice. Însă, organul de urmărire penală, ignorând obligațiile sale

procesuale de a cerceta obiectiv toate circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, inclusiv cele care îl dezvinovățesc pe acuzat, din motive neînțelese, a respins

arbitrar cererea privind numirea expertizei. Iar instanța de fond a dispus soluționarea

chestiunii respective tocmai după cercetarea tuturor probelor, creând astfel premise

de a pierde probele, ca urmare a păstrării neglijente a corpurilor delicte.

Din acest motiv, pentru a nu rata posibilitatea constatării unor circumstanțe

importante în favoarea sa, a fost nevoit să recurgă la efectuarea unei expertize

extrajudiciare din cont propriu. Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară, dacă

s-ar fi deplasat regulamentar, motociclistul ar fi avut posibilitatea de a evita

tamponarea. La fel, a fost constatat că indicatorul vitezometrului motocicletei s-a

blocat la viteza 115-120 km/h din cauza deteriorărilor tehnice, adică în urma

tamponării.

Instanța de fond nu a admis acest raport în calitate de probă și, procedând

părtinitor, a constatat că apărarea ar fi renunțat necondiționat la cererea privind

numirea expertizei judiciare, fără a solicita părerea lui, iar când apărarea și-a precizat

poziția și a insistat ca cererea să fie admisă, a refuzat să o reexamineze.

La fel, instanța de fond și-a mai manifestat poziția părtinitoare și prin faptul

că, din motive neîntemeiate, a oprit audierea martorului apărării Calughina T., care

urma să elucideze momentele ce țineau de starea psiho-fiziologică a motociclistului.

Or, a efectuat manevra de întoarcere conform regulilor de circulație și

accidentul nu a avut loc din vina lui, iar unica încălcare pe care a admis-o, a constat

în faptul că, pentru a poziționa autobusul într-o poziție care să-i permită efectuarea

manevrei de întoarcere în condițiile respective, s-a deplasat prealabil câțiva metri cu

spatele în intersecție, dar această încălcare a avut loc până la începerea manevrei și

nu are nicio legătură cu cauzele accidentului rutier.

3.2. Avocatul Vasile Pruteanu a declarat apel suplimentar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința

inculpatului să fie încetat, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală sau încetarea procesului penal pe motivul lipsei faptului

infracțiunii.

Apelantul a invocat că urmărirea penală pe caz a fost pornită la 26.07.2019 in

personam și nu pe careva fapte sau circumstanțe (in rem).

Prin ordonanța din 05.09.2019, Praporșcic A. a fost recunoscut în calitate de

bănuit pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar la 05.11.2019, acestuia i-a fost

înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a), b)

Cod penal.

Potrivit art. 63 Cod de procedura penală, (1) Bănuitul este persoana fizică față

de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub

învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din

următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța

sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3)

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. (11) Ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și informația despre drepturile

prevăzute la art. 64 se aduc la cunoștință în decurs de 5 zile din momentul de emitere

a ordonanței, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus

silit, ori din momentul de începere a primei acțiuni procedurale efectuate în raport

cu acesta. (2) Organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de

bănuit: 3) persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în

această calitate - mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al

adjuncților săi - mai mult de 6 luni. (3) La momentul expirării, după caz, a unui

termen indicat în alin. (2), organul de urmărire penală este obligat să elibereze

bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată

în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

În caz de prelungire a termenului de menținere în calitate de bănuit mai mult de 3

luni, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre

aceasta.

Conform art. 251 Cod de procedura penală, încălcarea prevederilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu

poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la

participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului,

dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea

prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a

procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă

anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa

soluționare a cauzei. Încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în

alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii -

când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia

cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, Decizia Curții Constituționale nr. din 25 din 29.03.2018 de

inadmisibilitate a sesizării nr. 20g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a

art. 63 alin. (1) pct. 1)-3) și alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală (recunoașterea

calității de bănuit a persoanei) statuează la p. 25. Astfel, este de menționat că

noțiunea de „acuzație în materie penală” trebuie înțeleasă în sensul art. 6§1 din

Convenție și poate fi definită drept „notificarea oficială, venită din partea autorității

competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale”, definiție

care depinde, de asemenea, de existența sau lipsa unor „repercusiuni importante

pentru situația (persoanei)” (Ibrahim și alții v. Regatul Unit, [MC], hotărârea din 13

septembrie 2016, § 249; Simeonovi v. Bulgaria, [MC], hotărârea din 12 mai 2017, § 110);

p. 28. Cu referire la criticile de neconstituționalitate invocate în sesizare,

potrivit cărora modalitățile de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit stabilite

de art. 63 alin. (1) din Cod sunt reglementate în mod limitativ, Curtea reține că

problema abordată de autorul excepției își găsește soluția în cuprinsul alin. (11) din

același articol, care prevede că ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de

bănuit și informația despre drepturile prevăzute la art. 64 se aduc la cunoștință în

decurs de 5 zile [...] din momentul de începere a primei acțiuni procedurale efectuate

în raport cu acesta.

p. 29. Astfel, Curtea observă că soluția legislativă prevăzută de alin. (11) din

art. 63 din cod reprezintă o excepție de la alin. (1) din același articol și corespunde

celui de-al doilea element al noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul

Convenției, care se manifestă prin existența unor repercusiuni importante asupra

situației (persoanei)”. Excepția menționată constă în faptul că, în cazul în care față

de o persoană există anumite bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni și în raport cu aceasta sunt efectuate anumite acțiuni procedurale, care

creează repercusiuni importante asupra situației persoanei, organele de urmărire

penală au obligația de a recunoaște această persoană în calitate de bănuit în decurs

de 5 zile din momentul de începere a primei acțiuni procedurale.

Potrivit p. 27 din Decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării

nr. 123g/2016 din 07.02.2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 274

alin. (7) din Codul de procedură penală al RM (începerea urmăririi penale), Curtea

Constituțională notează că, pornind de la natura scopurilor acțiunilor la etapa

premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea faptei infracționale

(in rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința persoanei (in personam).

Această regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi penale. Așadar, în ordonanța

de începere a urmăririi penale se menționează doar fapta care a condiționat emiterea

acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, organul de urmărire penală trebuie

să-i acorde toate garanțiile caracteristice unei acuzații în materie penală.

Reieșind din prevederile legale, deciziile Curții Constituționale și

circumstanțele stabilite, calitatea de bănuit i-a fost atribuită lui Praporșcic A. din

momentul pornirii urmăririi penale, adică la 26.07.2019 și a expirat de drept la

25.10.2019.

Deci, prin ordonanța din 05.11.2019, Praporșcic A. a fost pus sub învinuire

în afara termenului de trei luni, prevăzut la art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece calitatea de bănuit a acestuia urma a fi calculată din 26.07.2019 și

a expirat la 26.10.2019, dată la care urma în mod obligatoriu și necondiționat a fi

scos de sub urmărire penală sau a fi pus sub învinuire, respectând astfel exigențele

art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală.

Deși s-a acționat contrar normelor de procedură penală și nu s-a adoptat o

ordonanță de scoatere a lui Praporșcic A. de sub urmărirea penală la 25.10.2019,

această omisiune nu-l privează pe Praporșcic A. de dreptul de a nu fi urmărit, judecat

sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, existând circumstanțe care exclud

tragerea acestuia la răspundere penală pentru perioada de după 25.10.2019. Astfel,

actele de urmărire penală îndeplinite de organul de urmărire penală în perioada de

după 25.10.2019 sunt lovite de nulitate, în temeiul art. 251 Cod de procedură penală,

fiind contrare principiului de drept aplicat în jurisprudența națională și europeană -

dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, având în vedere argumentele

prezentate.

Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire din 05.11.2019 este ilegală,

de vreme ce prin ordonanța din 26.07.2019 urmărirea penală este pornită în privința

lui Praporșcic A., fiind stabilită existența bănuielii rezonabile că faptele ce constituie

obiectul cercetărilor în cauza penală au fost comise de către acesta.

Ținând seama de principiul contradictorialității (art. 24 Cod de procedură

penală) și al egalității părților în drepturi în procesul penal, raportat la art. 63 Cod de

procedură penală, termenul de 3 luni este un termen de care trebuie să țină cont

procurorul, căruia îi aparține dreptul și obligația de punere sub învinuire în acest

termen a persoanei bănuite de săvârșirea vreunei infracțiuni. Dacă, în acest termen,

nu se întreprinde acțiunea procesuală respectivă, după expirarea lui, apare un drept

al bănuitului - dreptul de a solicita scoaterea sa de sub urmărire penală, având

temeiul de a considera că statul, în persoana procurorului, nu l-a găsit implicat în

săvârșirea infracțiunii. Acest drept al bănuitului reiese și din formularea art. 230 Cod

de procedură penală, dacă un drept procesual nu s-a exercitat într-un anumit termen,

atunci el se consideră pierdut (dreptul procurorului de a pune persoana sub

învinuire). Raportând la această stare de drept prevederile art. 230 Cod de procedură

penală - nerespectarea termenului impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat - se rezumă că ordonanța din 05.11.2019 de punere sub învinuire a

lui Praporșcic A. este nulă.

În acest sens, pornirea urmăririi penale in personam, în speță, și neinformarea

acestei persoane despre dreptul la apărare, în timp ce legislația națională prescrie în

mod imperativ informarea bănuitului despre acuzațiile aduse și drepturile procesuale

în sensul art. 63 alin. (11) Cod de procedură penală, nu se conciliază cu principiile

de drept ale unui proces echitabil.

Or, fiind admisă o ingerință în dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.

6 din CEDO, toate actele de urmărire penală îndeplinite de organul de urmărire

penală în perioada de după 25.10.2019 sunt lovite de nulitate, inclusiv ordonanța de

punere sub învinuire din 05.11.2019.

Potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie

2021, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Praporșcic Anatolie, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal și condamnat la 5 ani închisoare,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în temeiul art. 90 alin. (1),

(6) Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

imputată, aceste împrejurări fiind constatate din probele administrate, corect

apreciate, conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

Nerecunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii încriminate de către

inculpat nu echivalează cu achitarea lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele

analizate dovedesc cu certitudine comiterea de către el a faptelor încriminate.

Totodată, argumentele apelantului că concluzia din sentința adoptată este

eronată și contradictorie, contrară probelor administrate, sunt neîntemeiate, or, prima

instanță corect a ținut cont de aceste probe și just a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatului, motiv din care argumentele apărării urmează a fi respinse ca

neîntemeiate.

În același timp, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului, a ținut cont

de circumstanțe reale și personale, cum ar fi, caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii, săvârșirea unei infracțiuni grave din imprudență și că acesta nu are

antecedente penale. Cu toate că a fost stabilită corect lipsa circumstanțelor

agravante, instanța de fond eronat a acceptat poziția acuzării prin care se susține

lipsa circumstanțelor atenuante, ce a dus la aplicarea unei pedepse disproporționat

de aspre.

Deși instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nu a reținut nici o circumstanță

atenuantă, se atestă, conform art. 76 alin. (1) lit. g), k) Cod penal, prezența

circumstanțelor atenuante: ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele

au provocat infracțiunea; afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a făptuitorului

acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate

a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe.

Astfel, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201324C0131 din

02.10.2019, la motociclistul Adjovschi A., în proba de sânge, s-a depistat alcool

etilic în cantitate de 0,92 g/l, cantitate ce depășește de câteva ori concentrația

maximă admisibilă de alcool de 0,3 g/l, stabilită la pct. 3 lit. a) din Regulamentul

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării

de ebrietate și naturii ei, ce conform pct. 4 lit. b) din regulament și art. 13412 alin. 3)

Cod penal, corespunde stării de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului cu schița și planșa

fotografică, precum și raportului de expertiză extrajudiciară, s-a constatat că

indicatorul vitezometrului motocicletei s-a blocat la viteza 115-120 km/h, din cauza

deteriorărilor tehnice, ce denotă că motocicleta se deplasa cu o viteză de două ori

mai mare decât limita de 50 km/h, stabilită pentru deplasarea în localități la pct. 47

subpct. 1) lit. a) din Regulamentul circulației rutiere.

Or, instanța de fond nu a dat apreciere probelor care demonstrează fără

echivoc existența unui concurs real de acțiuni ilegale comise de partea vătămată

- motociclistul Adjovschi A., care a condus mijlocul de transport în stare de

ebrietate alcoolică, cu grad avansat și cu viteză ce depășea de două ori limita

stabilită pentru deplasarea în localități, acțiuni care au și provocat infracțiunea,

însă nu sunt în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului rutier, după

cum susține apărarea.

Astfel, în raport cu motivele apărării privind nevinovăția inculpatului, se

atestă că acesta a încălcat prevederile Regulamentul circulației rutiere, a efectuat

manevra de întoarcere incorect, neluând în calcul raza de cedare a trecerii

vehiculelor care se deplasau în același sens, precum și a celor care veneau din sens

opus.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în considerație vârsta

inculpatului or, acesta a comis infracțiunea la data de 26.07.2019, la momentul

accidentului având vârsta de 57 ani, la moment - 59 ani.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu,

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul invocă că instanța de apel just a apreciat circumstanțele cauzei,

dar pedeapsa stabilită inculpatului nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă

și consecințele acesteia, fiind omis caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate și nu a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate, precum

și rezonanța sporită a infracțiunii comisă împotriva vieții unei persoanei, cu soldarea

decesului părții vătămate Adjovschi A., iar părții vătămate Agachi C. fiindu-i

cauzate leziuni corporale grave sub formă de fractura osului parietal stâng, fractura

mandibulei pe stânga, fractura coastei II stângi, fractura radiusului drept, plagă pe

antebrațul stâng cu fractura oaselor antebrațului, fractura femurului stâng în treime

medie cu deplasarea fragmentelor.

Circumstanțele și consecințele comiterii infracțiunii denotă că cel mai eficient

mijloc de corectare a inculpatului este pedeapsa cu închisoare, această concluzie

derivând și din gravitatea faptei comise, pericolul social și consecințele survenite în

urma comiterii accidentului rutier (decesul), ca rezultat fiind demonstrată indiferența

totală a inculpatului la conducerea automobilul într-o localitate, indiferență însoțită

de o încredere exagerată de sine, urmată de încălcarea regulilor de circulație rutieră,

accident ce s-a soldat cu decesul victimei.

Or, decizia contravine art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de

aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. Declară recurs ordinar și avocatul Vasile Pruteanu, în care solicită casarea

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal în

privința lui Praporșcic A. să fie încetat pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală sau încetarea procesului penal pe motivul lipsei

faptului infracțiunii, cu respingerea acțiunii civile.

Recurentul indică faptul că probele pe care și-a întemeiat sentința instanța de

fond, poarta un caracter contradictoriu, însă acest fapt a fost ignorat.

Instanța de apel nu a pătruns în totalitate în esența problemei de fapt și de

drept, nu a verificat coroborarea acuzațiilor înaintate cu circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, limitându-se la o transcriere formală a conținutului acuzațiilor din

sentința instanței de fond, fără a le da o apreciere obiectiva, fără a examina cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, cu respectarea prevederilor art. 414, 417

alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, fără a face o analiză suficientă a

probelor prezentate cu expunerea argumentărilor sale, ce a avut drept urmare

motivarea greșită a soluției de recunoaștere a vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanțele de fond și de apel nu au analizat circumstanțele cazului în raport cu

prevederile Regulamentului circulației rutiere și, în circumstanțele în care instanța

de apel era îndreptățită să emită o sentință de achitare, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, nu a făcut acest lucru pentru a nu supăra

acuzarea.

Totodată, urmărirea penală pe caz a fost pornită la 26.07.2019, in personam

și nu pe careva fapte sau circumstanțe (in rem).

Prin ordonanța din 05.09.2019, Praporșcic A. a fost recunoscut în calitate de

bănuit pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar la 05.11.2019, acestuia i-a fost

înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a), b)

Cod penal.

Potrivit art. 63 Cod de procedura penală (1) Bănuitul este persoana fizică față