1ra-816/2021 — Art. 264 alin. 3, lit. b CP

1ra-816/2021 — Art. 264 alin. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-816/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 octombrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Scafari Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T A T:

Andrei XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, fiind

privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

26 niembrie 2016, în jurul orelor 17:40, fiind posesorul permisului de conducere nr.

146000081, eliberat la 11 februarie 2014 de către oficiul 60, document care oferă

drepturi și prescrie obligații în domeniul traficului rutier, conducea mijlocul de

transport de model „LADA 2112”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe drumul

public R-34 Hîncești-Leova, prin localitatea Sărata Nouă, raionul Leova, în direcția or.

Leova, și în apropierea bornei kilometrice cu indicele 46 (+12 m), încălcând cerințele

1

pct. 10 alin.(1) literele a) și b) și pct.45 aliniatele 1) și 2) din Regulamentul circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care expres

prevăd că persoana care conduce un vehicul trebuie să fie aptă din punct de vedere

psihofiziologic, trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament și care obligă conducătorul să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii și d) situația rutieră, nu s-a isprăvit cu conducerea unității

de transport și a accidentat pietonul Cușnir Tatiana, care traversa carosabilul,

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 132 din 30.12.2016,

vătămare corporală gravă, manifestată prin traumă asociată gravă închisă a capului,

bazinului și membrului inferior stâng cu hemoragie intracerebrală, fractura oaselor

bazinului și gambei pe stânga, ce a dus la deces.

Acțiunile lui Scafari Andrei au fost calificate conform art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

Lungu Vasile în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat, în legătură cu lipsa componenței de

infracțiune.

În susținerea cerințelor sale, apărarea a indicat că, instanța de fond a pronunțat

o sentință neîntemeiată și nemotivată, ca rezultat a unei investigației insuficiente,

administrând probe dobândite cu violarea flagrantă a prevederilor legii procesuale,

interpretarea incompletă și eronată a declarațiilor inculpatului, martorilor, a

circumstanțelor de fapt și de drept privind accidentul rutier, cum ar fi locul,

circumstanțele comiterii acestuia, precum și rolul inculpatului.

La fel, a indicat că, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului

motivându-și soluția pe declarațiile contradictorii ale martorilor, evidențiind

declarațiile martorului Butuc Victor, care nu coroborează cu alte mijloace de probă.

2020, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, după cum urmează:

A-i stabili lui Scafari Andrei pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea

2

acesteia în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare

stabilită lui Scafari Andrei pe un termen de probațiune de 4 ani, obligându-l să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, soluția instanței de

fond privind condamnarea inculpatului Scafari Andrei este întemeiată, la adoptarea

căreia s-a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, astfel încât probele au fost apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Situația de fapt reținută de către prima instanță coroborează cu declarațiilor

reprezentantului succesorului părții vătămate Popovici Mihail, cu cele ale martorilor

Butuc Maria, Diaconu Tatiana, Scafari Rodica, Butuc Victor Ivan, Prepeliță Lidia,

Ichim Vitalie și alte probe din materiale administrate la cauza penală.

Față de materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a reținut că,

declarațiile inculpatului depuse în instanța de fond cât și cele privind recunoașterea

vinovăției depuse în instanța de apel, confirmă faptul că a existat un accident unde

inculpatul Scafari Andrei nu s-a isprăvit cu conducerea unității de transport și a

accidentat pietonul Cușnir Tatiana, care traversa carosabilul. La fel, se confirmă

declarațiile inculpatului prin care a indicat că „mașinile au trecut și îndată a apărut în

fața sa o persoană din partea stîngă a traseului. După ce a simțit o lovitură, a frînat

brusc. A oprit și a coborît repede.”, fapt ce coroborează cu alte mijloace de probă

administrate în cauză în ceea ce ține de cauzarea vătămării corporale grave într-un

accident, care a dus la decesul victimei.

Astfel, instanța de apel a conchis că, acțiunile lui Scafari Andrei corect au fost

încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor: încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

Cât privește solicitarea apărării privind emiterea unei sentințe de achitare,

instanța de apel a constatatat că, la această cerință a renunțat atât partea apărării cât și

inculpatul, întrucât Scafari Andrei a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii

incriminate, respectiv nu poate fi solicitată și examinată solicitarea de achitarea

inculpatului Scafari Andrei.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, inculpatului urmează

a-i fi stabilită o pedeapsa pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3)

3

lit. b) Cod penal, asigurîndu-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de

noi infracțiuni și care va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității

respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la

art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și altor persoane.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, din conținutul părții descriptive a

sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de fond a

menționat că a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia, stabilindu-i o pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani.

Însă, simpla enumerare a acestor circumstanțe ale cauzei nu reprezintă și nu pot

fi apreciate ca o motivare suficientă și argumentată pentru stabilirea unei asemenea

pedepse severe – închisoarea cu executarea reală în penitenciar, or, la caz au fost

stabilite cumulativ mai multe circumstanțe care permit aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

La caz, instanța de apel a reținut următoarele circumstanțe: rolul inculpatului la

săvârșirea infracțiunii – infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, personalitatea

acestuia – se caracterizează pozitiv la locul de trai, comiterea unei infracțiuni grave

pentru prima dată - anterior nu a fost condamnat, faptul că părțile vătămate nu au

careva obiecții față de inculpat, precum și următoarele circumstanțe atenuante:

recunoașterea vinei și lipsa pretențiilor materiale din partea succesorului părții

vătămate.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatului Scafari Andrei este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-

i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani.

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, în latura penală, în partea aplicării art. 90

Cod penal, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare de către aceeași instanță de

apel și condamnarea inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod de procedură

penală, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare.

4

În susținerea cerințelor sale, procurorul indică asupra faptului că, la stabilirea

modului de executare a pedepsei cu închisoarea, înstanța de apel nu și-a motivat sub

nici o formă soluția privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fapt care

contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.

Astfel, recurentul consideră că la cazul dedus judecății, nu au fost stabilite

circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei comise de inculpatul Scafari

Andrei și care ar permite de a concluziona că corectarea lui este posibilă fără

executarea reală a pedepsei, motiv din care, decizia instanței de apel este una

neîntemeiată.

431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Glupa

Mariana în numele inculpatului, prin care și-a manifestat dezacordul cu recursul

declarat, indicând că instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de

fapt ale cauzei și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă.

invocate, ținând cont de opinia apărătorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează parțial sau total hotărârea atacată și menține

hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat de procuror, rezultă că recurentul, atacă

decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit reține că în speță, instanța de fond l-a recunoscut vinovat

pe Scafari Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6

luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Subsecvent, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, obligându-l pe inculpat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Astfel, reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

5

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel

este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, motivele invocate de recurent la pct. 5 al prezentei decizii,

referitor la individualizarea pedepsei și modul de executare a acesteia, instanța de

recurs le consideră întemeiate, deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile

generale de individualizare, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului la 3

ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 4 ani.

Așadar, instanța de apel casând sentința în latura penală, a dat o nouă apreciere

probelor cercetate de către instanța de fond, însă nu a ținut cont de regulile de

individualizare a pedepsei și nu s-a expus argumentat asupra circumstanțelor care au

fost puse la baza motivării de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește că potrivit sentinței, instanța de fond, prin

prisma prevederilor art. 7, 61, 75 și 78 Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, a luat în considerație faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, a ținut

cont de personalitatea acestuia, care este divorțat, are la întreținere un copil minor,

este angajat în cîmpul muncii la SRL „Caracon Imobil” în calitate de muncitor, se

caracterizează pozitiv la locul de trai și la serviciu, fără dizabilități, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psihiatru, nu a comis contravenții și nu are

antecedente penale.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, în privința lui Scafari Andrei nu

poate fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, dat fiind

faptul că o asemenea măsură este insuficientă și nu ar realiza scopul pedepsei, având

în vedere faptul că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptei comise.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanța de

apel a dispus casarea sentinței în partea stabilirii modului de executare a pedepsei, în

lipsa unei motivări corespunzătoare soluției adoptate.

Colegiul penal lărgit constată că criteriile generale de individualizare a

pedepsei enunțate de către instanța de fond au fost valorificate anume în ordinea

expusă, inculpatului fiindu-i stabilit termenul legal de pedeapsă, prevăzut de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal.

6

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată

real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării

executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune sau termen de

probă, stabilit de instanța de judecată.

În speță, Colegiul penal lărgit constată că obiectul contestării hotărârii atacate îl

constituie aplicarea în lipsa unei motivări corespunzătoare a prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel menționează că, potrivit

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței

de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest sens se atestă că, pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei, urma ca instanța de apel să efectueze o analiză complexă și

minuțioasă a personalității infractorului, comportamentul acestuia înainte și după

7

săvârșirea infracțiunii și în cazul în care s-ar fi dovedit că comiterea faptei se

datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că pentru corectarea

acestuia nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, instanța ar fi putut aplica

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, fapt care nu rezultă din

descriptivul deciziei recurate.

La caz, potrivit descriptivului deciziei recurate, instanța de apel ca temei de

suspendare condiționată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prevederilor art. 90

Cod penal a reținut următoarele circumstanțe: rolul inculpatului la săvârșirea

infracțiunii – infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, personalitatea acestuia –

inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, a comis o infracțiune gravă

pentru prima dată, anterior nu a fost condamnat, succesorul părții vătămate nu are

careva pretenții față de inculpat, totodată ultimul și-a recunoscut vina.

Cu referirie la aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că, potrivit

materialelor cauzei, inculpatul atât la etapa urmării penale cât și la etapa judecării

cauzei în instanța de fond, nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

imputate, iar în apelul decarat de către apărător, s-a solicitat achitarea acestuia, în

legătură cu lipsa elementele constitive ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Cât privește lipsa pretențiilor din partea succesorului părții vătămate, Colegiul

penal lărgit constată că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din cadrul

instanței de apel (Vol. II, f. d. 124), succesorul părții vătămate Popovici M., a declart că

„cu părere de rău, pe tot parcursul procesului, inculpatul și-a negat vinovăția, astfel

că nu sunt de acord cu apărarea care susține că acest fapt nu poate fi apreciat ca unul

agravant, eu aș spune că este chiar agravant, pentru că omul nu mai este în viață, iar

eu, din numele succesorilor pătimitului, solicit ca să fie mențiută soluția primei

instanțe”.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul lărgit atestă, că instanța de apel

nu a invocat careva circumstanțe noi care ar permite aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, nu și-a motivat soluția în sensul vizat și nu a respectat toate cerințele

prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse

echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei de casare a deciziei, iar

soluția în această parte a primei instanțe, este una corectă.

În consecință, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar, întrucât instanța

de apel greșit a admis apelul declarat de către avocatul Lungu Vasile în numele

inculpatului Scafari Andrei, or, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, aplicând totodată o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale – temeiuri pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală.

8

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

Oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 12 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Scafari Andrei XXXXX,

cu menținerea sentinței Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 14 mai 2019.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 august 2021.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

9