1ra-830/2021 — Art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-830/2021 — Art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-830/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți Pasat Liliana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Colibă Sergiu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T A T:

Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă în coroborare cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de

tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Potrivit art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Colibă Sergiu, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Colibă Sergiu în beneficiul statului a sumei de 2818

lei, cu titu de cheltuieli judiciare.

data de 20 ianuarie 2020, în jurul orelor 06:40, dispunând de permis de conducere de

categoria ”B” cu nr. XXXXX, conducând mijlocul de transport de model „Volkswagen

T4” cu numărul ce înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe traseul R-16 ’’Bălți-Fălești-

Sculeni”, km 21+20 metri, spre orașul Fălești cu o viteză de 50-60 km/h, având în fața

sa o vizibilitate destul de bună, a observat un grup de pietoni pe partea carosabilă pe

direcția lui de deplasare care pe jos traversau carosabilul, care în situația rutieră dată

prezenta prin sine un obstacol, astfel a ignorat regulile ce securitate a circulației

1

rutiere prevăzute la pct. 45 alin. 2 al Regulamentul-circulației rutiere care indică; în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a stopat vehiculul condus, continuând deplasarea cu aceiași viteză, și cu

partea frontală din stânga a unității de transport a tamponat obstacolul, care s-a

dovedit a fi pietonul Litviniuc Nicolai, locuitor a satului XXXXX, raionul XXXXX.

Drept consecință, cu imprudență, i-a provocat acestuia leziuni corporale sub formă de

traumatism cranio-cerebral închis cu contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidală

,traumă contuză a hemitoracelui stâng cu fracturi costale și hemotorax, fractura

oaselor antebrațului stâng în 1/3 medie, luxația articula genunchiului stâng ce se

califică la vătămări corporale grave, pericol pentru viață care au dus la deces.

Acțiunile lui Colibă Sergiu au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către o persoană

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

Lupu Vasile în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie anulată pedeapsa

complementară stabilită inculpatului, iar cheltuielile judiciare să fie trecute în contul

statului.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul critică soluția instanței de fond în partea

individualizării pedepsei penale, menționând în acest sens că, a pledat pentru

aplicarea unei pedepse non privative de libertate și neaplicarea pedepsei

complementare obligatorii – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport în

temeiul art. 79 Cod penal, indicând și probând faptul că inculpatul are la întreținere

pe mama sa care este invalid de gr. 2 și necesită să fie asistată permanent de inculpat,

inclusiv prin folosirea mijlocului de transport, adică are necesitatea stringentă de a

conduce mijlocul de transport în scopul asigurării posibilității mamei sale de a se

deplasa la necesitate.

La fel, a menționat că, inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, careva

infracțiuni nu a săvârșit anterior, a recunoscut vina contribuind esențial la

descoperirea și investigarea infracțiunii, or, reieșind din circumstanțele enumerate,

apărarea consideră că instanța de judecată era în drept și putea considera faptul

existenței la întreținerea inculpatului a unei persoane invalide de gr. 2 cu probleme

ale sistemului locomotor, ca fiind o circumstanță excepțională.

Totodată, apărarea și-a exprimat dezacordul privind încasarea de la inculpat în

beneficiul statului a sumei de 2818,00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru

efectuarea expertizei judiciare.

2

a dispus admiterea apelului declarat, casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care, Colibă Sergiu recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i s-a

stabilit o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal – fără anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În rest, dispozițiile sentinței privind pedeapsa principală, încasarea cheltuielilor

judiciare și referitor la corpurile delicte au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, judecând cauza

penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcând o

încadrare juridică justă a acțiunilor lui Colibă Sergiu în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

Asupra faptei infracționale, încadrării juridice, vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedepsei

principale de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei cu stabilirea

termenului de probațiune de 2 ani, instanța de apel nu s-a expus, menționând că

sentința nu a fost atacată în aceste privințe.

Subsecvent, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite argumentele aduse

de recurent, menționând că inculpatul se căiește sincer de cele comise, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, careva infracțiuni nu a săvârșit anterior, a

recunoscut vina, contribuind esențial la descoperirea și investigarea infracțiunii, are la

întreținere o persoană invalidă de gr. 2.

În virtutea circumstanțelor reținute, instanța de apel a ajus la concluzia că în

privința inculpatului Colibă Sergiu urmează a fi aplicate prevederilor art. 79 Cod

penal, fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Referitor la dezacordul părții apărării și inculpatului cu privire la încasarea de

la Colibă Sergiu în beneficiul statului a sumei de 2818,00 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare, instanța de apel a conchis că, în

ședința instanței de judecată inculpatul a declarat că este de acord să achite

cheltuielile judiciare suportate de stat în prezenta cauză. Prin urmare, în conformitate

cu prevederile art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța corect a dispus

încasarea de la inculpatul Colibă Sergiu în beneficiul statului suma de 2818,00 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

3

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

cu menținerea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 20 august 2020.

În motivarea cerințelor sale, procurorul critică decizia instanței de apel în partea

liberării inculpatului de pedeapsa complementară obligatorie în temeiul art. 79 Cod

penal, menționând că în prezenta cauză nu s-a constatat existența unei circumstanțe

excepționale pentru a nu aplica în privința inculpatului pedeapsa complementară

obligatorie conform art. 79 Cod penal.

În opinia recurentului, faptul că inculpatul se căiește sincer de cele comise, a

recunoscut vina, se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost judecat,

are la întreținere o persoană invalidă de gradul 2, nu constituie temei privind

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, or, aceste circumstanțe au fost deja luate în

considerare la aplicarea art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și menține

hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, rezultă că recurentul atacă

decizia instanței de apel sub aspectul temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit reține că în speță, cauza a fost examinată în procedură

simplificată la cererea inculpatului, care prin înscris autentic și-a recunoscut vina în

comiterea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, procedură prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de fond l-a recunoscut vinovat pe Colibă Sergiu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei penale pe o perioadă de

probațiune de 2 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

4

Subsecvent, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel prin decizia

adoptată a casat parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat o nouă

hotărâre în acest sens prin care lui Colibă Sergiu i-a fost stabilită o pedeapsă cu

aplicarea art. 79 Cod penal, fără anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Astfel, reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Astfel, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de

apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, motivele invocate de recurent la pct. 5 al prezentei decizii,

referitor la stabilirea unei pedepse fără anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, care în speță, constituie pedepasă complimentară obligatoriu, instanța de

recurs le consideră întemeiate, deoarece instanța de apel eronat a apreciat criteriile de

aplicare a art. 79 Cod penal.

Așadar, instanța de apel casând sentința în partea anulării dreptului de a

conduce mijloace de transport, doar a dat o nouă apreciere probelor cercetate de către

instanța de fond, însă nu a ținut cont de regulile de aplicare a art. 79 Cod penal și nu

s-a expus argumentat asupra circumstanțelor care au fost puse la baza motivării

soluției sale.

Cu referire la acest aspect, Colegiul penal conchide că conform prevederilor art.

79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde,

care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător ori nu aplică pedeapsa

complementară care este obligatorie din Codul penal, în baza căruia este încadrată

infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul

existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii.

Astfel, se înțelege că la aplicarea art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări

5

de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să

stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate - I, II, persoana cu dezabilitați severe și accentuate, merite deosebite față de

societate, alte circumstanțe de importantă majoră).

În condițiile speței, circumstanțele care au fost puse la baza soluției sale de către

instanța de apel, și anume: căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției,

lipsa antecendentelor penale, precum și faptul că inculpatul este întreținătorul mamei

sale care este invalid de gradul 2, nu pot fi considerate ca circumstanțe excepționale.

Astfel, neaplicarea pedepsei complementare obligatorii în temeiul art. 79 Cod

penal de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește că potrivit sentinței, instanța de fond, prin

prisma prevederilor art. 7, 61, 75 și 78 Cod penal, la stabilirea pedepsei penale, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

În acest sens, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiată concluzia

instanței de fond prin care a conchis că „(...) în prezenta speță nu s-a constatat existența

unei circumstanțe excepționale pentru a nu aplica în privința inculpatului pedeapsa

complementară obligatorie (...) mai mult decât atât, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă

soldată cu decesul unei persoane (...)”.

Colegiul penal lărgit consideră că este neîntemeiată concluzia instanței de apel,

precum că în privința inculpatului urmează a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal,

stabilindu-i o pedeapsă fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

6

deoarece pe lângă faptul că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală,

totodată este și o măsură de corectare, infractorul fiind ajutat să se corecteze și să

înțeleagă că trebuie să respecte legile și normele de conviețuire socială.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, la individualizarea pedepsei,

conform criteriilor generale de individualizare, instanța de apel nu a respectat toate

cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei

pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei de casare a

deciziei, iar soluția în această parte a primei instanțe, este una corectă.

În consecință, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar, întrucât instanța

de apel greșit a admis apelul declarat de către avocatul Lupu Vasile în numele

inculpatului, or, judecând apelul, a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale – temei pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți Pasat Liliana, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Colibă Sergiu

XXXXX, cu menținerea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 20 august 2020.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 august 2021.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

7