1ra-940/2022 — art. 44, 190 alin. 2 lit. b CP

1ra-940/2022 — art. 44, 190 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-940/2022

1-18210221-01-1ra-30062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 10 decembrie 2021 și deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022, declarat de avocatul

Plămădeală Roman, în numele inculpatului

Burzacovschi Vladimir XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.12.2018 - 10.12.2021,

instanța de apel: 24.01.2022 - 13.04.2022,

instanța de recurs: 30.06.2022 - 02.08.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

2021: „Se recunoaște vinovat Burzacovschi Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

44 și 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare, determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a

produs daune considerabile, săvârșită de două persoane și se condamnă în baza acestei Legi, la

1

o pedeapsă penală sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, ce constituie

50 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita activități cu răspundere materială, pe un termen

de 3 ani”.

XXXXXX XXXXXXX XXX, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu

Leșcinschii Nicolae, a dobândit ilicit de la Chiriliuc Serghei, telefonul mobil

„Samsung Galaxy J5”, în valoare de 4100 lei, cu nr. de IMEI: 355019088559397, în

care se afla cartela SIM cu nr. XXXXXX, prin inducere în eroare, precum că

dorește efectuarea unui apel, ulterior părăsind locul săvârșirii infracțiunii.

Instanța a reținut că, prin încheierea din 24.03.2021, inculpatul a fost anunțat

în căutare, pe motiv că nu s-a prezentat în ședința de judecată.

La fel, instanța a statuat că conform declarațiilor părții vătămate Chiriliuc

Serghei, depuse la faza de urmărire penală, ce nu contravin celor date în ședința de

judecată, acesta a cunoscut inculpatul cu doi ani înainte de săvârșirea infracțiunii și

se întâlneau destul de rar. Deoarece aborda deseori tema lipsei unui loc de muncă

stabil, la 02.05.2018, când s-au întâlnit, inculpatul i-a propus să-l ajute la ridicarea

garajului din ogradă. Seara au consumat alcool împreună cu Leșcinschii Nicolae, iar

în dimineața zile de 03.05.2018, inculpatul i-a spus că trebuie să meargă în Chișinău

și nu-l poate lăsa singur la el acasă. Cu taxiul, împreună cu Leșcinschii Nicolae și

inculpatul au venit la Chișinău. Inculpatul a cerut de la el telefonul, pentru a face un

apel, întrebându-l parola de acces. Apoi i-au spus că urmează să coboare toți din

taxi. După ce el a coborât, taxiul cu Leșcinschii Nicolae și inculpatul a pornit.

Consideră că aceștia, făcând abuz de încredere, l-au înșelat, cauzându-i un prejudiciu

considerabil.

Prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 27.09.2018, în urma

efectuării acțiunii de urmărire penală, Chiriliuc Serghei a recunoscut persoana cu nr.

4 - Burzacovschi Vladimir, ca fiind persoana care la 03.05.2018, a însușit de la el

telefonul mobil de model „Samsung Galaxy J5”.

Deci, s-a confirmat că Burzacovschi Vladimir, acționând în scop de

cupiditate, prin abuz de încredere și înșelătorie, în participație simplă, a dobândit

ilicit de la Chiriliuc Serghei, telefonul mobil „Samsung Galaxy J5”, în valoare de

4100 lei, cu nr. de IMEI: 355019088559397, în care se afla cartela SIM cu nr.

XXXXXXX, cauzându-i un prejudiciu material considerabil.

Astfel, acțiunile inculpatului rețin elementele constitutive ale escrocheriei

comisă de două persoane, calificarea juridică fiind corect stabilită, fapta fiind

încadrată în prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu respectarea

prevederile art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității probelor, iar toate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

de stat în instanța de judecată, Mahu Ina, a declarat apel, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani, iar conform art. 84 alin.

(4) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 5 ani 8 luni și 10 zile închisoare.

Apelanta a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență criteriilor generale de individualizare a pedepsei, precum și nu a

2

ținut cont de faptul că inculpatul a creat impedimente la examinarea cauzei, prin

eschivarea cu rea intenție, cauza fiind examinată în lipsa lui. Cu toate aceasta,

instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea blândă.

Totodată, în cadrul examinării cauzei, au fost dispuse mai multe aduceri silite

în privința inculpatului, fiind prezentate rapoarte și explicații că acesta nu se află pe

adresele indicate, respectiv el nu poate fi găsit, împrejurări în care este dificilă

punerea în executare a pedepsei cu amendă aplicată prin sentința despre existența

căreia el nici nu cunoaște.

3.1. A declarat apel și avocatul Plămădeală Roman, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că probele administrate nu demonstrează vinovăția

inculpatului, or, învinuirea nu este bazată pe probe pertinente, concludente și utile,

iar în rezultat, concluziile organului de urmărire penală, preluate în sentința

pronunțată privind constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt bazate exclusiv pe

presupuneri.

Astfel, este nefondată concluzia instanței de fond că prin declarațiile părții

vătămate a fost demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, or, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Deci, declarațiile părții vătămate nu pot prevala ca având suport prioritar în

constatarea vinovăției.

La fel, sunt neîntemeiate concluziile instanței de fond că faptele inculpatului

prin contur infracțional, inclusiv prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie fin 27.09.2018, acesta urmând a fi declarat prin prisma prevederilor

art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit cărui, în cazul în care prezentarea

persoanei spre recunoaștere este imposibilă, recunoașterea se face după fotografia

acesteia, prezentată împreună cu fotografiile a cel puțin patru persoane ce nu se

deosebesc esențial între ele. Toate fotografiile se anexează la dosar.

Prin urmare, probele enunțate în sentință nu dovedesc comiterea unei

infracțiuni, iar faptul că organul de urmărire penală a fost sesizat cu privire la un caz,

nu denotă că inculpatul a comis infracțiunea.

2022, apelul avocatului a fost respins, ca nefondat, admis apelul procurorului, casată

parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Burzacovschi Vladimir, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa de 5

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe

un termen de 3 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate

inclusiv prin sentința Judecătoriei Hâncești din 19.02.2021 și sentința Judecătoriei

Chișinău din 26.07.2019, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani 8 luni și 10

zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

3

Instanța de apel a reținut că, inculpatul nu a fost prezent, fiind anunțat în

căutare prin încheierea din 24.03.2021, în privința acestuia fiind pornit dosar de

căutare.

Totodată, instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunea art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Fiind audiat în calitate de învinuit, Burzacovschi Vladimir nu a recunoscut

vina și a refuzat să dea declarații, însă vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele

administrate.

Or, din probele administrate s-a stabilit cu certitudine faptul și semnele

obligatorii ale infracțiunii prevăzute de art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal,

comisă de inculpat.

Însă, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale stabilite de Codul penal, or, inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă și a creat impedimente la buna desfășurare a procesului penal, prin eschivarea

cu rea intenție, cauza fiind examinată în lipsa lui, fiind anunțat în căutare, are un

comportament delincvent, fiind condamnat anterior de două ori.

Prin urmare, este oportună aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu

închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere materială timp de 3 ani.

În același timp, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Hâncești din 19.02.2021 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 7 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar prin sentința Judecătoriei Chișinău din

26.07.2019 - în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, la cumularea diferitelor pedepse principale

aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de sentințe, unei zile

de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total al pedepselor stabilite

prin sentința Judecătoriei Hâncești din 19.02.2021, prin care inculpatul a fost

condamnat în temeiul în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 7 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și sentința Judecătoriei Chișinău din

26.07.2019, prin care a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal la 160

ore de muncă neremunerată, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, urmează a-i stabili pedeapsă definitivă de 5 ani și 8 luni și 10 zile de

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Or, având în vedere personalitatea inculpatului scopul pedepsei de corectare

și reeducare a lui, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins

doar cu izolarea lui de societate, ce va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să

aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurentul invocă că probele administrate nu demonstrează vinovăția

inculpatului, or, învinuirea nu este bazată pe probe pertinente, concludente și utile,

iar în rezultat, concluziile organului de urmărire penală, preluate în hotărârile

pronunțate privind constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

4

prevăzute de art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt bazate exclusiv pe

presupuneri.

Totodată, declarațiile părții vătămate nu pot prevala ca având suport prioritar

în constatarea vinovăției.

La fel, sunt neîntemeiate concluziile instanței de fond că faptele inculpatului

prind contur infracțional, inclusiv prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie fin 27.09.2018, acesta urmând a fi declarat prin prisma prevederilor

art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală, care prevede modalitatea și procedura de

efectuare a acestei acțiuni.

Deci, probele puse la baza hotărârilor adoptate nu dovedesc comiterea unei

infracțiuni, iar faptul că organul de urmărire penală a fost sesizat cu privire la un caz,

nu denotă că inculpatul a comis infracțiunea.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea,

dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 113 alin.

(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În corespundere cu

art. 8 și 10 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se

stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

5

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

indicații, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul

este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și

mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune constatată ca

dovedită.

Sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor

art. 384-397 Cod de procedură penală, se expune în mod consecvent, astfel ca noua

situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se

folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind

sentința judecătorească, pct. 3., 5.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete de fapt și drept

imputate inculpatului în rechizitoriu, potrivit cărui: „la 03 mai 2018, aproximativ la ora

12.00, Burzacovschi Vladimir, aflându-se în XXXXXX XXXXX XX, de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu Leșcinschii Nicolae, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința actului juridic, încheierea căruia este determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean, acționând cu intenție directă, din motiv de cupiditate, sub pretextul efectuării

unui apel telefonic, au însușit de la Chiriliuc Serghei, telefonul mobil „Samsung Galaxy J5”, cu

nr. de IMEI: 355019088559397, în care se afla cartela SIM cu nr. XXXXXX, în valoare de 4100

lei, după care cu bunul însușit au părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate

daune în proporții considerabile.

Astfel, Burzacovschi Vladimir a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 44 și 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a produs

daune considerabile, săvârșită de două persoane”.

Ori, în descriptiv a descris, divergent și neclar, diverse fapte infracționale

considerate ca fiind dovedite, care diferă de cele invocate în rechizitoriu, constatând

inițial, fără a indica numele persoanei care a comis fapta, că: „la 03 mai 2018,

aproximativ la ora 12.00, în XXXXXXX XXXXXX XXX, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Leșcinschii Nicolae, a dobândit ilicit de la Chiriliuc Serghei, telefonul mobil

„Samsung Galaxy J5”, în valoare de 4100 lei, cu nr. de IMEI: 355019088559397, în care se afla

cartela SIM cu nr. XXXXXX, prin inducere în eroare, precum că dorește efectuarea unui apel,

ulterior părăsind locul săvârșirii infracțiunii”, ulterior, însă, contrazicându-se a constatat

o altă faptă, indicând că: „Burzacovschi Vladimir, acționând în scop de cupiditate, prin abuz

de încredere și înșelătorie, în participație simplă, a dobândit ilicit de la Chiriliuc Serghei,

telefonul mobil „Samsung Galaxy J5”, în valoare de 4100 lei, cu nr. de IMEI: 355019088559397,

în care se afla cartela SIM cu nr. XXXXXXX, cauzându-i un prejudiciu material considerabil”;

b) nu a efectuat, în pofida prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 5), 395 Cod de

procedură penală, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în descriptiv, dar în

dispozitivul în care a dispus sumar și neclar: „Se recunoaște vinovat Burzacovschi Vladimir

6

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 44 și 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, determinată de

comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune considerabile, săvârșită de două

persoane și se condamnă...”.

Mai mult, nu a coroborat fapta imputată prin rechizitoriu, în care se regăsesc

elementele infracțiunii din noua redacție a art. 190 alin. (1) Cod penal, cum ar fi

„prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința actului juridic, încheierea căruia este determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean”, cât și încadrarea juridică indicată în rechizitoriu, care conțin

elemente constitutive incoerente și rupte din contextul dispoziției art. 190 alin. (1)

Cod penal și care nu se conțin și în fapta incriminată, adică „prin inducerea în eroare a

unei persoane determinată de comportamentul dolosiv și viclean”, cu prescripțiile din art.

8, 10 Cod penal și jurisprudența națională (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005

privind sentința judecătorească, pct. 23., 39., 41.), sub aspectul că, în cazul în care infracțiunea

de escrocherie nu a fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod

penal prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă

a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa

și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are

efect retroactiv, ori, calificativele menționate supra nu existau la momentul comiterii

faptei, acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare

la momentul săvârșirii faptei;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în învinuirea formulată inculpatului prin rechizitoriu, neindicând motivele pentru

care a respins probele și versiunile apărării.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta

fiind expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

7

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, constatând la fel sumar, neclar și

divergent că: „...instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a ajuns la

concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal..., din probele

administrate s-a stabilit cu certitudine faptul și semnele obligatorii ale infracțiunii prevăzute de

art. 44, 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, comisă de inculpat....”, nu a desființat total sentința,

cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând parțial o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în învinuirea formulată inculpatului prin rechizitoriu, neindicând motivele pentru

care a respins probele și versiunile apărării;

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1. și 5., cât și

în felul, și esența probatorie, în care acestea au fost enunțate.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

8

Dat fiind că, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar conform sentinței

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de amendă, acesta nu are temei

legal de a fi deținut în continuare în penitenciar, urmând a fi eliberat, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești (pct. 1., 4. din decizie).

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Plămădeală Roman, casează total

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022, în privința

inculpatului Burzacovschi Vladimir XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Burzacovschi Vladimir XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă

nu execută alte hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 26

august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9