Decizie nr. 150 din 18.09.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 353 alin. (1) din Codul contravențional, ridicată de dl Igor Bivol, parte în dosarul nr. 4-153/2025, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Veaceslav Caragia, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Hâncești se află cauza contravențională privind învinuirea dlui Igor Bivol de comiterea contravenției de ultragiere a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept.

La 11 februarie 2026, dl Igor Bivol a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 353 alin. (1) din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 23 aprilie 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.” 2

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 353 Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistență „(1) Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, adică jignirea premeditată a onoarei şi demnității procurorului, ofițerului de urmărire penală, ofițerului de informații şi securitate, angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, altei persoane, aflată în exercițiul funcțiunii sau al datoriei obștești de asigurare a securității statului, de menținere, asigurare şi restabilire a ordinii publice, de asigurare a siguranței circulației rutiere, de executare a hotărârilor instanței de judecată şi a documentelor executorii şi de combatere a criminalității, exprimată prin acțiune, verbal sau în scris, se sancționează cu amendă de la 10 la 25 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că norma contestată contravine principiilor preeminenței dreptului și egalității, deoarece le conferă procurorilor și funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne un nivel privilegiat de protecție în raport cu alți salariați.

În opinia sa, dispoziția criticată este contrară articolelor 1 și 16 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale. 3

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 353 alin. (1) din Codul contravențional. Curtea observă că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză contravențională în care persoana este învinuită de comiterea contravenției de ultragiere a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept. Prin urmare, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica prevederea contestată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederea contestată reprezintă o ingerință într-un drept fundamental garantat de Constituție.

Autorul excepției susține că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3) (preeminenţa dreptului) și 16 (egalitatea) din Constituţie.

Curtea notează că articolul 1 alin. (3) din Constituție are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziții din Constituţie (a se vedea DCC nr. 76 din 7 mai 2026, § 21).

Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 16 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr. 113 din 26 septembrie 2023, § 18). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 64 din 9 aprilie 2026, § 24; DCC nr. 113 din 6 iulie 2026, § 25).

Potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi punctului 10 lit. c) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, sesizarea trebuie să menționeze norma contestată, prevederea constituțională pretins a fi încălcată şi motivarea contradicției dintre cele două prevederi, adică motivarea neconstituționalității prevederii contestate. Curtea reiterează că simpla descriere a faptelor și exprimarea dezacordului față de conținutul unui text de lege, fără raportarea la un drept constituțional fundamental, nu reprezintă o motivare suficientă. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, Curtea l-ar înlocui pe autorul acesteia la formularea unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 25; DCC nr. 32 din 27 februarie 2025, § 21).

În aceste condiții, Curtea constată că, în cazul dat, autorul sesizării nu a argumentat că prevederea contestată reprezintă o ingerință într-un drept 4

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (3) lit. f), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 353 alin. (1) din Codul contravențional, ridicată de dl Igor Bivol, parte în dosarul nr. 4-153/2025, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 18 septembrie 2026 DCC nr. 150 Dosarul nr. 112g/2026 5