Hotărâre nr. 2 din 27.01.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, ridicată de dna Liudmila Sidorenco, parte în dosarul nr. 3-2781/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Grigorii Cazacu, de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin Decizia Curții Constituționale din 23 octombrie 2025, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului.

În ședința publică a Curții a fost prezentă autoarea sesizării, dna Liudmila Sidorenco, și dl avocat Maxim Sidorenco. Parlamentul a fost reprezentat de dna Claudia Lachi, consultant principal în Serviciul reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Mihai-Gabriel Ciobanu, secretar de stat al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, de dna Olga Mihaeș, șefa Direcției politici de asigurări sociale a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, și dna Olesea Reguș, șefă adjunctă a Direcției generale juridice a Casei Naționale de Asigurări Sociale. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Dna Liudmila Sidorenco are trei copii, născuți în 2017, în 2019 și, respectiv, în 2022. În perioada anilor 2018 - 2022, aceasta s-a reîncadrat în câmpul muncii, cu un regim redus de 2 ore pe zi.

La 12 iulie 2022, dna Liudmila Sidorenco i-a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Comrat, Direcția Vulcănești (Direcția Vulcănești CTAS Comrat), să-i stabilească indemnizația pentru îngrijirea celui de-al treilea copil până la împlinirea vârstei de 3 ani. În consecință, Direcția Vulcănești CTAS Comrat i-a stabilit dnei Liudmila Sidorenco o indemnizație lunară pentru îngrijirea celui de-al treilea copil în cuantum de 1040,96 lei.

La 5 iunie 2023, dna Liudmila Sidorenco i-a cerut Direcției Vulcănești CTAS Comrat să-i explice modalitatea prin care i-au fost stabilite indemnizațiile pentru cei 3 copii. Printr-o scrisoare din 7 iulie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a prezentat dnei Liudmila Sidorenco veniturile pe care le-a realizat în perioada relevantă și i-a explicat modalitatea de stabilire a bazei de calcul al indemnizației lunare pentru creșterea fiecărui copil.

La 9 august 2023, dna Liudmila Sidorenco a formulat o cerere prealabilă la Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS), prin care i-a solicitat să anuleze parțial decizia privind stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al treilea copil și să recalculeze cuantumul acestei indemnizații conform articolului 7 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale. În răspunsul său din 24 august 2023, CNAS a menționat că dna Liudmila Sidorenco a realizat venituri pe parcursul celor 12 luni premergătoare lunii în care s-a născut cel de-al treilea copil și, astfel, la stabilirea bazei de calcul nu pot fi aplicate prevederile articolului 7 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

La 25 septembrie 2023, dna Liudmila Sidorenco a inițiat o acțiune în contencios administrativ împotriva CNAS, solicitând anularea parțială a deciziilor referitoare la stabilirea indemnizației de maternitate și a indemnizației lunare de îngrijire a celui de-al treilea copil până la vârsta de 3 ani. Totodată, dna Liudmila Sidorenco a solicitat recalcularea cuantumului acestor indemnizații, având în vedere veniturile realizate înainte de nașterea primului său copil.

În cadrul ședinței de judecată, dna Liudmila Sidorenco a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018.

Printr-o încheiere din 3 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." Articolul 47 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. (2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voința lor." Articolul 49 Protecția familiei şi a copiilor orfani „(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. (2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituțiilor necesare. (3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activitatea de binefacere faţă de aceşti copii." Articolul 50 Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor „(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toți copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială. (2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori cu dizabilităţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege. (4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. (5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării."

Prevederile relevante ale Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale sunt următoarele: Articolul 5 Tipurile de prestaţii de asigurări sociale (1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă; b) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină); c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă; d) indemnizaţie de maternitate; f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani; g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; h) ajutor de deces. Articolul 7 Baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale „(1) Baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale. (2) Baza de calcul al indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul. [...] (6) În cazul în care asiguratul pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creșterea copilului se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăţi unice pe parcursul acestor concedii. [...]" [ în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, în vigoare din 1 iulie 2019 ] Articolul 7 Baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale „(1) Baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuţii. (2) Baza de calcul al indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului/lunii încuviințării adopției sau emiterii dispoziției de plasament al copilului în serviciul de tutelă/curatelă, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul. [...] (6) În cazul în care persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau de concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, şi/sau de concedii prevăzute la art. 127 din Codul muncii nr. 154/2003, cuantumul indemnizațiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d), d 1 ), d 2 ), f) şi f 1 ) se stabilește din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent sau din baza de calcul al celuilalt soț. În cazul în care persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat venit asigurat, cuantumul indemnizațiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d), d 1 ), d 2 ), f) şi f 1 ) se stabilește din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent sau din baza de calcul în temeiul prevederilor art. 7, care va determina un cuantum mai mare al indemnizației. [...]." [ în redactarea Legii nr. 404 din 21 decembrie 2023, în vigoare din 1 ianuarie 2024 ] ÎN DREPT I. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

Autoarea sesizării susține că prevederea contestată instituie un tratament inechitabil între, pe de o parte, mamele care nu realizează venituri în perioada concediului de îngrijire a copilului până la 3 ani și, pe de altă parte, mamele care revin la locul de muncă din concediul de îngrijire a copilului și realizează venituri. În cazul primei categorii, persoana asigurată poate beneficia de indemnizații de maternitate și de îngrijire a copilului, calculate pe baza indemnizațiilor stabilite pentru copilul precedent. În cel de-al doilea caz, indemnizațiile sunt calculate potrivit regulii generale, i.e. se are în vedere venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Acest fapt a condus la reducerea semnificativă a indemnizațiilor pe care le primește ea, o mamă care s-a reîncadrat parțial la muncă în timp ce se afla în concediu de îngrijire a copilului și care a născut un alt copil în această perioadă. Astfel, autoarea susține că prevederea contestată le favorizează pe mamele care nu au activat deloc în perioada concediului de îngrijire a copilului, instituind astfel o discriminare evidentă și nejustificată.

Mai mult, autoarea notează că prevederea contestată afectează principiul contributivității, pentru că mama care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului până la 3 ani achită mai multe contribuții de asigurări sociale, însă poate beneficia de indemnizații într-un cuantum mai mic pentru următorul copil.

De asemenea, autoarea menționează că prevederea contestată nu-i oferă celui de-al doilea copil aceeași protecție socială, în comparație cu primul copil. Prevederea contestată ignoră situația vulnerabilă în care se află o mamă care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului și are în vedere ca bază de calcul doar veniturile pe care aceasta le-a realizat înainte de nașterea copilului precedent.

Totodată, autoarea critică lipsa vreunei obligații legale pentru angajator sau pentru organul de asistență socială de a preveni mama care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului că riscă diminuarea indemnizațiilor în eventualitatea în care naște un alt copil. În acest capăt de cerere, autoarea afirmă încălcarea articolelor 23 și 47 din Constituție.

În fine, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederea contestată este contrară articolelor 16, 23, 47, 49, 50 și 54 din Constituție. II. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care și-au prezentat opiniile

În opinia sa, Parlamentul menționează că legislatorul a optat pentru soluții diferite de reglementare a drepturilor sociale în vederea realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale. Parlamentul susține că dreptul de asigurare socială are o legătură directă cu obligația de a contribui prin cotizații la sistemul public de asigurări sociale. Scopul adoptării actelor normative în domeniul protecției sociale constă în susținerea familiei în vederea creșterii copilului, indemnizația de maternitate fiind un drept al părintelui, nu al copilului, înlocuind astfel veniturile pe care părintele nu le poate realiza pe durata concediului de maternitate și/sau pentru creșterea copilului. Așadar, Parlamentul consideră că nu pot fi reținute argumentele autoarei referitoare la pretinsa discriminare a copilului născut ulterior în comparație cu primul născut.

Totodată, Parlamentul menționează că, potrivit principiului tempus regit actum , adoptarea unei noi redactări a prevederii contestate nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care garantează egalitatea. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de indemnizație până la modificarea normei contestate și cele care au beneficiat de indemnizație pe baza legii noi nu pot afirma existența unui tratament diferențiat.

De asemenea, Parlamentul notează că prevederea contestată stabilește cu suficientă precizie condițiile și modul de calculare a indemnizațiilor de maternitate și de creștere a copilului, lăsând asiguratului posibilitatea de a alege situația care-l avantajează. Având în vedere că Constituția nu le garantează persoanelor un nivel precis de asigurare socială, Parlamentul susține că diferențierea bazei de calcul din care se stabilesc indemnizațiile nu constituie o restrângere a exercițiului drepturilor garantate de articolele 16, 49 și 50 din Constituție.

Guvernul menționează că prevederile contestate reprezintă o măsură adoptată de legislator în domeniul protecției sociale, iar legislatorul se bucură de o marjă largă de apreciere, fiind competent să extindă protecția socială în privința mai multor categorii de persoane, cu respectarea unui raport rezonabil de proporționalitate și echitate.

Cu referire la situația autoarei sesizării, Guvernul menționează că aceasta și-a reluat activitatea până la expirarea concediilor pentru îngrijirea copiilor, continuând să beneficieze de indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, fiindu-i cunoscut în mod conștient că pe baza prevederilor cadrului normativ în vigoare, în cazul realizării unui venit mai mic, prestațiile sociale vor fi calculate din acest venit.

Totodată, Guvernul menționează că prevederea contestată a fost modificată prin Legea nr. 404 din 21 decembrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (eficientizarea mecanismului de acordare a unor prestații sociale copiilor cu dizabilități și familiilor cu copii). Această modificare reafirmă voința legislatorului de a asigura o modalitate echitabilă de calculare a indemnizației pentru îngrijirea copilului pentru persoanele care continuă să desfășoare o activitate profesională.

Astfel, având în vedere că drepturile la prestații de asigurări sociale se stabilesc pe baza legislației în vigoare la data producerii riscului asigurat, Guvernul consideră că autoarea sesizării și persoanele care beneficiază de indemnizații pe baza noii legi nu se află în situații comparabile. În consecință, Guvernul consideră că prevederea contestată nu afectează dispozițiile constituționale invocate de autoarea sesizării. III. Aprecierea Curții A. Admisibilitatea

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea a constatat că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizării îl constituie articolul 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ inițiată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, care are ca obiect stabilirea indemnizațiilor de maternitate și de îngrijire a copilului până la 3 ani, atunci când riscul asigurat a intervenit în perioada aflării persoanei asigurate într-un alt concediu de îngrijire a copilului. În acest sens, Curtea a observat că prevederea contestată se referă la situația în care persoana asigurată nu realizează venituri pentru că se află în concediul de maternitate şi/sau în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Pe de altă parte, autoarea sesizării a afirmat că a realizat venituri în această perioadă, venituri care au condus la calcularea unei indemnizații într-un cuantum mai redus decât în cazul copilului precedent.

Totuși, Curtea a observat că autoarea ridică problema unei discriminări nejustificate și pretinde aplicarea în cazul ei a tratamentului favorabil pe care îl oferă prevederea contestată. Prin urmare, Curtea a admis că prevederea contestată ar putea fi relevantă în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În sesizare, autoarea excepției a afirmat că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 ( egalitatea ), 47 ( dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 49 ( protecția familiei şi a copiilor orfani ), 50 ( ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

Curtea a menționat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 16 din 6 februarie 2025, § 17).

În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că prevederile care stabilesc condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale lato sensu intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea (DCC nr. 184 din 21 decembrie 2023, § 20). Totodată, Curtea a menționat că articolele 49 și 50 din Constituție reprezintă garanții în virtutea cărora statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei, ocrotesc maternitatea şi copiii, stimulând dezvoltarea instituțiilor necesare, precum şi faptul că mama şi copilul au dreptul la ajutor şi la o protecție specială din partea statului (a se vedea HCC nr. 8 din 6 aprilie 2023, § 67). Așadar, având în vedere că sesizarea contestă baza de calcul al indemnizației de maternitate şi al indemnizației lunare pentru creșterea copilului, Curtea a reținut aplicabilitatea articolelor 47, 49 și 50 din Constituție.

În continuare, Curtea a analizat dacă tratamentul diferențiat contestat face incident articolul 16 din Constituție.

Curtea a subliniat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea HCC nr. 11 din 26 mai 2022, § 34). Condiția caracterului comparabil al situațiilor nu impune ca situațiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare (a se vedea HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 18). Verificarea respectării acestei condiții implică compararea situației autoarei excepției cu cea a subiectelor despre care pretinde că sunt favorizate.

Autoarea excepției a afirmat existenţa unui tratament discriminatoriu între persoanele care nu au obţinut un venit asigurat în cele 12 luni premergătoare riscului asigurat din cauză că s-au aflat în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi persoanele care, deși se aflau în perioada de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, au obținut un venit asigurat în cele 12 luni premergătoare riscului asigurat, însă cuantumul redus al acestuia a condus la calcularea unor indemnizații mai mici decât în cazul copilului precedent.

În acest sens, Curtea a observat că, potrivit regulii generale de la articolul 7 alin. (1) și (2) din Legea contestată, baza de calcul al indemnizațiilor de maternitate și de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale.

Pe de altă parte, norma contestată instituie o excepție de la regula generală în cazul în care persoana nu a realizat un venit asigurat pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat. Lipsa realizării unui venit trebuie să fie motivată de aflarea persoanei în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, atunci cuantumul indemnizației de maternitate şi al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilesc din baza de calcul conform căreia s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent.

Criteriul comparabil al acestei excepții îl reprezintă nașterea unui copil în perioada de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Totuși, în cazul persoanei care naște un alt copil în perioada în care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, aceasta beneficiază de excepția stabilită de norma contestată. Pe de altă parte, în cazul persoanei asigurate care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și naște un alt copil, realizează venituri și naște un alt copil în această perioadă, excepția nu-i este aplicabilă. Baza de calcul în privința celei de-a doua categorii se va calcula potrivit regulii generale.

Așadar, deși în ambele cazuri riscul asigurat, i.e. nașterea altui copil, se produce în perioada de îngrijire a copilului precedent până la împlinirea vârstei de 3 ani, legislatorul a instituit un tratament diferențiat pentru persoana care realizează venituri în cele 12 luni premergătoare nașterii altui copil. Așadar, Curtea a reținut aplicabilitatea articolului 16 din Constituție în această cauză.

Curtea reține că testul impus de articolul 16 din Constituție impune o analiză a caracterului justificat al tratamentului diferențiat, i.e. dacă tratamentul urmărește un scop legitim şi, eventual, dacă mijloacele de realizare a acestui scop respectă o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr. 15 din 9 iulie 2024, § 93).

În consecință, Curtea a considerat că prevederea contestată pretinde o examinare în fond a caracterului proporțional pe baza articolelor 16, 47, 49, 50 și 54 din Constituție. B. Fondul cauzei a) Principiile generale privind egalitatea și garanțiile care protejează familia, maternitatea și copiii

Potrivit garanțiilor conținute de articolele 47, 49 și 50 din Constituție, statul facilitează prin mijloace economice și protecție socială îndeplinirea obligațiilor familiale, mama şi copilul având dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Mai mult, potrivit articolului 50 alin. (2) din Constituție, maternitatea beneficiază de o protecție specială din partea statului (a se vedea HCC nr. 10 din 8 aprilie 2019, § 44).

Preambulul Convenției Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, ratificate prin Hotărârea Parlamentului nr. 87 din 28 aprilie 1994, subliniază contribuția considerabilă a femeilor la bunăstarea și la dezvoltarea societății și importanța socială a maternității și a rolul ambilor părinți în familie și creșterea copiilor. Totodată, Preambulul acestei Convenții recunoaște că rolul femeilor de procreare nu ar trebui să constituie un motiv de discriminare, creșterea copiilor impunând o responsabilitate partajată între bărbați, femei și întreaga societate. Aceste afirmații sunt confirmate în articolele 4 și 5 din Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a acceptat, având în vedere dreptul internațional relevant, că maternitatea are caracteristici precise care trebuie avute în vedere, uneori prin adoptarea unor măsuri de protecție ( Alexandru Enache v. România , hotărârea din 3 octombrie 2017, § 77).

Totodată, Curtea menționează că respectarea principiului egalității presupune acordarea acelorași avantaje tuturor persoanelor aflate în situații comparabile, cu excepția cazului în care un tratament diferențiat este justificat în mod obiectiv și rezonabil. Astfel, principiul egalității nu interzice orice formă de tratament diferențiat, ci doar tratamentele diferențiate care nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 31; HCC nr. 24 din 8 octombrie 2020, § 33; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 40).

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, tratamentele diferențiate sunt justificate atunci când urmăresc scopuri legitime (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, §§ 66-70) și când mijloacele de realizare a acestor scopuri respectă o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr. 29 din 26 noiembrie 2020, § 34; HCC nr. 30 din 23 septembrie 2021, § 66; Beeler v. Elveția [MC], 11 octombrie 2022, § 93). b) Dacă tratamentul diferențiat urmărește realizarea unui scop legitim

Curtea trebuie să analizeze dacă tratamentul diferențiat al persoanei asigurate care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și naște un alt copil în această perioadă urmărește un scop legitim.

În acest sens, Curtea notează că, în virtutea garanțiilor constituționale prevăzute la articolele 47, 49 și 50 și pe baza prerogativei sale prevăzute de articolul 72 alin. (3) lit. j) din Constituție de a adopta legi organice care reglementează protecția socială, legislatorul a reglementat prin norma contestată o excepție de la regula generală privind stabilirea bazei de calcul al indemnizațiilor de maternitate și de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani (a se vedea § 39 supra ). Astfel, legislatorul a stabilit că, în cazul persoanei asigurate care nu a realizat venituri pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat din cauza aflării sale în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, cuantumul indemnizației de maternitate şi al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilește din baza de calcul avută în vedere la calcularea acestor indemnizații pentru copilul precedent. Așadar, urmărind să acorde o protecție sporită familiei și să ocrotească maternitatea şi copiii, legislatorul i-a acordat persoanei asigurate care nu a realizat venituri anterior survenirii maternității sau concediului de îngrijire a următorului copil dreptul de a pretinde la plata unei indemnizații care se calculează având în vedere baza de calcul folosită la stabilirea indemnizației de maternitate şi indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cazul copilului precedent.

Pe de altă parte, în cazul persoanei asigurate care, deși ar putea beneficia de garanția concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani cu achitarea indemnizației pe baza prevederii contestate, realizează venituri și naște un alt copil în această perioadă, legislatorul a stabilit că indemnizația de maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului vor fi calculate potrivit regulii generale, i.e. având în vedere venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni premergătoare lunii survenirii riscului asigurat. De altfel, această regulă intervine indiferent dacă veniturile realizate în ultimele 12 luni premergătoare lunii survenirii riscului asigurat ar putea determina un cuantum mai mic al indemnizației de maternitate și al indemnizației lunare pentru creșterea copilului.

Prin urmare, tratamentul favorabil instituit de legislator în scopul ocrotirii maternității nu este aplicabil în cazul persoanei care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și naște un alt copil în această perioadă. Această categorie de persoane este, în realitate, descurajată să obțină venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru că poate risca să beneficieze de un cuantum mai mic al indemnizațiilor. Așadar, Curtea constată că tratamentul mai puțin favorabil aplicat acestei categorii de persoane nu urmărește niciun scop legitim prevăzut de articolul 54 alin. (2) din Constituție.

În consecință, Curtea nu identifică niciun argument rezonabil care să justifice tratamentul diferențiat al persoanei care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și naște un alt copil în această perioadă. Acest tratament juridic diferențiat instituie o situație discriminatorie în cadrul aceleiași categorii de persoane, contrar articolelor 16, 47, 49, 50 și 54 alin. (2) din Constituție.

Aplicarea excepției prevăzute de articolul 7 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, va fi obligatorie pentru autoarea excepției și pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, i.e. aflate în concediul de maternitate și/sau de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și care au cauze pendinte la data pronunțării prezentei hotărâri.

Totodată, Curtea observă că, prin Legea nr. 404 din 21 decembrie 2023, în vigoare din 1 ianuarie 2024, legislatorul a modificat prevederea contestată și a inclus în câmpul de aplicare al excepției persoana asigurată care, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat un venit asigurat. Astfel, potrivit noii reglementări, în cazul persoanei care realizează venituri, cuantumul indemnizațiilor de maternitate și lunare pentru creșterea copilului se stabilește fie din baza de calcul conform căreia s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent, fie pe baza regulii generale, ținând cont de cuantumul mai mare al indemnizației care rezultă. În aceste condiții, Curtea constată că nu mai este necesară emiterea unei Adrese Parlamentului în scopul executării raționamentelor prezentei Hotărâri.

În virtutea celor expuse, Curtea constată că articolul 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, este compatibil cu Constituția numai în măsura în care permite persoanei asigurate care a realizat, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, un venit asigurat, să-i fie stabilit cuantumul indemnizației de maternitate și al indemnizației lunare pentru creșterea copilului fie din baza de calcul în temeiul căreia au fost stabilite indemnizațiile pentru copilul precedent, fie din baza de calcul determinată potrivit prevederilor articolului 7 alineatele (1) și (2) din aceeași lege, ținându‑se seama de cuantumul mai favorabil al indemnizației. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 37 și 38 alin. (1) lit. e) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE: 1. Se admite parțial sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, ridicată de dna Liudmila Sidorenco în dosarul nr. 3‑2781/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Se recunoaște constituțional articolul 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în redactarea Legii nr. 311 din 30 noiembrie 2018, în măsura în care , atunci când persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat venit asigurat, cuantumul indemnizației de maternitate și al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilește: a) fie din baza de calcul în temeiul căreia au fost stabilite indemnizațiile pentru copilul precedent; b) fie din baza de calcul determinată potrivit prevederilor articolului 7 alineatele (1) și (2) din Lege, ținându‑se cont de cuantumul mai favorabil al indemnizației. 3. Efectele prezentei hotărâri sunt aplicabile autoarei excepției și persoanelor aflate în aceeași situație, care au cauze pendinte la data pronunțării prezentei hotărâri. 4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE HCC nr. 2 Chișinău, 27 ianuarie 2026 Dosarul nr. 100g/2025