Hotărâre nr. 15 din 09.07.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneț, în interesele dlui Nicolai Bolocan, parte în dosarul nr. 1-22008109-05-21rji-14122022, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de un complet de judecată al Curții de Apel Cahul format din dnele judecătoare Galina Vavrin și Natalia Bondarenco și dl judecător Ion Dănăilă.

La 13 septembrie 2023, dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului, a formulat o sesizare privind controlul constituționalității articolului 6 alin. (10) și a textului „și nu se află la întreținerea deplină a statului” din articolul 7 alin. (1) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.

Pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a conexat sesizările într-o singură procedură, atribuindu-i cauzei nr. 38g/2023.

Prin decizia Curții Constituționale din 19 octombrie 2023, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Sănătății, Avocatului Poporului, Consiliului pentru Egalitate, Casei Naționale de Asigurări Sociale și Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Î n ședința publică a Curții au fost prezenți dl Valeriu Kuciuk, reprezentant al Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vasile Cușca, secretar de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, și de dna Ecaterina Buhnă, șefă adjunctă a Direcției juridice a Administrației Naționale a Penitenciarelor. D na Zinaida Gârneț, care acționează în interesele dlui Nicolai Bolocan, autor al excepției de neconstituționalitate, și dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului, autor al sesizării privind controlul de constituționalitate, i-au cerut Curții să examineze sesizările în absența lor. ÎN FAPT Sesizarea nr. 38g/2023

Dl Nicolai Bolocan execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul nr. 5 din Cahul. La 29 decembrie 2021, acesta i-a adresat administrației penitenciarului o cerere prin care a solicitat virarea alocației de dizabilitate de care beneficiază pe baza articolului 3 lit. g) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni în contul său de peculiu.

Prin răspunsul nr. 81b 27/21 din 5 ianuarie 2022, Penitenciarul nr. 5 i-a respins dlui Nicolai Bolocan cererea sa, motivând soluția de respingere prin articolul 6 alin. (10) din Legea cu privire la alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, care stabilește că plata alocației în perioada privațiunii de libertate se suspendă.

La 20 ianuarie 2022, dl Nicolai Bolocan a atacat în instanța de judecată refuzul Penitenciarului nr. 5 din Cahul de a-i vira alocația de dizabilitate în contul său de peculiu. Printr-o Încheiere din 22 noiembrie 2022, instanța de judecată a respins plângerea ca neîntemeiată, făcând referire în motivarea soluției la articolul 6 alin. (10) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.

Dl Nicolai Bolocan a atacat cu recurs încheierea instanței de judecată.

În procedura recursului, dna avocat Zinaida Gîrneț a ridicat, în interesele dlui Nicolai Bolocan, excepția de neconstituționalitate a articolului 6 alin. (10) din Legea cu privire la alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.

Printr-o încheiere din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. Sesizarea nr. 207a/2023

La Oficiul Avocatului Poporului a fost înregistrată o petiție în care o persoană cu dizabilități condamnată la pedeapsa închisorii cu executare se plânge pe faptul lipsirii sale de dreptul la alocația socială în baza articolului 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999, care stabilește că plata alocației sociale în perioada privațiunii de libertate se suspendă.

În acest sens, Avocatul Poporului i-a adresat Curții Constituționale o sesizare în care solicită controlul constituționalității articolului 6 alin. (10) și a textului „și nu se află la întreținerea deplină a statului” din articolul 7 alin. (1) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat. II. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 47 Dreptul la asistență și protecție socială „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. (2) Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor.” Articolul 51 Protecția persoanelor cu dizabilități „(1) Persoanele cu dizabilități beneficiază de o protecție specială din partea întregii societăți. Statul asigură pentru ele condiții normale de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire şi de integrare socială. (2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forțat, decât în cazurile prevăzute de lege.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni sunt următoarele: Articolul 2 Dreptul la alocație „(1) De dreptul la alocație beneficiază categoriile de persoane specificate la art. 3 lit. a)–e), care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat, din rândul cetățenilor Republicii Moldova, precum şi al cetățenilor străini cu domiciliul legal pe teritoriul Republicii Moldova, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. (2) În cazul în care persoana îndeplinește condițiile pentru obținerea mai multor tipuri de alocații, stabilite prin prezenta lege, cu excepția alocației pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, acesteia i se stabilește o singură alocație.” Articolul 3 Beneficiarii alocațiilor „De alocații beneficiază următoarele categorii de persoane: a) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii; b) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii din copilărie; c) copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în vârstă de până la 18 ani; d) copiii care au pierdut întreținătorul; e) persoanele care au atins vârsta de pensionare; f) persoanele care îngrijesc, însoțesc și supraveghează un copil cu dizabilități severe în vârstă de până la 18 ani; g) persoanele cu dizabilități severe din copilărie – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere; h) persoanele cu dizabilități severe nevăzătoare – pentru îngrijire, însoțire şi supraveghere.” Articolul 6 Stabilirea și plata alocațiilor „[…] (10) Plata alocației în perioada privațiunii de libertate se suspendă. […].” Articolul 7 Condițiile de stabilire a alocației „(1) Alocația pentru persoanele cu dizabilități severe, accentuate şi medii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități din copilărie, precum şi pentru copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii, se stabilește în cazurile când persoanele indicate nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat și nu se află la întreținerea deplină a statului . […].”

Prevederile relevante ale Legii nr. 123 din 18 iunie 2010 cu privire la serviciile sociale sunt următoarele: Articolul 6 Clasificarea serviciilor sociale „(1) Serviciile sociale se clasifică în următoarele tipuri: a) servicii sociale primare; b) servicii sociale specializate; c) servicii sociale cu specializare înaltă: – cu componentă rezidențială; – fără componentă rezidențială. (2) Serviciile sociale primare sunt serviciile care se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială. (3) Serviciile sociale specializate sunt serviciile care implică antrenarea specialiștilor şi au drept scop menținerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia. (4) Serviciile sociale cu specializare înaltă sunt: a) cu componentă rezidențială – serviciile prestate într-o instituție rezidențială sau într-o instituție specializată de plasament temporar, care impun un șir de intervenții complexe ce pot include orice combinație de servicii sociale specializate, acordate beneficiarilor cu dependență sporită și care necesită supraveghere continuă (24/24 ore); […].”

Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de pensii, alocațiilor sociale de stat, alocațiilor lunare de stat, indemnizațiilor, plăților periodice capitalizate și suportului financiar de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, sunt următoarele: „[…]

Alocațiile sociale de stat nu se plătesc persoanelor care se află la întreținerea deplină a statului în cadrul unor servicii sociale. Structura teritorială de asistență socială sau prestatorul de serviciu, în termen de 3 zile lucrătoare, prezintă casei teritoriale de asigurări sociale informația privind admiterea persoanelor în servicii sociale care le asigură întreținere deplină din partea statului. În baza informației prezentate, casa teritorială de asigurări sociale suspendă plata alocației din luna următoare celei în care persoanele au fost admise în servicii sociale care le asigură întreținere deplină din partea statului, informând în acest sens, în termen de 3 zile lucrătoare, structura teritorială de asistență socială sau prestatorul de serviciu. […].” 20. Prevederile relevante ale Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (adoptată la New York la 13 decembrie 2006 și ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010) sunt următoarele: Articolul 28 Standarde adecvate de trai și protecție socială „1. Statele Participante recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la standarde adecvate de trai pentru ei și pentru familiile lor, inclusiv alimentație, îmbrăcăminte și locuință adecvată, precum și la îmbunătățirea continuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura și promova realizarea acestui drept, fără discriminare în temeiul dizabilității. […]”. 21. Prevederile relevante ale Legii nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități sunt următoarele: Articolul 47 Asistența socială a persoanelor cu dizabilităţi „(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la asistență socială în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. (2) Asistența socială se asigură sub formă de prestații sociale şi servicii sociale.” Articolul 48 Prestații de asistență socială oferite persoanelor cu dizabilităţi „(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la indemnizații, alocații, compensații, ajutoare sociale şi la alte tipuri de prestații de asistență socială, în scopul minimalizării efectelor sau înlăturării consecințelor riscurilor sociale. (2) Finanțarea prestațiilor de asistență socială se realizează din bugetul de stat şi bugetele locale conform legislației în vigoare. (3) Evidența persoanelor cu dizabilităţi beneficiari de prestații de asistență socială se efectuează de către autoritățile administrației publice locale, în cazul prestațiilor achitate din bugetele locale, sau de către Casa Națională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia ori de către agențiile teritoriale de asistență socială şi structurile teritoriale de asistență socială, în cazul prestațiilor achitate din bugetul de stat. (4) Modul de acordare a prestațiilor de asistență socială se stabilește prin acte normative speciale.” Articolul 51 Asigurarea persoanelor cu dizabilităţi cu mijloace ajutătoare tehnice „Persoanele cu dizabilităţi au dreptul de a fi asigurați gratuit sau cu plată parțială cu mijloace ajutătoare tehnice, în baza prescripțiilor medicale, acestea fiind furnizate de către Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare şi de alte instituții specializate în modul stabilit de Guvern.” 22. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele: Articolul 227 Îmbrăcămintea şi lenjeria de pat ale condamnatului „[…] (2) În cazul în care condamnatul nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp şi nici mijloace financiare suficiente, administrația penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Administrația Națională a Penitenciarelor. […] (4) Fiecare condamnat este asigurat cu un pat şi lenjerie de pat, care se schimbă cel puțin o dată pe săptămână.” Articolul 228 Alimentarea condamnaților „(1) Administrația penitenciarului asigură condiții adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentației, în funcție de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declarație pe proprie răspundere. Condamnaților, după consultarea specialiștilor în nutriție, li se asigură, din contul mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern. (2) Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează, condamnaților minori, condamnaților care lucrează în condiții grele şi nocive, precum şi condamnaților bolnavi, conform indicațiilor medicului, şi condamnaților cu dizabilităţi severe şi accentuate li se stabilește o rație alimentară suplimentară. (3) Este interzisă, în calitate de măsură de constrângere, reducerea cantității, calității şi a valorii calorice a hranei eliberate condamnatului. (4) Condamnatului i se asigură acces permanent la apă potabilă.” Articolul 230 Asistența medicală „(1) Dreptul la asistență medicală al persoanelor condamnate este garantat. (2) Condamnații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în conformitate cu legislația în vigoare. (3) Acordarea asistenței medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a instituției penitenciare după înscrierea prealabilă şi conform unui grafic aprobat de șeful penitenciarului, cu excepția cazurilor de urgență.” Articolul 231 Serviciul medical în penitenciare „(1) Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziție serviciul cel puțin al unui medic generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru. (2) În penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcționeze, în regim permanent, un centru curativ staționar pentru acordarea de asistență medicală fiecărui condamnat. (3) Condamnații bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat sunt transferați neîntârziat sau conform indicației din fișa medicală a condamnatului stabilită de medicul penitenciarului în instituțiile medicale specializate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în spitalele Ministerului Sănătății, Muncii şi Protecției Sociale, de regulă, din raza penitenciarului. […] . ” Articolul 232 Controlul stării de sănătate a condamnaților „(1) Examenul medical al condamnatului se efectuează la primirea în penitenciar şi, la solicitare şi în mod periodic, în timpul executării pedepsei, însă nu mai rar de o dată la 6 luni, precum şi la eliberarea din locurile de detenție. Examenul medical se efectuează în condiții de confidențialitate şi intimitate, cu excepția cazurilor în care medicul, pentru motive de siguranță şi securitate, solicită prezența altor reprezentanți ai administrației penitenciarului, fapt care va fi consemnat în modul corespunzător. (2) La sosirea în penitenciar, condamnatul, în termen de până la 24 de ore, este examinat în vederea constatării existenței leziunilor corporale sau altor urme de violenţă şi, în termen de până la 15 zile, este chestionat şi supus examenului medical şi igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului. […] (4) Condamnatul beneficiază de asistenţa terapeutică, chirurgicală, psihiatrică, ginecologică şi stomatologică. Condamnatul poate, din cont propriu, să beneficieze şi de serviciile medicului privat. Procedura de accesare a serviciilor medicale private, din cont propriu, se stabileşte prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (5) În temeiul hotărârii comisiei medicale specializate, condamnații bolnavi de tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sunt supuși tratamentului obligatoriu. […].” Articolul 233 Controlul efectuat de serviciul medical al penitenciarului „(1) Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deservește penitenciarul este obligat să verifice regulat: a) cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei; b) starea sanitaro-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului; c) starea şi curățenia îmbrăcămintei, a așternutului condamnaților, corespunderea lor anotimpului. (2) Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoștință de raportul şi de recomandările medicului şi ale serviciului medical şi să întreprindă urgent măsurile necesare. Dacă şeful penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului, respectarea recomandărilor este imposibilă sau că acestea sunt inacceptabile, el prezintă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un raport, cu anexarea opiniei medicului sau a serviciului medical.” 23. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 357 din 18 aprilie 2018 cu privire la determinarea dizabilității (anexa nr.3) sunt următoarele: „[…] 22. La determinarea gradului de dizabilitate se ține cont de factorii medicali, sociali, psihopedagogici, habituali, profesionali și personali. 23. Criteriile de bază pentru determinarea gradului de dizabilitate sunt: 1) capacitatea de a studia și de a se instrui; 2) capacitatea intelectuală și de comportament; 3) capacitatea de autoservire și de autoîngrijire; 4) capacitatea de comunicare (vedere, auz, vorbire) și de adaptare situațională; 5) capacitatea locomotorie și de dexteritate; 6) capacitatea de muncă păstrată și capacitatea vitală a organismului; 7) capacitatea de participare la viața socială și profesională, determinată de deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată. 24. Dizabilitatea la copiii în vârstă de până la 18 ani se determină pornind de la gravitatea deficiențelor funcționale individuale provocate de afecțiuni, defecte, traume care duc la limitări de activitate și restricții de participare exprimate în raport cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei și este de trei grade – severă, accentuată și medie: 1) dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv un grad ridicat de dependență fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane; 2) dizabilitatea accentuată se acordă copiilor la care incapacitatea de a desfășura activități potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice importante, rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor organe și sisteme; 3) dizabilitatea medie se acordă copiilor care au capacitatea de prestație fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute care duce la limitare în activități în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. […]

Dizabilitatea la persoanele adulte (inclusiv cele cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani angajate în câmpul muncii) se determină pornind de la gravitatea deficiențelor funcționale individuale provocate de afecțiuni, traume, care duc la limitări de activitate și restricții de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacității de muncă) și este de trei grade: severă, accentuată și medie. Păstrarea capacității de muncă se evaluează în procente, cu un interval procentual de 5 puncte: 1) dizabilitatea severă se caracterizează prin deficiențe funcționale severe provocate de afecțiuni, traume care duc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 0–20%; 2) dizabilitatea accentuată se caracterizează prin deficiențe funcționale accentuate provocate de afecțiuni, traume, care duc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 25–40%; 3) dizabilitatea medie se caracterizează prin deficiențe funcționale medii provocate de afecțiuni, traume, care duc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 45–60%. […].” 24. Prevederile relevante ale Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, sunt următoarele: „[…] În temeiul articolului 195 al Codului de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art. 704), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Statutul executării pedepsei de către condamnați, conform anexei nr. 1. […] Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 STATUTUL executării pedepsei de către condamnați 1. Statutul executării pedepsei de către condamnați (în continuare - Statut) reglementează temeiul, condițiile și procedura punerii în executare de către administrația penitenciară și executării de către condamnați a pedepselor penale privative de libertate - închisoarea și detențiunea pe viață. […] 478. Deținuților minori, deținutelor gravide, mamelor care alăptează, condamnaților care lucrează în condiții grele și nocive, persoanelor cu dizabilități severe și accentuate, precum și deținuților bolnavi, conform indicațiilor medicului, li se stabilește o rație alimentară suplimentară. […] 549. Deținuții care au împlinit vârsta de pensionare (bărbații care au depășit vârsta de 62 de ani și femeile care au depășit vârsta de 57) și condamnații persoane cu dizabilități severe și accentuate sunt antrenați la muncă la dorință, în conformitate cu legislația în vigoare. […] 631. Deținuții persoane cu dizabilități severe și accentuate, precum și condamnații bărbați care au împlinit vârsta de 65 de ani și femeile condamnate care au împlinit vârsta de 60 de ani pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane cu dizabilități sau persoane în etate. Administrația penitenciarului, în termen de 5 zile de la primire, expediază organului de asistență socială cererea condamnatului. […].” 25. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea asistenței medicale deținuților în instituțiile penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 343 din 29 decembrie 2022, sunt următoarele: „[…] 195. Administrația penitenciarului cazează persoanele cu dizabilități în sectoare locative acomodate necesităților la primele etaje ale clădirilor, fără bariere și cu grupuri sanitare acomodate. Penitenciarul acordă asistență în desfășurarea activităților de reabilitare pentru persoanele cu dizabilități și oferă accesul acestora la spațiile de uz comun (locurile de ședere generală) a condamnaților în corespundere cu programul zilei. […].”

În această statistică s-a arătat că, din numărul total de cazuri de dizabilitate primară stabilite în anul 2022, 16,4% au fost provocate de o tumoare, 16,0% de boli ale sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv, 15,8% de boli ale aparatului circulator, 10,3% de tulburări mintale și de comportament, 7,6% boli ale sistemului nervos.

S-a precizat că, din numărul total de dizabilități severe stabilite în anul 2022, 28,1% au fost provocate de tumori, 18,2% de tulburări mintale și de comportament, 17,0% de boli ale aparatului circulator. Din numărul total de dizabilități accentuate, 20,3% au fost provocate de tumori, 17,6% de boli ale aparatului circulator, 12,7% de boli ale sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv. Din totalul cazurilor de dizabilități medii, 26,5% au fost provocate de boli ale sistemului osteo-articular, mușchilor și țesutului conjunctiv, 13,4% de boli ale aparatului circulator și 10,9% de boli endocrine și de nutriție. Din categoria celorlalte boli care provoacă dizabilități fac parte tuberculoza, leziunile traumatice, bolile aparatului respirator, care, însă, au avut ponderi mai mici în structura generală.

S-a arătat că în rândul copiilor, din numărul total al bolilor care au provocat o dizabilitate, 36,1% sunt reprezentate de tulburări mintale și de comportament și 22,4% de malformații congenitale. În rândul adulților cu vârsta între 18-29 de ani, din numărul total de cazuri de dizabilitate primară care au fost înregistrate, 22,3% sunt din cauza tulburărilor mintale și de comportament și 11,7% din cauza bolilor sistemului nervos. În rândul persoanelor cu vârsta între 30-39 de ani, din numărul total de dizabilități primare care au fost stabilite în anul 2022, 15,6% sunt din cauza bolilor sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv și 14,6% din cauza tumorilor. În rândul persoanelor cu vârsta între 40-49 de ani, din numărul total de dizabilități primare care au fost stabilite, 20,5% sunt din cauza tumorilor și 17,0% din cauza bolilor sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv. În rândul persoanelor peste 50 de ani, din numărul total de dizabilități primare care au fost stabilite, 24,0% sunt din cauza bolilor aparatului circulator și 19,2% din cauza tumorilor.

Totodată, într-un raport statistic privind situația persoanelor cu dizabilități din penitenciarele din țară la 1 ianuarie 2023[2], Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că în instituțiile penitenciare se află 121 de persoane cu dizabilități severe și medii, dintre care 11 femei, 108 bărbați și 2 minori. În funcție de tipul penitenciarului în care execută pedeapsa, 48 de bărbați și o femeie se află într-un penitenciar de tip semiînchis, iar 60 de bărbați și 10 femei se află într-un penitenciar de tip închis. De asemenea, s-a arătat că în instituțiile penitenciare execută pedeapsa închisorii și 100 de persoane cu dizabilități accentuate, dintre care 5 femei, 93 bărbați și 2 minori. În funcție de tipul penitenciarului, 1 bărbat se află într-un penitenciar de tip deschis, 30 de bărbați și o femeie se află într-un penitenciar de tip semiînchis, iar 62 de bărbați și 4 femei se află într-un penitenciar de tip închis. ÎN DREPT I. Argumentele sesizărilor 1. Sesizarea nr. 38g/2023

În sesizare, autorul precizează că suferă de dizabilitate severă din copilărie și că are dreptul la o alocație de stat pentru îngrijire, însoțire și supraveghere, pe baza articolului 3 lit. g) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999. Totuși, articolul 6 alin. (10) din aceeași Lege stabilește că plata alocației se suspendă în perioada privațiunii de libertate.

Autorul menționează că această din urmă normă îl discriminează în exercițiul dreptului său la alocație socială de stat și că în penitenciar nu primește îngrijirea și supravegherea la care este îndreptățit, având în vedere dizabilitatea de care suferă. În acest context, autorul susține că prevederea contestată contravine articolelor 16, 47, 51 și 54 din Constituție. 2. Sesizarea nr. 207a/2023

Avocatul Poporului subliniază că, potrivit articolului 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999, plata alocației în perioada privațiunii de libertate se suspendă. De asemenea, potrivit articolului 7 alin. (1) din Lege, pentru a beneficia de alocație socială de stat, persoana care suferă de o dizabilitate nu trebuie să se afle la întreținerea deplină a statutului. Avocatul Poporului consideră că aceste prevederi discriminează persoanele cu dizabilități condamnate la pedeapsa închisorii în exercițiul dreptului la alocație socială de stat.

Avocatul Poporului precizează că persoanele cu dizabilități ajung să fie și mai vulnerabile odată ce sunt private de libertate și că, în perioada detenției, sunt lipsite de posibilitatea de a obține venituri. Mai mult, indiferent că sunt în libertate sau în detenție, persoanele cu dizabilități continuă să aibă aceleași necesități care rezultă din natura dizabilității. Pe de altă parte, Avocatul Poporului menționează că instituțiile penitenciare nu sunt adaptate la necesitățile persoanelor cu dizabilități și că nu oferă servicii sociale, iar dacă oferă, atunci acestea sunt necorespunzătoare sau insuficiente și nu pot să substituie alocațiile sociale de stat.

Avocatul Poporului susține că plata alocației sociale nu ar trebui sistată în cazul în care beneficiarul este privat de libertate, decât dacă această măsură este prevăzută de lege, dacă este necesară și proporțională și dacă sunt garantate cel puțin facilitățile minime necesare. În fiecare caz, analiza caracterului proporțional al sistării trebuie să țină cont de situația concretă a beneficiarului. Totuși, normele atacate prevăd sistarea plății alocației sociale de o manieră automată, fără a ține cont de starea de sănătate a persoanelor cu dizabilități private de libertate, de vârsta acestora ș.a. Pe baza acestor motive, Avocatul Poporului susține că prevederile contestate încalcă articolele 47 și 51 în coroborare cu articolul 16 din Constituție.

Totodată, Avocatul Poporului consideră că alocația socială de stat generează un interes legat de proprietate, care face incident dreptul la proprietate privată. În opinia sa, dreptul la alocație socială reprezintă un „bun” în sensul articolului 46 din Constituție. În acest sens, Avocatul Poporului susține încălcarea articolului 46 din Constituție. II. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care și-au prezentat opiniile

În opinia sa scrisă, Parlamentul susține că alocația socială de stat reprezintă o sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu întrunesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie în baza Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. Condițiile privind stabilirea și plata alocațiilor sociale de stat sunt reglementate în Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni și în Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat și alocațiilor sociale de stat, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 929/2006.

Potrivit articolului 7 alin. (1) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, alocația pentru persoanele cu dizabilități severe, accentuate și medii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități din copilărie, precum și pentru copii cu dizabilități severe, accentuate și medii, se stabilește în cazurile în care persoanele nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat și nu se află la întreținerea deplină a statului.

Parlamentul subliniază că în cauza în care a fost ridicată excepția, autorul sesizării execută o pedeapsă privativă de libertate, fapt care presupune aflarea sa la întreținerea deplină a statului pe întreaga perioadă a aflării acestuia în detenție. Cu referire la asistența medicală a deținuților în penitenciare, Parlamentul menționează ca aceasta este reglementată în baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 478 din 15 decembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenței medicale persoanelor deținute în penitenciare. Acest Ordin le recunoaște persoanelor deținute dreptul de a solicita în mod gratuit, ori de câte ori este necesar asistența medicală necesară.

În opinia sa, Parlamentul consideră că acest lucru justifică suspendarea plății alocației pe perioada privării de libertate a persoanei. În caz contrar, condamnatul ar beneficia de o asigurare și protecție socială dublă, ceea ce ar încălca prevederile Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat și a alocațiilor sociale de stat. Mai mult, suspendarea plății alocației sociale se aplică față de toți beneficiarii de alocații sociale de stat privați de libertate, fără nicio distincție.

În final, Parlamentul precizează că, deși penitenciarele sunt vechi și nu au fost proiectate pentru a satisface necesitățile persoanelor cu dizabilități, autoritățile întreprind acțiuni pentru a îmbunătăți condițiile de detenție și a asigura toate cele necesare. Spre exemplu, în vederea asistării persoanelor cu dizabilități și pentru a asigura deplasarea lor fără impedimente, sunt antrenați alți deținuți, de regulă din serviciul medical sau din sectorul de deservire gospodărească al penitenciarului, care sunt instruiți în acest scop. Mai mult, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 609/2006, persoanele cu dizabilități au dreptul la hrană suplimentară.

Astfel, Parlamentul susține că tratamentul diferențiat pretins este justificat în mod obiectiv și rezonabil și îi solicită Curții să respingă sesizările ca fiind neîntemeiate.

Guvernul menționează că alocația socială de stat reprezintă o sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. Scopul alocațiilor este de a ajuta persoanele vulnerabile în a-și procura cele necesare, cum sunt hrana, medicamentele ș.a. Guvernul notează că persoanele private de libertate se află la întreținerea deplină a statului și, astfel, beneficiază de cazare, alimentație, asistență medicală, obiecte de primă necesitate ș.a. din contul statului. Astfel, din acest motiv, articolul 6 alin. (10) din Legea privind alocațiile sociale de stat stabilește că plata alocației în perioada privațiunii de libertate se suspendă.

Totodată, Guvernul subliniază că alocațiile sociale de stat și serviciile oferite în penitenciar se plătesc din bugetul de stat. În final, Guvernul consideră că sesizările sunt neîntemeiate și trebuie respinse în baza motivelor menționate în opinie.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale menționează că sistemul public de asigurări sociale este întemeiat pe principiul contributivităţii, conform căruia prestațiile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite, fără nicio discriminare. Astfel, toți participanții la sistemul de asigurări sociale – contribuabili și beneficiari – sunt tratați de lege în mod egal în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor.

Articolele 15 și 20 din Legea privind sistemul public de pensii stabilesc că, în cadrul sistemului public de asigurări sociale, pentru a beneficia de pensie, persoana trebuie să cotizeze un anumit timp la bugetul de asigurări sociale. În cazul în care nu îndeplinește această condiție, persoana are dreptul la alocație socială de stat, în condițiile Legii privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. Alocațiile sociale stabilite la articolul 6 alin. (1) din Lege urmăresc să susțină material persoanele vulnerabile, astfel încât acestea să aibă mijloace financiare de întreținere. Din acest motiv, pornind de la premisa că în detenție persoanele se află la întreținerea deplină a statului, plata alocației sociale în perioada privațiunii de libertate se suspendă.

În sesizare, autorii susțin incidența articolului 16 din Constituție. Totuși, Ministerul Muncii și Protecției Sociale precizează că persoanele aflate în detenție nu se află într-o situație comparabilă cu restul populației. Primii se află la întreținerea deplină a statului și beneficiază de hrană, asistență medicală și obiecte de primă necesitate din contul bugetului de stat, în timp ce a doua categorie de persoane nu beneficiază de un tratament identic.

Casa Națională de Asigurări Sociale consideră că sesizările sunt inadmisibile din următoarele motive. Articolul 1 din Legea privind alocațiile de stat pentru unele categorii de cetățeni prevede că au dreptul la alocație socială de stat categoriile de persoane specificate la articolul 3 literele a)-e) care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat. Astfel, în opinia Casei Naționale de Asigurări Sociale, statul le oferă protecție socială categoriilor de persoane menționate la aceste litere, între care și persoanelor cu dizabilități, atât timp cât acestea nu întrunesc condițiile de stabilire a pensiei sau nu se află la întreținerea statului.

Casa Națională de Asigurări Sociale precizează că în rezultatul examinării dosarului s-a stabilit că dl Nicolai Bolocan este, începând cu 19 decembrie 1985, beneficiar de pensie socială, iar ulterior de alocație socială pe baza Legii nr. 499 din 14 iulie 1999, ca urmare a încadrării în grad sever de dizabilitate din copilărie, al cărei cuantum era, la 1 aprilie 2017, 615,80 lei. De asemenea, de la 1 ianuarie 2002, pe baza articolului 14 din Lege, dl Nicolai Bolocan a beneficiat și de alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere, care, la 1 aprilie 2017, era de 769,76 lei. Ulterior, la 14 martie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a primit un demers de la Penitenciarul nr. 1 din Taraclia privind suspendarea achitării alocației sociale de dizabilitate severă și a alocației sociale de îngrijire, însoțire și supraveghere care i-au fost stabilite dlui Nicolai Bolocan. Plata alocațiilor a fost suspendată începând cu 1 aprilie 2022, deoarece din 9 martie 2022 dl Nicolai Bolocan își execută pedeapsa închisorii în instituția menționată și se află la întreținerea deplină a statului.

În final, Casa Națională de Asigurări Sociale precizează că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul reglementării drepturilor sociale, iar articolul 47 din Constituție nu stabilește cuantumul exact al acestora.

Administrația Națională a Penitenciarelor precizează că exercițiul dreptului la alocație socială de stat presupune întrunirea mai multor condiții, între care faptul că titularul nu se află la întreținerea deplină a statului, caz în care plata alocației se suspendă. În acest sens, pornind de la premisa că în detenție persoanele se află la întreținerea deplină a statului, iar cele cu dizabilități beneficiază de un tratament preferențial, legislatorul a stabilit că plata alocației sociale în perioada privațiunii de libertate se suspendă.

În detenție, statul asigură în totalitate întreținerea persoanelor private de libertate din mijloacele bugetului de stat. Astfel, persoanele cu dizabilități private de libertate sunt asigurate în detenție cu tot necesarul de care au nevoie. În mai multe instituții penitenciare au fost luate măsuri în vederea adaptării spațiilor din penitenciar la nevoile persoanelor cu dizabilități (rampă, bară de susținere la intrarea în încăpere și în blocurile sanitare). De asemenea, la cerere, aceste persoane ar putea să fie ajutate de alți deținuți.

De asemenea, la repartizarea deținuților, administrația instituției penitenciare ia în considerare dizabilitatea persoanei. Astfel, necesitățile fiecărui deținut se evaluează la sosirea deținuților în penitenciar. Toți deținuții, inclusiv deținuții cu diverse deficiențe, indiferent că sunt fizice, mintale, senzoriale sau combinații ale acestora, sunt examinați medical și obțin asistența medicală necesară la sosirea în instituțiile penitenciare, în conformitate cu Ordinul ministrului Justiției nr. 343/2022. La fel, persoanele cu dizabilități sunt plasate în spațiile din imediata apropiere a secțiilor medicale sau în spațiile care facilitează deplasarea sau accesul spre curțile de plimbare.

În opinia sa amicus curiae , Consiliul pentru Egalitate susține că prevederea contestată instituie un tratament diferențiat față de persoanele cu dizabilități care execută pedepse privative de libertate.

Consiliul susține că, pe baza Legii, persoanele cu dizabilități pot beneficia de alocație pentru dizabilități și de alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere. Plata ambelor alocații se suspendă pe perioada privării de libertate a persoanei cu dizabilități.

Referitor la alocația destinată persoanelor cu dizabilități, Consiliul menționează faptul că această alocație se stabilește persoanelor cu dizabilități severe, accentuate și medii în cazurile în care nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat și nu se află la întreținerea deplină a statului. Scopul alocației este să ofere un ajutor financiar persoanei pentru acoperirea costurilor asociate dizabilității, cum sunt cheltuielile medicale, de tratament, costul diverselor investigații, dispozitive de asistență, diete speciale ș.a.

Consiliul subliniază că, potrivit pct. 25) din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat, alocațiilor de stat, alocațiilor lunare de stat, indemnizațiilor, plăților periodice capitalizate și suportului financiar de stat, aflarea persoanei la întreținerea deplină a statului exclude posibilitatea acesteia de a beneficia de orice tip de alocație socială. De asemenea, articolul 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 prevede că plata alocației în perioada privațiunii de libertate se suspendă. Astfel, Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 consideră că situația persoanei cu dizabilități aflate în detenție este similară situației persoanei aflate la întreținerea deplină a statului, așa cum prevede pct. 25) din Regulamentul citat.

Totuși, Consiliul arată că între aceste situații există deosebiri substanțiale. În primul rând, statul le garantează deținuților cu dizabilități asistență medicală într-un volum egal cu cel garantat deținuților fără dizabilități, fără a opera distincții. Ambele categorii beneficiază gratuit de asistență medicală și de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală și în programele naționale. Această abordare nu ține cont însă de starea de sănătate precară a persoanelor cu dizabilități private de libertate și de faptul că au nevoie de investigații periodice, de diete speciale, care nu sunt acoperite de Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală sau de programele naționale. Consiliul arată că în cauza Machina v. Republica Moldova , Curtea Europeană a stabilit că statul nu și-a onorat obligația în baza articolului 3 din Convenția Europeană de a oferi asistență medicală și tratament corespunzător persoanelor cu dizabilități aflate în detenție.

Consiliul reține că suspendarea alocației de dizabilitate înrăutățește în mod incontestabil situația persoanelor cu dizabilități, care nu pot să-și procure toate cele necesare, deoarece sunt lipsite de mijloace financiare. Astfel, Consiliul consideră că articolul 6 alin. (10) din Lege instituie un tratament diferențiat nejustificat față de persoanele cu dizabilități, în măsura în care vizează suspendarea integrală a plății alocației stabilite în conformitate cu articolele 7 și 8 din Lege în perioada privațiunii de libertate.

Referitor la alocația de îngrijire, însoțire și supraveghere, Consiliul susține că aceasta se stabilește, inter alia , în beneficiul persoanelor cu dizabilități severe din copilărie. Scopul acestei alocații constă în îngrijirea, însoțirea și supravegherea persoanei cu dizabilități. Astfel, prin oferirea unui venit suplimentar, alocația în discuție are ca scop să elimine sau să reducă barierele cu care se confruntă în viața cotidiană persoanele cu dizabilități.

Pe de altă parte, persoanele cu dizabilități care execută o pedeapsă privativă de libertate sunt nevoite să apeleze la ajutorul persoanelor terțe, de obicei din rândul celorlalți deținuți. Consiliul menționează că, potrivit pct. 195) din Regulamentul cu privire la organizarea asistenței medicale deținuților în instituțiile penitenciare, administrația penitenciarului cazează persoanele cu dizabilități în sectoare locative adaptate necesităților lor, la primele etaje ale clădirilor, fără bariere și cu grupuri sanitare adaptate. De asemenea, penitenciarul acordă persoanelor cu dizabilități asistență în desfășurarea activităților de reabilitare și le oferă acestora accesul la spațiile de uz comun destinate condamnaților în corespundere cu programul zilei. Pct. 631) din Statutul executării pedepsei de către condamnați stabilește că deținuții cu dizabilități severe și accentuate pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane cu dizabilități sau persoane în etate. Deși adaptările în discuție ajută, într-o oarecare măsură, persoanele cu dizabilități, Consiliul subliniază că persoanele în discuție, indiferent că sunt în libertate sau în detenție, au aceleași necesități care rezultă din natura dizabilității. Din acest motiv, Consiliul consideră că articolul 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 instituie un tratament discriminatoriu nejustificat, în măsura în care privește și suspendarea integrală a plății alocației pentru îngrijire, însoțire și supraveghere. III. Aprecierea Curții Constituționale A. Admisibilitatea

Prin Decizia sa din 19 octombrie 2023, Curtea a confirmat respectarea condițiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudența sa constantă.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, ține de competența Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. Totodată, potrivit articolelor 25 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicției constituționale, Avocatul Poporului posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 6 alin. (10) și textul „și nu se află la întreținerea deplină a statului” din articolul 7 alin. (1) din Legea nr. 499 din 14 iulie 199. Curtea a constatat că aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea recursului împotriva încheierii instanței de judecată prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea condamnatului împotriva refuzului instituției penitenciare de a-i vira alocația socială de stat în contul său de peculiu. În motivarea soluției de respingere, instanța de judecată a făcut referire la articolul 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999. Așadar, Curtea a reținut că această normă ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Pentru că cauza în discuție vizează două sesizări care contestă, pe de o parte, articolul 6 alin. (10) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 și, pe de altă parte, articolul 6 alin. (10) și un text de lege din articolul 7 alin. (1) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999, Curtea a examinat împreună criticile de neconstituționalitate care vizează articolul 6 alin. (10) și în mod separat criticile care se referă la textul de lege din articolul 7 alin. (1) din Lege.

Avocatul Poporului susține că textul „și nu se află la înt