Hotărâre nr. 30 din 23.09.2021

La originea cauzei se află sesizările privind excepția de neconstituționalitate a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii, ridicată de dl Mihail Cojocaru, parte în dosarul nr. 3-2842/20 [sesizarea nr. 10g/2021], de dl Sergiu Roșca, parte în dosarul nr. 3-3035/20 [sesizarea nr. 48g/2021], de dna Victoria Lesnic, parte în dosarul nr. 3-1145/2021 [sesizarea nr. 116g/2021], și de dl Vitalie Meșter, parte în dosarul nr. 3-3392/20 [sesizarea nr. 130g/2021], aflate pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate ridicată de dl Mihail Cojocaru a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 19 ianuarie 2021, de dna judecător Violeta Chiselița de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Excepția de neconstituționalitate ridicată de dl Sergiu Roșca a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 3 martie 2021, de dl judecător Oleg Melniciuc de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Excepția de neconstituționalitate ridicată de dna Victoria Lesnic a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 21 mai 2021, de dna judecător Liudmila Holevițcaia de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, iar excepția de neconstituționalitate ridicată de dl Vitalie Meșter a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 7 iunie 2021, de dl judecător Corneliu Guzun de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Curtea a decis admisibilitatea sesizărilor. În baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a conexat sesizările într-o singură procedură, atribuind cauzei nr. 10g/2021.

În procesul soluționării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Casei Naționale de Asigurări Sociale, Departamentului de drept privat al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova și a Centrului pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. De asemenea, Curtea a primit o opinie amicus curiae de la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

La ședința publică a Curții au participat dnii Mihail Cojocaru, Sergiu Roșca, Victoria Lesnic și Vitalie Meșter, autori ai sesizărilor. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, șef al serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Vasile Cușca, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, și de dna Olesea Reguș, șef adjunct al Direcției juridice a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Pe 16 august 2019, dl Mihail Cojocaru a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia să reexamineze pensia de dizabilitate.

În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că, pe 15 martie 2018, s-a adresat cu o cerere la Casa Națională de Asigurări Sociale și la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți, prin care a solicitat, în baza articolului 33 din Legea privind sistemul public de pensii, reexaminarea pensiei de dizabilitate. Reclamantul a menționat că, fiind beneficiar al pensiei de dizabilitate, a continuat să activeze în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie. În consecință, i-au fost reținute din salariu toate impozitele și cotizațiile, inclusiv plățile de asigurări sociale.

Prin răspunsul nr. II-03/04-6847 din 29 octombrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că a respins anterior o cerere cu obiect similar și că decizia a rămas definitivă. Totodată, Casa Națională a precizat că legislația care a stat la baza emiterii actului administrativ nu a fost modificată.

În ședințele de judecată din 25 noiembrie 2020 și 1 decembrie 2020, dl Mihail Cojocaru a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii.

Printr-o încheiere din 6 ianuarie 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Circumstanțele cauzei nr. 3-3035/20

Dl Sergiu Roșca a formulat o cerere în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea cererii sale, reclamantul a menționat că, pe 13 octombrie 2020, i-a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale de Stat, în baza articolului 33 din Legea privind sistemul public de pensii, reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate, prin prisma prevederilor articolului 20 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, conform formulei de la Anexa nr. 3 a Legii.

Prin răspunsul nr. X-01/09-3427 din 14 octombrie 2020 i s-a respins solicitarea de reexaminare a dreptului la pensie, deoarece reclamantul și-a realizat dreptul la pensie, iar articolul 33 alin. (1) lit. c) nu prevede dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate, ci doar dreptul la reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere prealabilă, solicitând anularea răspunsului nr. X-01/09-3427 din 14 octombrie 2020 al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate și încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale a sumei de 100 000 lei, cu titlu de daune morale. Prin răspunsul nr. R-2413/20 din 12 noiembrie 2020, reclamantului i s-a explicat că stagiul realizat după stabilirea pensiei de dizabilitate va putea fi valorificat la realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, odată cu atingerea vârstei de 63 de ani.

În ședința de judecată din 24 februarie 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Circumstanțele cauzei nr. 3-1145/21

Pe 21 aprilie 2021, dna Victoria Lesnic a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia la reexaminarea pensiei de dizabilitate conform prevederilor articolului 33 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii.

Printr-o cerere din 18 mai 2021, reclamanta a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Pe 18 mai 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională în vederea soluționării acesteia. Circumstanțele cauzei nr. 3-3392/20

Pe 31 decembrie 2020, dl Vitalie Meșter a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia la reexaminarea pensiei de dizabilitate.

Printr-o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate din 31 mai 2021, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea exercitării controlului constituționalității articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii.

În ședința de judecată din 31 mai 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele: Articolul 1 1 Sistemul public de pensii „(1) Pensiile publice reprezintă toate categoriile de pensii, sub formă de drepturi bănești, ale căror stabilire și plată sunt garantate prin lege de către stat. (2) Sistemul public de pensii se organizează și funcționează pe principiile sistemului public de asigurări sociale prevăzute la art. 3 din Legea nr.489-XVI din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.” Articolul 9 Categoriile de pensii „În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensie pentru limită de vârstă; b) pensie de dizabilitate; [...].” Articolul 11 Dreptul de opțiune „(1) În cazul în care asiguratul îndeplinește condițiile pentru obținerea mai multor categorii de pensii, el poate opta pentru o singură categorie. (2) Pensionarului în drept să obțină o altă categorie de pensie i se acordă această pensie de la data depunerii cererii și documentelor necesare.” Articolul 18 Constatarea dizabilității și capacității de muncă „Dizabilitatea și capacitatea de muncă, cauzele, gradul și timpul survenirii acestora se constată de către Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă sau structurile sale teritoriale în baza Instrucțiunii privind modul de determinare a dizabilității și capacității de muncă, aprobate de Guvern.” Articolul 33 Reexaminarea drepturilor la pensie „(1) Reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul: [...] c) persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă . [...] (4 1 ) Pensionarii care activează sau au activat în câmpul muncii după realizarea/reexaminarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condițiile prezentei legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu condiția că pensia calculată conform formulelor din anexe, părți integrante ale prezentei legi, este mai mare decât pensia aflată în plată. [...].”

Prevederile relevante ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități din 13 decembrie 2006, ratificată prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010, sunt următoarele: Articolul 3 Principii generale „Principiile acestei Convenții sunt: (a) Respectarea demnității inerente, autonomiei individuale, inclusiv a libertății de a face propriile alegeri și a independenței persoanei; (b) Nediscriminarea; (c) Participarea și incluziunea deplină și efectivă în societate; (d) Respectul pentru diversitate și acceptarea persoanelor cu dizabilități ca parte a diversității umane și a umanității; (e) Egalitatea oportunităților; (f) Accesibilitatea; (g) Egalitatea între bărbați și femei; (h) Respectul față de capacitățile în evoluție ale copiilor cu dizabilități și respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilități de a-și păstra identitatea.” Articolul 4 Obligații generale 1. Statele Părți se angajează să asigure și să promoveze exercitarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale pentru toate persoanele cu dizabilități fără nici un fel de discriminare pe criteriu de dizabilitate. În acest scop, Statele Părți se angajează: [...] (c) Să țină cont de protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la elaborarea politicilor și programelor; [...] (e) Să întreprindă toate măsurile corespunzătoare pentru a elimina discriminarea, pe criteriu de dizabilitate, de către orice persoană, organizație sau întreprindere privată; [...].” Articolul 5 Egalitatea și nediscriminarea „1. Statele Părți recunosc că toate persoanele sunt egale în fața legii și sub incidența legii și au dreptul fără niciun fel de discriminare, la protecție și beneficiu egal în fața legii. 2. Statele Părți vor interzice toate formele de discriminare pe criteriu de dizabilitate și garantează persoanelor cu dizabilități protecție juridică egală și efectivă contra discriminării pe orice criteriu. 3. Pentru a promova egalitatea și a elimina discriminarea, Statele Părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă. 4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obține egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilități nu vor fi considerate discriminare potrivit prezentei Convenții.”

Organizația Mondială a Sănătății a subliniat că în cazul unor categorii de persoane cu dizabilități procesul de îmbătrânire începe mai repede decât de obicei. Unele persoane cu dizabilități de dezvoltare dau semne de îmbătrânire prematură la vârsta de 40 sau de 50 de ani, confruntându-se, de asemenea, de cele mai multe ori, cu condiții de sănătate asociate vârstei. Procesul de îmbătrânire și schimbările asociate acesteia (pierderea formei fizice, a puterii și a echilibrului sau osteoporoza) pot avea un impact mai mare în privința persoanelor cu dizabilități. De exemplu, persoanele care manifestă probleme de mobilitate se pot confrunta, odată ce înaintează în vârstă, cu pierderi funcționale.

Totodată, în raport se precizează că persoanele cu dizabilități au mai multe șanse de a fi supraponderale, obeze sau de a avea calitatea de fumători activi. Datele din Sistemul de supraveghere a factorilor de risc comportamental privind situația anilor 2001 și 2003 din Statele Unite ale Americii, care au fost analizate de Organizația Mondială a Sănătății, au confirmat constatările în discuție. Un studiu realizat în Canada, efectuat la nivel național, a arătat că persoanele cu deteriorări ale auzului au o activitate fizică redusă în comparație cu restul populației.

Organizația Mondială a Sănătății specifică faptul că persoanele cu dizabilități prezintă un risc ridicat de vătămare neintenționată în urma accidentelor rutiere, a arsurilor, a căderilor și a accidentelor asociate cu dispozitivele de asistare. Un studiu care a analizat acest aspect a descoperit că copiii cu dizabilități de dezvoltare, inclusiv cu autism, cu tulburări cu deficit de atenție și hiperactivi sunt expuși riscului vătămării de două sau de trei ori mai mult în comparație cu cei care nu suferă de astfel de tulburări. De asemenea, studiile au constatat că copiii cu dizabilități prezintă un risc semnificativ mai ridicat de căderi, de leziuni asociate arsurilor și de leziuni provocate de accidente cu autovehicule sau cu bicicletele.

Rata mortalității în cazul persoanelor cu dizabilități variază în funcție de starea de sănătate. O anchetă efectuată în Regatul Unit privind inegalitățile din domeniul sănătății la care sunt expuse persoanele care manifestă probleme cu capacitatea de învățare sau disfuncții ale sănătății mintale a constatat la acestea o speranță de viață mai scăzută decât în cazul celorlalte persoane. Ancheta a investigat moartea prematură în rândul persoanelor cu dizabilități de învățare și al celor cu probleme de sănătate mintală. Astfel, pe termen lung, persoanele cu tulburări depresive persistente, tulburări bipolare, schizofrenie sau autism erau expuse unui risc mai mare de a dezvolta boli cronice, în comparație cu celelalte persoane. Era mai probabil să fie obeze și să sufere de boli de inimă, de hipertensiune arterială, de boli ale aparatului respirator, de diabet, de AVC sau de cancer la sân. Totodată, aceste persoane au dezvoltat boli cronice la o vârstă mai mică decât alte persoane.

Pe 29 septembrie 2020, Biroul Național de Statistică a publicat o analiză tematică privind situația vârstnicilor din Republica Moldova în anul 2019 [3] . Astfel, la începutul anului 2020, în Republica Moldova locuiau 574,9 mii persoane în vârstă de 60 ani și mai mult, ceea ce constituie 21,8% din numărul total al populației cu reședința obișnuită în Republica Moldova. Din numărul total al vârstnicilor, aproximativ 60% erau femei, fiecare a treia persoană având vârstă cuprinsă între 60-64 ani, iar 10,9% constituiau persoanele care au depășit vârsta de 80 ani. Printre principalele cauze ale mortalității vârstnicilor, indiferent de gen, au fost bolile aparatului circulator – 68,1%, tumorile maligne – 15,5% și bolile aparatului digestiv – 6,6%. Categoriile în discuție vizează persoanele decedate având vârsta de 60 de ani și mai mult.

Cauzele care au determinat cel mai des dizabilitatea primară în rândul vârstnicilor au fost bolile aparatului circulator – 26,7%, tumorile maligne – 21,2% și bolile sistemului osteoarticular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv – 11,1%. Numărul vârstnicilor activi din punct de vedere economic este în creștere. Numărul persoanelor vârstnice de 60 ani și mai mult, active din punct de vedere economic, în anul 2019, a fost de 82, 3 mii, ceea ce constituie 9,0% din totalul persoanelor active.

Pe 1 decembrie 2020, Biroul Național de Statistică a publicat o analiză privind situația persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova în anul 2019 [4] . Astfel, conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale, numărul estimat al persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova a constituit 177,0 mii persoane, inclusiv 10,7 mii copii cu vârsta de 0-17 ani. În structura persoanelor cu dizabilități aflate la evidența organelor de asigurări sociale, beneficiarii unei pensii de dizabilitate au reprezentat 71, 3%, iar beneficiarii de alocații – aproximativ 28,7%.

În numărul total al pensionarilor de dizabilitate au predominat persoanele cu vârsta de 55-64 ani – 44,1% și 30-54 ani – 31,6%. Din numărul total al persoanelor cu dizabilități, persoanele cu o dizabilitate severă au constituit 16,7%, persoanele cu dizabilitate accentuată – 46,6% și persoanele cu dizabilitate medie – 36,7%. Cauzele principale care au determinat dizabilitatea au fost tumorile – 17,9%, bolile aparatului circulator – 16,0% și bolile sistemului osteoarticular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv – 13,8%. În cazul a circa o mie de persoane, dizabilitatea primară a survenit din cauza bolilor sistemului nervos – 7,3%, iar în circa nouă sute de cazuri, din cauza bolilor endocrine, de nutriție și metabolism – 6,5%.

Totodată, în analiza Biroului Național de Statistică este precizat că dizabilitatea diagnosticată la o vârstă timpurie este determinată, în principal, din cauza tulburărilor mintale și de comportament și a malformațiilor. Cu privire la mărimea pensiei de dizabilitate, se precizează că ea este mai mică decât mărimea medie a pensiei pentru pensionari, în general. Mai mult, mărimea medie a pensiei de dizabilitate, raportată la minimul de existență, acoperă valoarea minimului de existență în proporție de 70 la sută. În comparație cu rata de participare a persoanelor fără dizabilități, accesul persoanelor cu dizabilități pe piața muncii este limitat. În analiză se mai precizează că rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități este de două ori mai mică comparativ cu cea a persoanelor fără dizabilități. Totodată, persoanele cu dizabilități sunt angajate mai mult în agricultură. ÎN DREPT

Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiecte cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea a observat că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în patru cauze de contencios administrativ, care au ca obiect obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a reexamina pensia de dizabilitate și de a anula acte administrative individuale. De vreme ce procedurile intentate urmăresc, în esență, reexaminarea pensiei de dizabilitate, Curtea a reținut că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanța de judecată, în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii. Această normă prevede că reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Curtea a observat că autorii sesizărilor privind excepția de neconstituționale au afirmat încălcarea articolelor 1 alin. (3) [ statul de drept ], 4 [ drepturile și libertățile omului ], 16 [ egalitatea ], 47 [ dreptul la asistență și protecție socială ] și 51 [ protecția persoanelor cu dizabilități ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolele 1 alin. (3) și 4 din Constituție nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi substanțiale din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20). Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituție, Curtea a precizat că acest articol nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi incident, trebuie să se demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea, mutatis mutandis HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 22).

Autorii pretind că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii afectează exercițiul drepturilor garantate de articolele 47 și 51 din Constituție. Curtea a subliniat că într-o cauză recentă, în care a analizat condițiile în care este efectiv dreptul la pensie de dizabilitate, a reținut incidența articolului 47 din Constituție (a se vedea HCC nr. 29 din 22 noiembrie 2018, § 37). În Hotărârea nr. 19 din 24 septembrie 2019, în care a examinat condițiile de exercițiu al dreptului la pensie în cazul îngrijirii unor persoane cu dizabilități, Curtea a menționat că, de vreme ce măsura contestată intervenea în sfera protecției sociale recunoscute persoanelor cu dizabilități, erau incidente articolele 47 și 51 din Constituție (§ 20).

Curtea a constatat că prevederea atacată în acest caz are ca obiect de reglementare sfera protecției sociale a persoanelor cu dizabilități. Astfel, Curtea a reținut incidența articolelor 47 și 51 din Constituție. Prin urmare, având în vedere incidența drepturilor fundamentale invocate, Curtea a trebuit să analizeze tratamentul diferențiat pretins și dacă acesta face incident articolul 16 din Constituție.

Curtea a subliniat că egalitatea în fața legii și a autorităților publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situații asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situații diferite sunt tratate în același mod (discriminare indirectă), cu excepția cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea HCC nr. 29 din 22 noiembrie 2018, § 34; HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, §19; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 39). Așadar, o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor (a se vedea HCC nr 19 din 24 septembrie 2019, § 17).

Curtea a precizat că cerința caracterului comparabil al situațiilor nu impune ca situațiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare (a se vedea HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 18). Verificarea respectării acestei cerințe implică compararea situației autorilor excepțiilor și a subiectelor în raport cu care pretind un dezavantaj. Astfel, Curtea a examinat condițiile aplicabile titularilor pensiei pentru limită de vârstă și ai pensiei de dizabilitate, având ca criterii de comparare condițiile în care devine efectiv dreptul la reexaminarea pensiei, în cazul categoriilor de drepturi la pensie numite.

Legea privind sistemul public de pensii stabilește că dreptul la pensie îi este recunoscut persoanei care întrunește condițiile prevăzute în această lege [articolul 2 alin. (1)]. Totodată, Legea în discuție stabilește la articolul 9, inter alia , pensia pentru limită de vârstă și pensia de dizabilitate. Potrivit legii, dreptul la pensie pentru limită de vârstă le este recunoscut persoanelor care întrunesc, în mod cumulativ, vârsta de pensionare și stagiul de cotizare [articolele 14, 15, 41]. În același timp, titularii dreptului la pensie pentru limită de vârstă care au activat sau care continuă să activeze în câmpul muncii după ieșirea la pensie au dreptul la reexaminarea pensiei, în sensul majorării ei, având în vedere contribuțiile realizate după ieșirea la pensie [articolul 33]. Curtea a observat că dreptul la reexaminarea pensiei nu le este recunoscut titularilor pensiei de dizabilitate, chiar dacă aceștia continuă să activeze în câmpul muncii, după obținerea dreptul la pensie de dizabilitate.

Curtea a reținut că, potrivit articolul 17 alin. (1) din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, persoana care practică o muncă salarizată are obligația de a achita contribuții de asigurări sociale în fondul asigurărilor sociale de stat, indiferent dacă ea este sau nu beneficiar al unui drept la pensie. Astfel, obligația de a contribui prin plăți individuale de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat este efectivă în cazul în care o persoană practică o muncă salarizată.

Sub acest aspect, deși titularului unui drept la pensie îi revine obligația de a cotiza prin plăți de asigurări sociale, în cazul în care acesta își continuă munca salarizată, totuși, doar în cazul pensiei pentru limită de vârstă este recunoscut avantajul recalculării. Prin urmare, Curtea a reținut existența unui tratament diferențiat privind exercițiul dreptului la reexaminarea pensiei. De altfel, Curtea a imaginat un caz în care din doi beneficiari de pensie, unul pentru limită de vârstă și altul pentru dizabilitate, ambii având obligația de a cotiza în bugetul asigurărilor sociale de stat, primul să aibă un drept la reexaminarea pensiei, iar al doilea să nu aibă un asemenea drept. Totuși, în ambele cazuri sunt identice condițiile care fac efectiv exercițiul dreptului la reexaminarea pensiei. În pofida caracterului comparabil al situațiilor, articolul 33 alin. (1) lit. c) din Lege stabilește o diferență de tratament în ceea ce privește reexaminarea pensiei.

Curtea a constatat că diferența de tratament din acest caz operează în baza criteriului de dizabilitate. Din acest motiv, Curtea trebuie să analizeze dacă tratamentul diferențiat din acest caz are o justificare obiectivă. Curtea va efectua această analiză din perspectiva prevederilor articolelor 16, 47 și 51 din Constituție.

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii privează titularii unei pensii de dizabilitate de dreptul la reexaminarea pensiei, spre deosebire de titularii unei pensii pentru limită de vârstă cărora legea le recunoaște un asemenea drept.

Astfel, în pofida faptului că au obligația, în rând cu beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, să contribuie la fondul asigurărilor sociale de stat ulterior pensionării, titularii unei pensii de dizabilitate nu au dreptul la reexaminarea pensiei. Așadar, prin excepția ridicată, autorii sesizărilor au solicitat controlul articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii în raport cu articolele 16, 47 și 51 din Constituție. 2. Argumentele autorităților și organizațiilor cărora li s-a solicitat și care au prezentat opinia

În opinia sa, Parlamentul a menționat că pensia este un drept bănesc al asiguratului care se stabilește în dependență de contribuțiile de asigurări sociale achitate în bugetul asigurărilor sociale de stat. Cuantumul pensiei se află într-o legătură directă cu stagiul de cotizare și cu mărimea salariului din au fost calculate și încasate contribuțiile de asigurări sociale. În acest sens, reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă prevăzută de articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii este un mecanism de susținere a beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă activi în câmpul muncii.

Parlamentul susține că este greșită opinia potrivit căreia excluderea dreptului la reexaminarea pensiei pentru beneficiarii pensiei de dizabilitate ar discrimina persoanele cu dizabilități și ar încălca dreptul la asistență și la protecție socială. De altfel, între aceste categorii de subiecți există diferențe substanțiale privind condițiile în care se obține dreptul la pensie. Ele țin, în special, de vârsta de pensionare și de stagiul de cotizare necesare a fi întrunite în vederea recunoașterii dreptului la pensie. Parlamentul susține că aceste diferențe fac ca excluderea dreptului la reexaminarea pensiei să fie justificată în mod obiectiv.

În opinia prezentată de către Președintele Republicii Moldova se menționează că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii reglementează dreptul la reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă. Acest drept le este recunoscut doar titularilor unei pensii pentru limită de vârstă, iar cei care primesc o pensie de dizabilitate sunt privați de exercițiul acestui drept. Totuși, atât beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, cât și cei ai unei pensii de dizabilitate au obligația de a achita contribuții de asigurări sociale, în cazul în care desfășoară o activitate salarizată.

Președintele Republicii Moldova menționează că, din acest punct de vedere, situațiile în discuție sunt comparabile. Totuși, norma contestată stabilește un tratament diferențiat discriminatoriu. Președintele susține că tratamentul diferențiat nu are la bază o justificare rezonabilă și nu urmărește un scop legitim. Potrivit articolului 1 1 alin. (2) din Lege, sistemul public de pensii se organizează și funcționează pe baza principiilor sistemului public de asigurări sociale, prevăzute la articolul 3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Un principiu stabilit de lege este egalitatea, care urmărește să le asigure tuturor participanților la sistemul public – contribuabili și beneficiari – un tratament nediscriminatoriu în exercitarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege.

În opinia sa amicus curiae , Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a precizat că de dreptul la reexaminarea pensiei trebuie să se bucure atât beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă, cât și beneficiarii pensiei de dizabilitate. Deși în domeniul protecției sociale legislatorul se bucură de o marjă discreționară largă, această competență trebuie exercitată cu respectarea principiilor echității sociale și egalității de tratament. În acest sens, având în vedere faptul că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii exclude beneficiarii pensiei de dizabilitate de la reexaminarea pensiei, Avocatul Poporului susține că prevederea contestată instituie un tratament diferențiat nejustificat, eșuând să asigure realizarea unui echilibru corect între principiile concurente.

Casa Națională de Asigurări Sociale a precizat că autorii excepțiilor de neconstituționalitate sunt beneficiari de pensii de dizabilitate accentuată, stabilite potrivit Legii privind sistemul public de pensii. Totodată, aceasta a menționat că, până pe 1 ianuarie 2017, nicio categorie de titulari de pensii nu avea dreptul la reexaminarea pensiei, cu excepția cazului apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, la venitul asigurat, care au avut loc până la obținerea pensiei. Un obiectiv al reformei sistemului public de pensii, care a fost demarată pe 1 ianuarie 2017, a fost să se recunoască dreptul la recalcularea pensiei persoanelor care continuă să activeze în câmpul muncii, după stabilirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Această modificare a urmărit să sporească încrederea beneficiarilor în sistemul asigurărilor sociale de stat. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2019, a fost stabilit un mecanism de reexaminare a pensiilor persoanelor care continuă să activeze în câmpul muncii, după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Totodată, în opinia sa, Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că titularii unei pensii de dizabilitate nu sunt discriminați, pentru că, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, se cotizează la sistemul public de asigurări sociale o perioadă mai îndelungată de timp. Mai mult, pensia de dizabilitate se stabilește gradual, în dependență de pierderea capacității de muncă, iar în cazul în care persoana continuă să activeze în câmpul muncii, stagiul realizat după această dată va putea fi realizat odată cu atingerea vârstei generale de pensionare. Totodată, formula de calcul al pensiei de dizabilitate este mai avantajoasă decât cea pentru limită de vârstă.

Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a precizat că prevederile constituționale care recunosc drepturi și garanții nu trebuie încălcate sau neglijate prin legi infraconstituționale. Încălcarea acestei reguli conduce la neconstituționalitatea prevederii legislative derogatorii. În acest sens, Centrul susține că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii instituie un tratament diferențiat între titularii unei pensii de dizabilitate și pentru limită de vârstă, în ceea ce privește exercițiul dreptului la reexaminarea pensiei. Tratamentul diferențiat în discuție are la bază dizabilitatea, care reprezintă un criteriu interzis de diferențiere. Totodată, în opinia sa, Centrul afirmă că normele contestate nu asigură o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

În opinia sa amicus curiae , Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a menționat că a analizat în Avizul său nr. 54/20 din 20 august 2020 conformitatea cu principiul egalității a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii. Consiliul a constatat că titularii pensiei de dizabilitate se află într-o situație similară cu titularii pensiei pentru limită de vârstă, deoarece ambele categorii care continuă să lucreze achită contribuții de asigurări sociale. Totodată, Consiliul a conchis că, de vreme ce situațiile sunt comparabile, atunci și tratamentul trebuie să fie similar. Mai mult, Consiliul a precizat că lipsesc argumente care să justifice diferențierea.

În ședința Curții, reprezentantul Guvernului a susținut că contribuțiile de asigurări sociale realizate de persoanele cu dizabilități după ieșirea la pensie de dizabilitate pot fi valorificate la atingerea vârstei generale de pensionare. Mai mult, titularii pensiei de dizabilitate pot să beneficieze și de alte prestații de asigurări sociale. În același timp, reprezentantul Guvernului a precizat că Parlamentul a votat, în primă lectură, un proiect de lege care prevede și dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate. 3. Aprecierea Curții (i) Principii generale privind egalitatea și protecția specială a persoanelor cu dizabilități

Curtea menționează că Republica Moldova s‑a angajat, odată cu ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să combată discriminarea pe criteriu de dizabilitate și să elimine inegalitățile bazate pe aceasta. Între altele, Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități le impune statelor părți contractante să favorizeze integrarea persoanelor cu dizabilități în viața profesională prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare, să contribuie la deplina lor participare la viața economică, culturală și socială, precum și la dezvoltarea personală a acestora (a se vedea § 24 supra ).

Articolul 51 din Constituție prevede că persoanele cu dizabilități beneficiază de o protecție specială din partea întregii societăți. Statul este obligat să le asigure persoanelor cu dizabilități condiții normale de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire și de integrare socială. Curtea subliniază că acest articol îi impune statului să întreprindă măsuri în vederea ameliorării situației persoanelor cu dizabilități care ar putea, din cauza unor factori obiectivi sau subiectivi, să sufere excluziunea din mediul societal obișnuit.

Cu privire la principiul egalității, Curtea subliniază că respectarea acestuia presupune acordarea acelorași avantaje tuturor persoanelor aflate în situații similare, cu excepția cazului în care se demonstrează că tratamentul diferențiat este justificat în mod obiectiv și rezonabil. Curtea precizează că această condiție demonstrează că principiul egalității nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferențiat, ci doar a tratamentelor diferențiate nejustificate (a se vedea HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 31; HCC nr. 24 din 8 octombrie 2020, § 33; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 40).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Constituționale, un tratament diferențiat este justificat doar atunci când urmărește un obiectiv legitim (a se vedea, a contrario , HCC nr. 16 din 20 mai 2021) și când mijloacele de realizare a acestui obiectiv respectă o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr. 10 din 8 mai 2018, § 53; HCC nr. 29 din 26 noiembrie 2020, § 34). Curtea subliniază că un tratament diferențiat nu respectă o relație rezonabilă de proporționalitate în cazul în care mijloacele de realizare a obiectivului nu sunt nici adecvate, nici necesare. (ii) Cu privire la caracterul legitim al obiectivului urmărit

Articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii recunoaște dreptul la reexaminarea pensiei în sensul majorării ei ( i ) în cazul titularilor pensiei pentru limită de vârstă care ( ii ) au activat sau care continuă să activeze în câmpul muncii cel puțin doi ani după realizarea dreptului la pensie. Curtea observă că textul normei contestate nu oferă informații privind obiectivele urmărite prin instituirea reglementării în discuție. Totuși, contextul general al reglementărilor privind reexaminarea pensiei și informațiile conținute în nota informativă la proiectul de lege [5] îi pot oferi Curții elemente importante pentru a deduce scopurile normei.

Nota informativă la proiectul de lege prezintă obiectivele urmărite prin articolul 33 alin. (1) lit. c) din Lege. În conținutul note i informative menționate se precizează că modificarea legislativă a fost determinată de necesitatea echilibrării sistemului asigurărilor sociale de stat, prin includerea în cuantumul pensiei a perioadelor contributive realizate după ieșirea la pensie. Mai mult, Curtea constată că modificarea legislativă a urmărit să limiteze cercul subiecților în drept să pretindă reexaminarea pensiei, astfel încât acest drept să le fie recunoscut doar persoanelor pensionate în baza limitei de vârstă. Între altele, prestarea unei munci salarizate o anumită perioadă de timp după ieșirea la pensie reprezintă o altă condiție impusă pentru exercițiul dreptului la reexaminarea pensiei (articolul 33 alin. (4 1 ) și (4 2 ) din Lege).

Așa cum rezultă, în special, din nota informativă la proiectul de lege, articolul 33 alin. (1) lit. c) din Lege urmărește două finalități, pe de o parte, luarea în calcul a perioadei contributive realizate după ieșirea la pensie și, pe de altă parte, stabilirea unui echilibru corect între contribuțiile și prestațiile datorate în baza sistemului asigurărilor sociale de stat. Curtea observă că restricționarea dreptului la reexaminarea pensiei în cazul altor beneficiari decât cei ai pensiei pentru limită de vârstă urmărește inclusiv obiectivul realizării unor economii în fondurile de asigurări sociale, prin instituirea unui prag mai ridicat pentru distribuirea prestațiilor de asigurări sociale între asigurați. Curtea constată că acest scop trebuie analizat și el prin prisma testului legitimității. Așadar, Curtea trebuie să examineze dacă scopurile în discuție reprezintă obiective legitime, în sensul articolului 54 din Constituție, în vederea restricționării drepturilor garantate de articolele 16, 47 și 51 din Constituție.

În acest context, Curtea menționează că realizarea unei gestionări corecte a fondurilor de asigurări sociale, ținând cont de factori ca clasele de subiecte, perioadele contributive realizate sau vârsta de pensionare ș.a., este un obiectiv legitim în sensul articolului 54 alin. (2) din Constituție. Prin urmare, Curtea recunoaște interesul legitim al statului de a-și restructura fondurile pentru asigurări sociale și de a le face mai eficiente, interes care îi permite legislatorului să restricționeze exercițiul drepturilor garantate în baza articolelor 16, 47 și 51 din Constituție. (iii) Marja discreționară a legislatorului în domeniul protecției sociale

În Hotărârea nr. 29 din 22 noiembrie 2018, la § 55, Curtea i-a recunoscut legislatorului o marjă discreționară largă în ceea ce privește natura și întinderea măsurilor care trebuie întreprinse în domeniul protecției sociale. Curtea a motivat acest lucru prin faptul că legislatorul este mai bine plasat decât Curtea Constituțională pentru a efectua evaluări și aprecieri complexe. Totuși, deși unele restrângeri sunt permise, având în vedere marja discreționară largă a legislatorului, acestea trebuie să fie necesare și adecvate.

La modul abstract, Curtea constată că sistemul asigurărilor sociale de stat ține cont, între altele, de speranța de viață medie estimată a persoanelor asigurate. În acest sens, legislația nu conține un pronostic referitor la o persoană asigurată concretă, ci folosește estimări generale (a se vedea, de exemplu, articolul 41 din Legea privind sistemul public de pensii). Rațiunea unei asemenea abordări constă în dificultatea unei prognoze precise privind riscul în materie de asigurări legat de un individ. Din acest motiv este legitim ca, pentru estimarea riscului, în locul unor evaluări individuale, să se procedeze de o manieră colectivă. Acest lucru implică, în mod inerent, o clasificare în categorii, în funcție de criteriile relevante. În mod firesc, în cadrul unei astfel de reglementări, unele persoane vor rămâne în afara acestor categorii. Astfel, legislatorul beneficiază, în virtutea marjei sale discreționare, de competența stabilirii unor categorii colective.

Totuși, Curtea precizează că trebuie să se țină cont în mod adecvat de datele care trebuie evaluate. În caz contrar, ar dispărea orice rațiune în recunoașterea unei marje discreționare largi a legislatorului în domeniul protecției sociale. Astfel, Curtea menționează că își menține competența controlului respectării de către legislator a acestei obligații. De altfel, acesta și este motivul care i-a permis Curții să sublinieze, în Hotărârea nr. 29 din 22 noiembrie 2018, la § 55, că marja discreționară a legislatorului poate face obiectul controlului Curții, care verifică dacă acesta a acționat în limitele acestei marje.

În opinia sa, Casa Națională de Asigurări Sociale a subliniat că, în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, perioada contributivă realizată ulterior pensionării este luată în considerare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Astfel, s-a afirmat că autorii excepțiilor au posibilitatea de a beneficia de contribuțiile realizate odată cu atingerea vârstei generale de pensionare. La atingerea acestei vârste, persoanele dobândesc posibilitatea de a opta între pensia de dizabilitate și pensia pentru limită de vârstă (articolul 11 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998). Curtea reține că argumentul din opinia prezentată pornește de la premisa că persoanele cu dizabilități sunt apte să atingă vârsta generală de pensionare. Totuși, Curtea consideră că acest argument pretinde o analiză în detaliu, având în vedere situația specială a persoanelor cu dizabilități (a se vedea §§ 25-29 supra ). Curtea trebuie să stabilească dacă această posibilitate există în realitate. (iv) Dacă situația specială a persoanelor cu dizabilități impune o analiză în detaliu a tratamentului diferențiat

Curtea trebuie să constate dacă este plauzibil sau dacă, dimpotrivă, este în mod substanțial mai dificilă atingerea vârstei generale de pensionare de către persoanele cu dizabilități. În analiza acestui aspect, Curtea va lua în considerare speranța medie de viață din Republica Moldova (a se vedea § 30 supra ), precum și condițiile fiziologice și de sănătate care determină dizabilitatea (a se vedea §§ 25-29 supra ). Curtea va stabili, în analiza sa ulterioară, dacă obiectivul legitim urmărit prin limitare poate fi atins printr‑un mijloc mai puțin constrângător.

Curtea constată că prejudiciile suferite de persoanele cu dizabilități ca urmare a lipsirii acestora de dreptul la reexaminarea pensiei sunt grave. De altfel, atunci când, în baza articolului 4 alin. (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, o persoană transferă sume de bani la bugetul asigurărilor sociale sub forma contribuțiilor de asigurări sociale, aceasta obține în schimb un drept la prestații viitoare în cadrul sistemului public de asigurări sociale, a căror întindere este determinată de numărul anilor de plată a contribuțiilor. În cazul în care persoanei nu i se oferă posibilitatea de a beneficia de contribuțiile realizate, acest fapt reprezintă o ingerință serioasă în dreptul la protecție și la asistență socială.

Totuși, așa cum s-a reținut la § 72 supra , aplicarea unor formule pentru stabilirea valorii drepturilor de asigurări sociale este justificată obiectiv de necesitatea de a garanta o gestionare corectă a sistemului de pensii. Din aceste motive, este legitim ca, în vederea stabilirii condițiilor de exercițiu al drepturilor de asigurări sociale, să se țină cont de o serie de elemente, între care speranța de viață a persoanei asigurate, așteptarea ca aceste prestații să-i fie plătite și durata de‑a lungul căreia plă