Hotărâre nr. 20 din 06.06.2017

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (17) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și a pct. 89 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, ridicată de către avocatul Vasile Iamandii, în dosarul nr. 3-1775/16, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională la 29 martie 2017 de către judecătorul Constantin Roşca, din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că prevederile art. 7 alin. (17) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, precum și prevederile pct. 89 din Regulament sunt contrare articolelor 47, 49 și 50 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 31 martie 2017 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susţinută de avocatul Vasile Iamandii. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Viorica Dumbrăveanu, viceministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şi dna Diana Cebotaru, şef-adjunct al Secţiei pensii şi indemnizaţii a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. La ședința Curții a participat și reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări Sociale - dna Alina Timotin.

La 10 august 2016, Casa Teritorială de Asigurări Sociale a emis Decizia nr. 2016/91/1/20627 și a stabilit indemnizaţia de maternitate în mărime de 24 638,58 lei.

La 6 septembrie 2016, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în calitate de angajator al N.P., a comunicat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale că anumite venituri ale salariatei, din declaraţia prezentată, au fost omise, prezentând totodată cuantumul total al acestora.

La 16 septembrie 2016, N.P. a înaintat o cerere prealabilă Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, prin care a pretins că indemnizaţia de maternitate i-a fost calculată eronat, deoarece în baza de calcul a acesteia nu s-a inclus întregul său venit asigurat. Aceasta a solicitat anularea deciziei sus-menţionate şi emiterea unei noi decizii cu includerea venitului total dobândit în ultimele 12 luni premergătoare lunii producerii riscului asigurat. La cererea înaintată Casa Teritorială de Asigurări Sociale nu a oferit nici un răspuns.

La 16 noiembrie 2016, N.P. a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, o acțiune împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei din 10 august 2016 şi emiterea unei noi decizii, prin care baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate să includă întregul său venit.

Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus o referinţă cu privire la cererea de chemare în judecată, în care a menţionat că, în conformitate cu art. 7 alin. (17) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și pct. 89 din Regulamentul aferent, indemnizaţia de maternitate deja stabilită nu se recalculează.

În cadrul procesului, avocatul Vasile Iamandii a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (17) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și a pct. 89 din Regulamentul aferent, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, şi sesizarea Curţii Constituţionale.

La 14 iulie 2016, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Codului muncii nr. 154-XV din 28 martie 2003 (M.O., 2003, nr. 159-162, art. 648) sunt următoarele: Articolul 123 Concediul medical „[...] (2) Modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare ." Articolul 124 Concediul de maternitate şi concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului „(1) Femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi - 112 zile calendaristice) şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin. (2) . [...]."

Prevederile relevante ale Legii nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (M.O., 2000, nr. 1-4, art. 2) sunt următoarele: Articolul 2 Garantarea şi exercitarea dreptului la asigurări sociale „Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale." Articolul 3 Principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale „Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public ) se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: [...] d) principiul obligativităţii , potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor; e) principiul contributivităţii , conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; [...]." Articolul 41 Categoriile de alte drepturi de asigurări sociale „Asiguraţii din sistemul public au dreptul, în afară de pensie, la: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de afecţiuni generale sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi de accidente de muncă, inclusiv indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; c) indemnizaţie de maternitate ; d) indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani; e) ajutor de şomaj; f) ajutor de deces." Articolul 42 Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a altor drepturi de asigurări sociale „Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a altor drepturi de asigurări sociale se reglementează prin lege."

Prevederile relevante ale Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale (republicată în M.O., 2004, nr. 168 - 170, art. 773) sunt următoarele: Articolul 5 Tipurile de prestaţii de asigurări sociale (1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă; b) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină); c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă; d) indemnizaţie de maternitate; f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani; g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; h) ajutor de deces. (2) Şomerii au dreptul la prestaţiile prevăzute la alin.(1) lit. a), d) şi h). (3) Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern. Articolul 7 Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale „(1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit. a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţii individuale de asigurări sociale. (2) Baza de calcul al indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care au fost calculate contribuţii individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul. [...] (4) Venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărţirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unităţile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. [...] (17) Indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) , stabilite în conformitate cu prezenta lege, nu se recalculează , cu excepţia cazurilor legate de modificarea legislaţiei privind modul de salarizare." Articolul 15 Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă „(1) În scopul recuperării capacităţii de muncă, asiguratul are dreptul la: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică; b) tratament balneosanatorial. (2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică se acordă, în cazul în care asiguratul este internat în staţionar pentru protezare şi/sau pentru intervenţie ortopedică, pe toată perioada de aflare în staţionar. (3) Modul de acordare a biletelor de tratament balneosanatorial se stabileşte de Guvern." Articolul 16 Indemnizaţia de maternitate „(1) Asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. [...] (4) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7." Articolul 24 Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale „Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale se efectuează de organele abilitate , în conformitate cu legislaţia în vigoare." Articolul 30 Controlul acordării indemnizaţiilor de asigurări sociale „Controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării şi plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale îl exercită Casa Naţională de Asigurări Sociale, Inspecţia financiară, Inspectoratul de Stat al Muncii şi structurile lor teritoriale." Articolul 32 Recuperarea sumelor plătite necuvenit „(1) Angajatorul sau funcţionarii caselor teritoriale de asigurări sociale din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, sînt obligaţi să le restituie. (2) Sumele plătite fără temei legal, ca urmare a prezentării unor acte false, se reţin din contul persoanelor care le-au primit în mod necuvenit. (3) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se urmăresc."

Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005 (M.O., 2005, nr. 24 - 25, art. 162), sunt următoarele: 51. Cu cererea pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate se prezintă următoarele acte: [...] d) declaraţia persoanei asigurate de tipul Rev-5 pentru stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale (în continuare - Declaraţia Rev-5), eliberată asiguratei de către angajatorul de la locul de lucru de bază şi de la locul de lucru prin cumul, iar în cazul soţiei aflate la întreţinerea soţului asigurat - Declaraţia Rev-5 eliberată de către angajatorul de la locul de lucru de bază şi de la locul de lucru prin cumul al soţului, pentru lunile trimestrului de gestiune pentru care nu au fost prezentate declaraţiile REV-5 centralizat în original; [...] Copiile actelor anexate la cererea de stabilire a indemnizaţiei de maternitate se confirmă de structurile teritoriale de asigurări sociale. 52. Venitul asigurat pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate pentru perioada precedentă trimestrului de gestiune se confirmă în baza informaţiei din Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale. Venitul asigurat pentru lunile trimestrului de gestiune, se confirmă prin Declaraţia Rev-5 pentru stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale, care se eliberează de către angajator la solicitarea angajatului. 53. Actele depuse pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate se examinează, în termen de pînă la 10 zile calendaristice din data depunerii cererii la structurile teritoriale de asigurări sociale. 54. În cazul în care la cerere nu sînt anexate toate actele necesare sau dacă au fost prezentate acte perfectate incorect/incomplet, solicitantul are dreptul să prezinte suplimentar actele necesare stabilite în prezentul Regulament, în termen de pînă la 10 zile calendaristice din data depunerii cererii. 55. Dacă actele lipsă sau perfectate incorect/incomplet nu sînt prezentate în termen la structurile teritoriale de asigurări sociale, se ia decizia de a refuza stabilirea indemnizaţiei. În acest caz, în termen de 10 zile calendaristice, după aprobarea deciziei de refuz, solicitantei i se restituie actele şi se comunică motivul refuzului. 56. În cazul prezentării actelor lipsă sau perfectate incorect/incomplet după termenul menţionat la pct.54 al prezentului Regulament, acestea se examinează din nou în baze generale. 57. În cazul în care este necesară verificarea autenticităţii Declaraţia Rev-5 prezentate de la locul de lucru de bază sau de la locul de lucru prin cumul stabilirea indemnizaţiei se sistează pînă la verificarea veridicităţii actelor prezentate şi emiterea concluziei, perioadă care nu poate depăşi 30 de zile calendaristice din data depunerii cererii. 59. Decizia de stabilire a indemnizaţiei de maternitate se aprobă de către şeful structurii teritoriale de asigurări sociale. 89. Indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la pct. 12 lit. a) - c) şi pct. 37 lit. a) stabilite în conformitate cu prezentul Regulament, nu se recalculează, cu excepţia cazurilor de modificare a legislaţiei privind modul de salarizare şi în baza hotărîrii judecătoreşti. ÎN DREPT

Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, interdicţia de a recalcula indemnizaţiile de asigurări sociale deja stabilite, în speţă a indemnizaţiei de maternitate, inclusiv în cazul comiterii unei erori la determinarea bazei de calcul.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente și principii cu valoare constituțională conexe, și anume dreptul la asistență și protecție socială, precum şi obligaţia statului de a ocroti maternitatea.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, precum și a Hotărârii de Guvern nr. 108 din 3 februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. (2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

Fiind ridicată de către avocatul Vasile Iamandii în dosarul nr. 3-1775/16, care se află pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională. (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (17) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și prevederile pct. 89 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, care urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei. (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

Curtea subliniază că prevederile contestate nu au constituit obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu articolul 47 combinat cu articolele 49, 50 din Constituţie şi principiile consacrate în jurisprudenţa sa.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate încalcă prevederile articolului 47 din Constituție, potrivit cărora: „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. (2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor ."

În acelaşi timp, autorul excepţiei pretinde că normele criticate contravin articolului 49 din Constituţie, potrivit căruia: „(2) Statul ocroteşte maternitatea , copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare."

De asemenea, autorul afirmă că a fost încălcat şi articolul 50 din Constituție, care prevede: „(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială ." A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituționalitate

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că instituirea interdicţiei de a recalcula indemnizaţiile de asigurări sociale deja stabilite încalcă dreptul persoanei asigurate la indemnizaţia prevăzută în modul stabilit de lege, diminuându-se astfel dreptul la protecţie socială.

Autorul excepţiei susţine că erorile de calcul comise la stabilirea indemnizaţiilor de asigurări sociale şi imposibilitatea recalculării acestora în temeiul normelor contestate încalcă dreptul la asistență și protecție socială şi maternitate, consfințite prin articolele 47, 49 şi 50 din Constituție. B. Argumentele autorităţilor

În opinia sa, Președintele Republicii Moldova susține că, potrivit art. 32 din Legea nr. 289/2004 angajatorul sau funcţionarii caselor teritoriale de asigurări sociale din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat sunt obligaţi să le restituie, însă în cazul stabilirii incorecte, în defavoarea beneficiarului, a retribuţiei posibilitatea compensării acesteia nu este prevăzută.

Preşedintele consideră că situaţia sus-menţionată reprezintă un vid legislativ referitor la obligaţia autorităţii responsabile de a repara prejudiciul în cazul stabilirii eronate a cuantumului indemnizaţiei de asigurări sociale.

Parlamentul a menţionat că, prin normele contestate, legiuitorul a statuat că, în măsura în care Legea nr. 289/2004 a fost aplicată corect la calcularea bazei de calcul a indemnizaţiei şi la stabilirea indemnizaţiei, recalcularea nu este admisă. Însă atunci când indemnizaţia de maternitate a fost stabilită prin aplicarea eronată a prevederilor legale, nu putem vorbi de recalcularea bazei de calcul, ci de necesitatea corectării erorii comise la aplicarea Legii nr. 289/2004 şi calcularea indemnizaţiei în strictă conformitate cu prevederile legale.

În opinia prezentată, Guvernul a menţionat că, în conformitate cu pct. 54 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, în cazul în care la cererea pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate au fost prezentate acte perfectate incorect/incomplet, solicitantul are dreptul să prezinte suplimentar actele necesare în termen de până la 10 zile calendaristice din data depunerii cererii, iar dacă actele sunt prezentate după termenul stipulat, acestea se examinează din nou în baze generale.

De asemenea, Guvernul a invocat pct. 57 din acelaşi Regulament, care prevede că, în cazul în care este necesară verificarea autenticităţii declaraţiei Rev-5 prezentate de la locul de muncă, stabilirea indemnizaţiei se sistează până la verificarea veridicităţii actelor prezentate şi emiterea concluziei.

Astfel, Guvernul consideră că, datorită acestor prevederi, există posibilitatea verificării autenticităţii declaraţiei Rev-5, ceea ce eventual va exclude necesitatea recalculării indemnizaţiei deja stabilite.

Suplimentar, Guvernul a menţionat că angajatorii sunt responsabili pentru veridicitatea informaţiilor prezentate în declaraţiile privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi urmează a fi traşi la răspundere în conformitate cu art. 331 din Codul muncii.

În ședința publică a Curții, reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a susținut că normele contestate interzic recalcularea indemnizaţiilor, chiar și în situația în care după stabilirea acestora s-a constatat o eroare de calcul. Drept consecinţă, reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a menţionat că în practică nu efectuează recalculările necesare în astfel de situaţii. C. Aprecierea Curţii 1. Principii generale

Curtea reține că, prin garanțiile de protecție socială instituite în art. 47 din Constituție, statul ocroteşte sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor, acordându-le asistenţă socială în cazurile prevăzute de lege.

Curtea subliniază că, în domeniul drepturilor sociale, statul este obligat să ia măsuri pozitive pentru a asigura protecţia acestor drepturi, astfel încât fiecare membru să posede un minim garantat de asigurare socială.

În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că rațiunea asistenței și protecției sociale este de a răspunde nevoilor de trai ale persoanelor și de a menține un anumit nivel de trai în caz de producere a anumitor împrejurări obiective (HCC nr. 6 din 9 februarie 2017, § 43).

Astfel, asigurările sociale au fost instituite în scopul prevenirii, limitării, înlăturării riscurilor sociale şi susţinerii financiare a persoanelor îndreptăţite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri.

În acelaşi timp, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că Legea Supremă nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Garanțiile sociale nu au un caracter necondiționat, legiuitorul fiind în drept de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. În acelaşi timp, prevederile legale instituite nu pot fi în conflict cu principiile constituţionale.

Astfel, în vederea realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat, legiuitorul, în limitele atribuțiilor ce-i revin şi ale principiilor constituţionale, este în drept să opteze pentru diverse soluții de reglementare și concretizare a conținutului drepturilor sociale.

Curtea reiterează că asigurările sociale constituie un subsistem al sistemului de protecție socială, instituit și garantat de stat și fundamentat pe principiul contributivității.

În Hotărârea nr. 19 din 19 iulie 2016, deşi obiectul sesizării viza cuantumul pensiilor, Curtea a statuat cu titlu de principiu că: „[...] prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana practic îşi câştigă dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii. Dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să-i plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate."

Astfel, Curtea relevă că, în virtutea principiilor obligativităţii şi contributivităţii, jurisprudenţa sa în materia pensiilor este deopotrivă aplicabilă şi altor categorii de prestaţii sociale din sistemul public de asigurări sociale. 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea menţionează că, potrivit legislației, o formă a prestațiilor de asigurări sociale, acordată pentru pierderea capacității de muncă, constituie indemnizația de maternitate.

Curtea menţionează că rațiunea stabilirii prin lege a „indemnizației de maternitate" se desprinde din garanțiile consfințite la articolele 47, 49 şi 50 din Constituție, în virtutea cărora maternitatea beneficiază de o protecţie specială din partea statului .

Art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale (în continuare - Legea nr. 489/1999 ) defineşte noţiunea de indemnizaţie de maternitate drept o formă de protecţie socială, ce constă dintr-o sumă de bani, acordată prin sistemul public de asigurări sociale femeilor asigurate, precum şi celor care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de lege, în caz de naştere a copilului.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 489/1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, iar în conformitate cu art. 3 din aceeași Lege, acest drept funcționează în baza anumitor principii, printre care se numără şi principiile obligativității și contributivității.

Astfel, pentru a beneficia de asigurările sociale prevăzute de lege, persoana trebuie să participe la sistemul public de asigurări sociale şi să contribuie la fondul de asigurări sociale.

În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 489/1999, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă drepturile în bani sau în natură ce se cuvin persoanelor asigurate, în condiţiile legii, corelative contribuţiilor de asigurări sociale acordate sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare şi sub alte forme prevăzute de lege.

În vederea acordării prestaţiilor de asigurări sociale, legiuitorul a instituit o bază de calcul pentru stabilirea acestora prin Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (în continuare - Legea nr. 289/2004 ).

Astfel, articolul 7 alin. (1) din Legea nr. 289/2004 prevede că baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la articolele 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţii individuale de asigurări sociale . Indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la articolele sus-menţionate includ indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, pentru carantină, de maternitate , pentru îngrijirea copilului bolnav, precum şi pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezarea ortopedică.

În acelaşi timp, Curtea observă că alin. (17) al articolului 7 instituie regula potrivit căreia recalcularea nu se admite la indemnizaţiile de asigurări sociale deja stabilite, cu excepţia cazurilor legate de modificarea legislaţiei privind modul de salarizare. Aceleaşi prevederi se regăsesc şi la pct. 89 din Regulamentul aferent, aprobat de Guvern.

Curtea constată că în speţă s-a invocat neincluderea unor venituri în baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, iar autoritatea competentă a refuzat să corecteze cuantumul indemnizaţiei stabilite, făcând trimitere la normele contestate, potrivit cărora recalcularea este interzisă în cazul în care indemnizaţiile au fost deja stabilite .

Având în vedere principiul contributivităţii, menţionat mai sus, Curtea subliniază că prin virarea contribuţiilor corelative veniturilor dobândite beneficiarul îşi formează indirect cuantumul indemnizaţiei de asigurări sociale.

Prin urmare, Curtea reţine că în cazul interzicerii recalculării indemnizaţiilor de asigurări sociale, ca urmare a comiterii unei erori, persoana asigurată suportă o sarcină excesivă, care excedează marjei de apreciere a statului în aplicarea politicilor sale sociale. Or, aşa cum recalcularea nu este permisă în cazul unei erori, mărimea veniturilor neincluse ar putea fi considerabilă, fapt care ar influenţa semnificativ cuantumul indemnizaţiei. Drept consecinţă, valoarea indemnizaţiei şi respectiv a mijloacelor de subzistenţă ale persoanei asigurate în perioada producerii riscului asigurat ar putea fi suprimate.

În acelaşi timp, Curtea observă că, în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 289/2004, angajatorul sau funcţionarii caselor teritoriale de asigurări sociale din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să le restituie. De asemenea, sumele plătite fără temei legal, ca urmare a prezentării unor acte false, se reţin din contul persoanelor care le-au primit în mod necuvenit.

Astfel, Curtea constată că, spre deosebire de situația atestată în cauza examinată, atunci când beneficiarului i-a fost stabilită şi plătită o indemnizaţie mai mare decât prevede legea, drepturile statului sunt restabilite, întrucât sumele necuvenite sunt restituite fie de persoanele responsabile de transmiterea datelor sau de stabilirea indemnizaţiei, fie de beneficiar în cazul prezentării unor acte false.

Prin urmare, Curtea notează că legiuitorul nu a reglementat situaţia în care, în funcţie de contribuţiile achitate, anumite sume cuvenite beneficiarului cu titlu de indemnizaţie nu au fost plătite din cauza erorilor comise de autorităţile abilitate.

În acest sens, cu referire la argumentele Guvernului, care susține că prevederile pct. 56 şi 57 din Regulament permit ca anumite date și acte necesare stabilirii indemnizației de maternitate să fie verificate și prezentate suplimentar, Curtea subliniază că aceste prevederi sunt aplicabile până la emiterea deciziei de stabilire a indemnizaţiei și nu sunt aplicabile după această etapă, adică ulterior stabilirii indemnizației.

Adiţional, Curtea subliniază că, în conformitate cu articolul 53 din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

Astfel, Curtea constată că art. 53 din Constituţie are incidenţă directă asupra cauzei date, întrucât beneficiarul, prin contribuţiile achitate, a dobândit dreptul la primirea unei indemnizaţii de maternitate în volum deplin. Eroarea comisă de cele două autorităţi publice în baza de calcul al indemnizaţiei (angajatorul în persoana Inspectoratului fiscal şi CNAS) nu s-a datorat comportamentului beneficiarului. Având în vedere că decizia CNAS reprezintă un act administrativ, în speţă, se conturează un caz de vătămare a dreptului persoanei de o autoritate publică printr-un act administrativ. În aceste circumstanţe, art. 53 din Constituţie prescrie legiuitorului şi oricărei autorităţi publice, inclusiv instanţelor de judecată, obligaţia pozitivă de a recunoaşte dreptul pretins, a anula actul administrativ şi de a repara orice prejudiciu cauzat în urma emiterii actului defectuos.

În acelaşi timp, ţinând cont de jurisprudența Curții Europene în materia aplicării art. 1 din Protocolul nr.1, adiţional, Curtea reţine că prin normele contestate, care interzic recalcularea în sensul corectării indemnizaţiilor de asigurări sociale stabilite, a fost instituită o ingerință în speranţa legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.

În cauza Stec şi alţii v. Marea Britanie Curtea Europeană a statuat, cu valoare de principiu, că: „[...] 54. Atunci când un Stat Parte pune în aplicare o legislaţie care prevede plata automată a unei prestaţii sociale - indiferent dacă acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a contribuţiilor - această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce ţine de domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele care îndeplinesc cerinţele sale.[...]"."

În contextul celor menţionate, Curtea concluzionează că interpretarea eronată dată de Casa Națională de Asigurări Sociale a condus la o practică administrativă greșită privind recalcularea indemnizaţiilor stabilite în cazul comiterii unor erori, fapt care aduce atingere articolelor 47, 49, 50 și 53 din Constituţie.

Curtea menționează că instanța de contencios constituțional este în drept să decidă că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare. În acest sens, Curtea menţionează că în cazul constatării constituţionalităţii legii într-o anumită interpretare, aceasta nu îşi încetează aplicabilitatea, ci continuă să existe, fiind înlăturată doar interpretarea neconstituţională. Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin. (2) din Constituţie şi articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1 . Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vasile Iamandii, în dosarul nr. 3-1775/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Se recunosc constituționale articolul 7 alin. (17) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și pct. 89 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, în măsura în care interdicţia recalculării indemnizaţiilor de asigurări sociale stabilite nu este aplicabilă în cazul comiterii unor erori la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiei. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Tudor PANŢÎRU Chişinău, 6 iunie 2017 HCC nr. 20 Dosarul nr. 39g/2017