Hotărâre nr. 8 din 11.03.2021

La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituțională în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale.

Sesizările nr. 214a/2020 și nr. 224a/2020 au fost depuse de către dl Liviu Vovc, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În sesizarea nr. 214a/2020 se solicită controlul constituționalității Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative. De asemenea, în sesizarea nr. 224a/2020 se contestă Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

Sesizarea nr. 222a/2020 a fost depusă de doamna Monica Babuc și domnii Pavel Filip, Alexandru Jizdan, Ghenadie Buza și Igor Vremea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative și a Legii nr. 240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

În sesizarea nr. 4a/2021, depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlament, se solicită controlul constituționalității articolului II punctele 4 și 5 din Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative. În ședința publică, autorul sesizării, în baza articolului 31 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale, a modificat obiectul sesizării în sensul extinderii acestuia asupra întregii Legi nr. 240 din 16 decembrie 2020.

Prin decizia Curții Constituționale din 26 ianuarie 2021, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

De asemenea, având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, fiindu-i atribuit numărul 214a/2020.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Asociației Farmaciștilor din Republica Moldova, Agenției Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale, Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Casei Naționale de Asigurări Sociale, Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițanu”, Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice.

În ședința publică a Curții au fost prezenți domnul Liviu Vovc, autor al sesizărilor nr. 214a/2020 și nr. 224a/2020, domnul Igor Vremea, coautor al sesizării nr. 222a/2020, domnul Dan Perciun, autor al sesizării nr. 4a/2021, domnul Valeriu Kuciuk, reprezentantul Parlamentului, domnul Andrei Șveț, șef al Direcției juridice a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, doamna Mariana Gulian, șef Direcție juridică din cadrul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, doamna Elena Chițan, șef Serviciu în domeniul medicamente al Direcției medicamente din cadrul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, reprezentanți ai Guvernului. ÎN FAPT Cu privire la Legea nr. 236 din 16 decembrie 2020

Pe 9 iulie 2020, un grup de deputați au înregistrat în Parlament proiectul de lege nr. 312 privind modificarea și completarea unor acte normative. Prin acest proiect de lege, autorii au propus modificarea și completarea unor prevederi din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, din Legea nr. 552 din 18 octombrie 2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate și din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior, în sensul reglementării activității farmaceutice din unitățile mobile.

Prin Hotărârea nr. 643 din 26 august 2020, Guvernul a aprobat avizul asupra proiectului de lege menționat supra . În acest aviz, Guvernul a constatat că „sănătatea și viața persoanelor ocupă primul loc printre valorile și interesele protejate”. De asemenea, Guvernul a menționat că „[…] trebuie stabilite cerințe pentru asigurarea condițiilor de păstrare și comercializare a produselor farmaceutice în unitățile mobile. De altfel, păstrarea necorespunzătoare a medicamentelor constituie o amenințare serioasă la adresa sănătății publice. Totodată, unitățile mobile vor fi dislocate fără respectarea normativelor existente de amplasare, […] drept rezultat, se vor forma condiții pentru o concurență neloială între operatorii economici”. Guvernul a reținut că „opțiunea mobilă de comercializare a medicamentelor va exclude posibilitatea controlului calității serviciilor farmaceutice, fapt ce poate genera următoarele riscuri: comercializarea medicamentelor contrafăcute, eliberarea medicamentelor Rx fără rețete/excluderea medicului, eliberarea medicamentului de către nespecialiști/excluderea farmacistului, prețuri majorate, încălcarea condițiilor de păstrare a medicamentelor/calitate neasigurată. […] Proiectul urmează a fi supus analizei impactului de reglementare, ce reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor și beneficiilor, a necesității adoptării actului normativ și analiza de impact al acestuia asupra activității de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor și intereselor întreprinzătorilor și ale statului”.

Pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege nr. 312 din 9 iulie 2020.

Pe 10 decembrie 2020, la proiectul de lege nr. 312 dl deputat Serghei Sîrbu a formulat amendamentul SS nr. 107, prin care a propus completarea articolelor 18 și 22 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică cu prevederi referitoare la desfășurarea, în zonele rurale, a activității farmaceutice în farmacii cu circuit deschis, în filialele acestora, care pot fi și puncte de lucru mobile, desfășurarea acestei activități de lucrători medicali cu studii medii și/sau superioare, livrarea medicamentelor la domiciliu.

Pe 14 decembrie 2020, dl deputat Liviu Vovc a formulat patru amendamente (LV nr. 255, LV nr. 256, LV nr. 257 și LV nr. 258) și a propus, inter alia , amplasarea unităților mobile doar în zonele rurale în care nu există alte farmacii; interzicerea comercializării în unitățile mobile a medicamentelor ce conțin substanțe psihotrope, stupefiante și precursori, precum și a medicamentelor care sunt eliberate în baza prescripției medicale; desfășurarea activității farmaceutice în unitățile mobile doar în perimetrul indicat în licență; intrarea în vigoare a legii în termen de trei luni.

Prin raportul Comisiei sesizate în fond (Comisia protecție socială, sănătate și familie) din 15 decembrie 2020 amendamentele menționate supra au fost parțial acceptate și înaintate Parlamentului spre examinare în a doua lectură.

Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în lectura a doua Legea nr. 236 privind modificarea unor acte normative (proiectul de lege nr. 312). Cu privire la Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020

Pe 6 decembrie 2019, un grup de deputați au înregistrat în Parlament proiectul de lege nr. 302 privind modificarea unor acte legislative. Prin acest proiect de lege, s-a propus modificarea și completarea unor prevederi din Legea nr. 1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente și din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, prin care, inter alia , se instituie Catalogul de prețuri pentru medicamentele compensate și Sistemul național de prescriere electronică a medicamentelor, se modifică metodologia de calculare a prețului medicamentelor.

Prin Hotărârea nr. 111 din 26 februarie 2020, Guvernul a aprobat avizul asupra proiectului de lege nominalizat supra . În acest aviz, Guvernul a menționat că „a examinat proiectul de lege nr. 302 și că îl susține cu includerea propunerilor”. Guvernul a propus, inter alia , „comasarea Catalogului național de prețuri la medicamente cu Catalogul național de prețuri la medicamentele compensate într-un singur catalog; excluderea articolului 6 2 din Legea cu privire la medicamente; excluderea textului ,,reprezentant oficial” din noțiunea de preț de producător sau definiția reprezentantului oficial și stabilirea drepturilor acestuia în procesul de declarare a prețurilor; introducerea clauzelor INCOTERMS 2020 în noțiunea prețului de producător; stabilirea listei exhaustive a taxelor incluse în prețul de achiziție; definirea noțiunilor de prețuri maximale cu ridicata și prețuri maximale cu amănuntul; stabilirea informațiilor care urmează a fi indicate în Catalogul național de prețuri la medicamente ș.a. […] Propunerea de a stabili la articolul 20 alin. (2 1 ) din Legea cu privire la activitatea farmaceutică un alt nivel al valorii adaosului comercial pentru medicamentele compensate nu are o argumentare bazată pe analiza economică și evaluare ex-ante a impactului de reglementare a limitei adaosului comercial […]”. Guvernul a propus o altă redactare a articolului 20 3 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică care reglementează sistemul național de prescriere electronică. De asemenea, Guvernul a menționat că „proiectul conține mai multe deficiențe de ordin tehnico-legislativ care urmează a fi înlăturate […]”.

Pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege nr. 302 din 6 decembrie 2019.

Pe 10 decembrie 2020, la proiectul de lege nr. 302 dl deputat Serghei Sîrbu a formulat amendamentul SS nr. 106 şi a propus completarea acestuia cu prevederi noi. Aceste propuneri, inter alia , se referă la completarea Legii cu privire la medicamente cu dispoziții referitoare la stabilirea liberă a prețului la medicamente OTC, fără prescripție medicală, precum și la medicamentele preparate în farmacii ex tempore , exceptând de la liberalizarea prețurilor medicamentele OTC, care se prescriu şi se eliberează pe bază de prescripție medicală, care ar trebui să se regăsească în lista denumirilor comune internaționale compensate şi să fie achitate parțial sau integral de către Compania Națională de Asigurări în Medicină. De asemenea, dl deputat Serghei Sîrbu a propus completarea Legii cu privire la activitatea farmaceutică cu articolul 19 2 privind eliberarea medicamentelor în afara farmaciilor și filialelor acestora, precum și cu prevederi referitoare la obligația de serviciu și răspunderea pentru nerespectarea acesteia.

Curtea a observat că la secțiunea rezervată raportului Comisiei sesizate în fond de pe site-ul Parlamentului nu există anexat niciun raport al Comisiei respective privind propunerea de a adopta în lectura a doua proiectul de lege nr. 302.

Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în lectura a doua Legea nr. 240 pentru modificarea unor acte normative, în care se regăsesc și propunerile formulate prin amendamentul menționat supra .

Prevederile Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative sunt următoarele: Articolul I. – Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 59–61, art. 200), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Articolul 14 2 : la alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins: „ b) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului ori a unităţii mobile în care se va desfăşura activitatea licenţiată;” la alineatul (5), litera b) va avea următorul cuprins: „ b) desfăşurarea activităţii pe o altă adresă sau într-o altă unitate mobilă decât cea indicată în licenţă;” la alineatul (6), litera b) va avea următorul cuprins: „ b) lipsa dreptului de proprietate sau expirarea contractului de locaţiune a imobilului ori a unităţii mobile în care se desfăşoară activitatea licenţiată;”. 2. Articolul 18 se completează cu alineatele (1 2 ) şi (1 3 ) cu următorul cuprins: „ (1 2 ) În zonele rurale asistenţa farmaceutică a populaţiei se asigură, în condiţiile prezentei legi, prin intermediul farmaciilor cu circuit deschis, precum şi al filialelor acestora, care pot fi şi puncte de lucru mobile. (1 3 ) Asistenţa farmaceutică a persoanelor cu dizabilitate severă se asigură şi prin livrarea medicamentelor la domiciliu în baza reţetei, inclusiv în baza reţetei pentru medicamente compensate. Costurile pentru livrare vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform mecanismului stabilit de Compania Naţională de Asigurări în Medicină.” 3. La articolul 19: alineatul (4) va avea următorul cuprins: „ (4) Farmaciile cu circuit deschis amplasate într-o unitate mobilă nu vor putea comercializa medicamente cu conţinut de substanţe stupefiante, psihotrope şi precursori." alineatul (5) se abrogă. 4. La articolul 19 1 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: „ a) farmacie cu circuit deschis (de acces public, comunitară), care este amplasată într-un imobil sau într-o unitate mobilă şi este destinată publicului larg ce beneficiază de asistenţă farmaceutică în conformitate cu reglementările legale, indiferent de domiciliul pacientului, inclusiv în cazuri de urgenţe medicale;”. 5. Articolul 22 se completează cu alineatul (2 2 ) cu următorul cuprins: „ (2 2 ) În filialele farmaciilor comunitare din localităţile rurale, care pot fi şi puncte de lucru mobile, activitatea farmaceutică se poate exercita, ca excepţie, de către lucrătorii medicali cu studii medii sau superioare.” Articolul II. – La articolul 112 alineatul (2) din Legea nr. 552/2001 privind evaluarea şi acreditarea în sănătate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 155–157, art. 1234), cu modificările ulterioare, litera c) se completează cu textul „datele de identificare a unităţii mobile.” Articolul III. – La articolul 3 din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 265–276, art. 571), cu modificările ulterioare, noţiunea „unităţi mobile” se completează cu textul „destinate desfăşurării activităţilor comerciale, inclusiv cu medicamente, cu alte produse farmaceutice şi parafarmaceutice.” Articolul IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. (2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi: a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege; b) va asigura elaborarea şi aprobarea actelor normative necesare pentru aplicarea prezentei legi; c) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege. 24 . Prevederile Legii nr. 240 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative sunt următoarele: Articolul I. – Legea nr. 1409/1997 cu privire la medicamente (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 52–53, art. 368), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Articolul 3: la noţiunea „înregistrare a preţului de producător”, sintagma „Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente” se substituie cu sintagma „Catalogul naţional de preţuri la medicamente”; noţiunea „Catalog naţional de preţuri de producător la medicamente” va avea următorul cuprins: „ Catalog naţional de preţuri la medicamente (în continuare – Catalog naţional de preţuri) – registru oficial de înscriere şi evidenţă a preţurilor maximale aprobate de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, valabile în Republica Moldova, pentru medicamentele de uz uman care pot fi comercializate de către producători, deţinători CÎM, importatori, distribuitori angro şi farmacii;” după noţiunea „Catalog naţional de preţuri de producător la medicamente" se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins: „ Catalog de preţuri la medicamentele compensate – registru oficial de înscriere şi evidenţă a preţurilor pentru medicamentele compensate, care conţine informaţii privind coplata pacientului şi suma compensată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină per ambalaj a unei denumiri comerciale pentru denumirile comune internaţionale compensate care pot fi comercializate în farmacii;”. 2. La articolul 6 alineatul (4), litera l) va avea următorul cuprins: „ l) avizează, aprobă şi înregistrează preţurile de producător la medicamente şi stabileşte preţurile maximale cu care pot fi comercializate acestea de către distribuitorii angro şi farmacii, în baza preţului de producător declarat şi aprobat, în moneda naţională (lei moldoveneşti), cu includerea acestora în Catalogul naţional de preţuri în conformitate cu metodologia aprobată de Guvern;”. 3. Articolul 6 1 : la alineatul (2), după cuvintele „preţurile de producător” se introduce textul „precum şi preţurile maximale cu care pot fi acestea comercializate de către distribuitorii angro şi farmacii, stabilite în baza preţului de producător declarat şi aprobat”; articolul se completează cu alineatele (2 3 ) şi (2 4 ) cu următorul cuprins: „ (2 3 ) Preţul medicamentelor OTC şi al medicamentelor preparate în farmacii ex tempore se stabileşte şi se modifică în mod liber. (2 4 ) Prin derogare de la alin.(2 3 ), sunt supuse aprobării preţurile medicamentelor OTC care se prescriu şi se eliberează pe bază de prescripţie medicală, se regăsesc în lista denumirilor comune internaţionale compensate şi sunt achitate parţial sau integral de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină.” la alineatul (4), textul „fără taxe (ex works)” se substituie cu textul „CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinaţie convenit])”. 4. Legea se completează cu articolul 6 2 cu următorul cuprins: „ Articolul 62. Catalogul de preţuri la medicamentele compensate (1) Responsabil de crearea şi administrarea Catalogului de preţuri la medicamentele compensate este Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Catalogul se completează lunar, în prima zi lucrătoare a lunii, în baza preţului calculat şi aprobat. (2) Catalogul de preţuri la medicamentele compensate conţine informaţie privind preţul pentru fiecare denumire comercială a medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, coplata pacientului şi suma compensată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, per ambalaj. Catalogul se revizuieşte semestrial sau la necesitate. (3) Catalogul de preţuri la medicamentele compensate va fi disponibil pe pagina web oficială a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.” Articolul II. – Legea nr. 1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 59–61, art. 200), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 1: noţiunile „preţ de producător” şi „preţ de achiziţie” vor avea următorul cuprins: „ preţ de producător – preţ al mărfii, adică preţul CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinaţie convenit]) conform clauzelor internaţionale de comerţ Incoterms 2020 stabilite de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, care a fost declarat de producător sau de reprezentantul oficial al acestuia pentru aprobare şi includere în Catalogul naţional de preţuri la medicamente; preţ de achiziţie – preţ al producătorului, indicat în documentele primare, recalculat în monedă naţională (leu) conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării operaţiunii de vămuire, luând în calcul taxele vamale, cheltuielile pentru controlul calităţii medicamentelor achitate, precum şi alte taxe atribuite de stat;” noţiunea „preţ de livrare de la producătorul autohton” se exclude; articolul se completează cu o noţiune nouă cu următorul cuprins: „ obligaţia de serviciu public – reprezintă cerinţe şi îndatoriri specifice impuse organismelor prestatoare în fiecare sector al serviciilor publice de către legiuitor sau de către autorităţile administraţiei publice competente cu reglementarea, autorizarea sau gestiunea serviciului public respectiv.” 2. La articolul 14 2 , alineatul (6) se completează cu litera f) cu următorul cuprins: „ f) nerespectarea obligaţiei de serviciu public.” 3. Articolul 18 se completează cu alineatele (1 4 ) şi (1 5 ) cu următorul cuprins: „ (1 4 ) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va elabora şi va implementa reglementări privind obligaţia de serviciu public prin care se va asigura stocuri adecvate şi continue de medicamente, de care să dispună obligatoriu depozitele farmaceutice şi farmaciile. (1 5 ) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va monitoriza executarea obligaţiei de serviciu public de către producători, distribuitorii angro şi farmacii de a asigura în mod permanent o gamă adecvată de medicamente esenţiale şi vitale, precum şi de medicamente compensate care să răspundă necesităţilor unei zone geografice determinate şi de a livra pe întreg spaţiul respectiv cantităţile solicitate în cel mai scurt termen.” 4. Legea se completează cu articolul 192 cu următorul cuprins: „ Articolul 19 2 . Eliberarea medicamentelor în afara farmaciilor şi a filialelor acestora (1) Asistenţa populaţiei cu medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC) se efectuează şi în afara farmaciilor şi a filialelor acestora. (2) Modul de deschidere, funcţionare şi control al punctelor care vor elibera medicamente OTC se stabileşte de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi se aprobă de Guvern în limita prevederilor legii. (3) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va elabora lista medicamentelor OTC permise spre eliberare în afara farmaciilor, stabilind inclusiv forma farmaceutică, doza şi ambalajul permis spre eliberare, care se va aproba de Guvern. Lista va include numai produse medicamentoase pe bază de plante şi de sinteză, care au un raport risc-beneficiu favorabil şi sunt utilizate pentru tratamentul simptomelor uşoare şi pentru probleme de sănătate uşoare, iar datele lor de farmacovigilenţă prezintă un risc mic. Agenţia va publica pe pagina web oficială lista medicamentelor OTC care pot fi distribuite în punctele special amenajate. (4) Medicamentele pot fi eliberate din punctele special amenajate numai adulţilor. (5) Medicamentele pot fi eliberate din punctele special amenajate numai de către personal instruit, care trebuie să atenţioneze cumpărătorul despre citirea prospectului pentru utilizator cu privire la produsul medicamentos, după caz. (6) Stimulentele comerciale în eliberarea cu amănuntul a medicamentelor care ar conduce pacientul la achiziţionarea sau utilizarea inutilă sau excesivă a medicamentelor sunt interzise.” 5. Articolul 20: la alineatul (2) literele a), b), c), d) şi e), după cuvintele „pentru medicamentele al căror preţ” se introduc cuvintele „de producător”, sintagma „Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente” se substituie cu sintagma „Catalogul naţional de preţuri la medicamente”, iar cuvintele „la preţul de livrare de la producătorul autohton sau” se exclud; la alineatul (2 1 ), textul „indicate la alin. (2)” se substituie cu textul „de 12% la preţul de achiziţie, dintre care: – până la 4% – pentru agenţii economici care importă şi/sau distribuie cu ridicata medicamente atât de import, cât şi autohtone, cumulativ, pe întregul segment de distribuţie angro, până la livrarea în reţeaua cu amănuntul; – până la 8% – pentru farmacii.” 6. Legea se completează cu articolul 20 3 cu următorul cuprins: „ Articolul 20 3 . Sistemul naţional de prescriere electronică (1) Compania Naţională de Asigurări în Medicină organizează şi administrează sistemul naţional de prescriere electronică, asigurând interoperabilitatea acestuia cu sistemul informaţional automatizat al Companiei la nivel naţional, pentru utilizarea eficientă a informaţiilor în elaborarea politicilor de sănătate şi pentru managementul sistemului de sănătate. (2) Pentru prescrierea medicamentelor care sunt compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se utilizează numai prescripţia medicală electronică (reţeta electronică). (3) Persoanele care deţin dreptul de a prescrie medicamente compensate din instituţiile medicale, precum şi cele care deţin dreptul de a elibera medicamente compensate în instituţiile farmaceutice, indiferent de forma juridică de organizare, de tipul de proprietate şi de subordonare, prescriu şi eliberează medicamente compensate numai cu condiţia implementării sistemului naţional de prescriere electronică. (4) Fiecare persoană asigurată are dreptul să acceseze sistemul naţional de prescriere electronică în condiţiile securităţii cibernetice şi să obţină informaţii detaliate cu privire la toate prescripţiile şi medicamentele eliberate pe IDNP-ul său ori al copiilor minori. (5) Regulamentul cu privire la implementarea sistemului naţional de prescriere electronică se aprobă de Guvern.” Articolul III. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art. I pct. 3, care se va pune în aplicare de la 1 ianuarie 2021. (2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege. ÎN DREPT A. ADMISIBILITATEA

Prin Decizia sa din 26 ianuarie 2021, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă.

Curtea a observat că, potrivit articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații au prerogativa de a sesiza Curtea Constituțională.

Curtea a reținut că obiectul sesizărilor îl constituie prevederile Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative și ale Legii nr. 240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

Autorii sesizărilor au solicitat controlul constituționalității prevederilor contestate până la intrarea lor în vigoare. Curtea a observat că, la data examinării admisibilității sesizărilor, Legile nr. 236 și nr. 240 din 16 decembrie 2020 au fost promulgate și publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 353-357 din 22 decembrie 2020 și, respectiv, nr. 360-371 din 25 decembrie 2020. Totuși, aceste legi, cu excepția articolului I punctul 3 din Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020, intră în vigoare pe 22 martie 2021 și, respectiv, pe 25 martie 2021. În Hotărârea nr. 9 din 14 februarie 2014, Curtea a reținut că din conținutul articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție rezultă că Curtea Constituțională „exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor […]”, fără a limita în mod expres exercitarea acestei competențe la legile „în vigoare” (§ 36). Așadar, exercitarea controlului constituționalității unei legi, în sensul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, poate interveni atât înainte de promulgare, cât și după intrarea în vigoare prin îndeplinirea procedurilor cerute de lege (§ 59 din Hotărârea citată). În jurisprudența sa, Curtea a reținut că actul adoptat de Parlament are deja statutul de „lege”, chiar dacă încă nu a intrat în vigoare. În acest sens, Curtea a reținut că, la sesizare, ea poate verifica constituționalitatea unei legi atât după publicarea ei în Monitorul Oficial, cât şi înainte de publicare (a se vedea HCC nr. 9 din 14 februarie 2014, § 40 şi punctul 1 din dispozitiv; HCC nr. 24 din 8 octombrie 2020, § 15). În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legilor menționate supra , ține de competența Curții Constituționale.

Legile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autorii sesizărilor au susținut că Legile contestate contravin, după caz, articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 6 [ separația și colaborarea puterilor ], 7 [ Constituția, Lege Supremă ], 8 [ respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale ], 9 alin. (3) [principiile fundamentale privind proprietatea ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 36 [ dreptul la ocrotirea sănătății ], 47 [ dreptul la asistență și protecție socială ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ], 64 alin. (1) [ organizarea internă a Parlamentului ], 72 [ categorii de legi ], 126 alin. (2) lit. b) [ economia ] și 131 alin. (4) [ bugetul public național ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 23 alin. (2) și 54 alin. (2) din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr. 13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 29).

Cu privire la incidența articolelor 7 şi 8 din Constituție, care se referă la caracterul suprem al Constituției și la prioritatea dreptului internațional și a tratatelor internaționale, Curtea a reiterat că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr. 12 din 7 mai 2020, § 43; HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 20).

Curtea a reținut că articolul 9 alin. (3) din Constituție stabilește elementele pe care se fundamentează economia, şi anume: piața, libera inițiativă economică şi concurența loială. În privința celei din urmă, Constituția prevede în mod expres faptul că statul trebuie să asigure protecția concurenței loiale [articolul 126 alin. (2) lit. b)]. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că concurența reprezintă un element sine qua non al existenței economiei de piață, o adevărată forță regulatorie a acesteia. Ea poate fi definită ca fiind confruntarea dintre agenții economici cu aceleași activități sau activități similare, exercitată în domeniile deschise pieței, pentru câștigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi. Libertatea concurenței reprezintă o premisă a dezvoltării relațiilor comerciale şi o garanție a progresului. De asemenea, Curtea a menționat că, în desfășurarea relațiilor comerciale, concurența îndeplinește următoarele funcții importante: de garanție a economiei de piață; de facilitare a liberei circulații a mărfurilor şi serviciilor; de stimulare a inițiativei de participare pe piață (HCC nr. 11 din 28 mai 2013, §§ 31-32; HCC nr. 9 din 8 aprilie 2019, § 37). Curtea a reținut că articolele 9 alin. (3) şi 126 alin. (2) lit. b) din Constituție le impun autorităților statale obligația de a asigura faptul că întreprinderile pot funcționa în baza unui climat de concurență nedenaturat (a se vedea HCC nr. 9 din 8 aprilie 2019, § 21).

Cu privire la incidența articolului 36 din Constituție, Curtea a reținut că acest articol stabilește că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. Structura sistemului național de ocrotire a sănătății și mijloacele de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice. Curtea a observat că dreptul la ocrotirea sănătății, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este asigurat prin păstrarea fondului genetic al țării, prin crearea condițiilor de viață şi de muncă, prin garantarea unei asistențe medicale calificate, acordate în corespundere cu exigențele medicinei moderne, precum şi prin apărarea juridică împotriva prejudiciilor cauzate sănătății. Ocrotirea sănătății populației Republicii Moldova constituie un domeniu de importanță vitală şi de interes public deosebit, care obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea viabilității, modernizării şi dezvoltării lui (a se vedea HCC nr. 28 din 14 decembrie 2004; HCC nr. 18 din 19 iunie 2015, § 44).

Sub acest aspect, Curtea și-a rezervat posibilitatea unei analize a Legilor contestate prin prisma dreptului la ocrotirea sănătății (articolul 36 din Constituție), precum și prin prisma unei eventuale periclitări de către acestea a concurenței loiale protejate de articolele 9 alin. (3) și 126 alin (2) lit. b) din Constituție, pentru etapa fondului cauzei.

Articolul 47 din Constituție stabilește că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor. Curtea a notat că dreptul persoanei la asistență și protecție socială implică obligația pozitivă a statului de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei lui. În acest sens, statul este obligat să asigure persoana, inter alia , cu servicii de îngrijire medicală și medicamente. În acest caz, o eventuală analiză a prevederilor contestate din perspectiva garantării dreptului omului la un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea, inclusiv îngrijire medicală, în baza articolului 47 din Constituție, ar fi absorbită de analiza efectuată în baza articolului 36 din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 64 alin. (1) și 72 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut că autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreționar şi abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară (a se vedea HCC nr. 27 din 17 noiembrie 2015, §§ 36-37; HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020, § 18). Având în vedere că autorii sesizărilor pun în discuție problema exercitării în mod discreționar şi abuziv a autonomiei parlamentare la adoptarea Legilor contestate, Curtea a menționat că, odată cu fondul cauzei, va analiza incidența articolelor 64 alin. (1) și 72 alin. (3) din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 1 alin. (3), 6 și 131 alineatele (4) și (6) din Constituție, autorii sesizărilor menționează că Legile contestate au fost adoptate în lipsa avizelor pozitive ale Guvernului.

În acest sens, Curtea a reținut că principiul preeminenței dreptului, potrivit articolului 1 alin. (3) din Constituție, impune obligația respectării legii de către toți, inclusiv de instituțiile statului (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 22 din 16 iulie 2015, § 53). Totodată, potrivit articolului 6 din Constituție, puterile legislativă, executivă şi judecătorească nu pot concura între ele, având sarcina de a-şi exercita atribuțiile în limitele rigorilor impuse de Constituție, printr-o colaborare reciprocă pentru exercitarea puterii de stat (a se vedea HCC nr. 24 din 10 septembrie 2013, § 38; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, § 43; HCC nr. 17 din 23 iunie 2020, § 92). Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin. (4) din Constituție, Curtea va trebui să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiții: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, şi (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr. 23 din 10 octombrie 2019, § 55).

Cu privire la respectarea primei condiții, Curtea a reținut că are competența de a constata dacă adoptarea prevederilor contestate de către autorii sesizărilor a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, dacă efectul în discuție rezultă în mod evident din prevederile contestate.

Curtea a notat că în cazul în care unele prevederi din proiectul de lege atrag, în mod evident, majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare, atunci proiectul de lege, care reprezintă o propunere legislativă în sensul articolului 131 alin. (4) din Constituție, poate fi adoptat numai după ce este acceptat de Guvern.

Sub acest aspect, cu privire la prevederile Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020, Curtea a observat că autorii sesizărilor nr. 214a/2020 și nr. 222a/2020 au susținut că Parlamentul nu a respectat procedura constituțională și legislativă de adoptare a acestei Legi. În special, se afirmă că legislativul a adoptat această Lege, care reclamă cheltuieli bugetare, în lipsa avizului pozitiv al Guvernului, cu eludarea articolului 131 alin. (4) din Constituție. Curtea a observat că Legea nr. 236 din 16 decembrie 2020 implică cheltuieli bugetare. Acest fapt este menționat inclusiv în Nota informativă la proiectul acestei Legi. Astfel, în Nota informativă se reține că „pentru implementarea acestui proiect, cheltuielile vor avea proveniență bugetară. În aceste condiții, Guvernul, prin intermediul Ministerului Finanțelor, urmează să planifice și să identifice resurse din bugetul pentru anul 2021”. Curtea a mai observat că costurile de livrare la domiciliu a medicamentelor compensate pentru persoanele cu dizabilități severe vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, care este parte componentă a bugetului public național. De asemenea, Curtea a reținut că comercializarea medicamentelor în unitățile mobile presupune achitarea unor impozite din veniturile obținute de la comercializarea medicamentelor, fapt care, în final, atrag majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare.

În baza celor menționate supra , Curtea a notat că proiectul de lege nr. 312 din 9 iulie 2020 și amendamentele la acest proiect (Legea nr. 236 din 16 decembrie 2020) implică cheltuieli și/sau venituri bugetare, prin urmare, au un impact bugetar în sensul articolului 131 alin. (4) din Constituție.

Cu privire la prevederile Legii nr. 240 din 16 decembrie 2020, Curtea a observat că autorul sesizării nr. 224a/2020 a menționat că Guvernul a avizat parțial negativ acest proiect și a subliniat că, în avizul elaborat, Direcția Generală Juridică a Parlamentului a menționat aplicabilitatea prevederilor articolului 131 alin. (4) din Constituție. De asemenea, autorii sesizării nr. 222a/2020 au susținut că implementarea Legilor contestate implică cheltuieli financiare de la bugetul public național. Sub acest aspect, Curtea a reținut că, în vederea asigurării aplicării Legii nr. 240 din 16 decembrie 2020, Guvernul va trebui să aloce mijloace financiare (e.g. pentru implementarea sistemului național de prescriere electronică, pentru instituirea Catalogului de prețuri pentru medicamentele compensate etc.). De asemenea, Curtea a observat că, în baza prescripției medicale electronice (rețeta electronică), medicamentele vor fi compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, fapt care implică mijloace financiare de la bugetul public național. Totodată, Curtea a notat că modificarea metodologiei de calculare a prețului de la cea „fără taxe ( ex works )” la cea „CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinație convenit])” presupune modificarea modului de achitare a unor plăți obligatorii care sunt de natură să influențeze veniturile bugetare.

Așadar, având în vedere cele menționate supra , Curtea a considerat că proiectul de lege nr. 302 din 6 decembrie 2019 și amendamentele la acest proiect (Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020) atrag majorarea sau, după caz, reducerea cheltuielilor/veniturilor bugetare în sensul articolului 131 alin. (4) din Constituție.

Cu privire la respectarea celei de-a doua condiții, Curtea a reținut că în cadrul procedurilor legislative cu impact bugetar, prevederile alineatului (4) din articolul 131 din Constituție stabilesc o dependență decizională directă a Parlamentului față de Guvern, în sensul în care existența acceptului prealabil al Guvernului în privința propunerilor legislative care implică majorarea cheltuielilor reprezintă o condiție imperativă, de la care legislativul nu poate deroga. Din norma constituțională se deduce în mod univoc faptul că acceptul Guvernului trebuie să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală. Nerespectarea acestei condiții constituie o încălcare a procedurii stabilite de Constituție în materie de legiferare în domeniul bugetar (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 2 din 28 ianuarie 2014, § 48 şi 74; HCC nr. 11 din 25 martie 2014, § 62; HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020, §§ 38-39; HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 70). Prin urmare, Curtea a reținut incidența articolelor 1 alin. (3), 6 și 131 alineatele (4) și (6) din Constituție, urmând să analizeze existența acceptului prealabil al Guvernului în privința proiectelor de legi și a amendamentelor propuse la aceste proiecte, la etapa fondului cauzei.

Așadar, Curtea va analiza Legile contestate prin prisma articolelor 1 alin. (3), 6, 9 alin. (3), 36, 64 alin. (1), 72 alin. (3), 126 alin (2) lit. b) și 131 alineatele (4) și (6) din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 6 și 131 alineatele (4) și (6) din Constituție, autorii sesizărilor susțin că Parlamentul nu a respectat procedura constituțională și legislativă de adoptare a Legii contestate. Așadar, avizul Guvernului și raportul de expertiză anticorupție al Centrului Național Anticorupție privind Legea nr. 236 din 16 decembrie 2020 sunt negative. Totuși, Parlamentul a adoptat Legea contestată, care reclamă cheltuieli bugetare, în lipsa avizului pozitiv al Guvernului. Acest aviz este obligatoriu, conform articolului 131 alin. (4) din Constituție. Aplicarea acestei legi impune cheltuieli din bugetul public național, spre exemplu, costurile pentru livrarea medicamentelor la domiciliu vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală în baza mecanismului stabilit de Casa Națională de Asigurări în Medicină. De asemenea, amendamentele la proiectul de lege propuse de unii deputați au fost expediate Guvernului pentru avizare, însă Parlamentul, care nu a așteptat avizul Guvernului asupra acestor amendamente, a votat proiectul în lectura a doua.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 36 din Constituție, autorii sesizărilor susțin că prevederile referitoare la excluderea criteriilor demografice și geografice privind amplasarea farmaciilor va determina diminuarea calității medicamentelor comercializate, comercializarea medicamentelor de către un personal nespecializat și concentrarea farmaciilor în locuri cu un potențial ridicat de comercializare. Asistența cu medicamente a populației poate fi asigurată prin amplasarea rațională a farmaciilor în teritoriu, în special în localitățile rurale. De asemenea, Legea contestată nu conține prevederi privind asigurarea desfășurării activității farmaceutice în unitățile mobile în condiții de siguranță pentru sănătatea publică, fiind respectate normele sanitare și condițiile de depozitare și de transportare a medicamentelor. Prin urmare, comercializarea medicamentelor în unități mobile poate afecta asigurarea condițiilor de păstrare a medicamentelor și calitatea acestora și poate evita controlul calității medicamentelor comercializate. Statul trebuie să se asigure că piața farmaceutică a țării are medicamente eficiente, inofensive, de bună calitate și accesibile, având în vedere necesitățile reale ale populației.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 64 alin. (1) și 72 alin. (3) din Constituție, autorul sesizării nr. 214a/2020 susține că Parlamentul a adoptat Legea contestată fără a avea avizul pozitiv al Guvernului în privința proiectului inițial și fără a avea vreun aviz asupra amendamentelor incluse în Lege. Prin urmare, autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreționar și abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Autorul sesizării mai menționează că a depus amendamente la proiectul de lege, care au fost expediate spre avizare Guvernului. Totuși, unele amendamente depuse au fost respinse, fără a se aștepta avizul Guvernului. Totodată, el subliniază că amendamentul privind interzicerea comercializării în farmaciile mobile a unor medicamente avea un alt conținut decât cel inserat în textul final al Legii nr. 236 din 16 decembrie 2020.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 9 alin. (3) și 126 alin. (2) lit. b) din Constituție, autorii sesizărilor menționează că instituirea unităților mobile afectează concurența loială între întreprinderile farmaceutice, fiind favorizate farmaciile mobile în detrimentul celor staționare. Unitățile mobile au un avantaj economic față de farmaciile staționare, datorită mobilității și existenței posibilității de amplasare a unității de comerț fără cheltuieli considerabile. b) Cu privire la Legea nr. 240 din 16 decembrie 2020

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 6 și 131 alineatele (4) și (6) din Constituție, autorii sesizărilor susțin că avizul Guvernului conține obiecții majore la acest proiect, în special cu privire la stabilirea prețurilor medicamentelor și la adaosul comercial. Guvernul a avizat parțial negativ acest proiect, stabilind că proiectul afectează dreptul la sănătate al populației și concurența loială și ar putea afecta interesele legitime ale consumatorilor de a avea acces la medicamente la prețuri rezonabile și calitative. Mai mult, implementarea Legii contestate implică cheltuieli financiare din bugetul public național. În acest sens, autorii subliniază că compensarea costurilor medicamentelor se face de către Compania Națională de Asigurări în Medicină din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, care este parte a bugetului național. Așadar, Parlamentul a adoptat Legea contestată fără avizul favorabil integral al Guvernului și fără să solicite avizele altor autorități. Prin urmare, Parlamentul a încălcat procedura de adoptare a legilor, fapt contrar articolelor 1 alin. (3), 6 și 131 alin. (4) din Constituție, precum și Hotărârilor Curții Constituționale nr. 29 din 22 mai 2001 și nr. 28 din 19 noiembrie 2020.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 36 din Constituție, autorii sesizărilor susțin că liberalizarea prețurilor va avea ca rezultat scumpirea rapidă și inadmisibilă a medicamentelor. Majorarea costului medicamentelor generice este inevitabilă, din cauza modificării prețului de referință din prețul de referință original fără taxe „ ex works ” în prețul de