Hotărâre nr. 5 din 25.02.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „al căror număr nu poate fi mai mic de patru mii,” din teza I, teza II „La momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puţin de 120 de membri în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate” și teza III „Lista membrilor partidului, întocmită în baza cererilor de aderare la partid, va cuprinde: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului” din articolul 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, ridicată de dl Ion Dron și de dna Angela Vuico, în dosarul nr. 3a-454/2019, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnul judecător Vladislav Clima de la Curtea de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Prin decizia Curții Constituționale din 19 iunie 2019, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Comisiei Electorale Centrale, Asociației Obștești „Promo-LEX”, Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, Asociației pentru Democrație Participativă „ADEPT”, Amnesty International Moldova, Transparency International Moldova, Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova, Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției, Institutului de Politici Publice și Institutului pentru Politici și Reforme Europene.

Pe 19 noiembrie 2019 s-a desfășurat ședința Consiliului Științific Consultativ de pe lângă Curtea Constituțională, în cadrul căreia a fost abordat subiectul dreptului de asociere în partide politice.

La ședința publică a Curții, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de către dl Ion Dron și dna Angela Vuico, autori ai sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Radu Radu, consultant principal din cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept în Direcția Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției.

Pe 8 februarie 2018, aceste persoane au depus la Ministerul Justiției (la data faptelor, autoritatea competentă să înregistreze partidele politice) o cerere pentru înregistrarea unui partid politic, care însă a fost restituită fără adoptarea unei decizii.

Pe 21 martie 2018 a fost depusă în mod repetat o cerere privind înregistrarea partidului politic. Prin decizia nr. 1 din 5 aprilie 2018, emisă în baza articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, Ministerul Justiției a refuzat înregistrarea partidului politic.

Pe 12 aprilie 2018, domnii Ion Dron, Veaceaslav Anghelici și doamna Angela Vuico s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, prin care au solicitat anularea deciziei nr. 1 din 5 aprilie 2018 și obligarea Ministerului Justiției să înregistreze Partidul politic „Pentru Oameni, Natură și Animale”.

În cadrul şedinţei de judecată, dl Ion Dron și dna Angela Vuico au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice. Prin Încheierea din 2 mai 2018, Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Pe 1 octombrie 2018, în baza articolului 27 alin. (2) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, Curtea a adoptat Decizia nr. 111 pentru sistarea procesului privind excepția de neconstituționalitate a articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, dată fiind paritatea de voturi ale judecătorilor.

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 ianuarie 2019, cererea de chemare în judecată înaintată de către domnii Ion Dron, Veaceaslav Anghelici și doamna Angela Vuico a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe 26 februarie 2019, domnii Ion Dron, Veaceaslav Anghelici și doamna Angela Vuico au depus o cerere de apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea înaintată.

În cadrul şedinţei Curții de Apel Chișinău, dl Ion Dron și dna Angela Vuico au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, în raport cu articolele 4 alin. (2), 7, 23 alin. (2), 28 și 41 din Constituție.

Prin Încheierea din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice sunt următoarele: Articolul 1 Partidele politice „(1) Partidele politice sunt asociații benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activități comune și în baza principiului liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea și realizarea voinței lor politice. (2) Partidele politice, fiind instituții democratice ale statului de drept, promovează valorile democratice și pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin înaintarea și susținerea candidaților, la alegeri și la constituirea autorităților publice, stimulează participarea cetățenilor la alegeri, participă, prin reprezentanții lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfășoară alte activități în conformitate cu legea.” Articolul 8 Depunerea documentelor pentru înregistrarea partidului politic „(1) Partidul politic se supune înregistrării de stat la Agenția Servicii Publice în conformitate cu prezenta lege și cu Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, ultima fiind aplicată doar în măsura în care nu contravine prezentei legi. Pentru înregistrare se prezintă următoarele documente: […] d) actul de constituire însoțit de lista membrilor partidului politic, al căror număr nu poate fi mai mic de patru mii, actele de constituire ale organizațiilor teritoriale ale partidului, lista delegaților participanți la congresul de constituire. La momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate . Lista membrilor partidului, întocmită în baza cererilor de aderare la partid, va cuprinde: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului; […] (3) Agenția Servicii Publice, în termen de 15 zile de la data depunerii documentelor prevăzute la alin. (1), va adopta o decizie de înregistrare a partidului politic sau, în cazul necorespunderii cerințelor prezentei legi, o decizie prin care refuză înregistrarea partidului. (4) Decizia prin care a fost refuzată înregistrarea partidului politic poate fi atacată la judecătorie în termen de 10 zile de la data adoptării acesteia. […]”.

Prevederile relevante ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sunt următoarele: Articolul 11 Libertatea de întrunire și de asociere „1. Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire pașnică și la libertate de asociere, inclusiv a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei ori a drepturilor și a libertăților altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat.” DREPT comparat

În anul 2012, Departamentul Politici privind Drepturile Cetățenilor și Afaceri Constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Uniunii Europene a elaborat un studiu cu privire la criteriile, condițiile și procedurile de înființare a unui partid politic aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene. În acest document au fost tratate mai multe aspecte relevante pentru scopurile prezentei hotărâri, ca de exemplu criteriile, condițiile și procedurile referitoare la constituirea partidelor politice aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit acestui studiu, cerința unui număr minim de semnături pentru înființarea partidelor politice nu se regăsește în legislația tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. În continuare, vor fi prezentate extrase din legile statelor Uniunii Europene care reglementează această cerință.

În Bulgaria, activitatea partidelor politice este reglementată de Legea cu privire la partidele politice din 1990, revizuită în 2006. Legea din 1990 stabilea că partidele politice pot fi înființate prin acordul a cel puțin 50 de cetățeni cu drept de vot. Amendamentele din 2006 prevăd faptul că un partid politic poate fi înființat la inițiativa a cel puțin 50 de cetățeni cu drept de vot, care formează un comitet de inițiativă. Comitetul de inițiativă adoptă în scris o declarație de asociere pe care o publică în cel puțin un cotidian național, în vederea recrutării membrilor fondatori (articolul 10 din Lege). Adunarea constitutivă va adopta statutul partidului politic cu cel puțin 500 de membri fondatori (articolul 13 din Lege).

În Cehia, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea cu privire la partidele politice din 1991, revizuită în 2006. Dispozițiile Legii din 1991 precizează că cererea de înregistrare a partidului politic trebuie înaintată de comitetul de inițiativă. Cererea de înregistrare este semnată de toți membrii comitetului de inițiativă și include, inter alia , o petiție semnată de cel puțin o mie de cetățeni care susțin crearea partidului (articolul 6 din Lege). În 2006, Legea cu privire la partidele politice a fost amendată, iar articolul 6 a fost modificat în sensul în care comitetul de inițiativă poate fi format din cel puțin trei membri. Totuși, condiția numărului minim de o mie de persoane a rămas în vigoare.

În Estonia, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea cu privire la partidele politice adoptată în 1994 și revizuită în 2010. Cu privire la procedura de înființare a unui partid politic, articolul 6 din Lege precizează că un partid politic poate fi fondat prin decizia adunării constitutive, care aprobă statutul și alege comitetul de conducere. Partidele politice pot fi înregistrate dacă au cel puțin o mie de membri (articolul 6 din Lege). În 2014, Legea privind partidele politice a fost amendată, numărul obligatoriu de membri fiind micșorat până la 500 de persoane.

În Italia nu există o lege cu privire la partidele politice. Nici legea electorală nu specifică condițiile pentru înființarea partidelor politice. Totuși, regulile de constituire a partidelor politice sunt cele referitoare la înființarea asociațiilor obștești. Legislația italiană prevede că numărul minim de semnături necesare pentru prezentarea listelor electorale depinde de numărul de alegători înregistrați în circumscripțiile electorale. Totodată, numărul minim de semnături variază în funcție de alegerile care se organizează. Cu toate acestea, nu sunt necesare semnături pentru partidele politice sau grupurile politice care sunt reprezentate deja în Parlamentul italian.

În Letonia, Legea privind partidele politice din 2006 prevede că un partid politic dobândește statutul de persoană juridică prin înscrierea sa în registrul partidelor politice (articolul 3 din Lege). La cererea de înscriere în registrul partidelor politice trebuie anexate următoarele acte: decizia privind înființarea partidului; programul partidului; o listă cu un număr minim de 200 de cetățeni ai Letoniei care au împlinit vârsta de 18 ani; statutul partidului (articolul 16 din Lege).

În Lituania, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea cu privire la partide din 1990, revizuită în 2004. Articolul 3 din Legea în vigoare în 1990 stabilea că, pentru a înființa un partid politic sau o organizație politică, partidul sau organizația trebuia să aibă cel puțin 400 de membri. În 2004, Legea privind partidele politice a fost amendată în privința numărului de membri fondatori. Astfel, pentru a fi înregistrat, partidul politic, trebuie să aibă un număr minim de 1000 de membri fondatori. Din 2014 acest număr a crescut până la 2000 de membri (articolul 5 din Lege).

În Polonia, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea cu privire la partidele politice din 1990, revizuită în 2008. Articolul 4 din Legea în vigoare în 1990 stabilea că un partid politic dobândește personalitate juridică în momentul depunerii cererii de înscriere în registrul ținut de Tribunalul Provincial din Varșovia. Cererea trebuia să includă, inter alia , numele complet, adresele și semnăturile a cel puțin 15 persoane care au capacitatea deplină de exercițiu. Trei din aceste persoane trebuiau să depună cererea personal, asumându-și responsabilitatea pentru veridicitatea datelor incluse în aceasta. În 2008, au fost modificate dispozițiile Legii referitoare la numărul de membri fondatori necesar înregistrării partidului politic, stabilindu-se că cererea de înregistrare trebuie să cuprindă lista cu numele complete, adresele de reședință, numerele de identificare și semnăturile personale a cel puțin o mie de cetățeni ai Republicii Polone care susțin cererea de înregistrare a partidului politic, cu vârsta minimă de 18 ani și cu capacitate deplină de exercițiu.

În Slovacia, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea cu privire la partide din 1993, revizuită în 2005. Dispozițiile Legii prevăd că cererea de înregistrare a partidului politic se semnează de toți membrii comitetului de inițiativă și trebuie să includă, inter alia , o petiție semnată de cel puțin 10000 de cetățeni care susțin crearea partidului (articolul 6 alin. (4) lit. a) din Lege).

În România, activitatea partidelor politice este reglementată prin Legea partidelor politice nr. 14 din 9 ianuarie 2003. Anterior intrării în vigoare a acestei Legi, activitatea partidelor politice era reglementată prin Legea nr. 27 din 26 aprilie 1996. Articolul 17 alin. (1) lit. b) din această Lege stabilea că cererea de înregistrare a unui partid politic se depunea la Tribunalul Municipiului București, însoțită de actul de constituire împreună cu lista semnăturilor de susținere a cel puțin 10000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 15 dintre județele tarii, dar nu mai puțin de 300 în fiecare județ, și o declarație autentificată a conducătorului organului executiv al partidului privind autenticitatea semnăturilor.

Ulterior, prin adoptarea Legii din 2003, s-a revizuit pragul minim de reprezentativitate pentru înființarea unui partid politic. Astfel, potrivit articolului 19 alin. (3) din Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003, lista semnăturilor de susținere trebuia să fie de cel puțin 25000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 18 județe ale țării și în municipiul București, cu un număr minim de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste județe și pentru municipiul București. Prin Decizia nr. 75/2015, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile articolului 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituționale. Curtea a reținut că această condiție este excesivă și disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. De asemenea, ea a stabilit că măsura în discuție nu este necesară într-o societate democratică. În prezent lista membrilor fondatori trebuie să cuprindă cel puțin trei cetățeni cu drept de vot.

În Liniile directoare privind interzicerea și dizolvarea partidelor politice și măsurile analogice (Veneția, 10-11 decembrie 1999, CDL-INF(2000)1, Capitolul II, §§ 1-2), Comisia de la Veneția a remarcat că statele trebuie să recunoască dreptul oamenilor la libera asociere în partide politice. Acest drept include libertatea de a avea opinii politice, de a primi și de a transmite informații fără ingerințe din partea autorităților publice și indiferent de frontiere. Cerința înregistrării partidelor politice nu este considerată, în sine, că ar încălca acest drept. Orice limitare a exercițiului drepturilor fundamentale ale omului menționate supra realizate prin activitatea partidelor politice trebuie să corespundă dispozițiilor relevante ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale altor tratate internaționale, inclusiv în cazurile excepţionale.

În Raportul privind participarea partidelor politice la alegeri (Veneția, 9-10 iunie 2006, CDL-AD(2006)025, § 15) și în Opinia privind Legea partidelor politice din Federația Rusă (Veneția, 16-17 martie 2012, CDL-AD(2012)003, § 26), Comisia de la Veneția a menționat că însuși conceptul de partid politic se bazează pe scopul participării la administrarea treburilor publice, prin prezentarea de candidați la alegeri libere și democratice . Acestea reprezintă, așadar, o categorie specifică de asociații, care sunt supuse, în multe state, înregistrării pentru participarea la alegeri sau pentru a putea fi finanțate din fonduri publice. Această cerință a înregistrării a fost acceptată, nefiind considerată, per se , contrară libertății de asociere, cu excepția cazului în care condițiile pentru înregistrare sunt prea apăsătoare. Și cerințele pentru înregistrare diferă mult de la un stat la altul: ele pot include, de exemplu, condiții organizaționale, cerința unei activități politice minime, participarea la alegeri, atingerea unui anumit prag de voturi. Totuși, unele condiții prealabile pentru înregistrarea partidelor politice existente în mai multe state membre ale Consiliului Europei, care solicită o anumită reprezentare teritorială și un număr minim de membri pentru înregistrarea lor, ar putea fi problematice în lumina principiului liberei asocieri în partide politice .”

În Opinia privind proiectul de amendamente la Legea partidelor politice din Bulgaria (Veneția, 12-13 decembrie 2008, CDL-AD(2008)034, §14-19), Comisia de la Veneția a reținut că este adevărat că există cerințe privind numărul minim în anumite state (Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Canada, Croația, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Germania, Grecia, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Moldova, Federația Rusă, Slovacia și Turcia). La o primă vedere, pragurile nu mai mici de 50, 500 sau 5000 de membri pot părea la fel de bune ca oricare altele. Totuși, o analiză mai atentă dezvăluie că aceste praguri vor constitui obstacole foarte greu sau pur și simplu imposibil de depășit . Nu se poate considera că cetățenii obișnuiți care vor să înființeze un partid nou – probabil că mai întâi pentru activități politice în cadrul unei municipalități, iar apoi pentru dezvoltarea acestuia într-un partid politic activ pe plan național – vor depăși aceste obstacole fără sprijinul activ al unei organizații existente, cu resurse administrative mari. Dacă scopul constă în înființarea unui partid politic la nivelul unei municipalități, pot să nu existe nici măcar 5000 de locuitori în acea municipalitate, în care se presupune că va activa următorul partid. Pragurile de 50 și de 500 ar trebui să aibă legătură cu numărul de persoane necesare să înființeze o asociație sau o persoană juridică cu un statut similar; înființarea unui partid politic nu ar trebui să fie mai dificilă decât înființarea unei asociații obișnuite sau a unei companii . În acest context, ar putea fi pusă întrebarea dacă și în ce măsură va exista un sprijin public pentru un partid politic nou înființat. Dar identificarea unui răspuns la această întrebare nu ar trebui să fie o chestiune pentru tribunale în procedurile de înregistrare. În schimb, ar trebui să i se permită electoratului să decidă dacă există sprijinul public. Prin urmare, pragurile care nu sunt mai mici de 50, 500 și 5000 de membri sunt contestabile. Probabil că sunt prea mari și ar trebui revăzute. Comisia de la Veneția și-a exprimat dubiile privind necesitatea de a stabili un număr minim de membri pentru partide. În opinia sa privind Legea partidelor politice din Moldova, Comisia a reținut că: „Un stat poate fi îndreptățit să insiste pe anumite standarde minime privind mărimea, organizarea și standardele democratice, ca o condiție a înregistrării partidelor, însă pare […] îndoielnic că poate fi considerat necesar într-o societate democratică să stabilești maniera precisă în care trebuie înființat un partid politic, odată ce programul partidului nu reprezintă un pericol pentru ordinea liberă și democratică sau pentru drepturile persoanelor”.

În Opinia privind proiectul de lege a partidelor politice și a organizațiilor social-politice din Republica Moldova (Veneția, 18-19 octombrie 2002, CDL-AD(2002)028, §28), Comisia de la Veneția a menționat că în statele vestice există, adesea, numeroase partide politice mici. Ele pot fi prea mici pentru a fi înregistrate, acolo unde există condiții de înregistrare, dar acest fapt nu face ilegală existența lor sau nu le împiedică să continue să lupte pentru organizarea și creșterea lor.

În Opinia privind proiectul de amendare a Legii partidelor politice din Republica Azerbaidjan (Veneția, 16-17 decembrie 2011, CDL-AD(2011)046, §18), Comisia a examinat amendamentul legislativ care propunea creșterea numărului minim de membri ai unui partid politic de la 1000 la 5000 și a reținut că cifra de 1000 într-o țară cu o populație de opt milioane reprezenta un număr rezonabil . Noul prag pare a fi foarte înalt și instituie o sarcină mare pe cetățenii care încearcă să-și exercite dreptul în baza articolului 11 din Convenție, fiind restrictiv și, ca atare, disproporționat și lipsit de necesitate într-o societate democratică . Pare un prag mare în special pentru un partid nou. - Cu privire la condiția reprezentării teritoriale

În Opinia privind legislația ucraineană referitoare la partidele politice (Veneția, 5-6 iulie 2002, CDL-AD(2002)017, §§ 9-10-15), Comisia de la Veneția a menționat că este foarte dificil să se împărtășească presupunerea din Legea partidelor politice că toate partidele politice ar trebui să fie active pe plan național – nu doar într-o regiune a țării sau pe plan local, o condiție care reprezintă un impediment legal de a forma partide care se concentrează pe chestiuni referitoare la probleme regionale (de exemplu, Republica Autonomă Crimeea). Comisia reamintește, în această privință, că democrațiile Europei oferă multe exemple de partide politice bine-stabilite cu o agendă axată pe și cu sprijinul concentrat doar într-o parte a țării; și există chiar mai multe exemple de partide politice active exclusiv la nivel local și în interiorul limitelor geografice ale unei comunități locale sau ale unei provincii, care joacă un rol important pentru viața democratică de acolo. (…) Condiția unei acoperiri naționale pentru partidele politice poate reprezenta o restricție serioasă pentru activitatea politică la nivel regional sau local . Având în vedere statutul de drept fundamental al dreptului de a forma partide politice de și poziția privilegiată juridic a partidelor în activitățile politice, Comisia consideră că condiția caracterului național ar trebui, cel puțin, atenuată (…).

De asemenea, în Liniile directoare și Raportul explicativ privind legislația referitoare la partidele politice: câteva chestiuni precise (Veneția, 12-13 martie 2004, CDL-AD(2004)007rev, p. 3, B.) și în Opinia privind Legea partidelor politice din Federația Rusă (Veneția, 16-17 martie 2012, CDL-AD(2012)003, § 19), Comisia de la Veneția a menționat că, atunci când legislația națională stabilește condiția înregistrării, cerințele substanțiale de înregistrare și pașii procedurali ar trebui să fie rezonabili și să se bazeze pe criterii obiective: „ Țările care aplică procedurile de înregistrare în cazul partidelor politice ar trebui să se abțină de la impunerea unor condiții excesive pentru reprezentarea teritorială a partidelor politice , ca și pentru numărul minim de membri . Caracterul democratic sau nedemocratic al organizării partidului nu ar trebui să constituie, de principiu, un motiv pentru interzicerea înregistrării unui partid politic. Înregistrarea partidelor politice ar trebui interzisă doar în cazurile clar indicate în Liniile directoare privind interzicerea partidelor politice și a măsurilor analoage, i.e. atunci când este susținută folosirea violenței sau atunci când este folosită ca mijloc politic de răsturnare a ordinii constituționale democratice , subminând, astfel, drepturile și libertățile garantate de constituție. Simplul fapt că este susținută o schimbare pașnică a Constituției nu ar trebui să fie suficient pentru interzicerea înregistrării.”

Totodată, în Liniile directoare ale OSCE/ODIHR și Comisiei de la Veneția (Veneția, 15-16 octombrie 2010, CDL-AD(2010)024, §§ 80-81) privind reglementarea partidelor se menționează că prevederile referitoare la limitarea partidelor politice care reprezintă o arie geografică ar trebui înlăturate , în general, din legislația relevantă. Cerințele care interzic constituirea de partide care se bucură doar de un sprijin regional pot discrimina partidele care se bucură de mulți susținători, însă al căror sprijin se limitează la o anumită zonă din țară. Astfel de prevederi pot manifesta, de asemenea, efecte discriminatorii adverse în cazul partidelor mici și al partidelor care reprezintă minoritățile naționale. Condiția distribuirii geografice a membrilor de partid poate reprezenta, de asemenea, o restricție severă a participării politice la nivelele local și regional , incompatibilă cu dreptul la liberă asociere . Ca atare, considerentele geografice nu ar trebui să reprezinte o condiție pentru formarea partidului politic . Nici partidele politice de nivel regional sau local nu ar trebui interzise.

Potrivit Opiniei Comisiei de la Veneția privind Legea partidelor politice din Federația Rusă (Veneția, 16-17 martie 2012, CDL-AD(2012)003, § 21), nu poate exista vreo justificare pentru constrângerea unei asociații publice sau a unui partid politic doar pentru că urmărește să dezbată în public situația unei părți a populației statului, sau care chiar apără ideile separatiste, chemând la autonomie sau cerând secesiunea unei părți din teritoriul țării. Într-o societate democratică bazată pe preeminența dreptului, ideilor politice care provoacă ordinea existentă, fără a pune la îndoială principiile democrației și a căror realizare este susținută prin mijloace pașnice, trebuie să li se ofere posibilitatea adecvată de exprimare prin, inter alia, participarea la procesul politic. Oricât de șocante și inacceptabile ar fi afirmațiile unor lideri sau unor membri ai asociației pentru autorități sau pentru majoritatea populației și oricât de ilegitime ar fi cerințele lor, acestea nu par să justifice dizolvarea asociației. Un aspect fundamental al democrației constă în faptul că trebuie să permită propunerea și dezbaterea a diferite programe politice, chiar și acolo unde este pus la îndoială modul în care este organizat statul, cu excepția că nu este prejudiciată democrația.

În fine, în Opinia privind Legea partidelor politice din Federația Rusă (Veneția, 16-17 martie 2012, CDL-AD(2012)003, § 24), Comisia de la Veneția a menționat că un sistem pluralist de partide, care își realizează rolul esențial într-o societate democratică, poate exista doar dacă este facilitat de o legislație stabilă care nu impune condiții nejustificate pentru înregistrare , nici mecanisme intruzive de control. Restricțiile impuse la formarea unui partid politic bazate pe criterii de regiune, lingvistice sau etnice pot conduce la crearea unor mișcări separatiste , care pot apela la mijloace violente, dacă le este blocată calea democratică. ÎN DREPT

Curtea a reținut că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie unele prevederi ale articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice. Verificarea constituționalității acestui tip de acte normative ține de competența sa ratione materiae , potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui act de refuz al unei autorități administrative de a înregistra un partid politic. Curtea a constatat aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza pendinte.

De asemenea, excepția a fost ridicată de către reprezentanții unei părți la proces.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „al căror număr nu poate fi mai mic de patru mii,” din teza I, teza II „La momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puţin de 120 de membri în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate” și teza III „Lista membrilor partidului, întocmită în baza cererilor de aderare la partid, va cuprinde: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului” din articolul 8 alineatul (1) litera d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

Cu privire la faptul dacă Curtea printr-o hotărâre anterioară s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor contestate, Curtea reține următoarele.

În Decizia de inadmisibilitate nr. 111 din 1 octombrie 2018, § 43, Curtea a menţionat că la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate din sesizarea 52g/2018, depusă de aceiași autori, s-a înregistrat o paritate de voturi, iar din acest motiv a decis sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice. Prin urmare, prin această Decizie, excepția de neconstituționalitate ridicată de către autorii sesizării nu a fost soluționată de către Curte.

În Hotărârea nr. 37 din 10 decembrie 1998, Curtea a examinat constituționalitatea prevederilor contestate și a reținut că „stabilirea prin legea organică, prevăzută în art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie, a criteriului reprezentativităţii pentru înregistrarea partidelor şi organizaţiilor social-politice nu este prin sine însăşi un impediment în exercitarea dreptului cetăţenilor la libera asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice, drept consfinţit în art. 41 alin. (1) din Constituţie” (a se vedea punctul 2 din dispozitivul Hotărârii citate). Această soluție a fost preluată, practic fără argumente suplimentare, în HCC nr. 3 din 29 ianuarie 1999, HCC nr. 11 din 3 iunie 2003 și DCC nr. 10 din 23 martie 2016.

Curtea nu a contestat soluția reglementării prin lege a criteriului reprezentativităţii în cazul înființării partidelor politice, dar menționează că acesta nu poate fi unul absolut .

În actele sale anterioare adoptate în această materie, Curtea s-a limitat doar la constatarea competenței Parlamentului de a stabili reguli de înregistrare a partidelor politice , considerând-o ca fiind discreționară , fără a apela la testul proporționalității măsurilor instituite în acest sens de către Legislativ, în special, dacă aceste reguli (criterii) stabilite de Parlament corespund standardului „necesității într-o societate democratică” în domeniul libertății de asociere în partide politice, cu respectarea articolului 54 din Constituție.

În același timp, Curtea a observat că stabilirea condițiilor de lichidare a partidelor politice de către Parlament în virtutea aceleiaşi competențe reglementate de articolul 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie a fost supusă testului proporționalității de către Curtea Constituțională (a se vedea HCC nr. 11 din 3 iunie 2003).

Astfel, Curtea a considerat că trebuie să analizeze dacă cele trei condiții cumulative impuse la înregistrarea partidului politic: 1) cerința numărului de patru mii de cetățeni cu drept de vot; 2) cerința ca membrii partidului să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea; 3) cerința de a întruni nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate constituie o măsură necesară într-o societate democratică, în conformitate cu prevederile articolului 54 din Constituție.

De asemenea, Curtea a notat că nu s-a pronunțat anterior în privința compatibilității cerinței prezentării pentru înregistrare a listei membrilor partidului, întocmită în baza cererilor de aderare la partid, care va cuprinde: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului, cu dreptul la respectarea vieții private.

Pentru a declara admisibilă sesizarea, Curtea a trebuit să stabilească și incidența drepturilor din Constituție invocate de către autorii acesteia.

Autorii sesizării și-au bazat excepția de neconstituționalitate pe articolele 4 alin. (2), 7, 23 alin. (2), 28 și 41 din Constituție.

Curtea a reiterat că articolele 4 alin. (2), 7 și 23 alin. (2) din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul unei excepții de neconstituționalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței în drepturile substanțiale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă valorile și standardele pe care le garantează articolele menționate mai sus: prioritatea tratatelor privind protecția drepturilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte, supremația Constituției, legalitatea și proporționalitatea (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19).

Autorii sesizării au subliniat existența unei ingerințe în dreptul de asociere în partide politice, drept substanțial garantat de articolul 41 din Constituție, precum și existența unei ingerințe în inviolabilitatea vieții private, garantate de articolul 28 din Constituție.

Curtea a menţionat că înfiinţarea partidelor politice se bucură de protecţia articolului 41 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 37 din 10 decembrie 1998). De asemenea, ea a reţinut că refuzul unei autorităţi competente de a înregistra un partid politic reprezintă o ingerinţă în dreptul la libertatea de asociere a membrilor acestuia (a se vedea, mutatis mutandis , Gorzelik şi alţii v. Polonia [MC], 17 februarie 2004, § 52). Astfel, Curtea a constatat incidența în această cauză a articolului 41 din Constituție .

Curtea a reiterat că viața privată reprezintă un concept vast, nesusceptibil de o definiție exhaustivă. Curtea Europeană a reținut, în jurisprudența ei, că elemente ca numele, identificarea de gen, apartenența etnică, viziunea religioasă, informația privind starea sănătății, dreptul la reputație, orientarea sexuală ș. a. constituie elemente importante ale sferei personale protejate de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest articol, care stă, împreună cu jurisprudența care-l dezvoltă, la baza interpretării articolului 28 din Constituție, poate include și activitățile cu caracter profesional sau de afaceri (a se vedea Niemietz v. Germania , 16 decembrie 1992, § 29). Prin urmare, există o zonă de interacțiune a unei persoane cu altele, chiar și într-un context public, care se poate încadra în câmpul de aplicare a vieții private (a se vedea Peck v. Regatul Unit , 28 ianuarie 2003, § 57; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 39).

Curtea a notat că protecția datelor cu caracter personal are o importanță fundamentală pentru exercițiul dreptului la viața privată al persoanei. Articolul 28 din Constituție garantează un drept la autodeterminare informațională, care le permite persoanelor să se bazeze pe dreptul lor la viața privată cu privire la informații care, deși neutre, sunt colectate, procesate și diseminate în mod colectiv și de o manieră în care face incident acest articol (a se vedea Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 137; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 40).

Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea privind partidele politice, pentru înregistrarea partidului politic se prezintă inclusiv actul de constituire, însoțit de lista membrilor partidului, care trebuie să fie întocmită în baza cererilor de aderare la partid, care va cuprinde: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului.

Constituţia stabileşte că partidele şi alte organizaţii social-politice se constituie pe baza asocierii libere a cetăţenilor. Acest fapt presupune că cetăţenii sunt liberi să-şi exprime voinţa privind asocierea într-un partid sau altul sau să nu se asocieze în nici un partid, această voinţă nefiind impusă sau dictată din afară. Legislatorul nu a stabilit restricţii politice de natură să împiedice asocierea benevolă a cetăţenilor în partide şi în alte organizaţii social-politice (HCC nr. 37 din 10 decembrie 1998).

Curtea a observat că, în conformitate cu prevederile articolului 41 alin. (1) din Constituție, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice, iar în conformitate cu prevederile articolului 6 alin. (2) și 7 alin. (1) din Legea privind partidele politice, nicio persoană nu poate fi constrânsă să adere sau să nu adere la un partid politic. Pentru a deveni membru al unui partid politic, cetăţeanul Republicii Moldova depune o cerere scrisă, prin care îi solicită această calitate partidului respectiv.

Astfel, înscrierea într-un partid este benevolă și se perfectează prin depunerea unei cereri prin care se consimte, practic, și colectarea datelor cu caracter personal. Listele care conțin semnăturile membrilor fondatori ai unui partid politic și date cu caracter personal ale acestora sunt întocmite cu acordul semnatarilor. Membrul de partid confirmă, prin semnătura sa în lista membrilor, corectitudinea datelor privind numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate.

Curtea constată că, în situația invocată, colectarea datelor cu caracter personal se efectuează în scopuri determinate, explicite și legitime . Astfel, informația care conține date cu caracter personal este necesară strict pentru a fi verificată de către autoritatea abilitată ( Instituția Publică Agenția Servicii Publice ), în vederea îndeplinirii cerințelor legale pentru înregistrarea unui partid politic. Agenţia Servicii Publice are competența legală de a prelucra date cu caracter personal, iar prelucrarea acestor date se efectuează cu respectarea măsurilor legale de securitate şi confidenţialitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Agenţia Servicii Publice este înregistrată ca operator de date personale în Registrul de evidență a operatorilor de date cu caracter personal.

Astfel, Curtea a constatat că datele cu caracter personal nu sunt destinate publicității, rămânând la dispoziția autorităţii competente să verifice autenticitatea lor. Prin urmare, condiția este strict necesară pentru a decide în privința înregistrării partidului politic, astfel acordând unei asociații dreptul de a participa la activitatea publică a statului.

Cu privire la posibila utilizare a datelor colectate în alte scopuri decât cele indicate supra , legislația în vigoare stabilește obligativitatea respectării confidențialității informației colectate de către terți – „operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter personal sunt obligaţi să asigure confidențialitatea acestor date” (articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal).

Mai mult, legislația stabilește răspunderea civilă, contravențională și penală pentru încălcarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal (articolul 33 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal).

În baza celor menționate, Curtea consideră că acest capăt al sesizării, ce privește compatibilitatea cerinței prezentării pentru înregistrare a listei membrilor partidului, întocmită în baza cererilor de aderare la partid, care să cuprindă: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului, cu dreptul la respectarea vieții private, este inadmisibil.

Odată stabilită incidența dreptului la asociere în partide politice, Curtea va verifica, la etapa fondului cauzei, proporționalitatea lato sensu a ingerinței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii invocă faptul că prevederile articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea privind partidele politice, care impun un număr minim de membri pentru înregistrarea unui partid politic, contravin prevederilor articolului 41 din Constituție.

În acest sens, autorii excepției menționează că stabilirea condiției reprezentativității la un număr de patru mii de persoane, care trebuie să fie domiciliați la momentul constituirii partidului în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate, instituie obstacole greu de depășit la înregistrarea unui partid politic. Aceștia consideră că, în lumina situației demografice actuale din Republica Moldova, condiția este una exagerată și nu urmărește un scop legitim. B. Argumentele autorităţilor și ale organizațiilor cărora li s-a solicitat și au prezentat opinia

În opinia sa prezentată Curții, Președintele Republicii Moldova a menționat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice este neîntemeiată.

În acest sens, Președintele Republicii Moldova a menționat că condițiile privind înființarea și înregistrarea unui partid politic, inclusiv condiția numărului minim de membri și cea a reprezentativității, sunt stabilite prin lege de către legislator, în conformitate cu dispozițiile articolului 72 alin. (3) lit. g) din Constituție.

Totodată, Președintele Republicii Moldova a subliniat că în Ghidul și raportul explicativ privind partidele politice, elaborat de către Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei ( i.e. Comisia de la Veneția), s-a stabilit că cerința înregistrării unui partid politic nu reprezintă în sine o încălcare a articolului 10 și 11 din Convenție. Totuși, o asemenea condiție trebuie să respecte standardul necesității într-o societate democratică.

Pe această cale, Președintele Republicii Moldova a menționat că, atât timp cât cerințele stabilite la articolul 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 nu au ca efect suprimarea dreptului la asociere, Curtea Constituțională nu poate examina oportunitatea criteriului numeric și a celui privind reprezentativitatea.

În opinia prezentată de către Guvern s-a menționat că prevederile articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 sunt constituționale și sesizarea trebuie declarată inadmisibilă.

Guvernul a precizat că anterior Curtea Constituţională a constatat că stabilirea unor criterii ce ţin de organizarea şi funcţionarea partidului politic (modul de creare, scopul creării, existenţa unui patrimoniu, unei structuri de sine stătătoare, înregistrarea, principiul reprezentativităţii) derivă direct din dreptul Parlamentului de a le reglementa prin lege organică, drept prevăzut expres de articolul 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Astfel, Guvernul a menționat că stabilirea prin lege a unor criterii în vederea obținerii de către formațiunile politice a personalității juridice nu conduce la încălcarea dreptului la libera asociere.

Totodată, Guvernul a relatat că normele invocate în prezenta sesizare au fost supuse anterior controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind pronunţată Decizia nr. 111 din 1 octombrie 2018 pentru sistarea procesului privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294/2007 privind partidele politice.

În opinia prezentată Curții, Parlamentul Republicii Moldova a menționat că criticile de neconstituționalitate invocate de autorii excepției trebuie respinse ca nefondate.

În acest sens, Parlamentul Republicii Moldova a menționat că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. g) din Constituție, organizarea și modul de funcționare a partidelor politice țin