3ra-955/20 — contestarea actului administrativ si obligarea de a emite decizie

3ra-955/20 — contestarea actului administrativ si obligarea de a emite decizie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-955/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Servicii Publice,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Ion Dron, Angela Vuico și Veacesalv Anghelici împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova și Agenției Servicii Publlice privind contestarea actului

administrativ și obligarea de a emite decizie,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2018 Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

privind contestarea actului administrativ și obligarea de a emite decizie.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 07 februarie 2018 la adunarea

de constituire s-a decis fondarea și înregistrarea partidului politic „Pentru Oameni,

Natură și Animale”, iar la 08 februarie 2018 au adresat Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cerere cu anexarea setului de acte pentru înregistrarea partidului

respectiv. Cererea respectivă a fost restituită fără adoptarea deciziei pe fond.

La 21 martie 2018 au depus cerere repetată cu anexarea actelor suplimentare

solicitate pentru înregistrarea Partidului Politic „Pentru Oameni, Natură și Animale”,

însă prin decizia Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr. 1 din 05 aprilie

2018 s-a refuzat înregistrarea partidului politic indicat pe motiv că solicitantul nu s-

a conformat dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. d) al Legii privind partidele politice, adică

nu au prezentat lista membrilor partidului politic cu un număr de patru mii persoane.

Consideră motivul de respingere invocat de pârât ca fiind ilegal, în contextul în

care acesta este contrar prevederilor art. 41 al Constituției Republicii Moldova și art.

11 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Solicită reclamanții, anularea deciziei Ministerului Justiției al Republicii

Moldova nr. 1 din 05 aprilie 2018, prin care s-a dispus refuzarea înregistrării

Partidului Politic „Pentru Oameni, Natură și Animale”, cu obligarea pârâților să

1

adopte decizia de înregistrare a Partidului Politic „Pentru Oameni, Natură și

Animale”.

Prin cererea din 02 mai 2018, reclamanții au indicat în calitate de pârât și

Agenția Servicii Publice (f.d. 37-38, vol.I).

Prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

a fost refuzată ridicarea excepției de neconstituționalitae depusă de către reclamanții

Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici pentru controlul constituționalității

prevederilor art. 8 alin. (1) lit.d) din Legea privind partidele politice nr.294-XVI din

21.12.2007 (f.d.131-133, vol.I).

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea înaintată de Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici a fost respinsă

ca neîntemeiată (f.d. 146, 156-163, vol.I).

Pentru a decide astfel instanța de fond a constatat lipsa temeiurilor legale de

anulare a deciziei nr. 1 din 05 aprilie 2018 a Ministerului Justiției al Repubicii

Moldova or, s-a stabilit cert că la depunerea cererii de înregsitrare a partidului politic

„Pentru Oameni, Natură și Animale” reclamanții au ignorat certințele art. 8 alin. (1)

lit. d) al Legii nr. 294 din 21.12.2007 privind partidele politice. Prin urmare, refuzul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova reflectat în decizia contestată a fost

legal.

La 13 februarie 2019 Ion Dron și Angela Vuico au depus cerere de recurs

împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d. 169-171, vol.I), iar la 26 februarie 2019, în interiorul termenului de atac instituit

de lege, Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici au declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 ianuarie 2019, prin care au

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea înaintată (f.d. 172-176, vol.I).

Prin încheierea din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea apelanților Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate și a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 8 alin. (1) lit.d) din Legea privind partidele politice nr.294-XVI din

21.12.2007 în raport cu art. 4 alin. (2), 7, 23 alin. (2), 28 și 41 din Constituția

Republicii Moldova (f.d. 210-215, vol.I).

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 ianuarie 2019 și emisă o hotărâre nouă,

prin care, acțiunea înaintată de Ion Dron, Angela Vuico și Veaceslav Anghelici

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și a Agenției Servicii Publice

privind contestarea actului administrativ și obligarea de a emite decizie, s-a admis.

A fost anulat actul administrativ individual defavorabil – decizia Ministerului

Justiției al Republicii Moldova nr. 1 din 05 aprilie 2018. S-a obligat Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Agenția Servicii Publcie să emită actul

administrativ individual de înregistrare a partidului Politic „Pentru Oameni, Natură

și Animale” (f.d. 17, 18-24, vol.II).

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că prin hotărârea nr. 5 din 25

februarie 2020 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a

unor prevederi ale articolului 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie

2007 privind partidele politice (numărul de membri necesar pentru înregistrarea unui

partid politic) (sesizarea nr. 104g/2019), s-a admis parțial excepția de

neconstituționalitate ridicată de către Ion Dron și Angela Vuico în cadrul prezentului

2

dosar și s-a declarat neconstituționalitatea textului „al căror număr nu poate fi mai

mic de patru mii,” din teza I și teza II „La momentul constituirii partidului, membrii

acestuia trebuie să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-

teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de

membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate” din art. 8 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice. S-a

menționat că efectele prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 31 iulie 2020,

cu excepția cazului excepției de neconstituționalitate ridicate de Ion Dron și Angela

Vuico în prezenta cauză, în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

În hotărârea nominalizată Curtea Constituțională a reținut că criteriul numeric

de 4000 de persoane și cerința reprezentativității teritoriale de minim 120 de membri

în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din

Republica Moldova, pentru partidul în curs de înregistrare, constituie o măsură

excesivă și disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. Astfel, pentru că

măsură în discuție conduce la limitarea nejustificată a dreptului la libertatea de

asociere în partide politice, aceasta nu poate fi considerată proporțională din

perspectiva respectării unui echilibru corect între interesele concurente.

Instanța de apel a conchis că axarea deciziei contestate în speță pe dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. d) al Legii privind partidele politice drept temei de respingere a

cererii apelanților de înregistrare a Partidului Politic „Pentru Oameni, Natură și

Animale” ca urmare a neprezentării listei membrilor partidului politic în număr de

cel puțin 4000, care să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-

teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puțin de 120 de

membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate, nu este

justificată în contextul în care aceste exigențe legale au fost declarate

neconstituționale la data emiterii prezentei decizii.

La fel, instanța de apel a concluzionat că este eronat și temeiul invocat în

decizia contestată a Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

neprezentarea actelor de constituire ale organizațiilor teritoriale ale partidului

(procesele-verbale ale ședințelor de constituire ale organizațiilor teritoriale ale

partidului), în care urma să se indice numărul membrilor (la nivel de fiecare

organizație), nici lista delegaților participanți la congresul de constituire, deoarece

aceste acte nu se regăsesc în lista prevăzută de art. 8 alin. (1) al Legii privind

partidele politice.

În consecință, completul specializat a apreciat ca fiind fondată pretenția

apelanților privind anularea deciziei Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr.

1 din 05 aprilie 2018, prin care s-a dispus refuzarea înregistrării Partidului Politic

„Pentru Oameni, Natură și Animale”, în calitate de act administrativ individual

defavorabil or, în caz contrar s-ar admite o ingerință inadmisibilă în drepturile

fundamentale ale fondatorilor partidului indicat, garantate de normele internaționale

și naționale.

La 21 iulie 2020 Agenția Servicii Publice a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 33, 34, vol.II), iar la 10

septembrie 2020 a depus recurs motivat (f.d. 46, 47-49, vol.II), solicitând

suspendarea executării deciziei din 24 iunie 2020, casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu emiterea unei decizii noi prin care să fie refuzată înregistrarea

Partidului Politic „Pentru Oameni, Natură și Animale”.

3

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate pe parcursul examinării cauzei.

În esență recurentul a menționat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, anume prevederile art. 8 alin. (1) lit.d) din Legea privind

partidele politice, care doar după declararea neconstituționalității sintagmelor din

articol, urma să aibă alt conținut. Drept rezultat, dacă se contrapun normele de drept

ce au rămas constituționale și în vigoare la data emiterii deciziei contestate cu recurs

cu temeiurile pentru care a fost refuzată înregistrarea inițial, atunci constatatăm că

temeiurile de refuz din decizia de refuz nu au dispărut. Repectiv constatarea

registratorului despre faptul că intimații nu au prezentat actele de constituire ale

organizațiilor teritoriale ale partidului (procese-verbale ale ședințelor de constituire

ale organizațiilor teritoriale) și lista delegaților participanți la congresul de

constituire rămân în vigoare și nicidecum nu a fost combătută de instanța de apel,

menținonându-se doar faptul că această constatare a fost una eronată.

Indică că instanța de apel a interpretat eronat însăși întreaga legislație cu privire

la înregistrarea partidelor politice or, nu a luat în considerare așa aspecte ca

funcționalitatea organelor partidului.

A notat că necătând la faptul că legislația în partea ce privește înregistrarea

partidelor politice s-a modificat, Partidul Politic „Pentru Oameni, Natură și

Animale” nu se încadrează în exigențele legale prezente la moment în legislație și

anume art. 8 alin. (1) lit.d) din Legea privind partidele politice. Astfel, la intrarea în

vigoare a normei precitate, Partidul nu a fost încă înregistrat, fiind necesare

prezentarea semnăturilor a 4000 de membri. Cei care au depus actele după 07 august

2020 urmează să prezinte semnăturile a 1000 de membri, iar Partidul „Oameni

Natură și Animale” ar urma să fe înregistrat cu semnăturile a doar 6 membri. Acest

fapt ar putea constitui o discriminare, or discrepanța între cifre est euna foarte mare.

A specificat că reieșind din prevederile art. 28 al Legii cu privire la Curtea

Constituțională, instanța de apel nu urma să aplice retroactiv declararea

neconstituționalității unor prevederi legale or, la data emiterii deciziaie din aprilie

2018 aceste prevederi erau în vigoare și Ministerul Justiției întemeiat a refuzat

înregistrarea. Respectiv instanța de apel a interpretat eronat normele de aplicare a

hotărârilor Curții Constituționale.

La 20 iulie 2020 Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii din 29 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d.65, vol.II).

Totodată la 09 septembrie 2020 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

depus în temeiul art. 443 Cod de procedură civilă, cerere de retragere a recursului

depus la 20 iulie 2020 împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 41, vol.II).

Prin încheierea din 29 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea depusă de Agenția Servicii Publice cu privire la suspendarea executării

deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 71-73, vol.II).

La 09 noiembrie 2020 Ion Dron a depus referință la cererea de recurs, solicitând

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel. A menționat că

instanța de apel a făcut uz de jurisprudența Curții Europene și a emis hotărârea

contestată de recurent, având temei legal Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din

25 februarie 2020.

4

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 iunie 2020, fiind depus recurs

nemotivat la 21 iulie 2020 în termenul stabilit de art. 245 alin. (1) Cod administrativ.

Totodată, Agenției Servicii Publice i-a fost notificată decizia motivată la 13

august 2020 (f.d. 28, vol.II). Astfel, Agenția Servicii Publice, a depus recurs motivat

la 10 septembrie 2020, respectând termenele procedurale.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nu se va expune referitor la cereea de recurs depusă de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, or utlimul și-a exercitat dreptul de a retrage recursul depus,

până a fi înregistrată cauza în instanța de recurs și repartizată pentru examinare.

Torodată, examinând temeiurile invocate în recursul Agenției Servicii Publice

în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele

motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

5

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Agenția Servicii Publice, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Servicii Publice se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6