Hotărâre nr. 12 din 04.06.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 18 septembrie 2012, în temeiul articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către 29 deputaţi în Parlament din fracţiunea Partidului Comuniştilor, privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative, prin care a fost interzisă utilizarea în scopuri politice a simbolurilor comuniste (secera și ciocanul) și promovarea ideologiilor totalitare.

Autorii sesizării au pretins, în special, că prevederile legii contestate aduc atingere libertăţii de exprimare şi de asociere, cu încălcarea articolelor 1, 2, 4, 5, 6, 16, 32, 41, 54, 66, 114 şi 115 din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 octombrie 2012, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Academiei de Științe a Moldovei, Facultății de istorie și filozofie a Universității de Stat din Moldova, Facultății de istorie și etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă", precum și opiniile Comisiei Naționale de Heraldică. Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul nu şi-au comunicat opiniile.

De asemenea, Curtea a solicitat opinia Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (în continuare - „ Comisia de la Veneţia ") și cea a Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (în continuare - „ OSCE/BIDDO "). La 11 martie 2013 Curţii Constituţionale i-a fost comunicat Memoriul Amicus Curiae comun al Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO referitor la compatibilitatea cu standardele europene a Legii nr.192 din 12 iulie 2012 privind utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare, memoriu adoptat la cea de-a 94-a Sesiune plenară din 8-9 martie 2013.

La 31 mai 2013, la Curtea Constituţională a fost depus demersul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, prin care aceasta a solicitat admiterea reprezentantului său în calitate de parte procesuală la şedinţa Curţii, motivând prin necesitatea de a interveni în interesul membrilor săi.

În cadrul şedinţei plenare publice a Curţii, sesizarea a fost susţinută de autorii sesizării, deputaţii în Parlament Artur Reşetnicov, Igor Vremea, delegaţi ca reprezentanţi din partea grupului de autori ai sesizării, şi Serghei Sîrbu. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Munteanu, deputat în Parlament. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei. Preşedintele Republicii Moldova nu şi-a delegat reprezentantul.

La şedinţa plenară publică a Curţii au fost invitaţi, în calitate de experţi, dnii Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie, director al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Mihai Taşcă, doctor în drept, cercetător științific superior la Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi Gheorghe Negru, doctor în istorie, cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, aceştia fiind totodată membri (dl Gheorghe Cojocaru - preşedinte) ai Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar (a se vedea §18 infra ). De asemenea, a fost invitat dl Silviu Tabac, doctor în istorie, heraldist de stat al Republicii Moldova, director-adjunct al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. ÎN FAPT

La 12 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 191 privind aprecierea istorică și politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Hotărârea condamnă regimul comunist totalitar din RSSM pentru comiterea crimelor împotriva umanității și informează despre interzicerea utilizării pe teritoriul Republicii Moldova a simbolurilor comuniste (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri) și a promovării ideologiilor totalitare.

În aceeași zi, Parlamentul a adoptat Legea nr. 192 pentru completarea unor acte legislative, care interzice utilizarea simbolurilor comuniste și promovarea ideologiilor totalitare.

Prin Legea nr. 192 au fost completate trei legi: Legea nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, Codul contravenţional nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 și Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare.

Legea privind partidele politice a fost completată la art. 4 cu un nou alineat (5), care interzice „ utilizarea de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare ." De asemenea, legea a fost completată cu o nouă dispoziţie ce prevede că „ sancţionarea contravenţională repetată privind încălcarea prevederilor [acesteia]" [inclusiv noul articol 4 alin.(5) din Lege] conduce la „ încetarea activității partidului politic " (articolul 22 alin.(1) lit. e) din Lege).

Codul contravențional a fost completat cu un articol nou - 67 1 , care prevede că „ propagarea şi/sau utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova în scopuri politice și de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare " se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, și cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere şi persoanei juridice.

Legea cu privire la libertatea de exprimare a fost completată cu o nouă prevedere, ce interzice „ propagarea şi/sau utilizarea în scopuri politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare " [articolul 3 alin. (4 1 ) din Lege].

Atât hotărârea, cât și legea au fost elaborate în baza raportului prezentat în 2010 de către Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar (așa-numita Comisie Cojocaru), creată la 14 ianuarie 2010, prin Decretul nr.165-V, emis de Președintele interimar al Moldovei, dl Mihai Ghimpu. Comisia a recomandat să fie condamnat regimul comunist totalitar pentru comiterea crimelor împotriva umanității, precum și să fie adoptată legislația privind lustrația și scoaterea în afara legii a folosirii simbolurilor comuniste și a termenului „comunism".

La 3 septembrie 2012, 29 deputați ai fracţiunii Partidului Comuniştilor au depus la Curtea Constituțională o sesizare privind neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 191 (publicată în Monitorul Oficial din 31 august 2012). La 18 septembrie 2012, acelaşi grup de deputaţi a contestat la Curtea Constituţională și Legea nr. 192 (publicată în Monitorul Oficial din 14 septembrie 2012). La 4 octombrie 2012, Curtea Constituțională a decis că nu este competentă să examineze Hotărârea Parlamentului nr. 191, aceasta neavând caracter normativ. În același timp, Curtea a admis sesizarea referitoare la legea contestată.

Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele: Preambul „[...] CONSIDERÂND statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului , drepturile şi libertăţile lui , libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme [...]" Articolul 1 Statul Republica Moldova „(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui , libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate." Articolul 2 Suveranitatea şi puterea de stat „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului." Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale." Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării „(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional." Articolul 41 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice „(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice. (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale. [...]" Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Prevederile relevante ale Legii nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 42-44, art. 119) sunt următoarele: Articolul 1 Partidele politice „(1) Partidele politice sînt asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice. (2) Partidele politice, fiind institute democratice ale statului de drept, promovează valorile democratice şi pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin înaintarea şi susţinerea candidaţilor, la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice, stimulează participarea cetăţenilor la alegeri, participă, prin reprezentanţii lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfăşoară alte activităţi în conformitate cu legea. [...]" Articolul 3 Restricţii vizând activitatea partidelor politice „(1) Sînt interzise partidele politice care, prin statutul, programul şi/sau activitatea lor, militează împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale a ţării, valorilor democratice şi ordinii de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democraţiei. (2) Este interzisă afilierea partidelor politice la organizaţiile politice internaţionale ale căror scopuri sau activitate contravin prevederilor alin.(1). (3) Partidele politice nu pot practica activităţi militare, paramilitare, precum şi alte activităţi interzise prin lege. (4) Orice imixtiune în activitatea internă a partidelor politice este interzisă, cu excepţiile prevăzute de lege. (5) În Republica Moldova este interzisă constituirea şi activitatea partidelor, altor organizaţii politice ale statelor străine, precum şi a filialelor şi structurilor acestora. (6) Constituirea şi activitatea partidelor politice în baza discriminării pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, avere sau origine socială sînt interzise." Articolul 4 Atributele partidelor politice „(1) Fiecare partid politic are denumire integrală, denumire prescurtată şi simboluri proprii. (2) Denumirea integrală, denumirea prescurtată şi simbolurile partidului politic trebuie să se deosebească clar de cele ale partidelor înregistrate anterior în Republica Moldova. Nu se admite utilizarea aceloraşi simboluri grafice de către partide, indiferent de figura geometrică în care sînt încadrate. (3) Atributele menţionate la alin.(1) nu pot reproduce sau combina simbolurile de stat ale Republicii Moldova, ale altor state, ale organizaţiilor internaţionale, ale cultelor religioase, nu pot propaga scopurile şi orientările specificate la art.3 alin.(1) şi (2). (4) Partidele politice pot utiliza, ca atare sau într-o combinaţie specifică, însemnele organizaţiilor politice internaţionale din care fac parte. (5) Se interzice utilizarea de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare ." [Art.4 alin.(5) introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12] Articolul 22 Încetarea activităţii partidelor politice „(1) Partidul politic îşi încetează activitatea prin: a) reorganizare, conform prevederilor prezentei legi, şi pierdere, în urma reorganizării, a personalităţii juridice; b) autodizolvare, prin decizia organului său suprem; c) dizolvare prin hotărîre definitivă a Curţii de Apel Chişinău, la cererea Ministerului Justiţiei; d) declarare a neconstituţionalităţii partidului prin hotărîre a Curţii Constituţionale; e) sancţionare contravenţională repetată privind încălcarea prevederilor prezentei legi . [...]" [Art.22 alin.(1), lit.e) introdusă prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12] (2) Ministerul Justiţiei va înainta Curţii de Apel Chişinău o acţiune prin care va cere dizolvarea partidului politic dacă există cel puţin unul din următoarele temeiuri: a) partidul activează în baza statutului şi programului său cu modificări şi completări care nu au fost înregistrate în modul stabilit de lege; b) pe parcursul unui an, care începe să curgă din data cînd a devenit definitivă hotărîrea Curţii de Apel Chişinău cu privire la limitarea activităţii partidului, acesta a comis acţiuni similare celor pentru care activitatea partidului a fost limitată; d) activitatea partidului se desfăşoară pe căi ori prin mijloace ilegale sau prin săvîrşirea unor acte de violenţă; e) partidul a fost declarat neconstituţional prin hotărîre a Curţii Constituţionale.

Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3-6, art. 15) sunt următoarele: Articolul 67 1 Propagarea şi/sau utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a simbolurilor regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare „ Propagarea şi/sau utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova în scopuri politice şi de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere şi persoanei juridice. " [Art.67 1 introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12]

Prevederile relevante ale Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 117-118, art. 355) sunt următoarele: Articolul 3 Libertatea de exprimare „(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. (2) Libertatea de exprimare protejează atât conţinutul, cât şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează. (3) Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. (4) Restrângerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut la alin. (3) şi doar în cazul în care restrângerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectându-se echilibrul just dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat. (4 1 ) În condiţiile alin. (3) se interzice propagarea şi/sau utilizarea în scopuri politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare, acţiuni care se sancţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare ." [Art. 3, alin. (4 1 ) introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12] B. Legislația internațională

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948 la New York, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 19 „Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspândi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare." Articolul 20 „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. 2. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie."

Prevederile relevante ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (ratificat de Republica Moldova la 28 iulie 1990 prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII) sunt următoarele: Articolul 19 „1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. 2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. 3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare: a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora; b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice."

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 10 Libertatea de exprimare „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2.Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti." Articolul 11 Libertatea de întrunire şi de asociere „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta se referă în esenţă la interzicerea utilizării în scopuri politice a simbolurilor regimului totalitar comunist (secera şi ciocanul şi orice suport reprezentând aceste simboluri), precum şi a promovării ideologiilor totalitare.

Astfel, Curtea relevă că sesizarea privind controlul constituționalității Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 vizează un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interdependente, precum libertatea de exprimare şi libertatea de asociere (în partea referitoare la activitatea partidelor politice).

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale oferă deputatului în Parlamentul Republicii Moldova dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea reţine că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.

În acest context, pentru a asigura o mai mare claritate şi accesibilitate a hotărârilor Curţii Constituţionale, ca urmare a practicii statuate (a se vedea § 15 din Hotărârea nr.17 din 06.12.2012 ş.a.), Curtea va raporta obiectul sesizării la actul de bază. În consecinţă, Curtea va supune controlului constituționalității art.4 alin. (5) şi art. 22 alin. (1) lit.e) din Legea privind partidele politice, art.67 1 din Codul contravenţional şi art. 3 alin. (4 1 ) din Legea cu privire la libertatea de exprimare - toate în redacţia Legii nr. 192 din 12 iulie 2012.

Curtea observă că aspectele abordate în sesizare, precum şi prevederile contestate, nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile art. 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Curtea reţine că a fost sesizată legal şi este competentă să hotărască asupra constituţionalităţii art.4 alin. (5) şi art. 22 alin. (1) lit.e) din Legea privind partidele politice, art. 67 1 din Codul contravenţional şi art. 3 alin. (4 1 ) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

La 3 iunie 2013 Curtea a examinat demersul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, prin care aceasta a solicitat admiterea reprezentantului său în calitate de parte procesuală la şedinţa Curţii. Asociaţia şi-a motivat demersul prin necesitatea de a interveni în interesul membrilor săi, care au avut de suferit în urma fărădelegilor comise de regimul totalitar comunist, ce a utilizat în perioada sovietică simbolurile interzise prin legea contestată, şi de a contribui la aprecierea corectă de către Curtea Constituţională a justului echilibru între interdicţia stabilită de legea contestată şi atrocităţile comise de regimul comunist totalitar în raport cu victimele represiunilor politice şi ale deportărilor.

În urma examinării demersului, Curtea a stabilit că art.134 din Constituţie, pe lângă alte funcţii, statuează funcţia Curţii Constituţionale de garant al responsabilităţii statului faţă de cetăţean. Având în vedere această funcţie a Curţii, în scopul respectării principiilor justiţiei constituţionale, Curtea decide cu titlu de principiu că va permite intervenţia unor persoane, dacă aceasta este în interesul lor propriu şi dacă invocă apararea unui drept constituţional ce le aparţine.

În baza celor expuse, în interesul înfăptuirii justiţiei constituţionale, Curtea stabileşte că, în cazul controlului constituţionalităţii unor acte juridice ce aduc atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de Constituţie, persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale sau grupuri de particulari, ce au un interes legitim, care sunt sau pot deveni victime ale unor încălcări ale drepturilor fundamentale legate direct cu actul sesizat şi dacă aceştia nu beneficiază de un alt remediu de protecţie la nivel naţional, pot interveni în procedurile din faţa ei. Intervenientul acceptat are dreptul să prezinte observaţii scrise şi să ia parte la audieri. Curtea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii jurisdicţiei constituţionale.

Reprezentanţii Guvernului, Parlamentului şi autorii sesizării nu au avut obiecţii în privinţa admiterii în şedinţă a reprezentanţilor Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova.

În baza celor expuse, Curtea a admis participarea dnei Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, la şedinţa plenară publică a Curţii din 4 iunie 2013 în calitate de intervenient.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei Constituţiei.

În context, Curtea reţine că art. 54 din Constituţie, invocat în sesizare, nu are o existenţă autonomă şi urmează a fi examinat prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituţie.

Prin urmare, analizând obiectul sesizării în raport cu dispoziţiile Constituţiei, Curtea Constituţională constată că motivele invocate de către autor vizează pretinsa încălcare a art. 32 combinat cu art. 54 din Constituţie (în partea referitoare la restrângerea dreptului la liberă exprimare) şi a art. 41 combinat cu art. 54 din Constituţie (în partea ce ţine de restrângerea dreptului la libera asociere prin riscul dizolvării partidului).

În baza interdependenţei alegaţiilor de constituţionalitate în prezenta cauză, precum şi subsidiarităţii dreptului la libera asociere în raport cu dreptul la libertatea exprimării, având în vedere şi constatările Curţii de la § 89 al prezentei hotărâri, Curtea constată că neconstituţionalitatea normelor contestate urmează a fi examinate în comun prin prisma art.32 şi art 41, combinate cu art. 54 din Constituţie.

Având în vedere alegaţiile autorilor sesizării referitoare la claritatea şi previzibilitatea normelor contestate, Curtea constată că prevederile contestate urmează a fi examinate prin prisma art.32 şi art 41 din Constituţie combinate nu numai cu art.54, ci şi cu art.23 din Constituţie, ce impune standarde constituţionale privind obligaţia statului de a respecta principiile clarităţii şi previzibilităţii normei de drept.

Alegaţiile de neconstituţionalitate se referă în special la atingerile aduse libertăţii de exprimare şi de asociere, celelalte, precum principiile statului de drept, rigorile suveranităţii naţionale, prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor omului, principiile pluripartidismului, al separaţiei puterilor statului, al egalităţii în drepturi a persoanelor, atribuţiile Parlamentului şi cele privind autorităţile competente a înfăptui justiţia, sunt invocate de autorii sesizării în susţinerea primelor. Astfel, Curtea constată drept irelevante alegaţiile privind încălcarea articolelor 1, 2, 4, 5, 6, 16, 66, 114 şi 115 din Constituţie.

Totodată, pentru a elucida concordanţa normelor contestate cu dispoziţiile constituţionale, Curtea va opera şi cu jurisprudenţa sa anterioară, precum şi cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi jurisprudenţa CEDO. C. STANDARDELE ŞI JURISPRUDENŢA STATELOR EUROPENE ŞI CtEDO 1) Standardele europene

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, după destrămarea lagărului socialist, a adoptat două rezoluţii ce vizează condamnarea regimurilor totalitare: Rezoluţia nr.1096 (1996) privind măsurile de eliminare a moştenirii fostelor sisteme comuniste totalitare şi Rezoluţia nr. 1481 (2006) privind necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare. Curtea atestă însă că aceste rezoluţii nu se referă la utilizarea simbolurilor regimului totalitar comunist.

La fel, Comisia de la Veneţia, pe lângă câteva rapoarte privind partidele politice, a emis Instrucţiunile privind reglementarea partidelor politice, întocmite în comun cu OSCE/BIDDO, care conţine o singură referinţă explicită la simbolurile de partid: „Se consideră o măsură rezonabilă ca legislaţia privind înregistrarea partidelor politice să impună informarea statului asupra datelor de bază ale partidului politic. Spre exemplu, astfel de reglementări ar putea stipula ca partidul să anunţe adresa permanentă şi să înregistreze numele şi simbolistica de partid pentru a reduce eventualele confuzii ale votanţilor şi cetăţenilor. Unele state interzic utilizarea numelor şi simbolurilor asociate cu instituţii naţionale sau religioase. Aceste cerinţe pentru înregistrare sunt rezonabile. Reglementările privind denumirea şi simbolistica de partid în scopul evitării confuziilor sunt importante şi pentru ca statul să asigure informarea corespunzătoare a electoratului, care să aibă posibilitatea de a-şi exercita liber opţiunea."

Comisia de la Veneţia a adoptat o serie de rapoarte cu această temă: Raportul privind alegerile şi partidele politice, Instrucţiunile comune ale Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO privind reglementarea partidelor politice; Manualul privind interzicerea sau dizolvarea partidelor politice.

Curtea reţine că, în cadrul Uniunii Europene, în anul 2005, în Parlamentul European fostele state socialiste, membre ale UE, au propus ca, pe lângă interdicţia simbolicii naziste, să fie interzisă şi cea comunistă. Comisia Europeană a respins această iniţiativă, afirmând că nu este adecvată abordarea acestei problematici în cadrul normelor ce urmăresc combaterea rasismului, şi a recomandat ca acest subiect să fie lăsat la latitudinea guvernelor naţionale . 49. Şi în decembrie 2010, Comisia Europeană a constatat lipsa unităţii de opinie a statelor membre privind incriminarea penală a aprobării, negării sau deprecierii crimelor comunismului. Această constatare a fost făcută la adresarea miniştrilor de externe ai Bulgariei, Republicii Cehe, Ungariei, Letoniei, Lituaniei şi României.

Rezoluţia nr.213 (2009) a Parlamentului European privind conştiinţa europeană şi totalitarismul exprimă o condamnare drastică a tuturor regimurilor totalitare şi nedemocratice, dar nu abordează utilizarea simbolisticii acestora.

În iunie-iulie 2009, în cadrul sesiunii a 18-a a Adunării Parlamentare, OSCE a adoptat Declaraţia de la Vilnius, prin care a stabilit că „în secolul douăzeci ţările europene au trecut prin două regimuri totalitare - nazist şi stalinist, care au cauzat acte de genocid, încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, crime de război şi crime împotriva umanităţii", statele participante din cadrul OSCE au fost îndemnate „să se opună în mod unitar tuturor regimurilor totalitare, independent de trecutul ideologic pe care le-ar avea acestea," şi să condamne „glorificarea regimurilor totalitare, inclusiv demonstraţiile publice de glorificare a trecutului nazist şi stalinist". 2) Precedente ale dreptului comparat

În unele ţări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv în unele foste ţări socialiste, există un consens referitor la faptul că regimurile comuniste au săvârşit încălcări masive ale drepturilor omului, s-au adoptat legi privind interzicerea utilizării simbolisticii comuniste sau propagandei comuniste, fiind impuse şi sancţiuni specifice pentru partidele politice ce utilizează aceste simboluri. Respectiv, pe parcursul ultimelor două decenii, câteva ţări din regiune au adoptat legi de condamnare a fostului regim şi l-au declarat ilegal sau criminal.

Cehoslovacia în 1991, prin Codul penal (§ 260), a impus sancţiuni penale persoanelor ce „ sprijină şi promovează mişcările care în mod demonstrativ vizează suprimarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau răspândirea duşmăniei naţionale, rasiale, de clasă sau religioase.". Fiind examinată în 1992 de către Curtea Constituţională, această normă penală a fost declarată constituţională. Ulterior Curtea Constituţională cehă a declarat norma în cauză neconstituţională pentru că „interzicerea cu desăvârşire a sprijinului sau promovării fascismului ori comunismului ar fi incompatibilă cu principiul reglementării specificative al legii penale", întrucât „într-un caz de aşa natură o mişcare fascistă sau comunistă nu ar fi definită adecvat". Curtea a mai recunoscut că ideologia comunistă, pe lângă ideile violente de exercitare a puterii de stat, poate promova şi idei democratice.

Ungaria în 2000, în baza Codului penal, a incriminat utilizarea atât a simbolurilor fasciste, cât şi a celor comuniste, precum secera, ciocanul sau steaua roşie. Fiind sesizată în acelaşi an, Curtea Constituţională a Ungariei a declarat constituţională această interdicţie pentru că „aceste simboluri (ciocanul, secera şi steaua roşie) au un singur sens, fix, pentru locuitorii Ungariei, faptul că ele au avut legătură cu ideologia comunistă şi regimul comunist şi faptul că ideologia comunistă a fost o ideologie a urii şi agresiunii; precum şi că simbolurile în consecinţă au fost simboluri ale dictaturii" Ulterior, prin hotărârea CtEDO din 2008, Ungaria a fost condamnată pentru încălcarea libertăţii de exprimare în cauza Vajnai vs. Ungaria (Dosarul nr. 33629/06) în legătură cu condamnarea penală a unui membru de partid pentru aplicarea pe haină a unui simbol comunist în timpul unui eveniment public. La momentul respectiv reclamantul era vicepreşedinte al Partidului Muncitoresc, un partid politic de stânga, înregistrat în 2003, şi a fost condamnat pentru că purta pe haină o stea roşie, făcând propagandă în favoarea acestui simbol şi a unei organizaţii ilegale. Constatând că singurele elemente probante pe care se bazează condamnarea sunt totodată modalităţi de exercitare a libertăţii de exprimare, CtEDO a constatat că a existat o ingerinţă. Ingerinţa era prevăzută de lege şi urmărea un scop legitim, care privea protejarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice. Manifestaţiile nu au dat naştere la acte de violenţă, iar dacă anumite sloganuri scandate aveau o conotaţie violentă, nu s-a stabilit dacă au fost scandate de reclamanţii înşişi. Astfel, în opinia CtEDO, chiar dacă atingerea adusă de autorităţile naţionale dreptului reclamanţilor la libertatea de exprimare ar putea fi justificată prin încercarea de a proteja ordinea publică, cu precădere în climatul politic tensionat care domnea în ţară la momentul comiterii faptelor, sancţiunile penale aplicate persoanelor interesate, adică aproape patru ani de închisoare, erau vădit disproporţionate, prin natura şi prin gravitatea lor, în raport cu scopul legitim urmărit prin condamnarea acestora. Curtea Europeană a stabilit că instanţele interne au trecut dincolo de ceea ce ar fi constituit o restrângere necesară a libertăţii de exprimare a reclamanţilor. Curtea Europeană, pe aceeaşi cauză, a arătat că orice interdicţie privind utilizarea simbolurilor comuniste trebuie să ia în considerare pluralitatea semnificaţiilor atribuite majorităţii simbolurilor. Curtea a remarcat că în cazul Vajnai a fost pusă la îndoială legalitatea interdicţiei de a utiliza simbolurile comuniste, declarând secţiunea 269B a Codului penal „inacceptabil de largă" (paragr. 56), dar nu s-a referit la seceră şi ciocan. Cu toate acestea, Curtea Europeană a menţionat că „însemne sau imagini de identificare a unei idei, persoane sau eveniment cu scopul de stabilire a legăturii dintre însemn şi ideile, persoanele sau evenimentele simbolizate în baza caracterelor lor comune" (Ungaria, p.18), simbolurile prin natura lor sunt susceptibile de diverse interpretări şi asocieri. În noiembrie 2011, CtEDO a constatat o altă încălcare a articolului 10 al Convenţiei, în baza acestei legi, în cazul Fratanolo vs. Ungaria, care la fel se referea la afişarea publică a unei stele roşii de către un membru al unui partid de stânga din Ungaria. La 19 februarie 2013, Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimurilor totalitare fasciste şi comuniste, constatând o încălcare a principiului siguranţei juridice şi a libertăţii de exprimare. În baza acestei hotărâri, în aprilie 2013 Parlamentul ungar a votat legea în altă redacţie, operând modificări tehnice, pentru a corespunde cu principiul reglementării specificitive invocat de CtEDO pe cauzele menţionate examinate.

Din 2008 Lituania, prin reglementări contravenţionale, iar din 2010, prin cele penale, a interzis sprijinirea publică, negarea, deprecierea semnificativă a crimelor internaţionale, a crimelor comise de Uniunea Sovietică ori de Germania nazistă împotriva Republicii Lituania sau a locuitorilor ei. În prezent, în Lituania, similar Republicii Moldova, în instanţele judiciare de drept comun se examinează două cauze în legătură cu aceste interdicţii.

Parlamentul Letoniei la 11 aprilie 2013 a adoptat în prima lectură un proiect de lege prin care se preconizează de a interzice, inclusiv la manifestările comemorative, utilizarea simbolicii sovietice şi naziste, precum drapelul, stema, secera, ciocanul, steaua roşie sovietică, svastica nazistă. În prezent legislaţia interzice utilizarea acestor simboluri, cu excepţia manifestărilor comemorative.

Din 2009 Polonia a instituit sancţiuni penale pentru promovarea publică a sistemului fascist sau totalitar. Aceste reglementări penale au fost contestate în Tribunalul Constituţional polonez, care, în 2011, le-a declarat neconstituţionale. În fundamentarea hotărârii sale, Tribunalul a constatat că norma din Codul Penal nu întruneşte criteriile de aplicabilitate în contextul prevederilor din legislaţia penală, este formulată într-un mod incorect, imprecis şi neclar. Tribunalul Constituţional din Polonia a accentuat că lipsa concretitudinii articolului contestat încalcă libertatea de exprimare. Tribunalul a făcut referire şi la soluţiile în vigoare adoptate de alte state, îndeosebi la cele din Ungaria legate de hotărârea CEDO în cazul Vajnai împotriva Ungariei. 3) Jurisprudenţa CtEDO

Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a statuat că partidele politice reprezintă forme de manifestare a libertății de asociere și sunt considerate ca esențiale pentru buna funcționare a democrației. Având în vedere importanța noțiunii de "democrație" în tot sistemul de protecție a drepturilor omului, instituit prin Convenția Europeană, Curtea Europeană a reținut că este în afara oricărei îndoieli că partidele politice intră în domeniul de aplicare a art.11, ca forme de manifestare a libertății de asociere.

De asemenea, Curtea Europeană a reținut că datorită rolului pe care-l au în viața social-politică partidele politice - în fapt, singurele formațiuni ce pot să ajungă la exercitarea puterii într-un stat - au capacitatea de a influența regimul politic statal. Prin proiectele de model global de societate pe care le propun alegătorilor și prin capacitatea de a realiza aceste proiecte, odată ajunse la putere, partidele politice se disting de orice alte organizații care activează în domeniul politic (cauza Partidul Prosperității și altii v. Turcia ).

În același timp, Curtea Europeană a evidențiat strânsa legătură între libertatea de exprimare, garantată de art. 10, și libertatea de reuniune și asociere, protejată de art. 11 din Convenția Europeană. Toate aceste libertăți reprezintă recunoașterea unui drept general de „exprimare socială", în modalități și forme adecvate, una dintre acestea fiind sub formă de asociații, inclusiv partide politice.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, protecția opiniilor și a libertății de a le exprima, în sensul art. 10, constituie unul din obiectivele recunoașterii libertății de asociere consacrate de art.11. Această protecție se aplică cu atât mai mult partidelor politice, datorită rolului lor esențial de a asigura pluralismul și buna funcționare a democrației (Partidul Comunist Unit al Turciei și alții vs. Turcia) .

La fel, Curtea Europeană a subliniat și pe terenul art. 11 faptul că nu există democrație fără pluralism . De aceea ideile exprimate de partidele politice, entități aflate sub protecția dispozițiilor art.11 din Convenția Europeană, reprezintă exercițiul colectiv al libertății de exprimare, ceea ce semnifică și protejarea lor de prevederile art.10.

Curtea Europeană a precizat că este deosebit de important de a avea un flux liber de opinii și informații în campaniile electorale. În cauza Bowman v. Regatul Unit Curtea Europeană a statuat: „[...] alegerile libere și libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterilor politice, formează împreună piatra de temelie a oricărui sistem democratic (a se vedea hotârârea Mathieu-Mohin și Clerfayt v. Belgia din 2 martie 1987, Seria A, Nr.113, § 47 și hotărârea Lingens v. Austria din 8 iulie 1986, Seria A, Nr. 113, §§ 41-42). Cele două drepturi sunt legate unul de altul și operează pentru a se consolida reciproc: de exemplu, după cum a observat Curtea, în trecut, libertatea de exprimare este una dintre „condițiile" necesare pentru a asigura libertatea de exprimare a opiniei publicului în alegerea legislativului. Din acest motiv este deosebit de important ca opiniile și informațiile de toate tipurile să poată circula liber în perioada premergătoare alegerilor [...]"

În opinia Curții Europene, limitările libertății de asociere impun o interpretare restrictivă atât în privința enumerării lor, cât și a determinării domeniului de aplicare. Totodată, Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că " statele au un drept de control asupra conformității scopului și activității unei asociații cu regulile stabilite prin legislația națională , dar ele trebuie să-l utilizeze în așa fel, încât să corespundă obligațiilor asumate prin Convenție. Limitele libertății de asociere , prevăzute de art.11, impun o interpretare restrictivă , deoarece numai rațiuni convingătoare și imperative pot justifica o eventuală restrângere a exercițiului ei " (cauza Sidiripoulos și alții v. Grecia , § 40).

Curtea Europeană, referitor la afişarea simbolului unei mişcări politice, a avut pe rol o serie de cauze în contextul art.10 din CEDO, precum: Vajnai vs. Ungaria (Dosarul nr. 33629/06), hotărârea din 8 iulie 2008 (a se vedea §53 al prezentei hotărâri); Fratanolo vs. Ungaria (Dosarul nr. 29459/10), hotărârea din 3 noiembrie 2011, şi Faber vs. Ungaria (Dosarul nr. 40721/08), hotărârea din 24 iulie 2012, cauze care au fost menţionate supra .

Autorii sesizării pretind că prevederile contestate încalcă dreptul la libera exprimare şi limitele admisibile de restrângere a acestuia, stipulate de articolul 32 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional".

În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate încalcă dreptul la libera asociere în partide politice, statuat de articolul 41 din Constituţie, potrivit căruia: "(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice. (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale. [...]"

De asemenea, în raport cu normele contestate, autorii sesizării invocă şi încălcarea articolului 54 din Constituţie, care prevede limitele admisibile ale restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24." (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situ