Hotărâre nr. 16 din 25.06.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 13 martie 2013 de avocatul parlamentar Tudor Lazăr, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii prevederilor Art. XI pct.16 din Legea nr. 29 din 6 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Autorul sesizării a pretins că prin excluderea din Codul de procedură civilă a temeiului de revizuire a unei hotărâri judecătorești în cazul declarării unei legi neconstituționale de către Curtea Constituțională se încalcă articolele 1 alin.(3), 20, 54, 116 şi 134 din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi Catedrei de drept procesual civil a Universităţii de Stat din Moldova.

La şedinţa plenară publică autorul sesizării a participat personal. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Bivol, șeful Secției de drept privat a Secretariatului Parlamentului. Guvernul nu și-a delegat reprezentantul la ședința Curții. ÎN FAPT

La 6 martie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 29 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Prin această lege organică au fost operate mai multe modificări și completări în Codul de procedură civilă, inclusiv a abrogat lit.f) de la art. 449.

Astfel, prin abrogarea lit.f), fost exclusă posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești irevocabile care au fost emise în temeiul unor prevederi legale declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 225-XV din 30 mai 2003 (M. O., 2003, nr. 111-115, art. 451), sunt următoarele: Articolul 5 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. (2) Nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare". [...]" Articolul 15 Folosirea căilor de atac „Participanţii la proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăţi ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condiţiile legii." Articolul 446 Dispoziţiile judecătoreşti care pot fi supuse revizuirii „Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti, în condiţiile prezentului capitol." Articolul 447 Persoanele care sînt în drept să depună cerere de revizuire „Sînt în drept să depună cerere de revizuire: a) părţile şi alţi participanţi la proces; b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească; c) Agentul guvernamental, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) şi h)." Articolul 449 Temeiurile declarării revizuirii „Revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; [Lit.d) exclusă prin Legea nr.155 din 05.07.2012, în vigoare 30.11.2012] e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; [Lit.f) exclusă prin Legea nr.29 din 06.03.2012, în vigoare 13.03.2012] g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională." Articolul 450 Termenele de depunere a cererii de revizuire şi calculul acestora „Cererea de revizuire se depune: a) în termen de 3 luni din ziua în care sentinţa penală a devenit irevocabilă -în cazul prevăzut la art.449 lit.a); b) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei - în cazul prevăzut la art.449 lit.b); c) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele respective - în cazul prevăzut la art.449 lit.c); d) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de hotărîrea, sentinţa sau decizia anulată sau modificată care a servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere - în cazul prevăzut la art.449 lit.e); e) în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.g); f) în termen de 6 luni de la pronunţarea hotărîrii sau deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h)."

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele: Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil „1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabila cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, ca va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei". [...]

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990), sunt următoarele: Articolul 8 „Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege". ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă temeiurile de revizuire a hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum accesul liber la justiţie, garanţiile dreptului la un proces echitabil, supremația Constituției.

Articolele 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează avocatul parlamentar cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie pct. 16 al Art. XI din Legea nr. 29 din 6 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Curtea reține că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

Curtea observă că sesizarea vizează în esenţă dreptul persoanei de a putea solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești care a fost adoptată în baza unor prevederi legale declarate ulterior neconstituționale.

Curtea reţine că, potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, prerogativa Curții este de a stabili corelaţia dintre normele legislative contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispozițiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 1 alin.(3), 54, şi 134 din Constituție.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 4 și 54 din Constituţie, precum și cu principiile de drept general recunoscute.

De asemenea, prezenta cauză va fi examinată de Curte și prin prisma jurisprudenței sale anterioare, precum și prin raportare la jurisprudența Curții Europene.

Autorul sesizării pretinde că pct. 16 al Art. XI din Legea nr. 29 din 6 martie 2012 încalcă articolul 20 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie ".

La fel, autorul sesizării consideră că norma supusă controlului constituționalității încalcă articolul 54 din Constituție, care prevede: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii ." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării consideră că prin excluderea lit.f) din art. 449 al Codului de procedură civilă se încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 20, 54, 116 şi 134 din Constituţie precum şi art.6 din Convenţia Europeană și art.8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În s esizare autorul susţine că anularea dreptului de a solicita revizuirea unei hotărâri, la pronunţarea căreia s-a reieșit dintr-o lege declarată neconstituţională, îngrădeşte accesul la justiţie pentru a obţine din partea instanţelor judecătoreşti o reparaţie efectivă a drepturilor vătămate.

Excluderea acestui drept constituie o negare a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei și contravine articolului 54 din Constituţie.

Autorul sesizării invocă faptul că prin excluderea lit. f) din art.449 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr.29 din 6 martie 2012, a fost anulată posibilitatea remedierii de către instanţele de judecată a unor eventuale încălcări ale drepturilor omului, prin aplicarea unor legi declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, care au stat la baza hotărârilor judecătoreşti.

În opinia sa, imposibilitatea revizuirii hotărârilor adoptate cu încălcarea Constituţiei aduce atingere rolului Curţii Constituţionale de a garanta supremaţia Constituţiei şi responsabilitatea statului faţă de cetăţean, aşa cum stabileşte articolul 134 alin. (3) din Constituţie. 2. Argumentele autorităţilor

Parlamentul, în opinia sa, a menționat că legiuitorul poate institui, în situații deosebite, reguli și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale. Principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a exercita căile de atac numai în formele stabilite de lege.

În acest context, Parlamentul a menționat că statul are obligația de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiție, or, abrogarea literei f) din art.449 al Codului de procedură civilă - care prevede ca temei de declarare a revizuirii aplicarea unei legi declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională - nu presupune încălcarea accesului liber la justiție, deoarece nu a fost anulată însăși instituția revizuirii, ci a fost exclus doar un temei.

În opinia prezentată, Președintele Republicii Moldova afirmă că, în pofida caracterul neretroactiv al hotărârilor Curții Constituționale, acestea cel puțin parțial ar putea servi ca motiv pentru revizuirea hotărârior judecătorești.

În acest sens, Președintele Republicii Moldova menționează că, potrivit art. 449 lit.h) din Codul de procedură civilă, drept temei pentru revizuire poate servi cazul în care Curtea Europeană a constatat, printr-o hotărâre, o încălcare a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale. În mod similar, dacă un act normativ a fost declarat neconstituțional din același motiv - încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale - ar fi logic ca și în acest caz să existe posibilitatea de a revizui hotărârea judecătorească adoptată în baza respectivului act.

El reține că acest temei este în concordanță cu criteriile stabilite de structurile europene din considerentul că influențează decisiv hotărârea judecătorească, iar neconstituționalitatea legii nu era cunoscută la data adoptării hotărârii.

Guvernul, în opinia prezentată reține că articolul 449 din Codul de procedură civilă, în redacția actuală, urmărește reducerea la minimum a situațiilor care au determinat sau au favorizat apariția încălcărilor principiului res judicata și au generat multiple solicitări în vederea redeschiderii procedurilor civile pe diferite temeiuri. Astfel, în redacția actuală, art. 449 din Codul procedură civilă instituie doar acele temeiuri care sunt compatibile cu excepțiile de la principiul securității juridice, și anume lichidarea erorilor judiciare apărute ca urmare a unor noi circumstanțe.

Concomitent, Guvernul menționează că, pornind de la principiul neretroactivității hotărârilor Curții Constituționale, acestea nu trebuie să se aplice în raport cu deciziile irevocabile ale instanţelor de judecată emise până la adoptarea hotărârii instanței de jurisdicție constituțională.

Curtea Supremă de Justiție consideră că prin obiectul sesizării nu se afectează normele constituționale din considerentul că hotărârile Curții Constituționale au efect pentru viitor.

De asemenea, Curtea Supremă de Justiție precizează că legislația procesuală prevede posibilitatea participanților la proces și a altor persoane, ale căror drepturi au fost încălcate, de a exercita căile de atac împotriva actelor judecătorești. Astfel, hotărârile judecătorești sunt reexaminate de către instanțele ierarhic superioare, care vor casa hotărârile judecătorești emise în baza unor legi declarate neconstituționale. 3. Aprecierea Curţii 3.1 Principii generale

În contextul jurisprudenței sale anterioare, Curtea reiterează că art.20 din Constituţie garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

În Hotărârea nr.14 din 15 noiembrie 2012 Curtea a statuat: „50. [...] principul accesului liber la justiţie urmează a fi privit nu doar ca o garanţie fundamentală pentru exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor persoanei, ci şi ca o normă imperativă chemată să dea sens noţiunii de "stat de drept". Or, conform art.1 alin.(3) din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate. 51. Din perspectiva guvernării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este de menţionat că, potrivit art. 15 din Legea Supremă, care garantează principiul universalităţii, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Prin Hotărârea nr.2 din 19 februarie 2004 privind controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale art.416 şi art.444 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, Curtea a menţionat: "Accesul liber la justiţie este un principiu complex, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină."

Curtea relevă că, potrivit art.114 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte, în numele legii, numai de instanţele judecătoreşti, instanţe care, conform art.115, sunt Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel şi judecătoriile.

Curțile de apel și Curtea Supremă de Justiție asigură controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, prin intermediul căilor de atac - apelul și recursul -, modalitatea exercitării cărora este descrisă în codurile de procedură civilă și penală.

În acest sens, și legiuitorul constituant a menționat că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art.119 din Constituție).

Căile de atac reprezintă mijloace procedurale, prin intermediul cărora părţile interesate au posibilitatea de a solicita şi obţine casarea hotărârilor judecătoreşti neîntemeiate sau ilegale.

Astfel, modul în care este reglementat controlul judiciar efectuat de către instanțele de apel și de recurs creează condiții pentru repararea greșelilor comise de prima instanță, rămânând în autoritatea lucrului judecat doar hotărârile legale și întemeiate.

În același timp, Curtea reamintește că și art. 6 § 1 din Convenţia Europeană garantează fiecărui individ dreptul de acces la o instanţă. Potrivit Curții Europene, dreptul de acces la o instanţă acoperă şi dreptul de a introduce apel sau recurs, în măsura în care astfel de căi de atac sunt reglementate de legislația națională.

Curtea observă că, potrivit legii, căile de atac urmează a fi exercitate în termenul stabilit de lege, or, la expirarea acestuia, hotărârile judecătorești devin definitive și irevocabile, intrând în puterea lucrului judecat.

În acest sens, Curtea Europeană a menționat că unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (cauza Brumarescu vs. România par. 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Deci, principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de securitate juridică și ordine socială.

Totodată, Curtea reține că principiile specificate nu se opun în totalitate existenţei procedurilor extraordinare prin readucerea în fața instanțelor a aspectelor litigioase deja soluționate, însă necesitatea respectării principiului siguranţei circuitului civil - care este unul din aspectele esenţiale ale principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică - cere ca folosirea acestora în materie civilă să îmbrace un caracter excepţional în ceea ce priveşte termenul în care pot fi promovate, motivele de admisibilitate precum şi părţile care au dreptul la acţiune.

Având în vedere cele expuse, Curtea menționează că legislația procesuală reglementează mecanisme ce acordă posibilitatea desființării hotărârilor judecătorești irevocabile în cazul în care urmează a fi corectate erorile judiciare şi omisiunile justiţiei. 3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Codul de procedură civilă prevede posibilitatea desființării hotărârilor și deciziilor irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești prin intermediul revizuirii.

În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 449 din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară doar în cazurile în care: 1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; 2) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; 3) instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces ; 4) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere; 5) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; 6) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

În același timp, Curtea reține că prin Legea nr. 29 din 6 martie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost exclus temeiul de revizuire de la lit. f) a art. 449 din Codul de procedură civilă. Respectivul temei prevedea posibilitatea declarării revizuirii în cazul în care „ a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională".

Concomitent, art.458 din Codul de procedură penală prevede că hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii inclusiv în cazul în care Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Curtea menționează că, revizuirea fiind o cale de retractare, şi nu de reformare a hotărârii, în cadrul acesteia, în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege, are loc redeschiderea procesului.

Urmând raționamentele Curții Europene, Curtea acceptă că o hotarâre judecătorească definitivă și irevocabilă se bucură de autoritatea lucrului judecat, astfel încât un litigiu soluționat nu mai poate, de principiu, să formeze obiectul unui nou proces, cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți.

Totodată, Curtea subliniază că problema esențială în reglementarea corectă a căilor de atac extraordinare constă în găsirea unor "ipoteze de mijloc", care să împace ambele cerințe, pe de o parte, principiul autorității de lucru judecat și, pe de altă parte, necesitatea pronunțării unei hotarâri judecătorești legale și întemeiate. Așadar, este necesară identificarea unor ipoteze mediane care să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice.

Din respectivele considerente, Curtea reține că temeiurile de revizuire urmează a fi prevăzute în legislație în mod obiectiv și exhaustiv, astfel încât nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Instanţele care se pronunță asupra revizuirii trebuie să-și exercite competența pentru a corecta erorile judiciare, omisiunile justiţiei și asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu poate reprezenta un temei de reexaminare.

Astfel, Curtea reține că o derogare de la principiul res judicata este justificată doar atunci când este necesară datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare.

Curtea reiterează că la stabilirea temeiurilor de revizuire este necesar ca legiuitorul să urmărească menținerea unui echilibru între respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice.

Totodată, abrogarea temeiului de revizuire a hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate cu aplicarea unei legi declarată neconstituțională nu reprezintă în sine o soluție de mediere, ci, dimpotrivă, prin aceasta se ignorează normele constituționale. Or, Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică (art. 7 din Constituție). Ba mai mult, art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că, în caz de coliziune între normele Codului şi prevederile Constituţiei Republicii Moldova, se aplică prevederile Constituţiei.

Curtea consideră că reglementarea unui mijloc procedural care să permită retractarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate de o instanță judecătorească cu încălcarea principiilor constituționale, nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice . O hotărâre judecătorească, deși definitivă și irevocabilă, nu poate fi considerată legală atât timp cât se intemeiază pe un act normativ contrar prevederilor Legii Supreme.

Curtea reține că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unor norme neconstituționale . Posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești pronunțate cu încălcarea Constituției constituie singura modalitate de contracarare a efectelor unei legi care contravine principiilor constituționale, ce garantează drepturile și libertățile fundamentale.

Nu în ultimul rând, dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumția de conformitate a actelor normative interpretate și aplicate de instanța judecătorească în actul de înfăptuire a justiției cu normele constituționale și legislația internațională.

În deplin acord cu argumentele expuse în opinia scrisă a Președintelui Republicii Moldova, Curtea reține că neretroactivitatea hotărârilor instanței de jurisdicție constituțională nu poate prevala în situația în care la baza hotărârilor judecătorești sunt puse prevederi legale care contravin drepturilor și libertăților fundamentale și prin efect sunt declarate neconstituționale.

La fel, Curtea reține că prevederile Codului de procedură civilă obligă instanţa, care efectuează revizuirea, să examineze două aspecte: admisibilitatea cererii de revizuire şi analiza pe fond a cauzei . Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, legiuitorul a prevăzut în mod expres condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana interesată și anume invocarea unui temei expres prevăzut de legea procesuală și respectarea termenului de prescripție în care poate fi solicitată revizuirea.

Astfel, Curtea observă că art. 450 din Codul de procedură civilă cuprinde termenele de depunere a cererii de revizuire și modul de calculare a acestora pentru fiecare temei prevăzut la art. 449.

Având în vedere termenele prescrise de lege, Curtea nu consideră pertinente alegațiile reprezentantului Parlamentului, potrivit căruia prin menținerea respectivului temei se încalcă securitatea raporturilor juridice. Or, urmând acest raționament, prin orice temei de revizuire se redeschide o procedura judiciară, adică în final se încalcă securitatea raporturilor juridice. Tocmai din acest punct de vedere legiuitorul a limitat în timp posibilitatea depunerii unei cereri de revizuire , limitare apreciată a fi justificată din considerentul că o stare de incertitudine a efectelor unei hotărâri judecătorești nu poate perpetua în timp.

Deci, și în cazul solicitării revizuirii hotărârii judecătorești pe motivul declarării neconstituționale a legii care a stat la baza emiterii acesteia, legiuitorul urmează să stabilească un termen de la data pronunțării hotărârii Curții Constituționale, în cadrul căruia părțile interesate vor putea solicita revizuirea.

În același timp, Curtea observă că art.449 lit. h) din Codul de procedură civilă prevede că revizuirea poate fi declarată și în cazul în care Curtea Europeană a constatat, printr-o hotărâre, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Curtea observă că, prin stipularea acestui temei, legiuitorul a confirmat necesitatea aplicării prevederilor Convenției Europene și a acordat instanțelor naționale posibilitatea de a remedia propriile hotărâri în cazul în care Curtea Europeană constată că s-au încălcat drepturile și libertățile persoanei.

În acest context, Curtea reamintește că articolul 4 din Constituţie prevede prioritatea reglementărilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, în cazul când există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului şi legile interne.

Potrivit Hotărârii nr. 55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova, Curtea Constituţională a reținut că „ această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională [...] , sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional [...] , acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale ".

În aceeaşi ordine de idei, în Hotărârea nr. 10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova", Curtea Constituţională a menţionat că „ practica jurisdicţională internaţională [...] este obligatorie pentru Republica Moldova, ca stat care a aderat la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ".

Prin aplicarea art.4 din Constituţie, aceste dispoziţii convenţionale au dobândit un statut aparte, fiind situate, în ierarhia actelor normative, pe o treaptă echivalentă Legii Fundamentale şi având preeminenţă asupra prevederilor interne, în caz de divergență.

În spiritul acestui text constituţional, Curtea dispune de instrumentele necesare în vederea îmbogăţirii ansamblului garanţiilor şi modalităţilor de protecţie acordate drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin hotărârile pronunțate și soluțiile luate.

Se reţine că jurisprudenţa Curţii Europene şi prevederile Convenţiei Europene au o relevanţă şi direcţionează examinarea litigiului constituţional. În special, acest lucru este valabil atunci când litigiul constituţional priveşte în substanţă problema garantării sau respectării unui drept consacrat de Constituţie şi de Convenţia Europeană.

Reieșind din cele menționate și similar temeiului prevăzut la art.449 lit. h) din Codul de procedură civilă, cadrul legal național urmează să reglementeze posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești în cazul în care printr-o hotărâre a Curții Constituționale a fost declarată neconstituțională o anumită prevedere legală, în temeiul căreia a fost emisă hotărârea judecătorească. Or, obligația pozitivă a statului este de a institui mecanisme interne de remediere a drepturilor fundamentale încălcate, mecanismele garantate de entitățile internaționale urmând a fi adiționale celor naționale.

Curtea reține că excluderea, prin Legea nr. 29 din 6 martie 2012, a temeiului cuprins la art. 449 lit.f) din Codul de procedură civilă lipseşte persoanele de un remediu intern efectiv al apărării drepturilor sale și constituie o limitare nepermisă a mijloacelor procedurale care asigură dreptul persoanelor la o satisfacție efectivă . Or, într-o societate democratică, în care respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială, este inadmisibil ca un drept consfințit deja de legislație să fie diminuat.

Renunţarea la una dintre modalităţile care asigurau o protecţie efectivă a justițiabililor, cu consecinţa trecerii la un standard inferior de ocrotire a drepturilor și libertăților fundamentale în raport cu cel anterior, consacrat de legislaţia infraconstituţională, constituie o încălcare a principiilor constituţionale. Or, art. 54 din Constituție statuează că în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și ale cetățeanului.

Concluzionând, Curtea menționează necesitatea persoanei de a beneficia de posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești prin intermediul revizuirii în cazul în care prin hotărârea Curții Constituționale s-a constatat că prin actul normativ declarat neconstituțional și care a fost aplicat la emiterea hotărârii judecătorești irevocabile s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție și Convenția Europeană , iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate .

În respectiva situație, Curtea reține că excluderea prin Legea nr. 29 din 6 martie 2012 a lit. f) de la art. 449 al Codului de procedură civilă, constituie o încălcare a articolelor 4, 20 și 54 din Constituție. Pentru aceste motive şi în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. e) şi 68 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se declară neconstituțional Art. XI pct.16 din Legea nr. 29 din 6 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. 2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 25 iunie 2013 HCC nr. 16 Dosarul nr.4a/2013