Hotărâre nr. 11 din 28.05.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 24 iulie 2012 de deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii articolului XIX din Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile articolului XIX al Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, potrivit cărora desfășurarea loteriei naționale nu se supune reglementării prin licențiere, contravin articolelor 1, 4, 9, 16, 46, 126 din Constituţia Republicii Moldova şi prevederilor actelor internaţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 octombrie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, Camerei de Licenţiere şi S.A."Loteria Naţională a Moldovei".

În şedinţa plenară publică a fost prezent autorul sesizării, dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei. În calitate de specialist din partea Consiliului Concurenţei a fost desemnat Igor Bătrînac. ÎN FAPT

La 24 iulie 2012, deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu a adresat Curţii Constituţionale o sesizare privind controlul constituţionalităţii articolului XIX din Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012, art. 32).

Potrivit Articolului XIX al Legii nr. 267, la articolul 8 alineatul (1) litera a) punctul 5) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.26-28, art.95), cu modificările ulterioare, după cuvintele "desfăşurarea loteriilor" se introduce textul "( cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc)".

Prevederile relevante ale Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (M.O 108-109/836, 2001) sunt următoarele: Articolul 8 Genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere "(1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate: a) de către Camera de Licenţiere: [...] 5) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor (cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc), întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive; [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (M. O 50-52/230, 1999) sunt următoarele: Articolul 26 Loteria "(1) Loteria este un joc de noroc în grup sau de masă, în cadrul căruia organizatorul jocului, într-un anumit loc şi într-un anumit timp, desfăşoară între participanţii la loterie - posesori ai biletelor de loterie - tragerea la sorţi a fondului de cîştiguri al loteriei, conform schemei stabilite în condiţiile jocului; totodată, căderea cîştigurilor pe unele bilete de loterie nu depinde de voinţa şi de acţiunile subiecţilor activităţii loteristice, este absolut aleatorie şi nu poate fi de nimeni expres organizată. (2) Loteria sistemică (electronică) este o formă a loteriei, în care fixarea mizelor şi pronosticurilor participanţilor se efectuează cu ajutorul dispozitivelor electronice care păstrează informaţia în memoria lor şi o transmit pentru participare la tragerea la sorţi prin canale speciale de transmitere a informaţiei la centrul informaţional principal." Articolul 29 Clasificarea loteriilor "(1) După tipurile lor, loteriile se împart în: - loterii clasice; - loterii cifrice; - loterii momentane. (2) Loteria clasică este loteria în cadrul căreia tragerea la sorţi a cîştigurilor stabilite în prealabil, ce constă în determinarea numerelor şi seriilor cîştigătoare ale biletelor, are loc după ce a luat sfîrşit vînzarea unui anumit număr de bilete de loterie de o anumită formă şi cu un anumit conţinut în termenele stabilite. (3) Loteria cifrică este loteria în cadrul căreia formarea fondului de cîştiguri şi tragerea la sorţi a cîştigurilor, ce constă în determinarea combinaţiei cîştigătoare de cifre, au loc după ce a luat sfîrşit vînzarea biletelor respective în termenele stabilite. (4) Loteria momentană este loteria în cadrul căreia tragerea la sorţi a cîştigurilor stabilite în prealabil are loc prin identificarea informaţiei conţinute într-un anumit număr de bilete de loterie şi protejate printr-o metodă ce permite jucătorului să determine cîştigul ce i se cuvine imediat după cumpărarea biletului de loterie. (5) După metoda desfăşurării, loteriile se împart în: - loterii cu tiraje; - loterii fără tiraje. (6) Loteria cu tiraje este loteria al cărei proces de desfăşurare se împarte în tiraje - cicluri complete unice - de la punerea în vînzare a biletelor de loterie pînă la tragerea generală la sorţi şi eliberarea cîştigurilor pe aceste bilete. (7) Loteria fără tiraje este loteria în care rezultatul tragerii la sorţi se stabileşte prin verificarea biletului de loterie imediat după cumpărarea lui sau prin metoda tragerii nemijlocit pe acest bilet. (8) După proporţiile desfăşurării, loteriile se împart în: - loterii naţionale; - loterii regionale. (9) Loteria naţională este loteria care se desfăşoară pe teritoriile a 4 şi mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale. Desfăşurarea loteriilor naţionale constituie monopolul statului. (10) Loteria regională este loteria care se desfăşoară pe teritoriile a cel mult 3 autorităţi ale administraţiei publice locale. Costul total al biletelor de loterie nu trebuie să depăşească 1000000 lei. (11) După forma de organizare, loteriile se împart în: - loterii de stat; - loterii municipale; - alte loterii. (12) Loteria de stat este loteria organizată şi desfăşurată de autorităţile administraţiei publice centrale. (13) Loteria municipală este loteria organizată şi desfăşurată de autorităţile administraţiei publice locale. (14) În afară de loteriile de stat şi municipale sînt, de asemenea, şi loterii organizate şi desfăşurate de agenţi economici. (15) După modul de formare a fondului de cîştiguri, loteriile se împart în: - loterii în bani; - loterii în obiecte; - loterii combinate. (16) Loteria în bani este loteria la a cărei desfăşurare fondul de cîştiguri se formează exclusiv din premii băneşti. (17) Loteria în obiecte este loteria la a cărei desfăşurare fondul de cîştiguri se formează exclusiv din mărfuri de larg consum, prestări de servicii şi din alte valori nemateriale. (18) Loteria combinată este loteria la a cărei desfăşurare fondul de cîştiguri se formează atît din premii în obiecte, cît şi din premii băneşti." Articolul 34 Condiţii speciale "(1) Toate loteriile pot fi practicate pe teritoriul Republicii Moldova numai în baza licenţei eliberate de Camera de Licenţiere. (2) Desfăşurarea loteriilor se permite numai pe teritoriul prevăzut în licenţă. Schimbarea teritoriului pentru desfăşurarea loteriei implică primirea unei licenţe noi. (3) Loteria se desfăşoară numai de către organizatorul loteriei şi numai în strictă conformitate cu condiţiile aprobate. (4) Fiecare loterie va fi înregistrată în registrul unic al loteriilor, care este ţinut de Ministerul Finanţelor. (5) Importul loteriilor străine pe teritoriul Republicii Moldova şi înregistrarea uneia şi aceleiaşi loterii ca două sau mai multe loterii se interzice. (6) Loteria se încheie sau încetează în corespundere cu procedura stabilită de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor. (7) La desfăşurarea loteriilor naţionale, care constituie monopolul statului, Ministerul Finanţelor stabileşte un mod special de repartizare a veniturilor obţinute de la vînzarea biletelor de loterie."

Prevederile relevante ale Legii concurenţei nr. 183/11.07.2012 (MO 193-197/667, 2012), sunt următoarele: Articolul 1 Obiectul şi scopul prezentei legi "(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv al prevenirii şi al contracarării practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, al realizării concentrărilor economice pe piaţă, stabileşte cadrul juridic privind activitatea şi competenţa Consiliului Concurenţei şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul concurenţei. (2) Scopul prezentei legi constă în reglementarea relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor." Articolul 2 Sfera de aplicare a prezentei legi "(1) Prevederile prezentei legi se aplică faptelor acţiuni sau inacţiuni ce au ca obiect sau au ori pot avea ca efect restrîngerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, precum şi faptelor acţiuni de concurenţă neloială, care sînt săvîrşite de: a) întreprinderi înregistrate în Republica Moldova sau în alte state, precum şi de persoane fizice; b) autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin actele adoptate, intervin pe piaţă, influenţînd direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor cînd asemenea măsuri sînt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major. (2) Sub incidenţa prezentei legi cad şi persoanele asimilate autorităţilor publice care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public. (3) Întreprinderile cărora li s-a atribuit sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general şi întreprinderile care prezintă caracter de monopol fiscal se supun prevederilor prezentei legi şi, în special, regulilor de concurenţă în măsura în care aplicarea acestor prevederi nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată. [...]" Articolul 3 Principiile de bază ale concurenţei "(1) Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale. (2) Este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile în vederea restrîngerii concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului. [...]" Articolul 4 Noţiuni principale "În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate sînt noţiuni autonome ale domeniului concurenţei şi semnifică următoarele: concurent - întreprindere independentă care este activă pe o piaţă relevantă; concurenţă - rivalitate economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piaţă relevantă, cînd acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor; concurenţă neloială - orice acţiune, realizată de întreprinderi în procesul concurenţei, care este contrară uzanţelor oneste în activitatea economică; drepturi exclusive - drepturi acordate de o autoritate publică competentă prin orice act legislativ, normativ sau administrativ al cărui efect este limitarea de a exercita o activitate economică în cadrul unei anumite zone geografice la una sau mai multe întreprinderi şi care afectează substanţial capacitatea altor întreprinderi de a desfăşura o astfel de activitate în zona respectivă. Drepturile acordate în orice formă, inclusiv prin acte de concesiune, unui număr limitat de întreprinderi pe baza unor criterii obiective, proporţionate şi nediscriminatorii ce permit oricărei părţi interesate care îndeplineşte aceste criterii să beneficieze de drepturile în cauză nu pot fi considerate drepturi exclusive; întreprindere care prezintă caracter de monopol fiscal - întreprindere căreia i s-au atribuit drepturi exclusive de a desfăşura o activitate specifică cu scopul de a obţine venituri pentru stat; [...]" ÎN DREPT

Curtea observă că sesizarea vizează în esenţă excluderea necesităţii eliberării de către Camera de Licenţiere a licenţei pentru organizarea şi desfăşurarea loteriei naționale, care constituie monopolul statului. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum supremaţia Constituţiei, libera concurenţă, economia de piaţă şi egalitatea în faţa legii.

Articolele 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie sintagma „(cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc)" din art.8 alin.(1) lit.a) pct.5) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Curtea reţine că potrivit normelor constituţionale, prerogativa Curții este de a stabili corelaţia dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, Curtea Constituţională va analiza textul contestat din lege prin prisma normelor constituţionale.

De asemenea, Curtea menționează că, pentru a asigura claritatea și accesibilitatea hotărârilor Curții Constituționale, va supune controlului constituționalității art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, și nu art. XIX din Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Curtea reține că, potrivit normelor tehnicii legislative, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează de la data intrării lor în vigoare în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.

Concomitent, Curtea reiterează că principiile consfinţite în articolele 1 și 4 din Constituţie, invocate de autorul sesizării, reprezintă chintesenţa oricăror proceduri de control al constituţionalităţii actelor normative și nu au o semnificaţie autonomă la examinarea cauzei.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispozițiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 126 combinat cu articolul 9 din Constituție.

De asemenea, în raport cu norma contestată, autorul sesizării invocă şi încălcarea articolului 9 alin. (3) din Constituţie, care prevede: "[...] (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării consideră faptul că norma inclusă în lege instituie un tratament privilegiat, care afectează libera concurenţă în domeniul jocurilor de noroc, deoarece creează facilităţi nejustificate unui agent economic, care exercită monopolul statului, în detrimentul altor agenţi economici, care prestează aceleaşi servicii.

În opinia sa, norma de asemenea instituie un tratament diferențiat în raport cu alte întreprinderi monopoliste, care desfăşoară activităţi supuse licenţierii şi achită taxa de licenţiere în bugetul de stat, și nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. 2. Argumentele autorităţilor

Potrivit Parlamentului şi Guvernului, instituirea monopolului de stat asupra loteriilor naţionale conferă acestui gen de activitate un caracter exlusiv şi limitat, eliminând cerinţa de licenţiere a acestui gen specific. Statul, deţinând dreptul exlusiv de a desfăşura loterii naţionale, a creat cadrul legal necesar pentru desfăşurarea acestor activităţi la nivel naţional.

Aceste autorități au subliniat că, pentru a valorifica posibilităţile reale de majorare a veniturilor la bugetul de stat, s-a decis crearea unui mecanism instituţional, prin care statul să-şi exercite dreptul de desfăşurare a loteriilor la nivel naţional şi de aplicare a acestora conform practicii internaţionale, pentru susţinerea financiară a activităţilor din diverse domenii - social, cultural, educaţional, al sportului.

Atât în opinia Parlamentului, cât şi în opinia Guvernului, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de către autorul sesizării sunt nefondate, iar modificările operate sunt adoptate cu respectarea prevederilor constituţionale. 3. Aprecierea Curţii

Curtea reține că, potrivit art. 126 din Constituție, economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. La fel, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea Supremă: „Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei."

Curtea observă că, în scopul reglementării relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor, la 11 iulie 2012, Parlamentul a adoptat o nouă Lege a concurenței nr. 183, abrogând Legea nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei. Noua lege stabileşte cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv prevenirea şi contracararea practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, a concentrărilor economice pe piaţă.

Curtea consideră concurenţa ca un element sine qua non al existenţei economiei de piaţă, o adevărată forţă regulatorie a acesteia. Ea poate fi definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu aceleaşi activităţi sau activităţi similare , exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi. Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării relaţiilor comerciale şi o garanţie a progresului.

În desfăşurarea relaţiilor comerciale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante: de garanţie a economiei de piaţă; de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; de stimulare a inițiativei de participare pe piață.

Totodată, Curtea menționează că în structura oricărei economii de piață, pe lângă concurență, există și monopolul instituit de către stat. Curtea reţine că statul este în drept de a-şi stabili monopolul asupra unor activităţi sau domenii.

Din punct de vedere al conceptului juridic, monopolurile de stat pot fi calificate ca activităţi economice pe care statul şi le rezervă şi pe care le realizează, în temei, prin agenţii economici de stat. Scopurile principale ale instituirii monopolului de stat sunt, în primul rând, stabilirea unui control riguros direct asupra unei activităţi şi obţinerea de venituri necesare bugetului de stat. Cerinţa de bază faţă de monopolul de stat este ca acesta să fie instituit prin lege. În acest sens, monopolurile de stat pot fi calificate ca activităţi economice care, prin legi speciale, sunt declarate în exclusivitate în competenţa statului şi pot face doar obiectul activităţii societăţilor împuternicite de acesta.

În jurisprudența sa Curtea a constatat că, în virtutea art. 126 alin. (2) lit.c) din Constituție, monopolizarea de către stat a unor domenii de activitate, prin intermediul cărora organele administrației publice își exercită funcțiile legate de producerea și distribuirea anumitor tipuri de mărfuri sau servicii, nu aduce atingere principiilor economiei de piață și concurenței libere.

Astfel, prin Hotărârea nr. 68 din 7 decembrie 1999, Curtea a statuat: [...] Conform art. 126 din Constituţie, în condiţiile economiei de piaţă rolul statului este limitat la problemele esenţiale ce privesc apărarea şi promovarea interesului public în activitatea economică, desfăşurată nemijlocit de către agenţii economici pe baza autonomiei lor juridice. În consecinţă, pentru apărarea şi promovarea unor interese de ordin general, statul acţionează în mod indirect, prin intermediul Guvernului, care pune în acţiune pîrghiile sale specifice - impozite, taxe, licenţe,garantarea guvernamentală a unor credite, lansarea comenzilor de statetc., şi îndeosebi prin politica sa legislativă. Determinarea cadrului normativ general şi stabilirea principiilor reglementării de către stat a monopolurilor sale în economia naţională urmăresc scopul de a apăra cetăţenii şi societatea împotriva producerii şi comercializării necontrolate a armelor, substanţelor explozive, stupefiantelor, alcoolului, altor mărfuri şi servicii, falsificarea bancnotelor şi hârtiilor de valoare. Monopolul statului este situaţia în care un număr limitat de agenţi economici, cu autorizarea organelor administraţiei publice, au dreptul exclusiv de a desfăşura într-o anumită sferă activităţi economice de producere, transportare, comercializare şi procurare a mărfurilor (serviciilor). Curtea Constituţională consideră că monopolizarea de către stat a domeniilor de activitate, prin intermediul cărora organele administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi a celor în care sînt produse și comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii) nu aduc atingere principiilor economiei de piaţă şi concurenţei libere stipulate de Constituţie. [...]

Într-o succesiune logică, Legea concurenței statuează că întreprinderea, căreia i s-au atribuit drepturi exclusive de a desfăşura o activitate specifică cu scopul de a obţine venituri pentru stat, reprezintă întreprindere cu caracter de monopol fiscal. Odată cu adoptarea respectivei legi, care vizează și întreprinderile monopoliste, a fost abrogată Legea nr. 906-XII din 29 ianuarie 1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei, care cuprindea norme perimate.

De asemenea, Curtea reține că atât monopolurile de stat, cât și monopolurile naturale, suplimentar, sunt reglementate și prin Hotărârea Guvernului nr. 582 din 17 august 1995. Prin respectivul act normativ se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele respective ale administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi cele în care sînt produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii).

În contextul celor menționate, Curtea constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc , loteria națională constituie monopolul statului.

Curtea reține că, în scopul creării cadrului instituţional necesar realizării prevederilor art.29 alin.(9) din Legea nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc şi în temeiul art.6 alin.(1) lit.e) din Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, prin Hotărârea Guvernului nr. 371 din 24 mai 2011, a fost creată Societatea pe Acțiuni „Loteria Naţională a Moldovei". Funcţia de fondator al societăţii este exercitată de către Ministerul Finanţelor.

Astfel, Curtea constată că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 371 din 24 mai 2011, unica instituţie care are dreptul să desfășoare loterii pe teritoriul a 4 și mai multe unități administrativ-teritoriale este societatea comercială „Loteria Naţională a Moldovei".

Curtea reține că, prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, au fost operate completări în articolul 8 alineatul (1) litera a) punctul 5) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător . Potrivit noilor prevederi, loteria națională nu se supune reglementării prin licențiere.

Astfel, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 8 alin.(1) lit. a) pct. 5) din legea precitată, toate activitățile în domeniul jocurilor de noroc, și anume: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu câştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive, sunt obligatoriu supuse licențierii, cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc . Or, după cum s-a menţionat, potrivit respectivei legi, statul deține monopolul asupra desfăşurării loteriilor naționale.

Curtea menționează că, până a fi operate completări prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, potrivit reglementărilor legale, loteria națională era supusă licențierii similar celorlalte loterii . Acest fapt rezultă inclusiv din prevederile art. 34 al Legii privind jocurile de noroc, potrivit cărora toate loteriile pot fi practicate pe teritoriul Republicii Moldova numai în baza licenţei eliberate de Camera de Licenţiere. De asemenea, conform aceluiași articol, desfăşurarea loteriilor se permite numai pe teritoriul prevăzut în licenţă. Schimbarea teritoriului pentru desfăşurarea loteriei implică primirea unei licenţe noi.

Astfel, Curtea constată o concurență a prevederilor legale. Or, potrivit Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001, loteriile naționale nu sunt supuse licențierii, pe când Legea nr. 285-XIV din 18 februarie 1999, după cum s-a menţionat mai sus, nu stabilește nici o excepție.

Curtea reține că atunci când a amendat Legea nr. 451-XV legiuitorul a omis să opereze modificări şi în Legea nr. 285-XIV. Astfel, având în vedere că ambele legi sunt organice și au aceeași forță juridică, urmează a fi aplicată legea mai nou adoptată, care reglementează o anumită situație de drept.

Curtea menţionează că modificarea operată în legea menţionată este conformă art. 126 din Constituţie şi art. 12 al Legii cu privire la Guvern, care stabileşte că Guvernul exercită funcţia de proprietar al patrimoniului statului şi reglementează, folosind mijloacele economice şi juridice, activitatea tuturor ramurilor economiei şi a subiectelor proprietăţii de pe teritoriul statului.

În acest mod, statul şi-a realizat, conform propriei voinţe, dreptul asupra monopolului în domeniul desfăşurării loteriilor naţionale şi este logic că, prin art. XIX din Legea 267 din 23 decembrie 2011, această activitate a fost scoasă de sub incidenţa Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.

În cazul în care nu se proceda astfel, s-ar fi creat o situaţie când şi alte companii puteau obţine licenţă pentru desfăşurarea unei loterii naţionale şi, în consecinţă, în cazul societăţii deja învestite cu acest drept de Guvern, într-adevăr, ar fi existat o stare de protecţionism.

Totodată, reieșind din cele relatate supra și din contextul întregului cadru legal, Curtea reiterează că instituirea monopolului de stat nu vine în contradicție cu prevederile constituționale care guvernează economia de piață.

Curtea relevă că statul, prin prevederi legale și condiții clar determinate, poate institui monopolul său într-un anumit domeniu de activitate. Monopolul constituie o excepție de la principiul asigurării liberei concurențe.

În același timp, Curtea menționează că, în acord cu prevederile constituționale, Legea concurenței stabileşte că statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.

Curtea reţine că, potrivit art.12 alin.(1) lit.b) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, sînt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în care acestea nu sînt prevăzute de lege.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, a fost introdusă noţiunea de întreprindere cu caracter de monopol fiscal , care este definită la art. 4 drept întreprindere căreia i s-au atribuit drepturi exclusive de a desfăşura o activitate specifică cu scopul de a obţine venituri pentru stat .

Drepturi exclusive sînt drepturi acordate de o autoritate publică competentă prin orice act legislativ, normativ sau administrativ, al cărui efect este limitarea de a exercita o activitate economică în cadrul unei anumite zone geografice la una sau mai multe întreprinderi şi care afectează substanţial capacitatea altor întreprinderi de a desfăşura o astfel de activitate în zona respectivă. Drepturile acordate în orice formă, inclusiv prin acte de concesiune, unui număr limitat de întreprinderi pe baza unor criterii obiective, proporţionate şi nediscriminatorii, ce permit oricărei părţi interesate care îndeplineşte aceste criterii să beneficieze de drepturile în cauză, nu pot fi considerate drepturi exclusive.

În acest context, Curtea reţine că Societatea pe Acţiuni "Loteria Naţională a Moldovei" se încadrează în această categorie, fiind învestită cu dreptul exclusiv de a desfăşura activitatea de loterie naţională în scopul de a obţine venituri pentru stat.

Totodată, Curtea menţionează că, potrivit art.2 alin. (3) din Legea concurenţei , întreprinderile care prezintă caracter de monopol fiscal se supun prevederilor acestei legi şi, în special, regulilor de concurenţă în măsura în care aplicarea acestor prevederi nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată .

Legea concurenţei defineşte concurenţa ca o rivalitate economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piaţă relevantă, când acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor.

Prin urmare, piaţa relevantă este considerată, conform definiţiei din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, acel areal geografic în care acelaşi produs sau unul perceput similar şi substituibil este implicat în oferta sau cererea de pe piaţă, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene.

Curtea reţine că legea stabileşte două categorii distincte de operatorii pe piaţa loteriilor, în funcţie de proporţiile loteriilor desfăşurate: operatori naţionali şi operatori regionali . O peratorii naţionali au dreptul să organizeze loterii pe teritoriile a 4 şi mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale, activitate care constituie monopolul statului. O peratorii regionali au dreptul să organizeze loterii pe teritoriile a cel mult 3 autorităţi ale administraţiei publice locale.

Curtea menţionează că aceste două categorii de întreprinderi au un areal diferit de activitate. Licenţierea întreprinderilor cu drept de organizare a loteriilor regionale , condiţiile de activitate şi de organizare a acestora nu sunt similare întreprinderilor învestite cu dreptul de a organiza loterii naţionale . Primele nu pot concura şi nu sunt în concurenţă directă cu întreprinderile care au fost învestite cu dreptul de a organiza loterii naţionale.

Curtea reţine că situaţia creată nu poate fi calificată ca un tratament privilegiat, deoarece pretendenţii la organizarea şi desfăşurarea loteriilor regionale sunt trataţi egal de legile menţionate.

Examinînd prevederile Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător , Curtea reține că legiuitorul la art.8 a prevăzut genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere, dar totodată a exceptat atât domeniile în care statul deține monopol, cât şi domeniile care sunt desfăşurate de autorităţile publice şi serviiciile de stat. Raţiunea legiuitorului în acest sens a fost de a excepta domeniile de activitate în care statul deţine un capital statutar integral.

În acest context, Curtea menţionează că, potrivit art.4 lit.c) din Legea cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, licenţierea nu dublează alte proceduri de reglementare, stabilite de lege pentru alocarea resurselor limitate ale statului şi/sau asigurarea respectării condiţiilor şi cerinţelor speciale pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului.

Curtea reţine că licenţierea unui gen de activitate constituie o modalitate a statului de a limita şi de a controla efectiv un domeniu sensibil din punct de vedere social, care afectează atât bunele moravuri, cât şi ordinea publică.

În acest context, Curtea menţionează că loteria națională, fiind monopol de stat, este în totalitate subordonată politicii acestuia, atât prin intermediul organelor de administrare, cât şi prin intermediul acţiunilor deţinute de stat, fapt ce exclude necesitatea intervenţiei Camerei de Licenţiere pentru controlul domeniului dat prin eliberarea licenţei.

Curtea relevă că completările operate la legea contestată au avut ca scop atât evitarea dublării procedurilor de control din partea autorităţilor abilitate, cât şi excluderea formalităţilor costisitoare de realizare a politicii de stat în domeniul jocurilor de noroc (întrucât plata taxelor de licenţiere ar fi căzut în sarcina fondatorului şi a bugetului de stat).

Aplicând raţionamentul enunţat, Curtea reţine că instituţia monopolului de stat înglobează instituţia licenţierii. Prin urmare, activitatea asupra căreia statul a instituit monopol nu necesită licenţiere, statul, prin monopolul instituit, impunându-şi controlul asupra activităţi date.

În același timp, potrivit celor relatate supra, Curtea deduce că monopolul de stat constituie dreptul exclusiv de a dispune și desfășura anumite activităţi economice.

Astfel, Curtea observă că doar loteriile care se desfășoară pe teritoriul a 4 şi mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale constituie monopol de stat. Loteriile care se desfășoară pe teritoriile a cel mult 3 autorităţi nu constituie monopol și pot fi desfășurate de orice agent economic care întrunește condițiile stabilite de lege.

Este de reținut că criteriul de diferențiere a loteriilor care constituie monopol de stat, în raport cu restul loteriilor, este cel prevăzut de art. 29 alin.(8) - proporţiile desfăşurării. Suplimentar acestui criteriu, legea mai clasifică loteriile după: tipuri, forma de organizare, modul de formare a fondului câștigat.

La fel, potrivit legii, activitatea tuturor loteriilor se desfășoară după aceleași reguli, iar fiecare loterie este înregistrată în registrul unic al loteriilor, care este ţinut de Ministerul Finanţelor.

Curtea conchide că, potrivit regulilor concurenței, statului îi este interzis să stabilească condiţii discriminatorii sau să acorde privilegii unor agenți economici care activează după aceleași principii și desfășoară aceeași activitate.

Subsidiar, Curtea notează că, reieșind din prevederile Legii cu privire la jocurile de noroc, activitatea loteriei naționale și a celei regionale se pot suprapune pe același teritoriu, dar nu pot fi tratate în condiţii de egalitate, deoarece prima ţine de monopolul statului, iar a doua ţine de domeniul privat, și, în ultimă instanță, nu pot duce la o concurență neloială.

Curtea face distincţie între monopolul de stat şi întreprinderile cu situaţie dominantă pe piaţă, sau de monopol natural, situaţie generată de cauze naturale, economice sau tehnologice, dar nu instituită prin lege ca monopol de stat.

În concluzie, Curtea reține că exceptarea de la licențiere a loteriilor naționale nu încalcă prevederile art.9 şi 126 din Constituţie, care garantează libera concurenţă în condiţiile economiei de piaţă, şi nu afectează substanţa acestui drept garantat. Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se recunoaște constituțională sintagma „(cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc)" din art.8 alin.(1) lit.a) pct.5) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. 2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Petru RAILEAN Chişinău, HCC nr.11 din 28 mai 2013 Dosarul nr.26a/2012