Hotărâre nr. 15 din 20.06.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 26 martie 2013 în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat.

Autorul sesizării a pretins, în special, că dispunerea încetării activității notarului prin ordinul ministrului justiției în cazul retragerii licenței și în cazul necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9, precum și aplicarea sancţiunilor disciplinare (suspendarea sau retragerea licenței) de către ministrul justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar, contravine articolelor 23, 46 şi 54 din Constituţie, precum şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Guvernului, Preşedintelui Republicii Moldova, asociațiilor obștești Uniunea Notarilor din Republica Moldova, Asociaţia notarilor din Moldova "NOTA" şi Liga Naţională a Notarilor.

În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladislav Cîrlan, șef al Direcției profesii și servicii juridice din cadrul Ministerului Justiției. ÎN FAPT

Legea nr.1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat stabileşte principiile şi modul de realizare a activităţii notariale, cerinţele de bază înaintate faţă de actele notariale, precum şi statutul notarului.

Articolul 15 alin.(1) al legii concretizează exhaustiv circumstanțele în care activitatea notarului este suspendată. Alineatul (3) al articolului prevede că: „ Suspendarea activităţii notarului în temeiurile stipulate la alin.(1) lit.a), d)-f), h) şi i) se efectuează prin ordinul ministrului justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar " .

Articolul 16 alin.(1) din lege prevede cazurile de încetare a activității notarului, care, potrivit alineatului (2), se dispune prin ordinul ministrului justiţiei cu retragerea ulterioară a licenţei, radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor şi publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a ordinului respectiv. Potrivit alin.(4) al art.16, o rdinul cu privire la încetarea activităţii notarului poate fi atacat în instanţa de judecată.

La fel, Legea nr.1453-XIV din 8 noiembrie 2002 stabilește că notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor profesionale. Sancțiunile disciplinare aplicate notarului în funcție de gravitatea faptei sunt prevăzute în art. 24 alin.(1) din legea nominalizată. În același timp, alin.(2) și alin.(5) prevăd că sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar. Ordinul cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţa de judecată.

Prevederile relevante ale Legii nr. 1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat (M.O., 2002, nr. 154-157/1209) sunt următoarele: Articolul 2 Noţiunea de notariat „(1) Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova. (2) Notariatul îşi desfăşoară activitatea în baza Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi, altor acte normative, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. (3) Pornind de la caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei efectuează, în conformitate cu legislaţia, reglementarea şi organizarea activităţii notariale. [...]" Articolul 8 Statutul notarului „(1) Notarul este persoana autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei, în condiţiile prezentei legi. (2) Notarul se numeşte în funcţie prin ordinul ministrului justiţiei. [...]" Articolul 9 Dreptul la exercitarea activităţii de notar „Notar poate fi persoana care: a) este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu pe teritoriul ei; b) are capacitate deplină de exerciţiu; c) este licenţiat în drept; d) a efectuat stagiul de 1 an la notar şi a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei; e) posedă limba moldovenească; f) nu are antecedente penale nestinse; g) are o reputaţie ireproşabilă. " Articolul 15 Suspendarea activităţii notarului „ (1) Activitatea notarului se suspendă în caz de: a) incompatibilitate, conform art.21 alin.(l); b) depunere de către notar a cererii conţinînd temeiul suspendării - pe un termen ce nu depăşeşte 3 ani ori pe perioada exercitării unei funcţii publice sau elective; c) incapacitate temporară de muncă; d) neachitare a obligaţiilor financiare aferente activităţii sale profesionale, stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă, după 6 luni de la scadenţa acestora - pînă la achitarea debitului; e) comitere, la efectuarea actelor notariale, de încălcări depistate în urma unor controale; f) refuz repetat, nemotivat, de a permite membrilor comisiei de control, aprobate de către Ministerul Justiţiei, accesul în biroul notarului pentru efectuarea controalelor şi/sau refuz repetat, nemotivat, de a prezenta actele solicitate de aceştia. g) emitere a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile privind suspendarea provizorie din funcţie sau de aplicare a unei măsuri preventive sub formă de arest preventiv sau arest la domiciliu; h) lipsă a contractului de asigurare de răspundere civilă pînă în momentul încheierii contractului; i) încălcare a obligaţiilor prevăzute de Codul deontologic al notarilor. [...] (3) Suspendarea activităţii notarului în temeiurile stipulate la alin.(l) lit.a), d)-f), h) şi i) se efectuează prin ordinul ministrului justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar. [...]" Articolul 16 Încetarea activităţii notarului „ (1) Activitatea notarului încetează în cazul: a) depunerii cererii; b) necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9; c) decesului; d) condamnării de către instanţa de judecată printr-o hotărîre definitivă pentru săvîrşirea cu intenţie a unei infracţiuni; e) declarării lui dispărut fără veste sau declarării morţii lui; f) retragerii licenţei; g) atingerii vârstei de 65 de ani. (2) încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei cu retragerea ulterioară a licenţei, radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor şi publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a ordinului respectiv. (3) Din momentul aducerii la cunoştinţă a ordinului cu privire la încetarea activităţii, notarul nu are dreptul să îndeplinească acte notariale şi este obligat, în termen de 15 zile, să predea spre lichidare sigiliul şi să prezinte la Ministerul Justiţiei dovada ce confirmă distrugerea acestuia, iar în termen de 1 lună - să predea arhiva activităţii notariale. (3 1 ) Ministerul Justiţiei va ridica, în termen de 15 zile, sigiliul şi, în termen de 1 lună - arhiva activităţii notariale în cazul în care notarul se află în imposibilitatea de a le transmite personal. (4) Ordinul cu privire la încetarea activităţii notarului poate fi atacat în instanţa de judecată. (5) Orice act notarial îndeplinit de notar după încetarea activităţii lui este nul." Articolul 22 1 Colegiul disciplinar „(1) Colegiul disciplinar se constituie pe lâgă Ministerul Justiţiei şi are drept scop examinarea cazurilor privind răspunderea disciplinară a notarilor. (2) Mandatul colegiului disciplinar este de 4 ani. Un membru al colegiului disciplinar poate să-şi exercite împuternicirile cel mult două mandate consecutiv. (3) Colegiul disciplinar este format din 7 membri, dintre care 1 desemnat de ministrul justiţiei, 2 profesori titulari de drept, 3 notari şi un reprezentant al societăţii civile, aleşi printr-un concurs organizat de Ministerul Justiţiei. Un membru al colegiului disciplinar nu poate fi concomitent şi membru al Comisiei de licenţiere a activităţii notariale. (4) Colegiul disciplinar îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de Ministerul Justiţiei. (5) Colegiul disciplinar examinează, la cererea ministrului justiţiei şi a notarilor, sesizările privind încălcarea de către notari a obligaţiilor profesionale şi/sau a Codului deontologic al notarilor. (5) În timpul examinării abaterii disciplinare, participarea notarului tras la răspundere disciplinară este obligatorie. Dacă notarul lipseşte în mod nejustificat, colegiul disciplinar poate să decidă examinarea abaterii disciplinare în lipsa lui. (7) Membrii colegiului disciplinar sut obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu divulge informaţia aflată în cursul procedurilor disciplinare intentate notarilor." Articolul 24 Sancţiunile disciplinare „(1) În funcţie de gravitatea faptelor, se aplică următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertizarea; b) mustrarea; c) suspendarea din funcţie pe o durată maximă de 6 luni; d) retragerea licenţei. (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar. (3) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată nu mai târziu de 6 luni de la data constatării abaterii şi nu mai tîrziu de 2 ani de la data comiterii ei. In termenul indicat nu se include durata procedurii penale. (4) Pâă la aplicarea sancţiunii disciplinare, colegiul disciplinar este obligat să efectueze o examinare prealabilă. (5) Ordinul cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţa de judecată. "

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie, Protecţia proprietăţii „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă dreptul ministrului justiţiei de a suspenda şi retrage licența notarului.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii interconexe, precum dreptul de proprietate și limitările ce pot fi aduse acestui drept.

Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie anumite prevederi din Legea nr.1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, şi anume: sintagma „ordinul ministrului justiţiei" din articolul 15 alineatul (3); sintagma: „ordinul ministrului justiţiei" din articolul 16 alineatul (2) și alineatul (4) în partea ce se referă la temeiurile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) lit. b) şi f); și articolul 24 alineatul (2) și alineatul (5) în partea ce se referă la aplicarea sancțiunilor disciplinare - suspendarea sau retragerea licenței notarului.

Curtea reține că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea observă că sesizarea vizează în esenţă dreptul de a exercita activitatea de notar, care este realizabilă doar având licenţa respectivă.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 46 alin.(1) şi (2) combinat cu articolele 23 şi 54 din Constituţie, cu jurisprudenţa sa anterioară, precum şi, prin prisma articolului 4 din Constituţie, va aplica raționamentele degajate din jurisprudenţa Curţii Europene.

Autorul sesizării pretinde, în special, că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 46 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. [...]"

De asemenea, în raport cu obiectul sesizării, autorul pretinde și încălcarea articolului 54 din Constituție, care prevede: „[...] (2) Exerciţiul drepturilor si libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional si sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii si imparţialităţii justiţiei. [...] (4) Restrângerea trebuie sa fie proporţională cu situaţia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

În opinia autorului sesizării, se încalcă și articolul 23 alin.(2) din Legea Supremă, potrivit căruia: „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. In acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării consideră licenţa de notar ca fiind un „bun", în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, în măsura în care aceasta oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material.

În acelaşi sens, Curtea Europeană a considerat că licenţa unui avocat sau cea a unui expert contabil este un „bun" garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană, ţinând cont de faptul că implică elemente patrimoniale ce permit obţinerea unor venituri ( H. v. Belgia şi Van Marle şi alţii v. Olanda ).

Aplicând raţionamentele Curții Europene, autorul sesizării constată că deţinerea licenţei de notar şi dreptul acestuia de a-şi forma propria clientelă în procesul exercitării atribuţiilor sale poate fi asimilat cu dreptul de proprietate, consacrat în articolul 46 din Constituţie şi articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

În acest context, autorul consideră că prevederile legale referitoare la suspendarea și încetarea activităţii notarului prin ordinul ministrului justiției încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Autorul sesizării acceptă că restricțiile impuse de legiuitor în ceea ce privește procedura de suspendare și retragere a licenței notarului urmăresc un scop legitim care servește interesului public. Totodată, autorul sesizării reţine că această ingerinţă este una disproporţionată în raport cu scopul urmărit. În opinia acestuia, suspendarea și încetarea activității notarului urmează a fi dispusă de instanța de judecată. 2. Argumentele autorităţilor

Parlamentul, în opinia sa, menționează că legiuitorul, utilizând noţiunea de licenţă, în contextul obiectului sesizării, nu atribuie acesteia sensul de „bun", ci sensul unui act oficial, eliberat de către o autoritate publică, prin care se acordă dreptul de a desfăşură o anumită activitate.

La fel, Parlamentul notează că, potrivit Legii cu privire la notariat, încetarea activităţii notarului are loc în cazul retragerii licenţei. Astfel, acesta consideră că nu este retras un „bun", ci este retras un act, sub forma licenţei, care acordă notarului dreptul de a activa în conformitate cu prevederile legale şi ale căror efecte juridice încetează din momentul retragerii licenţei.

De asemenea, potrivit opiniei Parlamentului, actul prin care este suspendată sau dispusă încetarea activității notarului poate fi contestat în instanța de judecată. Deci, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de către autorul sesizării sunt nepertinente.

În opinia prezentată de Guvern se reține că, potrivit legislației, notarul nu acționează în nume propriu, ci în numele Republicii Moldova. Or, profesia de notar constituie un serviciu public supus controlului din partea statului.

În acest context, potrivit Guvernului, aplicarea sancțiunilor disciplinare notarului prin ordinul ministrului justiției sub forma suspendării sau retragerii licenței urmărește scopul general de a proteja societatea de unele acțiuni ilicite ale notarului. Guvernul menționează că ordinul ministrului justiției se emite în baza deciziei colegiului disciplinar.

Potrivit opiniei scrise a Președintelui Republicii Moldova, licența pentru exercitarea profesiei de notar nu poate fi considerată un „bun", deoarece nu este un drept perpetuu, ci un act juridic, care permite persoanelor respective să activeze în domeniu în numele statului. 3. Aprecierea Curţii

Curtea observă că principiile şi modul de realizare a activităţii notariale, cerinţele de bază înaintate faţă de actele notariale, precum şi statutul notarului sunt stabilite în Legea nr.1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat.

Potrivit art.2 din lege, notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova.

Actele notariale pe teritoriul Republicii Moldova se îndeplinesc de notari publici, de alte persoane abilitate prin lege, iar pe teritoriul statelor străine - de oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii Moldova.

Articolul 35 din Legea cu privire la notariat cuprinde lista actelor notariale care urmează a fi întocmite de către notar.

Astfel, Curtea menționează că atribuirea unor competențe cvasi-exclusive prin lege notarilor nu înseamnă existenţa unei libertăţi absolute în acţiunile pe care aceştia urmează să le întreprindă în exerciţiul funcţiei. Notarii au obligaţia să acţioneze în strictă conformitate cu prevederile legale. Art.4 alin. (1) din Legea nr.1453-XIV prevede că a ctele notariale se îndeplinesc în condiţiile legii şi în modul stabilit.

În acest sens, Curtea reține că Legea cu privire la notariat conține mai multe prevederi referitoare la modul de suspendare și încetare a activității notarului. 1. Principii generale

Urmând practica sa anterioară (a se vedea, în special, hotărârile nr.15 din 13 septembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii articolului 18 alin.(3) din Legea nr.152-XVI din 8 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei; nr.17 din 6 decembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006; nr. 19 din 18 decembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 18 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti), Curtea va aplica raţionamentele degajate din jurisprudenţa Curţii Europene în acest domeniu.

În acest context, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu că noţiunea de "bunuri" din articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţia Europeană are o semnificaţie autonomă şi nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, astfel încât alte drepturi şi interese care constituie active pot fi considerate "drepturi de proprietate". De asemenea, în sensul Convenţiei, noţiunea de "bunuri" cuprinde atât bunurile mobile, bunurile imobile, alte drepturi reale, cât şi "speranţa legitimă" de a obţine un avantaj patrimonial.

Totodată, speranţa de a i se recunoaşte un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerat ca un „bun", în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, şi la fel se întâmplă şi în cazul unei creanţe condiţionale care se stinge din cauza neîndeplinirii condiţiei (a se vedea Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein vs. Germania , nr. 42.527/98, §§ 82 şi 83, CEDO 2001-VIII).

Aspectul care urmează a fi analizat, în fiecare cauză, este dacă circumstanţele cauzei, examinate în ansamblu, oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană.

În acest context, în Hotărârea nr. 15 din 13 septembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii articolului 18 alin.(3) din Legea nr.152-XVI din 8 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei, Curtea a reţinut că: „46. [...] potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, licenţa de a desfăşura o anumită activitate a fost în mod constant considerată un „bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, în măsura în care oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material şi aceasta indiferent de faptul dacă actul este de natură administrativă (a se vedea Bimer S.A. v. Moldova, nr. 15084/03, §49, 10 iulie 2007 şi Megadat.com SRL v. Moldova, nr.21151/04, §§ 62-63, 8 aprilie 2008)."

De asemenea, în Hotărârea nr.17 din 6 decembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006, Curtea a statuat că: „37. [...] interesele asociate exploatării unei licenţe constituie interese patrimoniale protejate de articolul 46 din Constituţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie."

În acelaşi context, în Hotărârea nr.19 din 18 decembrie 2012 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale articolului 18 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti Curtea a menționat că: „74. [...] în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că licenţa eliberată pentru desfăşurarea unei activităţi liberale poate fi considerată un „bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, atunci când punerea ei în valoare a condus la formarea unei clientele. Astfel, Curtea Europeană a recunoscut valoarea economică a clientelei rezultate din exerciţiul unei activităţi." 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

În contextul celor expuse supra , Curtea consideră necesar să examineze conţinutul normelor supuse controlului constituţionalităţii după următorul test: 1) dacă licenţa de notar constituie un „bun", în sensul articolului 46 din Constituţie şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană; 2) dacă suspendarea și retragerea activităţii notarului prin ordinul ministrului justiției, în baza deciziei colegiului disciplinar, precum și dispunerea încetării activității notarului prin ordinul ministrului justiției în cazul retragerii licenței și în cazul necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9 din Legea cu privire la notariat constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate; 3) în cazul existenţei unei ingerinţe, dacă aceasta este prevăzută de lege, previzibilă, accesibilă şi clară; 4) dacă ingerinţa este proporţională cu scopul urmărit. a) Dacă licenţa de notar constituie un „bun", în sensul articolului 46 din Constituţie şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană

Curtea menționează că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la notariat: „Notarul este persoana autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei ".

La fel, Curtea observă că potrivit cadrului legal, licenţa pentru activitatea notarială se eliberează pe un termen nelimitat, în baza ordinului ministrului justiţiei, cu indicarea teritoriului pentru care a fost promovat concursul.

Astfel, Curtea reţine că doar deţinerea unei licenţe, eliberată în condiţiile stipulate de lege, permite notarului să activeze.

Aplicând mutatis mutandis raţionamentele Curţii Europene menționate supra, Curtea consideră că dreptul pe care îl implică deţinerea licenţei pentru notar de a-şi forma propria clientelă în procesul exercitării atribuţiilor sale statuate de lege poate fi asimilat cu dreptul de proprietate, consacrat de articolul 46 din Constituţie şi articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

Curtea reţine că, în pofida faptului că, potrivit legi, activitatea notarului nu constituie o activitate de întreprinzător, deţinerea licenţei dă naştere pentru acesta la o „speranţă legitimă şi rezonabilă" cu privire la caracterul ei de durată şi la posibilitatea obţinerii avantajelor ce rezultă din exerciţiul activităţii care-i face obiectul în mod continuu. b) Dacă suspendarea și retragerea licenței notarului prin ordinul ministrului justiției constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate

Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, sistarea licenţei unui avocat, refuzul de a înregistra un expert contabil sau sistarea licenţei de administrare a unei afaceri constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană (a se vedea H vs. Belgia, hotărârea din 30 noiembrie 1987, Seria A nr.127-B, § 47, şi Bimer S.A. vs. Moldova, nr.15084/03, § 49, 10 iulie 2007).

În viziunea Curţii, suspendarea licenţei este o măsură de reglementare a folosinţei bunurilor, ce intră în domeniul de aplicare al alin.(2) al art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea Hotărârea nr.19 din 18 decembrie 2012 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale articolului 18 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti și Hotărârea nr.17 din 6 decembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006, § 42).

În acest context, potrivit interpretărilor operate de Curtea Europeană, pentru a fi compatibilă cu regula generală, menţionată în prima propoziţie a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, în lumina căruia trebuie interpretat cel de-al doilea paragraf, o astfel de ingerinţă trebuie să menţină un "just echilibru" între necesităţile interesului general al comunităţii şi cerinţele cu privire la protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Sporrong şi Lönnroth vs. Suedia, Hotărârea din 23 septembrie 1982, Seria A nr.52, pag.26, paragraful 69). În plus, chestiunea cu privire la menţinerea unui just echilibru "devine relevantă numai dacă s-a stabilit că ingerinţa respectivă satisface cerinţa de legalitate şi nu a fost arbitrară" (a se vedea Iatridis vs. Grecia , cererea nr.31107/96, § 58, CEDO 1999-II, şi Beyeler vs. Italia , cererea nr.33202/96, § 107, CEDO 2000-I).

Prin urmare, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, o astfel de ingerinţă nu constituie o încălcare în cazul în care este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi este necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestui scop.

În acest context, Curtea va examina restrângerea în activitatea notarului prin prisma paragrafului 2 al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, precum şi prin prisma dispoziţiilor articolelor 23 şi, respectiv, 54 din Constituţie. c) Dacă ingerinţa este prevăzută de lege

Curtea menționează că articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană impune ca o ingerinţă a autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală.

Astfel, Curtea observă că toate temeiurile de suspendare și încetare a activității notarului sunt statuate în Legea cu privire la notariat (articolele 15, 16, 24), astfel ingerința având o bază legală.

Totodată, Curtea reţine că articolul 23 alin.(2) din Constituţie pune în sarcina statului obligaţia de a face accesibile toate legile şi actele normative.

În același timp, în Hotărârea nr.19 din 18 decembrie 2012 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale articolului 18 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, Curtea a statuat că: „94. [...] deşi articolul 23 din Constituţie cuprinde doar criteriul de accesibilitate al legii, examinând şi aplicând jurisprudenţa Curţii Europene, aceasta din urmă impune ca normele adoptate de autorităţile publice să fie inclusiv suficient de precise şi previzibile."

Astfel, Curtea reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene: "O normă este accesibilă şi previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-o normă. [...] legea trebuie să fie accesibilă într-un mod adecvat: cetăţeanul trebuie să aibă un indiciu adecvat, în circumstanţe concrete, asupra reglementărilor legale aplicabile [...]" (hotărârea Silver vs. Regatul Unit ).

În contextul celor citate, Curtea reieterează că principiul legalităţii implică şi existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile.

Curtea reține că prevederea art. 15 alin. (3) stipulează că: "Suspendarea activităţii notarului în temeiurile stipulate la alin.(1) lit.a), d) - f), h) şi i) se efectuează prin ordinul ministrului justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar ".

Temeiurile de suspendare a activității notarului, prevăzute la art.15 alin.(1) care pot fi raportate la alin. (3), sunt următoarele: incompatibilitate, conform art.21 alin.(1); neachitare a obligaţiilor financiare aferente activităţii sale profesionale, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, după 6 luni de la scadenţa acestora - până la achitarea debitului; comitere, la efectuarea actelor notariale, de încălcări depistate în urma unor controale; refuz repetat, nemotivat, de a permite membrilor comisiei de control, aprobate de către Ministerul Justiţiei, accesul în biroul notarului pentru efectuarea controalelor şi/sau refuz repetat, nemotivat, de a prezenta actele solicitate de aceştia; lipsă a contractului de asigurare de răspundere civilă până în momentul încheierii contractului; încălcare a obligaţiilor prevăzute de Codul deontologic al notarilor.

Curtea menționează că aceste temeiuri indică situații certe privind imposibilitatea notarului de a-și desfășura activitatea o perioadă determinată de timp. La fel, ele reflectă, în principiu, aspecte de organizare a activității de notar.

Articolul 24 din lege cuprinde sancțiunile disciplinare aplicate notarului în funcție de gravitatea faptelor, și anume: a) avertizarea; b) mustrarea; c) suspendarea din funcţie pe o durată maximă de 6 luni; d) retragerea licenţei. Sancţiunile disciplinare enumerate se aplică de către ministrul justiţiei, în baza deciziei colegiului disciplinar (art.24 alin. (2) din lege).

Concomitent, art. 16 specifică în mod exhaustiv temeiurile de încetare a activității notarului în cazul: a) depunerii cererii; b) necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9 [art.9 prevede că poate fi notar persoana care este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu pe teritoriul ei; are capacitate deplină de exerciţiu; este licenţiat în drept; a efectuat stagiul de 1 an la notar şi a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei; posedă limba moldovenească; nu are antecedente penale nestinse; are o reputaţie ireproşabilă]; c) decesului; d) condamnării de către instanţa de judecată printr-o hotărâre definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni; e) declarării lui dispărut fără veste sau declarării morţii lui; f) retragerii licenţei; g) atingerii vârstei de 65 de ani.

Încetarea activității notarului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei cu radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor şi publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a ordinului respectiv (art.16 alin. (2) din lege).

Curtea notează că normele supuse controlului constituționalității, în raport cu celelalte prevederi legale, conturează fără echivoc reperele de conduită ale notarului, și în funcție de care se poate dispune suspendarea sau încetarea activității acestuia.

Curtea observă că, în forma în care sunt redactate, prevederile contestate nu încalcă principiile accesibilității și previzibilității, astfel cum acestea sunt definite în jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene.

Astfel, în partea ce ţine de accesibilitatea, claritatea şi previzibilitatea legii, Curtea constată că normele criticate de autorul sesizării nu determină apariţia unor situaţii de incertitudine, și astfel nu încălcă dispoziţiile articolului 23 alin. (2) în coroborare cu articolul 46 din Constituţie. d) Dacă ingerinţa este proporţională cu scopul urmărit

În ceea ce priveşte scopul legitim urmărit prin ingerinţă, Curtea acceptă argumentul Guvernului că restricţiile impuse prin suspendarea și încetarea activității notarului urmăresc un scop care serveşte interesului public, şi anume, de a preveni săvârşirea altor încălcări de către notar.

Curtea reiterează că, potrivit cadrului legal, notarul este persoana autorizată de stat să presteze, în numele acestuia, servicii publice prin desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de autoritatea statului (Ministerul Justiției). Exercitarea acestei profesii este condiţionată de întrunirea condiţiilor şi respectarea cerinţelor impuse prin lege. Impunerea de limite legale este o prerogativă a autorităţii legislative, care a acordat notarului un dublu statut.

Curtea reține că, deşi notariatul este conceput ca o profesie liberală, notarul exercită un serviciu public delegat de stat. Potrivit art. 3 alin.(3) din Legea cu privire la notariat: "actul notarial, purtând sigiliul şi semnătura persoanei care desfăşoară activitate notarială , este de autoritate publică ".

Astfel, Curtea observă că legislativul, prin dispoziţiile legale, a atribuit un statut juridico-public notarilor, ceea ce impune o marjă de intervenție mai largă a statului prin exercitarea unui control eficient asupra activităţii acestora. Acest aspect rezultă şi din prevederile art.2 alin.(3) al legii precitate, conform cărora: "Pornind de la caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei efectuează, în conformitate cu legislaţia, reglementarea şi organizarea activităţii notariale".

Totodată, Curtea reține că dispozițiile art.20 alin.(1) din lege prevăd că notarul îşi exercită personal profesia şi se bucură de stabilitate în funcţie . El este numit pentru o durată nedeterminată şi nu poate fi destituit decât în temeiul legii. De asemenea, activitatea notarului este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţia celei ştiinţifice, didactice şi de creaţie.

Astfel, Curtea observă că, în scopul asigurării stabilității în funcție a notarului, legiuitorul a reglementat în mod detaliat temeiurile de suspendare și încetare a activității acestuia.

Curtea menționează că, în condițiile art.16 din lege, activitatea notarului poate înceta doar la survenirea unor circumstanțe certe, enunțate la § 72, circumstanțe care în principiu doar se constată prin ordinul ministrului justiției și nu presupun o apreciere prin examinare în fond. Mai mult, având în vedere rolul Ministerului Justiției de a reglementa și supraveghea activitatea notarială, este justificată și încetarea activității notarului prin ordinul ministrului justiției, în contextul în care și investirea în funcție se face în mod similar.

În același timp, Curtea observă că atât în situațiile prevăzute la art.15 alin.(3), cât și în cele prevăzute la art.24 alin.(2) suspendarea și încetarea activității notarului se dispune prin ordinul ministrului justiției în baza deciziei Colegiului disciplinar , organ profesional, care trebuie să asigure o examinare minuțioasă a cazurilor deduse, prin excluderea acțiunilor arbitrare.

Deci, reieșind din construcția normelor legale, Curtea observă faptul că, în contextul normelor contestate, la adoptarea deciziilor privind aplicarea sancţiunilor disciplinare notarilor primatul aparţine colegiului disciplinar.

Colegiul disciplinar examinează, la cererea ministrului justiţiei şi a notarilor, sesizările privind încălcarea de către notari a obligaţiilor profesionale şi/sau a Codului deontologic al notarilor.

În vederea asigurării desfășurării unei procedurii disciplinare echitabile, Curtea observă că legiutorul a statuat în lege că, în timpul examinării abaterii disciplinare, participarea notarului tras la răspundere disciplinară este obligatorie . Dacă notarul lipseşte în mod nejustificat , colegiul disciplinar poate să decidă examinarea abaterii disciplinare în lipsa lui.

Astfel, Curtea reține că organul profesional colegial, și nu ministrul justiției, evaluează în mod individual încălcările comise de către notari în exercițiul funcției. Concomitent, Curtea menționează că suspendarea și retragerea licenței notarului constituie cele mai drastice sancțiuni și din acest considerent Colegiul disciplinar urmează să evalueze gradul de proporționalitate dintre gravitatea abaterii disciplinare și sancțiunea care urmează a fi aplicată, astfel încât să excludă sancționarea nejustificată a notarului.

Subsidiar, Curtea nu poate reține alegațiile autorului sesizării care menționează că suspendarea și retragerea licenței urmează a fi dispusă de instanța de judecată.

Curtea notează că, potrivit Legii cu privire la notariat, ordinul cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţa de judecată.

În context, Curtea observă că însăşi Curtea Europeană a specificat că imperativele de eficacitate şi flexibilitate pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative sau profesionale şi, a fortiori, a unor organe jurisdicţionale ce nu îndeplinesc toate condiţiile art.6 din Convenţia Europeană (Le Compte, Van Leuven şi De Meyere vs. Belgia, 1981). Un asemenea sistem poate să rezulte din tradiţia juridică a multor state ale Consiliului Europei. Curtea a revenit însă asupra problemei cu următoarele precizări: "În asemenea circumstanţe Convenţia cere cel puţin aplicarea unuia dintre cele două sisteme: fie organele jurisdicţionale se supun ele însele cerinţelor art.6 pct.1, fie nu întrunesc aceste condiţii, dar sînt subiectele unui control subsecvent de către un organ jurisdicţional care are deplină jurisdicţie şi respectă toate garanţiile art.6 pct.1." (Albert şi Le Compte vs. Belgia, 1983).

Curtea Constituțională relevă că, în cazul manifestării dezacordului cu actul emis de către ministrul justiției, acesta poate fi supus unui control judecătoresc, cu stabilirea tuturor garanţiilor procesuale pentru justiţiabil (asigurarea principiului contradictorialităţii, egalităţii, disponibilităţii în drepturi) şi a remediilor juridice efective împotriva actului administrativ contestat. În contextul acestor garanții, Curtea menționează că, în condițiile Codului de procedură civilă și ale Legii cu privire la contenciosul administrativ, notarul este în drept de a solicita instanței dispunerea măsurii asiguratorii sub forma suspendării actului contestat.

Astfel, pornind de la faptul că notariatul constituie o instituţie, care asigură şi apără interesele legale ale participanţilor la circuitul civil, prin efectuarea activităţii notariale în numele statului, limitele stabilite de lege în exercitarea activității notarului corespund criteriilor articolului 54 alin.(2) din Legea Supremă.

Concluzionând, în pofida marjei de apreciere de care se bucură statul în reglementarea activității notariale, din moment ce suspendarea și retragerea licenței notarului este dată în competența Colegiului disciplinar, mandatat prin lege, care decide în cadrul unei proceduri ce asigură respectarea garanțiilor procesuale, actul ministrului justiției fiind doar ulterior intervenției organului profesional și fiind pasibil de contestare în instanța de judecată, modul în care sunt expuse prevederile contestate nu lasă loc pentru o aplicare abuzivă și nu sunt contrare articolului 46 combinat cu articolul 54 din Constituție. Pentru aceste motive şi în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. e) şi 68 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1. Se recunosc constituţionale: - sintagma „ordinul ministrului justiţiei" din articolul 15 alineatul (3); - sintagma „ordinul ministrului justiţiei" din articolul 16 alineatul (2) în partea ce se referă la temeiurile prevăzute la alineatul (1) lit. b) şi lit. f); - prevederile articolului 16 alineatul (4) în partea ce se referă la temeiurile prevăzute la alineatul (1) lit. b) şi lit. f); - prevederile articolului 24 alineatul (2) și alineatul (5) în partea ce se referă la sancțiunile disciplinare prevăzute la alineatul (1) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 1453-XIV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat. 2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Igor DOLEA Chişinău, 20 iunie 2013 HCC nr. 15 Dosarul nr.7a/2013