Decizia nr. 690/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 60/2024 a Curții de Apel Galați

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal sub sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la comunicarea deciziei emise în dosarul de despăgubire nr. x, modalitatea în care a fost stabilită despăgubirea și orice documente din care rezultă aplicarea deciziei de despăgubire, inclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aceasta în ipoteza în care decizia a fost contestată. A solicitat și comunicarea oricăror alte decizii de despăgubire emise cu privire la bunurile ce au aparținut persoanei îndreptățite B., decedată la data de 26.03.2000, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 60/FCA din 19 februarie 2024, Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material). În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond a ignorat calitatea recurentei de persoană îndreptățită, derivată din certificatul de moștenitor și din succesiunea defunctei, apreciind greșit că drepturile acesteia ar fi limitate ori inexistente.

Recurenta a susținut că dreptul la măsuri reparatorii nu este condiționat de formularea unei cereri distincte de către fiecare moștenitor și că, odată acceptată succesiunea, aceasta beneficiază de toate drepturile patrimoniale transmise, inclusiv cele aferente procedurii de restituire. A criticat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 73/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care lămurea această chestiune și care era, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., obligatorie pentru instanțele de judecată. A arătat că art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reglementa situația succesibililor care, după data de 6.03.1945 nu au acceptat succesiunea și care sunt repuși în drepturi prin cererea de restituire pe care o formulează în temeiul legii nr. 10/2001.

Prin Decizia (DCD) sus menționată, Înalta Curte a reținut că efectul cererii de restituire se produce nu numai cu privire la bunurile a căror restituire s-a solicitat, ci cu privire la întreaga succesiune, în baza caracterului indivizibil al transmisiunii succesorale. A considerat că un tratament identic trebuie aplicat și în situația în care moștenitorul a acceptat succesiunea dar nu a formulat cerere de restituire, deoarece si în acest caz trebuie să se recunoască acceptării succesiunii același caracter indivizibil. În caz contrar, moștenitorii neacceptanți sau cei renunțători, dar care au formulat cerere de restituire ar primi un tratament mai favorabil decât cei care au acceptat succesiunea, dar nu au formulat cerere de restituire, ceea ce ar fi contrar ideii de dreptate, ridicată prin art. 1 alin. (3) din Constituție la rangul de principiu al alcătuirii și organizării statului.

În opinia recurentei, este irelevant că demersurile au fost realizate doar de către unul dintre moștenitorii defunctei B., câtă vreme acceptarea succesiunii este indivizibilă și se întinde asupra tuturor bunurilor/valorilor ce ar fi intrat în masa succesorală, inclusiv despăgubiri pentru imobilele preluate de Statul Român. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 4. Apărările intimatului Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Analiza motivelor de casare Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța de control judiciar reține că reclamanta A. s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților solicitând, în calitatea acesteia de moștenitor al defunctului C., care la rândul său este moștenitor al defunctei A., să i se comunice: decizia emisă în dosarul de despăgubire nr. x, modalitatea în care a fost stabilită despăgubirea și orice documente din care rezultă aplicarea deciziei de despăgubire, inclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aceasta în ipoteza în care decizia a fost contestată. A solicitat și comunicarea oricăror alte decizii de despăgubire emise cu privire la bunurile ce au aparținut persoanei îndreptățite B., decedată la data de 26.03.2000.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/18.10.2023 autoritatea pârâtă a răspuns solicitării în sensul că dosarul de despăgubire nr. x a avut ca titular pe domnul D., fiind constituit în baza Notificării nr. x/06.09.2001 depusă de acesta din urmă cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 20.000 mp situat în mun. Tulcea, str. x, jud. Tulcea și acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate și construcțiile anexe demolate ulterior confiscării. Totodată, s-a adus la cunoștința reclamantei faptul că în favoarea domnului D. au fost emise Dispozițiile nr. 95/26.01.2012 și nr. 1388/25.05.2009 emise de Primarul Municipiului Tulcea, cu precizarea că mai multe informații cu privire la dosarul de despăgubire nu pot fi furnizate decât titularului, moștenitorilor acestuia ori împuterniciților cu procură autentică/avocațială.

Reclamanta s-a adresat intanței de contencios administrativ, susținând că refuzul autorității în sensul comunicării documentelor solicitate este unul nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că autoritatea pârâtă a răspuns solicitării reclamantei furnizând acesteia informații relevante în limitele competențelor și atribuțiilor sale, nefiind incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, eventualele pretenții ale reclamantei legate de bunurile imobile ce au făcut obiectul dosarului de despăgubire al numitului D. putând fi valorificate în fața instanțelor civile. Totodată, judecătorul fondului a observat că, în condițiile în care petentul trebuie să justifice un interes și să releve o pretenție referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim privat, în cauză, nu se identifică o vătămare dovedită a interesului afirmat de reclamantă.

Sunt nefondate criticile recurentei în sensul că instanța de fond a interpretat greșit calitatea sa de moștenitor și, implicit, dreptul la măsuri reparatorii și accesul la documente pe care le consideră relevante în realizarea acestui demers. Înalta Curte constată că prima instanță a reținut explicit situația succesorală și existența certificatelor de moștenitor, analizând calitatea juridică a reclamantei. Instanța de fond nu a negat existența calității de moștenitor, ci a apreciat că simpla calitate succesorală nu este suficientă pentru a fundamenta dreptul la măsuri reparatorii în lipsa îndeplinirii condițiilor specifice prevăzute de Legea nr. 10/2001. Totodată, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu se poate confunda calitatea abstractă de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 cu existența unui drept nelimitat de acces la documentele dintr-un dosar administrativ constituit în baza notificării formulate de o altă persoană.

Instanța de fond nu a negat în sine posibilitatea existenței unui interes legitim al reclamantei, ci a analizat strict legalitatea refuzului autorității de a permite accesul la documente aparținând unui dosar individualizat, față de al cărui titular reclamanta nu are calitatea de reprezentant sau moștenitor. Procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 are caracter personal și individual, fiind declanșată prin notificare de titularul dreptului pretins. Prin urmare, accesul nemijlocit la dosarul administrativ este rezervat titularului procedurii sau reprezentanților săi legali, iar terții nu pot pretinde un drept general de consultare a documentelor în lipsa unui raport juridic direct cu titularul notificării.

În consecință, răspunsul autorității administrative nu poate fi calificat drept refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta a motivat refuzul prin lipsa calității juridice necesare pentru accesarea documentelor. Instanța de fond a constatat în mod corect că nu există exces de putere, ci o exercitare legală a atribuțiilor, în limitele competenței stabilite de cadrul normativ incident. Nu poate fi primită nici interpretarea recurentei cu privire la incindența Deciziei nr. 73/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Hotărârea invocată consacră drepturile procedurale ale persoanei îndreptățite în cadrul propriului demers reparatoriu, fără a institui un drept general și necondiționat al terților de a accesa dosarele administrative constituite în baza notificărilor formulate de alte persoane.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 60/FCA din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.