ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1823/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la data de 13.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României – Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, anularea ordinului nr. 734/10.03.2021 de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru reclamant și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 1560/05.12.2022, Tribunalul Galați a admis în parte contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României – Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, a anulat ordinul nr. 734/10.03.2021 emis de Parlamentul României – Senatul – Secretarul General al Senatului privind pe reclamantul A. și a obligat pârâții emitenți ai ordinului să repună în plată indemnizația pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul, începând cu data de 10.06.2022. Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă pentru perioada 27.02.2021-09.06.2022.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Împotriva sentințe civile nr. 1560 din 05.12.2022 pronunțate de Tribunalul Galați, a declarat apel reclamantul A.. Prin decizia civilă nr. 32 din 25.01.2024, Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1560 din 05.12.2022 a Tribunalului Galați și a constatat rămas fără efect apelul incident formulat de Parlamentul României – Camera Deputaților.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la data de 29.01.2024, a declarat recurs B., în calitate de moștenitoare a defunctului A., solicitând casarea deciziei nr. 32 din 25.01.2024 a Curții de Apel Galați și trimiterea dosarului pentru continuarea judecății. Recurenta a reiterat situația de fapt, măsurile luate de instanțele de fond și acțiunile întreprinse pentru clarificarea situației, ulterior decesului soțului acesteia, atât sub aspectul moștenirii, cât și sub aspectul litigiului de față. Astfel, a apreciat că nu i se poate imputa lipsa de stăruință, atâta vreme cât a fost în imposibilitate de a acționa, raportat la demersurile efectuate pentru acceptarea moștenirii și eliberarea certificatului de moștenitor. Astfel, s-a prezentat pentru a formula declarația de acceptare a moștenirii la data de 15.02.2023, iar certificatul privind calitatea de moștenitor i-a fost eliberat la 30.01.2024.

Apărările formulate în cauză La data de 08.04.2024, intimatul pârât Parlamentul României – Camera Deputaților a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la 26.02.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 04.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 15.10.2024, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și a rămas în pronunțare asupra recursului formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta B. este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Galați, prin care a fost admisă în parte contestația formulată în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României – Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților. Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., în calitate de moștenitoare a defunctului A., invocând încălcarea unor dispoziții de drept procesual, urmărind să obțină casarea hotărârii atacate și constatarea temeiniciei pretențiilor deduse judecății, susținând, în esență, că nu i se poate imputa lipsa de stăruință în cauză, atâta vreme cât a fost în imposibilitate de a acționa, raportat la demersurile efectuate pentru acceptarea moștenirii și eliberarea certificatului de moștenitor. Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Astfel, față de neîncadrarea de către recurentă a criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, în raport de cele susținute prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că susținerile expuse de recurentă se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În acest sens, se observă că recurenta B. a susținut aplicarea greșită a unor norme de procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva lipsei unor motive imputabile pentru rămânerea în nelucrare a judecății apelului. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Perimarea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul lipsei de continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanța competentă din cauze neimputabile părții sau când nu se poate fixa termen de judecată. Din cele menționate anterior rezultă că de esența acestei sancțiuni este culpa procesuală a părții. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză (îndeplinit de părți sau de instanță), potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei. Astfel, când suspendarea s-a dispus în temeiul cazului prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor), judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor. Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ. Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții. Condițiile perimării sunt îndeplinite în speță, deoarece partea interesată, respectiv recurenta, a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni, fără să fi săvârșit vreun act de procedură apt pentru reluarea judecății. Astfel, ulterior datei de 18.05.2023, când instanța de apel a dispus suspendarea judecății, în baza dispozițiilor art. 412 pct. 1 C. proc. civ., nu au fost indicați moștenitorii reclamantului pentru a putea fi introduși în cauză. În speță, se constată că recurenta reclamantă B. a formulat o declarație autentică de acceptare a moștenirii defunctului C. la data de 15.02.2023, astfel încât avea posibilitatea de a solicita continuarea judecății sau reluarea acesteia după suspendare, fără a fi necesară depunerea certificatului de moștenitor. În aceste condiții, rămânerea în pasivitate prin neformularea unei cereri de reluare a judecății, după suspendare, îi este imputabilă. Prin urmare, recurenta nu se poate prevala de propria pasivitate, manifestată prin faptul că nu a efectuat niciun demers apt pentru continuarea judecății (cerere de repunere pe rol cu arătarea moștenitorilor, iar nu cu justificări ale demersurilor întreprinse în acest scop) și nu a exercitat recurs, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare pronunțate de Curtea de Apel Galați la data de 18 mai 2023. În concluzie, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod judicios că, de la data suspendării cauzei, 18.05.2023, în termenul de perimare de 6 luni, recurenta B. nu a făcut niciun demers concret și eficient pentru indicarea moștenitorilor părții decedate, obligație care îi incumba, iar în cauză, nu este incident niciunul dintre cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, cu atât mai mult cu cât aceasta își exercitase dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării moștenirii la un moment anterior dispunerii măsurii suspendării judecății apelului. Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B., în calitate de moștenitor al defunctului A., împotriva deciziei civile nr. 32 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.