ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2802/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă la data de 20.09.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 541/05.03.2021 și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

De asemenea, a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brăila, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 676 din 27 septembrie 2021, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, indemnizația prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor nefiind identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale, reglementate de Legea nr. 263/2010 sau de alte dispoziții legale.

Prin urmare, având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis de o autoritatea publică locală, iar potrivit dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind aceste categorii de acte se soluționează în fond de secțiile de contencios și fiscal ale curților de apel, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 244 din 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 554/2004, ci prevederile speciale cuprinse de Legea nr. 263/2010, unde, la art. 153 alin. (1) lit. k) se arată că "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:(...) l) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi.", raționament întărit și de prevederile art. 154 din același act normativ, atât timp cât pensiile de serviciu stabilite prin acte normative cu caracter special nu sunt scoase de sub incidența acestei legi.

A reținut că indemnizația acordată foștilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare stabilită potrivit legii, poate fi asimilată drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 la care, de altfel, se făcea trimitere în cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006, indemnizație ce are un caracter accesoriu în raport cu pensia pentru limită de vârstă și intră în sfera relațiilor de asigurări sociale, ca drept accesoriu dreptului la pensie.

Față de aceste aspecte, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 541/05.03.2021, emis de Secretarul General al Camerei Deputaților, precum și obligarea pârâților la acordarea indemnizației pentru limită de vârsta începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Competența instanței de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat aplicarea jurisdicției contenciosului administrativ - care în accepțiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părților implicate nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 266 și urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

În consecință, contestația formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestații sociale este de competența tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.