ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, au solicitat anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă, începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre aceștia.

Totodată, au solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă

Prin sentința civilă nr. 2216 din 22 septembrie 2021, Tribunalul Prahova, secția a I-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că petitul principal și în raport de care se determină competența instanței vizează anularea unor acte administrative individuale emise de o autoritate publică centrală, respectiv ordinele privind încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă emise de Parlamentul României-Camera Deputaților sau Parlamentul României- Senatul, în executarea Legii nr. 7/24.02.2021, nefiind în discuție un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 ori Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cum, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale, iar, conform art. 10 alin. (1) teza II a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios și fiscal ale curților de apel, Tribunalul Prahova a declinat competența de solutionare în favoarea Curții de Apel Ploiești.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 214 din 7 decembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Ploiești a reținut că ordinele contestate nu au fost emise în regim de putere publică, chiar dacă au fost emise de o autoritate publică, și nu pot fi calificate ca fiind acte administrative care să atragă competența instanței de contencios administrativ, întrucât indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, are caracterul unui drept la pensie și reprezentă o contraprestație socială acordată foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Prin urmare, având în vedere că natura indemnizației pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanții este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinelor prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Astfel că, în raport de dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 și art. 95 din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții au solicitat anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută la art. 49 din Legea nr. 96/2006, republicată, începând cu data de 27.02.2021.

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanții au supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitenții ordinelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanților, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Prahova, secția a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.