ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 461/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2021 la data de 14.04.2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General Al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General Al Senatului solicitând instanței să anuleze Ordinele de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și să oblige pârâții la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanți.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 2107 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatarii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință a reținut că Ordinele de încetare a plății indemnizațiilor pentru limita de vârstă acordate reclamanților în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, emise de pârâți, au natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare întrucât drepturile la care se referă nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale.

În concluzie, a apreciat ca sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, raportat la alin. (3) din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 și, având în vedere că actele a căror anulare se solicită au fost emise de autorități publice centrale (Senatul României, Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților și Secretarul General al Senatului), a constatat competentă material să soluționeze cauza Curtea de Apel Iași.

Prin sentința nr. 166 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți, în favoarea Tribunalului Iași, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În motivarea soluției, a reținut că indemnizația în discuție are caracterul unui drept asimilat de legiuitor dreptului la pensie, fiind o contraprestație socială acordată foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în această calitate, indemnizația dobândind astfel un caracter accesoriu pensiei pentru limită de vârstă.

Simplul fapt că actul prin care a fost întreruptă plata acestor indemnizații a fost emis de o autoritate publică nu atrage de o manieră automată competența instanței de contencios administrativ întrucât în cauză lipsește însăși raportul de drept administrativ substanțial între reclamanți și pârâți.

Pentru a fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, refuzul de rezolvare a unei cereri sau acțiunea în anularea unui act presupune ca între solicitant și autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanții este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinelor prin care acest drept a fost sistat nu poate intra decât în competența instanței specializată în materia asigurărilor sociale, fiind aplicabile prevederile art. 131, art. 152 și art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, reclamanții au solicitat anularea Ordinele nr. 227/02.03.2021, nr. 207/02.03.2021 și nr. 859/10.03.2021 emise de Secretarul General al Senatului, respectiv Ordinele nr. 389/05.03.2021, nr. 894/10.03.2021, nr. 738/10.03.2021, nr. 422/05.03.2021, nr. 859/10.03.2021, nr. 667/05.03.2021, nr. 717/10.03.2021, nr. 456/05.03.2021, nr. 548/05.03.2021 și nr. 531/05.03.2021 emise de Secretarul General al Camerei Deputaților, potrivit cărora, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizației pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitenților ordinelor prin care a fost revocată plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanții au supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitenții ordinelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanților, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: 1) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat, în primă instanță, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă - complet litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă - complet litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.