ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la data de 23 aprilie 2021, sub numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea Ordinului nr. 447/05.03.2021, prin care, începând cu data de 27 februarie 2021, încetează plata indemnizației pentru limită de vârstă de care beneficia reclamantul.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2153/13.10.2021, Tribunalului Iași a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limita de vârstă acordată reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât drepturile la care se referă nu sunt drepturi de asigurări sociale, nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale. Indemnizația pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 și nici de actuala lege a pensiilor, respectiv, Legea nr. 127/2019.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2 din 17 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, constatând ivit conflictul negativ de competență și sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că ordinul atacat a fost emis în baza art. 49 din Lega nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior apariției Legii nr. 7/2021, care reglementează drepturi ce pot fi asimilate drepturilor prevăzute de Legea sistemului unitar de pensii publice.

Ca atare, dat fiind că textul Legii nr. 96/2006 nu trimite la dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, care stipulează că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestații sociale fiind de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din actele și lucrările dosarului reiese că prezenta acțiune are ca obiect anularea Ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă nr. 447/05.03.2021, începând cu data de 27 februarie 2021, emis pentru reclamant și obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27 februarie 2021 la zi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a exercitat o funcție de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la vârsta de pensionare, a dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, intitulat "Dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă":

"(1) Deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.

(2) Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

(3) Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate și se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizația brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizației pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizații brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exercițiul mandatului.

(4) Pentru mandate incomplete, indemnizația pentru limită de vârstă se calculează proporțional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puțin de un mandat parlamentar.

(5) Pe perioada exercitării unui nou mandat, plata indemnizației pentru limită de vârstă se suspendă, urmând a fi reluată, la încetarea acestuia, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat după suspendare.

(6) Indemnizația pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizație pentru limită de vârstă mai mică, se menține indemnizația pentru limită de vârstă aflată în plată.

(7) Indemnizația pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în alt sistem de pensii neintegrat sistemului public, precum și cu orice alte venituri realizate.

(8) Indemnizația pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înțelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Camerei Deputaților și al Senatului, și se plătește de acestea."

Prin urmare, acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă este condiționată de îndeplinirea condițiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, indemnizația acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Ca urmare, acordarea unei astfel de indemnizații este în mod necesar legată de drepturile de pensie, situație în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, înscriindu-se în categoria drepturilor de asigurări sociale.

Instanța reține că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.