ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parlamentul României - Senatul și Secretariatul General al Senatului, solicitând să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 439/02.03.2021 de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă;

- obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi;

- plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 471/20.09.2021, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut tribunalul că ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a reținut că indemnizația nu este drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010, ori Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale.

Indemnizația pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu poate fi asimilată cu un drept de pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 și nici de actuala lege a pensiilor, respectiv Legea nr. 127/2019.

S-a arătat că Decizia nr. 27/2017 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii nu este aplicabilă, deoarece privește drepturile de pensie ale membrilor uniunii de creatori care au și statul de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat și din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

2.2. Prin sentința nr. 141/31.01.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și a cauzelor privind asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii instanței competente material.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că Ordinul nr. 439/02.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților, contestat, nu creează un raport juridic de drept public, ci unul privind asigurările sociale, având ca obiect încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă a reclamantului, în baza art. II din Legea nr. 7/24.02.2021, care modifică Legea nr. .96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Prin urmare, indemnizația pentru limită de vârstă care s-a acordat deputaților și senatorilor, conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, reprezintă un drept referitor la asigurările sociale, care poate fi dedus judecății în fața instanțelor de drept comun în această materie, conform prevederilor art. 152 din Legea nr. 262/2010 coroborat cu art. 95 din C. proc. civ., stabilind, astfel, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Giurgiu, secția civilă (complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și a cauzelor privind asigurările sociale).

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecății.

În speță, reclamantul a învestit instanța civilă cu solicitarea de anulare a ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă și de obligare a pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, indemnizație prevăzută în prezent de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.

Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare, prevede alin. (2) al aceluiași articol.

Astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limita de vârstă este asimilată drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și, totodată, condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

În atare context, competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, acesta fiind reprezentat de refuzul acordării unor drepturi asimilate drepturilor de asigurare socială iar faptul că indemnizația în discuție este stabilită prin ordinul secretarului general al Camerei Deputaților, respectiv Senatului nu atrage competența instanței de contencios administrativ, întrucât în planul litigiilor de asigurări sociale nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi ci conținutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziții contrare, contestațiile privind aceste ordine sunt soluționate de jurisdicția asigurărilor sociale și nu de instanțele de contencios administrativ.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", precum și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă (complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și a cauzelor privind asigurările sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României-Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă (complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și a cauzelor privind asigurările sociale).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.