ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra prezentului conflict negativ de competență, din examinarea actelor dosarului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, pentru ca, prin hotarâre judecătorească, să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 402/05.03.2021, obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 488 din 30 septembrie 2021, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Giurgiu a reținut că ordinele de încetare a plății indemnizațiilor pentru limita de vârstă au natura juridică a unor acte administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Tribunalul a apreciat că acest drept nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 ori Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale. Indemnizația pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu poate fi asimilat cu un drept de pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 și nici de actuala lege a pensiilor, respectiv Legea nr. 127/2019.

Având în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II a din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios și fiscal ale curților de apel, precum și faptul că Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaților, Tribunalul Giurgiu a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 39/18.01.2022 completată prin sentința civilă nr. 1381/06.09.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel București a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă având un caracter mixt, pe de-o parte în considerarea încetării veniturilor salariale ca urmare a ocupării unei funcții de demnitate publică, iar pe de altă parte, în considerarea numeroaselor restricții și incompatibilități impuse pe perioada mandatului, restricții stabilite fie prin Legea nr. 96/2006, fie prin legi speciale.

Astfel, legiuitorul a avut în vedere că pensia de serviciu și indemnizația pentru limită de vârstă reprezintă același lucru, motiv pentru care a și aplicat același regim juridic. Din această perspectivă, este irelevant bugetul din care se acordă aceste drepturi sau modul de calcul.

Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, completul specializat de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii coroborat cu cele ale art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

Față de considerentele arătate, Curtea de Apel București a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că a fost investită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 402 din 05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților, prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă, precum și obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Calitatea emitentului ordinului contestat nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor. Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 7/2021.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 care prevăd că "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Secretariatul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Camera Deputaților în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.