ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11.06.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților solicitând instanței să dispună anularea Ordinului nr. 445/05.03.2021 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 5848 din 7 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că pretențiile deduse judecății nu se circumscriu jurisdicției asigurărilor sociale, astfel cum tinde să acrediteze reclamantul, neputând atrage competența instanței de judecată învestite în cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 152-154 ale Legii 263/2010.

Astfel, potrivit art. 153 din Legea 263/2010 sunt enumerate expres și limitativ litigiile ce fac obiectul judecății de primă instanță în fața tribunalului, contestația îndreptată împotriva măsurii încetării plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată în baza Legii nr. 96/2006 neregăsindu-se în sfera de aplicare a acestui text de lege. Totodată, o atare contestație nu ar putea fi încadrată în prevederile art. 153 lit. l), întrucât acestea vizează alte drepturi și obligații născute în temeiul Legii nr. 263/2010. Prin urmare, textul enunțat nu se interpretează extensiv, în sensul includerii oricăror alte situații juridice care ar putea fi asimilate materiei asigurărilor sociale, ci limitativ, respectiv cu privire la raporturile juridice generate de Legea nr. 263/2010.

Deopotrivă, din examinarea normelor speciale care instituiau regimul juridic al indemnizației pentru limită de vârstă (art. 49 din Legea 96/2006), rezultă că nu a fost prevăzută în mod expres competența instanței de asigurări sociale asupra litigiilor având ca obiect aceste indemnizații, astfel cum a procedat legiuitorul în ipoteza indemnizațiilor consacrate de Legea nr. 341/2004, în legătură cu care a statuat că sunt supuse legislației pensiilor.

Împrejurarea că dispozițiile art. 49 din Legea 96/2006 condiționează acordarea acestei indemnizații speciale de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pensia pentru limită de vârstă nu conduce la concluzia că regimul juridic aplicabil indemnizației pentru limită de vârstă, sub aspect jurisdicțional, este cel consacrat de legislația pensiilor, neexistând niciun fundament legal pentru această interpretare.

În consecință, instanța a reținut că Ordinul contestat în cauză îmbracă natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, în accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, în speță a dispozițiilor art. II din Legea 7/2021, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul actului juridic contestat.

Prin sentința civilă nr. 731 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției instanța a constatat că, față de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale, litigiul din cauza intră în categoria litigiilor în materie de asigurări sociale.

A reținut că Legea nr. 96/2006 face trimitere la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu la Legea nr. 554/2004 și că obiectul acțiunii privește un drept acordat foștilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare și doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2020 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei se impune să fie realizată prin aplicarea normelor care privesc jurisdicția asigurărilor sociale, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, prima instanță a fost investită cu cererea reclamantului A. prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 445/05.03.2021 emis de Camera Deputaților, potrivit căruia, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizației pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului prin care a fost revocată plata indemnizației pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: 1) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat, în primă instanță, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul Romaniei Camera Deputatilor și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.