ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul Romaniei și Secretariatul General al Senatului, a solicitat să se constate nelegalitatea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 305/02.03.2021, precum și acordarea și plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021.

Totodată, a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 5137 din 6 iulie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind vorba de un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 ori Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, dar nici de un drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios și fiscal ale curților de apel, precum și la prevederile art. 10 alin. (3) din aceeași lege și la faptul că reclamantul are domiciliul în București, Tribunalul București a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1733 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că Ordinul nr. 305/2.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților nu creează un raport juridic de drept public, ci unul privind asigurările sociale, având ca obiect încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă a reclamantului, în baza art. II din Legea nr. 7/24.02.2021, care modifică Legea nr. .96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Prin urmare, a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă care s-a acordat deputaților și senatorilor, conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, reprezintă un drept referitor la asigurările sociale, care poate fi dedus judecății în fața instanțelor de drept comun în această materie, conform prevederilor art. 152 din Legea nr. 262/2010 coroborat cu art. 95 din C. proc. civ., stabilind, astfel, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 305 din 02.03.2021 de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă, emis de Secretarul General al Senatului, precum și obligarea pârâtului la acordarea indemnizației pentru limită de vârsta prevăzută la art. 49 din Legea nr. 96/2006, republicată, începând cu data de 27.02.2021.

Competența instanței de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat aplicarea jurisdicției contenciosului administrativ - care în accepțiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părților implicate nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel." Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 266 și urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

În consecință, contestația formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestații sociale este de competența tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României și Secretariatul General al Senatului în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României și Secretariatul General al Senatului în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.