ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, anularea ordinului nr. 359 din 05.03.2021 privind încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă; obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, dată la care a încetat plata; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția I civilă complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 33 din 17 ianuarie 2022, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că ordinul, prin care Parlamentul României - Camera Deputaților a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată reclamantului, are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fiind emis de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaților.

A mai reținut instanța că indemnizația pentru limită de vârstă în discuție nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010. Totodată, în art. 153 din Legea nr. 263/2010, care reglementează competența materială a tribunalelor în ceea ce privește litigiile de asigurări sociale, nu se regăsește soluționarea litigiilor ce privesc drepturile reglementate de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, acestea fiind drepturi pentru care nu se emite o decizie de pensionare.

Prin urmare, în raport de rangul autorității publice emitente, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.02.2022, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 84 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, acordarea indemnizației pentru limită de vârstă pe care o solicită reclamantul este strâns legată de drepturile de pensie, situație în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident unul de asigurări sociale, astfel încât, competența materială în soluționarea cauzei revine Tribunalului Buzău, secția I civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâților Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 359/05.03.2021; obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența în funcție de interpretarea dată naturii indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reține că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 359/05.03.2021 emis de Parlamentul României, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizației pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizației pentru limită de vârstă rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputații și senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu pot valorifica aceleași perioade de mandat și pentru a solicita indemnizația pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaților și senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizația pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.