ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 14.04.2021 și înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, să se dispună:

Anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanți.

2.1. Prin sentința nr. 806 din 17.06.2021 Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârât și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova.

Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că ordinele de încetare a plății indemnizațiilor pentru limita de vârstă acordate reclamanților în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor - emise de Secretarul General al Senatului României și de Secretarul General al Camerei Deputaților - au natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța a mai reținut că aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din codul Muncii.

2.2 Prin sentința nr. 249 din 15 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția Conflicte de Muncă ți Asigurări Sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța acestă soluție, curtea de apel a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă se suportă din bugetul statului, prin bugetele Senatului și Camerei Deputaților și se acordă doar pentru parlamentarii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și doar de la data încetării mandatului, natura juridică a acesteia este cea a unui drept de asigurări sociale.

Legiuitorul însuși a calificat în mod expres indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu/pensiilor de serviciu referindu-se și la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții au solicitat instanței de litigii de muncă și asigurări sociale acordarea indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâtului la acordarea indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021.

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Indemnizația pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor republicată "Deputații și senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu pot valorifica aceleași perioade de mandat și pentru a solicita indemnizația pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Ori, faptul că legiuitorul a recunoscut deputaților și senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizația pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv dreptul de pensie, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Faptul că actul contestat a fost emis de o autoritate publică nu atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004 deoarece acesta nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar raportat la natura raporturilor juridice deduse controlului, numai instanțele prin intermediul cărora se realizează jurisdicția asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalității actului dedus judecății.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., B., C., D., E., F. și G. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.