ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5552/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 5 decembrie 2019, reclamantul Compartimentul Executări Civile din cadrul secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat fixarea amenzii în favoarea statului, rezultată din încheierea din data de 12.10.2019, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018. A solicitat, totodată, introducerea în cauză, în calitate de intervenienți forțați, a Universității "Dunărea de Jos" Galați și a lui B..

1.2. Prin sentința civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2020, Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată și a fixat suma datorată statului de către pârâtul A. la suma de 102.370 RON.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 14 din 15 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal la data de 7 februarie 2020.

Prin încheierea din 09 mai 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor recurentului-pârât A., decedat în cursul judecății căii de atac.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de intimatul-intervenient B., ca nefondată.

Împotriva încheierii din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs intimatul-intervenient B., solicitând casarea încheierii atacate și dispunerea continuării judecății cauzei.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că, prin cererea de reluare a judecății cauzei depuse la 28.09.2023, a făcut dovada efectuării demersurilor de identificare a moștenitorilor defunctului A., arătând că la Camera Notarilor Publici Galați figurează înregistrat și soluționat dosarul de succesiune nr. x, instrumentat de Biroul Notarului Public C., iar alte date nu a putut obține în mod legal. Consideră că a făcut toate demersurile legale posibile, numai instanța de judecată putând să solicite și să obțină de la Camera Notarilor Publici Galați ori de la notarul public indicat lista moștenitorilor și adresele de domiciliu ale acestora, date cu caracter personal care nu se pun la dispoziția recurentului.

Mai arată recurentul că, prin încheierea din 27 februarie 2023, instanța a stabilit în sarcina sa doar să facă dovada demersurilor efectuate pentru a indica moștenitorii defunctului, pentru ca ulterior să constate și să-i impună o obligație de indicare a datelor personale ale acestor moștenitori, la care recurentul nu are acces legal. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 7 C. proc. civ. care reglementează principiul legalității, precum și dreptul de acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție și principiul nediscriminării prevăzut de art. 8 C. proc. civ.

Totodată, recurentul apreciază că nu sunt întemeiate aspectele reținute în încheierea recurată, în sensul că nu există o obligație în sarcina instanței de identificare a moștenitorilor, câtă vreme o astfel de atribuție rezultă din prevederile art. 6, art. 14 alin. (5), art. 22 alin. (2) și art. 298 alin. (1) C. proc. civ.. Instanța putea, în temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ., să dispună citarea Camerei Notarilor Publici și a biroului notarial nominalizat în cererea recurentului de repunere pe rol a cauzei, în vederea obținerii relațiilor necesare.

Mai invocă recurentul și puterea lucrului judecat, în raport de soluția și considerentele date prin decizia definitivă nr. 493/06.03.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, într-o speță identică.

Intimata Universitatea "Dunărea de Jos" a depus întâmpinare, prin care a susținut că nu mai are calitate procesuală în cauză, întrucât, prin decesul pârâtului A., a încetat calitatea de intervenient forțat a acestei instituții.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul B. este fondat, pentru următoarele considerente:

Anterior examinării criticilor formulate de recurentul B., Înalta Curte reține că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata Universitatea "Dunărea de Jos", reprezintă o apărare de fond ce nu poate fi analizată în prezenta cale de atac. Obiectul recursului de față îl reprezintă examinarea legalității încheierii din 9 noiembrie 2023, prin care Curtea de Apel Galați a respins cererea de reluare a judecății cauzei formulate de B. și se soluționează în cadrul procesual subiectiv al hotărârii atacate. Excepția invocată de intimată vizează fondul cauzei, asupra căruia Înalta Curte nu va statua în soluționarea recursului, astfel încât chestiunea vizând calitatea procesuală pasivă a acestei instituții va fi avută în vedere de Curtea de Apel Suceava, la reluarea judecății cauzei.

Înalta Curte reține că, prin încheierea din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a constatat că la dosarul cauzei s-au depus dovezi privind decesul recurentului-pârât A. și, întrucât intimatul-intervenient B. a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, a dispus amânarea cauzei și a pus în vedere acestuia să facă dovada demersurilor făcute și să precizeze care ar fi acești moștenitori, respectiv care ar fi persoanele care ar putea să se substituie raportat la această calitate în proces.

La termenul de judecată din 9 mai 2023, curtea de apel a reținut că, deși a solicitat continuarea procesului cu moștenitorii defunctului A., intimatul-intervenient B. nu a fost în măsură să indice acești moștenitori, motiv pentru care a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 28 septembrie 2023, intimatul-intervenient B. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, învederând că, din informațiile primite de la Camera Notarilor Publici Galați, pe rolul Biroului Notarial Public C. s-a înregistrat și soluționat dosarul nr. x/2022, având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului A.. Ca urmare, a solicitat instanței să emită o adresă oficială către aceste două persoane juridice, pentru a se comunica lista moștenitorilor defunctului și adresele de domiciliu ale acestora.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2023, recurată în cauză, Curtea de Apel Galați a respins cererea de repunere pe rol, formulată de intimatul-intervenient B., reținând că cererea de reluare a judecății formulată în temeiul art. 415 alin. (2) C. proc. civ. trebuie să conțină indicarea moștenitorilor, iar instanța nu este obligată să facă demersuri la notarul public pentru a identifica moștenitorii. A mai reținut că nominalizarea persoanelor care au calitatea de moștenitori este o sarcină precisă ce incumbă celui ce dorește continuarea judecății și nu o îndatorire a instanței, iar cum prin cererea de redeschidere a procesului nu au fost indicați moștenitorii pentru introducerea în cauză a acestora, cererea de repunere pe rol a cauzei este nefondată.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul B., Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.", iar conform art. 415 pct. 2 din același cod "Judecata cauzei suspendate se reia: (...) 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;"

Înalta Curte constată și că, potrivit pct. 1 al Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 119 din 4 mai 2016, "Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("carta") și articolul 16 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevăd dreptul oricărei persoane la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. ".

De asemenea, prevederile art. 4 pct. 1, 2 și 7 din același Regulament definesc sintagma de "date cu caracter personal" ca reprezentând "orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă ("persoana vizată"); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;", noțiunea de "prelucrare" ca fiind "orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea;", iar "operatorul" ca fiind "persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin dreptul Uniunii sau dreptul intern, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern."

Este de menționat că, pentru punerea în aplicare a Regulamentului UE nr. 2016/679, a fost adoptată Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), care, la art. 2 alin. (1) cuprinde definițiile necesare aplicării efective a dispozițiilor Regulamentului, iar la alin. (2) face trimitere la definițiile prevăzute la art. 4 din Regulamentul general privind protecția datelor.

Aplicând aceste dispoziții din legislația națională și europeană la speța de față, Înalta Curte constată că, deși din cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ. rezultă că cererea de redeschidere a judecății trebuie să cuprindă indicarea moștenitorilor defunctului, totuși acest text de lege trebuie interpretat în raport cu cadrul legislativ incident în materia protecției dreptului persoanelor fizice la prelucrarea datelor cu caracter personal și calitatea părții căreia îi revine sarcina identificării moștenitorilor defunctului și indicării adreselor de domiciliu ale acestora.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul B. este persoană fizică terță față de succesiunea defunctului A., neavând calitatea de operator de date cu caracter personal, în sensul indicat de art. 4 pct. 7 din Regulamentul UE 2016/679, astfel că nu are posibilitatea legală de a solicita și a primi acces, la cerere, la informațiile referitoare la numele și domiciliile moștenitorilor defunctului, aflate în evidențele biroului notarial la care s-a dezbătut succesiunea și/sau ale Camerei Notarilor Publici Galați, aceste informații având caracter personal, conform art. 4 pct. 1 din Regulamentul amintit. Cu toate acestea, recurentul B. nu a stat în pasivitate, ci a efectuat demersuri în sensul identificării existenței sau nu a unei proceduri notariale de dezbatere a succesiunii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 27 februarie 2023 și a prezentat instanței de judecată informațiile care i-au putut fi comunicate fără a se încălca dreptul la protecția datelor personale.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției.

Rezultă din aceste dispoziții legale că judecătorul cauzei este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații, necesare pentru a dispune cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.

În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata pe o perioadă nedeterminată (și nici să conducă la perimare prin rămânerea cauzei în nelucrare), în situația în care partea interesată în continuarea judecății, în speță recurentul B., a făcut demersurile legale necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a adus la cunoștința instanței că procedura de dezbatere succesorală a fost înfăptuită, indicând atât numărul dosarului succesoral, cât și biroul notarial care l-a instrumentat. În această situație, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu au fost considerate satisfăcătoare și suficiente, revenea instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispozițiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greșit Curtea de Apel Galați a respins cererea de reluare a judecății cauzei formulată de recurentul B., pe motiv că acesta nu ar fi nominalizat moștenitorii defunctului A.. Informațiile privind numele și domiciliile moștenitorilor se regăsesc în înscrisuri care nu pot fi prezentate de recurentul B. (certificat de moștenitor/calitate de moștenitor, după caz), care este terț în raport de succesiunea defunctului, iar obligația de a le prezenta, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale. Astfel de înscrisuri pot fi deținute fie de succesibilii părții decedate, fie de biroul notarial care a instrumentat dosarul de succesiune ori de Camera Notarilor Publici Galați și pot fi prezentate la solicitarea instanței de judecată, în condițiile art. 297 și urm. C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu va valorifica motivul de recurs formulat de recurentul B., referitor la incidența puterii de lucru judecat a deciziei nr. 493/06.03.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, având în vedere că, din verificarea conținutului acestei decizii, rezultă că pricina s-a derulat între alte părți și a fost avută în vedere o altă situație de fapt decât cea din speță. Ceea ce a solicitat recurentul B. a fost constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei amintite, din perspectiva tranșării unui aspect litigios incident și în prezenta cauză, însă Înalta Curte constată că părțile celor două cauze sunt diferite, astfel că puterea lucrului judecat nu poate fi opusă părților din prezenta decizie, în contextul lipsei oricărui element comun între cele două spețe. Totodată, contrar susținerilor recurentului, situațiile de fapt analizate în decizia de față și în decizia nr. 493/2019 nu sunt identice, în acest din urmă caz fiind respinsă o cerere de repunere pe rol a cauzei deși partea interesată a nominalizat moștenitorii părții decedate, aceștia s-au prezentat în fața instanței, însă instanța a solicitat și dovezi privind acceptarea succesiunii defunctei sau depunerea unui certificat de calitate de moștenitor. Or, în speța de față, chestiunea litigioasă nu a privit dovada acceptării succesiunii, ci însăși posibilitatea de identificare a moștenitorilor părții decedate, în raport de datele și informațiile la care recurentul a avut acces din punct de vedere legal.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt fondate doar criticile recurentului B. referitoare la greșita aplicare în cauză a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 și art. 415 pct. 2 C. proc. civ., din perspectiva condiționării reluării judecății cauzei de îndeplinirea obligației pusă în sarcina sa de către Curtea de Apel Galați, de indicare a numelor și domiciliilor moștenitorilor defunctului A.. Câtă vreme recurentul a realizat toate demersurile care-i puteau fi legal și rezonabil impuse, Înalta Curte constată că încheierea din 9 noiembrie 2023, de respingere a repunerii pe rol a cauzei, este nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a încălcării unor drepturi și principii fundamentale ale procesului civil, prevăzute de art. 6 alin. (1) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea actului de procedură.

În consecință, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va admite cererea de repunere pe rol formulată de intimatul-intervenient B., urmând a trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. La reluarea judecății, Curtea de Apel Galați, în manifestarea rolului activ în soluționarea cauzei, va solicita, pe baza informațiilor puse la dispoziție de recurent, datele/înscrisurile deținute de biroul notarial care a instrumentat dosarul de succesiune și de Camera Notarilor Publici Galați, necesare identificării moștenitorilor defunctului A. și stabilirii cadrului procesual al cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și, rejudecând:

Admite cererea de repunere pe rol, formulată de intimatul-intervenient B. și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.