ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2815/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2815/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Hotărârea contestată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, ulterior precizată la termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000.000 RON vechi.
Prin încheierea de ședință din 26 martie 2018, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 pct. 1 C. proc. civ., punând în vedere reclamantei să precizeze obiectul acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta A. și a menținut suspendarea dispusă prin încheierea din data de 26 martie 2018, reținând că reclamanta nu a dus la îndeplinire obligațiile ce i-au fost puse în vedere.
1.2. Împotriva încheierii din 23 aprilie 2018 de respingere a cererii de repunere pe rol, reclamanta A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017
A susținut recurenta-reclamantă că măsurile dispuse de instanță în sarcina sa au fost îndeplinite, arătând că a probat încălcarea dreptului său constituțional de acces la actul de justiție.
În opinia recurentei-reclamante, soluția de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei și de menținere a suspendării dispusă prin încheierea din 26 martie 2018 a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că se impune repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății.
1.3. Prin Decizia nr. 258 din 23 ianuarie 2019, Înalta Curte a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2018, ca nefondat, reținând, în esență, că respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei a fost legal dispusă de prima instanță.
Contestația în anulare exercitată în cauză
2.1. La data de 13.03.2019, recurenta-reclamantă A. a formulat, în cadrul dosarului de recurs, contestația privind tergiversarea procesului.
La termenul acordat la 3 aprilie 2019 pentru soluționarea contestației privind tergiversarea procesului, Înalta Curte a constatat că la dosarul cauzei s-a înregistrat, la data de 01.04.2019, o cerere prin care recurenta-reclamantă a precizat că formulează cale de atac, intitulată "recurs în anulare", împotriva Deciziei nr. 258 din 23 ianuarie 2019.
Astfel, instanța a apreciat a fi vorba despre o contestație în anulare și a dispus transmiterea acesteia serviciului registratură în vederea repartizării aleatorii pentru soluționarea căii de atac.
2.2. În motivarea căii de atac, contestatoarea a apreciat că Decizia nr. 258 din 23 ianuarie 2019 este abuzivă, ilegală, nemotivată și nejustificată.
În susținerea afirmațiilor sale, contestatoarea a arătat că nu au fost luate în considerare susținerile sale, ci niște baliverne scrise în întâmpinare, fără niciun act probator. De asemenea, are dreptul constituțional de a cere recurs în anulare, la fel cu toți infractorii, mai ales că nu cere milostenii și nici grațieri.
În continuarea afirmațiilor sale, contestatoarea a apreciat că i-a fost deturnat obiectul dosarului, că dosarul a fost blocat, că de 15 ani nu s-a judecat și nu își poate reactualiza actele proprietății sale.
A susținut că a solicitat numai ce prevede legea și că demersurile sale sunt legale și constituționale.
În cursul soluționării cauzei, contestatoarea a mai depus note scrise olografe și înscrisuri pe care le-a apreciat a fi relevante.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității căi de atac formulate.
3.1. Potrivit art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanței trebuie să cuprindă obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura.
Obiectul prezentei analize îl formează o contestație în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.
Conform acestui articol,
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
3.2. Astfel, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât prin prisma motivelor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de acest text de lege.
3.3. Or, prin cererea formulată, contestatoarea A. nu a invocat niciuna dintre ipotezele prevăzute de C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte constată că susținerile formulate în cuprinsul cererii nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile prevăzute de articolul anterior citat.
Contestatoarea se referă la aspecte și exprimă aprecieri personale, care nu nici pot fi reproduse în cuprinsul prezentei decizii și care excedează analizei instanței învestite cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac.
3.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 258 din 23 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.