Decizia nr. 258/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, ulterior precizată la termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000.000 RON vechi. Prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta A. și a menținut suspendarea dispusă prin încheierea din data de 26 martie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs Împotriva încheierii menționate, a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2017. Prima instanță a reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile impuse prin încheierea din 22.02.2018, ceea ce a dus la împiedicarea desfășurării normale a procesului. Or, a susținut recurenta-reclamantă, măsurile dispuse de instanță în sarcina sa au fost îndeplinite, arătând că a probat încălcarea dreptului său constituțional de acces la actul de justiție. În opinia recurentei-reclamante, soluția de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei și de menținere a suspendării dispusă prin încheierea din 26 martie 2018, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că se impune repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția nulității recursului din perspectiva nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., constatând neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite de instanță în cursul judecății, de a depune la dosar o listă din care să rezulte exact numărul de dosare în baza cărora solicită despăgubiri.

Aspecte procesuale 4.1. Prin încheierea camerei de consiliu din 10 octombrie 2018, a fost respinsă cererea formulată de recurenta-reclamantă A., privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar împotriva acestei soluții, nu a fost formulată cerere de reexaminare. 4.2. La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2019, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Soluția instanței de recurs Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei și a apărărilor formulate de intimat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 5.1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu preliminar, se constată că, deși în cuprinsul cererii de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile expuse de recurentă se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care încheierea atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate. După cum rezultă din actele dosarului de fond, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român (citat în cauză prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), iar la primul termen de judecată din 18 ianuarie 2018, reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000.000 RON vechi. La termenul de judecată din 22 februarie 2018, acordat în cauză pentru a se comunica pârâtului obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost indicat de reclamantă la termenul anterior de judecată, reclamanta A. a precizat instanței că suma de 500.000.000 RON vechi reprezintă cuantumul prejudiciului material cauzat de judecătorie, prin nesoluționarea anumitor dosare în care este parte, motiv pentru care, instanța a dispus acordarea unui nou termen de judecată, la 26 martie 2018, punând în vedere reclamantei să depună, în scris, precizări referitoare la prejudiciul invocat, respectiv să indice dosarele a căror soluționare a fost refuzată de instanța de judecată. Prin încheierea pronunțată în data de 26 martie 2018, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada prejudiciului solicitată la termenul anterior din 22 februarie 2018, menținând, în continuare, în sarcina acesteia obligația de a indica dosarele a căror soluționare este refuzată de către instanțele judecătorești, pentru a putea fi efectuate verificări. La data de 27 martie 2018, reclamanta A. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea pronunțată la 23 aprilie 2018, menținându-se suspendarea dispusă prin încheierea din data de 26 martie 2018. Examinând încheierea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurentă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. [...]" Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții este necesar ca obligațiile stabilite de judecător în cursul judecării cauzei să aibă un corespondent în normele de procedură, iar neîndeplinirea lor să conducă la o imposibilitate obiectivă de soluționare a cauzei. Analizând înscrisurile din dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, instanța de control judiciar constată că reclamantei, prezentă la termenele de judecată acordate pe parcursul judecării cauzei, i s-a pus în vedere de către instanță să depună la dosarul cauzei dovezi ale prejudiciului solicitat, respectiv să indice dosarele a căror soluționare este refuzată de instanțele judecătorești, însă reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în cursul judecății, astfel că judecătorul fondului în mod corect a dispus suspendarea judecării cauzei, făcând aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, se constată că la termenul de judecată din 23 aprilie 2018, potrivit mențiunilor consemnate în practicaua încheierii recurate, reclamanta a precizat curții de apel că dosarele la care face referire nu sunt înregistrate pe rolul instanței de judecată, aflându-se în procedura desfășurată în camera de consiliu și în camera preliminară, încălcându-i-se astfel drepturile constituționale. Față de aceste precizări, curtea de apel a dispus lăsarea cauzei la a doua apelare, punându-i în vedere reclamantei să depună la dosar o listă din care să rezulte exact numărul de dosare în baza cărora solicită despăgubiri, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o deși a răspuns la a doua apelare a cauzei. Pe cale de consecință, soluția de respingere a cererii de repunere pe rol formulată de reclamantă este legală, instanța de fond făcând în mod judicios aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite pe parcursul procesului. În contextul arătat, în mod corect a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei și menținută suspendarea dispusă prin încheierea din 26 martie 2018, constatându-se împiedicarea desfășurării normale a procesului din vina reclamantei. 5.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 același cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.